Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
Sfinte ngere, pzitorul i acoperitorul meu cel bun, cu inim zdrobit i cu sufletul
ndurerat stau dinaintea ta i m rog. Auzi-m pe mine, pctosul rob al lui Hristos,
care cu mult cin i lacrimi amare strig: s nu pomene ti frdelegile i
nedreptile cu care eu, nevrednicul, te mhnesc n toat vremea, svr ind fapte
necuvenite n faa Ziditorului meu Dumnezeu. Fii milostiv i nu te deprta de la mine.
Trezete-m din somnul pcatului i ajut-m cu rugciunile tale, ca ntru pocin i
neprihan s-mi petrec cealalt vreme a vieii mele. Pzete-m de cderile n
pcate de moarte, ca s nu pier n dezndejde i s nu se bucure vrjma ul de
pierzarea mea. n tot locul i n tot ceasul s-mi stai nainte, rugndu-L pe Domnul
Dumnezeul ndurrilor s-mi ierte pcatele pe care le-am svrit n via a mea cu
fapta, cu gndul sau cu vorba. Iar n nfricoatul ceas al mor ii tu s fii lng mine,
bunul meu pzitor, alungndu-i pe ntuneca ii demoni veni i s nfrico eze
cutremuratul meu suflet. Apr-m de cursele lor, cnd va fi s trec prin vmile
vzduhului, pentru c, de tine cluzit i pzit, lumina Raiului s o vad, unde Sfin ii
i Puterile cereti laolalt laud i preamresc numele Tatlui i al Fiului i al
Sfntului Duh, Treimea cea de-o-fiin i nedesprit, i acum i pururea i n vecii
vecilor. Amin.
izbveasc de iadul cel mai de jos i de toi vrjmaii cei vzui i nevzui, ntotdeauna, acum i
pururea i n vecii vecilor. Amin.
Dumnezeule Cel ntru unimea firii cu trei Lumini, Cel ce dintru nefiin ntru
fiinare toate le-ai adus, i cu bun rnduial i cu msur pe acestea le-ai
mpodobit, i cu lumina soarelui le-ai strlucit, i ne-ai zidit pe noi dup chipul Tu
i dup asemnare; nsui, Prea-bunule Dumnezeule, strlucete ochii notri!
Auzurile curete-le, celelalte simiri ntrete-le. Risipete toat ceaa
nenvturii. Lumineaz mintea noastr cu binevoirile Tale. Povuiete-ne pre noi
cu razele Dumnezeietii Tale insuflri spre desluirea adevrului i a minciunii,
spre primirea celor bune, spre fugirea de cele rele, spre deprtarea de cele
vtmtoare, spre alegerea celor folositoare. C fr de Dumnezeiasca Ta luminare,
cu adevrat orbi fiind, nu putem s desluim nici ntru socoteli adevrul, nici ntru
fapte binele, nici ntru bunti folosul; ci cu prefacerile lucrurilor amgindu-ne, cu
milioane de greale greim.
Ridic mintea ctre nelegerea celor de nevoie, iar limba spre vorbirea celor de
trebuin. Domolete pornirile patimilor cele ce tulbur mintea noastr. nfrneaz
mnia i prigonirea cea de la dnsa nceteaz-o, iar pomenirea de ru surp-o,
prefcndu-le pe dnsele ntru rvn Dumnezeiasc i n cldur cinstitoare de
Dumnezeu a credinei, i n blndee i nepomenire de ru. Potolete pofta i
iubirea de materie cea dintru dnsa i iubirea de ctigare oprete-o, schimbndu-le
pe ele n grijire de fapta bun i n dragoste ctre aproapele, n dorire de
cretineasc sporire i cretere i n poftire de venicele bunti. Doamne, cu
msura faptelor bune, mpodobete-le pe cele ale noastre. mputernicete cu
brbie i cu vrtute neputina noastr. Stinge zburdrile trupului i, de toat
desfrnarea i nverunarea, izbvete-ne pre noi, ntreaga nelepciune i
cucernicie druindu-ne nou. D-ne nou cumpna dreptii, ceea ce mparte
fiecruia dreptul lui. ntrete priceperea noastr ntru ntemeierea celor ce drept se
judec.
Pzete-ne pre noi, Doamne, de bntuial, de vtmare nprasnic i de cdere; de
clevetirea celor ri, de urgia tiranilor, de ispitele diavoleti i de toat mhniciunea
ferete-ne pre noi ca, urmnd poruncilor Tale, drumul vieii acesteia de acum cu
plcere de Dumnezeu s-l svrim, iar talantul cel dat nou curat s-l pzim. i,
pentru ndurrile Tale cele nemrginite i milostivirile Tale nemsurate, vrednici s
ne facem Dumnezeiescului Tu Dar i fericirii Tale celei de-a pururea, ludndu-Te
nencetat, pe Tine, Tatl i Fiul i Duhul Sfnt, pe Unul Dumnezeul nostru, cruia
i Se cuvine slava i stpnirea n vecii vecilor. Amin!
Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceata, dorirea si nadejdea mea, Cel ce Te-ai facut om
pentru noi si toate cu intelepciune le-ai iconomisit si le-ai tocmit pentru mantuirea
noastra, ma marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea, imi plec
genunchii trupului si ai sufletului, aratandu-ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele
mele. Pleaca-Ti si Tu urechea spre rugaciunea mea si iarta paganatatea inimii mele.
Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te-am intaratat, Te-am amarat pe Tine, bunul
meu stapan si hranitor si purtator de grija. Nu este nici un fel de rautate graita sau
negraita pe care nu am facut-o cu lucrul si cu cuvantul, cu cunostinta si cu
necunostiinta, cu amintirile si cu gandurile, cu covarsire si peste masura pacatuind. Si
de multe ori fagaduind a ma pocai, tot de atatea ori intru aceleasi pacate am cazut.
Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele,
pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele
si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara
de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus,
biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul
spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu deamanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindu-le.
Dar fiindca toate le stii Tu - caci nu este zidire nearatata inaintea Ta, toate fiind goale
si descoperite inaintea ochilor Tai -, de ce s-ar cuveni a spune stiutorului cele ce nu-Ti
sunt necunoscute ? Insa si inima mi se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adancul
nedumeririi ma afund, aducandu-mi aminte ca pe cand pacatuiam nu am aratat nici
cea mai mica fapta de pocainta. Si vremea taierii este aproape, sorocul mortii este de
fata, dar vremea pocaintei nicaieri. Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si este
plin de durere si de intristare. Caci nepregatit fiind, cand socotesc si cercetez cele
despre mine, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si mijloc
prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Dar daca "dreptul abia se mantuieste", eu,
pacatosul, unde ma voi arata ? Si daca abia dupa multe scarbe, imparatia lui
Dumnezeu este mostenita de cei vrednici, iar calea vietii este stramta si necajita,
atunci eu, intru desfatare si intru neinfranare totdeauna petrecand, cum ma voi
invrednici de mantuire ? Si daca "toata dreptatea omului este ca o zdreanta lepadata",
dar atata noroi si nedreptate cum se va socoti ? Si daca "pentru un cuvant desert
trebuie sa dea cineva seama", eu pentru atatea pacate, ce raspuns potrivit voi avea ?
Vai, suflete, caci iata asa au sporit faptele noastre ! Scurta este viata si pentru putina
vreme, iute trecand, si catre moarte trimitand. Dar vesnica este munca pacatosilor ca
si imparatia dreptilor. Si viata nici unei din ele nu se curma prin moarte. Deci ce voi
face ? Ce voi lucra ? In ce bezna ma voi arunca ? Infricosata este moartea, mai ales
cea a pacatosilor, fiindca si rea este. Caci "moartea pacatosilor cumplita este", dar "cu
mult mai infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu", din care