Argumentarea

Nu

este

posibil

demonstrm

orice.

Pot

demonstra

suma

unghiurilor

interioare ale unui triunghi este egal cu suma a dou unghiuri drepte. Cum a putea
ns demonstra faptul c prietenul meu este un om deosebit de onest care merit toat
ncrederea?

putea

doar

ncerca

conving

preopinentul

de

adevrul

acestei

aseriuni invocnd argumente credibile. n instana de judecat, n parlament, n

coal, n cabinetul terapeutic, n jurnalistic, n management, n orice fel de
negocieri, n reclam i publicitate, se ncearc convingerea auditorului, instaurarea
sau schimbarea unor mentaliti, opiuni, comportamente, ideologii, concepii.
Convingerea publicului presupune discursul argumentativ analizat tradiional
n legtur cu discursul retoric, cu rol persuasiv, iar convingerea partenerului
interlocutor presupune dialogul argumentativ.
Argumentarea este procesul prin care se urmrete dobndirea adeziunii. inta
este convingerea, persuadarea i vizeaz discursul practic. Dac logica formal se
adreseaz

raiunii

teoretice,

logica informal (Blair)

sau discursiv (Grize)

se

adreseaz raiunii practice asociate aciunii cotidiene. Logica discursiv este o

logic a coninuturilor de gndire, a raionamentului concret. Este necesar i o
astfel de logic fiindc n chestiunile practice decizia nu poate fi luat nici
printr-un raionament pur deductiv, i nici n lumina unor evidene empirice. Studiul
tehnicilor discursive ale raionamentului practic, prin care se urmrete obinerea
adeziunii celorlali la anumite idei sau opinii este obiectul teoriei argumentrii.
Sfera

conceptual

termenului

argumentare

acoper

un

domeniu

aflat

la

intersecia logicii cu retorica, cu psihologia comunicrii i psiho-lingvistica. ntro ncercare de definire cuprinztoare am putea spune c argumentarea reprezint o
strategie

prin

care,

utiliznd

conving un auditor de

diverse

procedee

logice,

un

vorbitor

ncearc

ntemeierea (legitimitatea) unei teze (idei). Convingerea

(stare psiho-logic) este aadar condiionat de capacitatea unui vorbitor (competena

lingvistic) de a utiliza anumite procedee (competena logic) prin care s determine
adeziunea

auditoriului.

comunicare,

coninutul

Argumentarea
material

recupereaz

eludat

de

psihosociologicul

formalismul

analitic

implicat
al

tradiiei

aristotelice, i presupune stpnirea tehnicilor de condiionare prin discurs pentru a

provoca

adeziunea,

dispoziii

convingeri

celorlali.

Prin

argumentare

se

reactualizeaz

sensul

prim

al logosului ca

ordine

ntemeietoare

rostuitoare

faptei umane. Se instituie astfel o logic informal, a verosimilului, a opinabilului.

Dac demonstraia vizeaz raiunea, argumentarea, n sens restrns,

solicit

preponderent afectivitatea. Distingerea celor dou forme de fundamentare poate fi

sugerat de conceptele antinomice: certitudine / opinie, adevr necesar / adevr
aparent, convingere / persuasiune, constrngere / adeziune, cunoatere / trire.
Deosebirile dintre demonstraie i argumentare pot fi reliefate sintetic n
urmtorul tabel:

Demonstraia

Argumentarea

Valid

Plauzibil

Intrinsec

Contextual

Discurs nchis

Discurs deschis

Discurs teoretic

Discurs practic

Discurs complet

Discurs incomplet

Sistem

Proces

Fapt logic

Fapt social

ntre structurile logice i cmpurile afective ale elementelor ce intr n

aceste structuri exist o conexiune subtil; dac structura logic servete pentru a
impune ordinea raional, cmpurile afective fac posibile transmiterea opiniilor i
semnificailor psihologice avute. Semnificaia psiho-logic este rezultatul unui
proces cognitiv susinut de cmpuri afective, adic a unui proces de nelegere, i
adeziune. Dac o argumentare nu convinge interlocutorul, ea se descalific, i pierde
raiunea de a fi. Dac propoziia ptratul are patru laturi nu necesit
argumentare, o propoziie de tipul curajul este o virtute dobndit ofer cmp
argumentativ interlocutorilor.

Termenul de argumentare paote fi definit in moduri diferite:

1.Argumentarea este procesul prin care dovedim, demonstram ceva dovezi obiective sau
argumentarea este un proces prin care incercam sa determinam pe cineva sa accepte o
idee sau sa fie de acord cu nou intr-o anumita problema.
De aici, rezulta ca teoria argumentarii se compune din doua parti:teoria demonstratiei
si teoria argumentarii ca arta a convingerii, a persuasiunii.
2.Argumentarea este o relatie intre doua persoane din care una argumenteaza(numita
locutor) si cealalta este persoana pentru care se argumenteaza(numita interlocutor).
Intemeierea tezei poate fi:

a.reala, atunci cand cel care propune teza crede in adevarul, respectiv falsitatea
acesteia.
b.aparenta, atunci cand cel care propune teza nu este convins de adevarul sau de
falsitatea acesteia.
3.Intrucat rezultatul procesului de argumentare sunt argumentele, argumentarea poate
fi definita drept un sistem de temeiuri, bine selectare si organizate, atfel incat sa
poata convinge interlocutorul sau auditorul de adevarul sau de falsitatea unei
propozitii numita teza.
Argumentarea este necesara atunci cand interlocutorul ii este indiferent o anumita
teza sau atunci cand nu crede in adevarul ei sau in falsitatea ei, in caz contrar
argumentarea nu mai este necesara.
4.Argumentarea/contraargumentarea este o constructie rationala formata din propozitii
numite probe sau temeiuri care sunt utilizate pentru demonstrarea sau respingerea unei
teze in temeiul relatiilor si faptice ce se stabilesc intre temeiuri si teza.
De aici, rezulta arhitectura structurala a argumentarii:
1.teza(concluzia) care sustine sau respinge;
2.temeiurile care se aduc in favoarea sau in defavoarea tezei.
Orice argumentare presupune:
1.Continutul argumentarii(teza si temeiurile);
2.Tehnicile de argumentare(organizarea propozitiilor cu ajutorul rationamentelor);
3.Finalitatea argumentarii(adica organizarea continuturilor cu ajutorul tehnicilor de
argumentare)presupune convingerea auditorului sau interlocutorului cu privire la
caracterul adevarat sau fals a tezei.
O problema legata de continutul argumentarii este aceea a identificarii tezei si a
temeiurilor.Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unor cuvinte caracteristice numite
indicatori ai argumentarii.
In functie de rolul propozitiilor pe are le introduc, in argumentare,indicatorii
argumentarii pot fi:
1.de premisa, atunci cand introduc propozitiile temei(pentru ca, deoarece, fiindca
etc.);
2.de concluzie, atunci cand introduc teza(rezulta, prin urmare, deci etc.).

Proiect realizat de: Ungurean Calin 9A

27/01/2015 10:34