Heidegger i abordarea morii.

Martin Heidegger(1889-1976) este unul dintre cei mai importanti filozofi din secolul
XX.
Abordarea mortii este conturata in una dintre cele mai valoroase opere si anume :
Fiinta si timp . Heidegger considera ca existenta omului este precedata inevitabil de moarte.
El aduce in centrul atentiei cuvantul Dasein ce semnifica existenta, mod de a trai.
O definitie data dasein-ului este faptul de a fi inaintea lui insusi, fiind deja in lume ca
fapt de afi in preajma fiintei intalnite in interiorul lumii. Caracteristicele fundamentale ale
dasein-lui sunt:existenta-inintea lui insusi, facticitatea-faptul de a fi deja in, caderea-faptul de
afi in preajma. Se contureaza faptul ca moartea cuprinde Dasein-ul, si ea se afla mereu in fata
noastra avand un caraceter imminent. Iminenta nu este doar o caraceristica a mortii,ci mai sun
si alte lucruri care pot sta in fata Dasein-ului ca fapt de a fi in lume. Lucrurile considerate de
Heidegger ca fiin iminente sunt legate de aparitia unei furtuni, sosorea unui prieten,
amenajarea unei casa, insa diferenta consta in faptul ca moartea reprezinta un alt concept.
Esena important a analizei morii nu este cum se simte, n realitate cineva n momentul
morii, ci ce poate nsemna moartea iminent pentru cineva n deplintatea vieii sale. Michael
Gelven ne prezint patru stadii majore care vizeaz prezentarea concepiei heideggeriene
ontologice asupra morii: (1) analiza morii n termenii triplei metode de dezvluire a lui
Dasein: existenialitatea, facticitatea i cderea; (2) o prezentare a felului n care cotidianul
sinele ei l mpiedic pe cineva s surprind n mod adecvat o semnificaie a morii; (3) o
prezentare a certitudinii morii; i (4) sensul unei comprehensiuni autentice a ceea ce
nseamn a fi pe moarte. Este foarte important pentru nelegerea demersului heideggerian al
morii punerea a dou ntrebri: ce nseamn a fi; i ce nseamn a nu fi. Cele dou ntrebri
se prezint ca o comprehensiune a finitudinii noastre, filosoful artnd faptul cci concepia
autentic asupra morii, nici pe departe nu este morbid sau fatalist ci, este mai degrab, o
contientizare curajoas i incitant a finitudinii umane. Existena autentic nseamn a fi pe
deplin contient de putina cuiva de-a-fi, care trebuie s includ, posibilitatea, dar nu
actualitatea, de-a-fi-n-stare-a-nu-fi. Nu putem analiza problema morii fr a constata
importana conceptului prin care moartea este de cele mai multe ori interpretat i definit
conceptul de via. Moartea i viaa formeaz o pereche conceptual indisolubil, ele
constituind cele dou fee opuse ale aceleiai probleme. Putem spune c att moartea a fost
neleas prin intermediul conceptului de via, i, reciproc, ideea de via a fost sesizat n
orizontul finitudinii sale, sub exigena limitei sale, moartea, cea care o pndete mereu.
Investigaia raportului dintre via i moarte pleac de la urmtoarele ntrebri: ce rol i se
acord fenomenului vieii n analitica Dasein-ului? Este viaa o caracteristic a Dasein-ului?
Este considerat Dasein-ul cu adevrat viu? Moartea Dasein-ului trebuie neleas n orizontul
vieii, ca fenomen al vieii? Aceste ntrebri sunt refuzate de Heidegger, ntreaga perspectiv
heideggerian poate fi caracterizat printr-un profund antivitalism Heidegger va spune c
Orice vietate, dendat ce intr n via, ncepe deja s moar i invers: a muri nseamn nc
a tri, de vreme ce numai ce este viu poate s moar; moartea poate fi actul suprem al vieii
interesant de mentionat este faptul ca filozoful a reusit sa conturezez problematica mortii in
contextul filozofiei contemporane. Fenomenuil mortii este tratat in mod riguros fiind plasat in
existenta fiintei umane.
Filozoful precizeaza ca fiinta umana se afla in imposibilitatea de a se situa in afara mortii.
Privita ca o posibilitate, Heidegger considera ca moartea continua sa fie gandita ca pe ceva
care urmeaza sa vina. Cand spunem posibilitate, ne referim la asteptare.
Lumea mortii poate fi incadrata intr- un univers propriu si are propriul mod de a se
manifesta,punand intrebarea daca moartea aprtine omului prin experienta lui personala. Se

contureaza ideiile de inelegere, proiectivitate, posibilitate, afectivitate, discurs, adevru,

totalitate, alteritate, tempoalitate ale mortii pe tot parcursul vietii unui om.
Heidegger pune in evidenta faptul ca fiintei ii este greu sa accepte intelegerea mortii.
De asemanea, noi trbuie sa vedem moartea ca pe un fapt autentic, ca pe o posibilitate a fiintei.
Filozoful considera ca fiinta ce este in legatura cu moartea nu este om rational sau vietuitoare,
ci Dasein-ul. Pentu a intelege moartea, trebuie abordata din perspectiva proprie si nu din cea a
semenilor nostri: Orice Dasein trebuie de fiecare dat s ia asupr-i propriul su fapt-de-amuri. rebuie urmrit att sensul pe care moartea l are pentru fiinarea care de fiecare dat eu
sunt, ct i sensul raportului pe care Dasein-ul l ntreine cu propria moarte. ntrebarea nu
urmrete doar ce este moartea, ci modul n care Dasein-ul n viaa sa factic poate ntreine
un raport autentic cu faptul morii.
In conceptul heideggerian exista o o experien intransferabil a faptului-de-a-exista i
a faptului-de-a-muri, nefiind prezenta o esenta a mortii.
Sciitorul mentioneaza faptul ca descrierea mortii unui om, nu reprezinta o caraceristica
generala a acesteia. Cercetand moartea unei alte fiinte, nu poti sa ajungi sa intelegi moartea ta,
iar argumentul care sustine aceasta ideea se refera la faptul ca un Daseinnu poate experimenta
n mod autentic i originar moartea unui alt Dasein.
In ceea ce priveste conceptul de moarte ca pierdere, se contureaza faptul ca cei vii
resimt acest lucru. Noi nu experimentm n chip genuin faptul-de-a-muri la celorlali, ci
suntem alaturi neputand intelege cum se revarsa moartea asupra celuilalt.
Heidegger mentioneaza ca fiecare isi traieste propria viata, se confrunta cu propriile
temeri, principii sau mod de gandire,astfel existenta este centrata doar asupra lui, fiind vorba
doar despre el. Se contureaza totodata responsabilitatea faptelor si a modului de a ne petrece
viata. Filozoful aminteste ca ne asemanam cu semenii nostrii prin memorie, gandire, instincte,
imaginaie, contiin, simturi, cu toate acestea unicitatea exista deorece nu ne putem
transpune in pielea altuia. Se reliefeaza faptul ca prezenta celuilalt in ceea ce priveste
problema mortii are o valenta negativa, iar autenticitatea poate fi obtinuta doar prin
solitudine i individualizare renuntand la ideea de alteritate.
Un oponent a lui Heidegger este Lvinas care vede moartea celuilalt ca fiind mai
puternica decat cea proprie, deoarece ne afecteza mai mult. Se mentioneaza faptul ca putem
alege sa murim pentu altcineva, insa nu in locul lui, deorece nu putem sa eliberam pe cineva
din moarte, ci eventual sa i prelugim viata fara a-i oferi nemurirea.
Privaia celuilalt este experimentat n doliu, care este un fapt-de-a-fi-laolalt-cucellalt, pentru ca prin moarte poti sa fii mai aproape de celalat, decat erai in viata. Faptul-dea-fi-de-fiecare-dat-al-meu al existenei nu este incompatibil cu-faptul-de-a-fi-laolalt-cuceilali, ci dimpotriv st la baza acestuia, cci ceea ce eu mpart cu cellalt este tocmai
caracterul intransferabil al existenei ce m separ n mod abisal de el.
Experienta doliului contureaza ideea de a fi laolalt-cu-cellalt dar aceasta nu
nseamn c ea este o autentic experien a morii nsei.
Cand o fiinta draga moare, se poate considera anuntarea propriei morti, deoarece ne
accentueaza neputinta in fata mortii, insa asta nu inseamna ca ne asumam acest lucru. Oricat
de aproape incercam sa fim de cel aflat in agonie, ne este imposibil sa fim in locul lui,
deoarece astfel am descoperi ce insemana taramul nepatruns al vietii de dincolo. Asadar, fiinta
este sortita sa moara singura, sa treaca singura in ceea ce se numeste moarte.
Totodata, daca omul este sortit mortii, sfarsitului din aceasta lume si nu poate sa scape
si nici sa moar in locul altuia insemna ca nu este un eveniment neprevazut ci un atribut
esential. Din aceasta cauza filozoful, contureaza raportul pe care il detine fiinta cu faptul-dea-muri, afirmand ca certitudinea faptului de a muri este certitudinea pe care Dasein-ul o are
despre el nsui, n aa fel nct nu acelcogito sum, constituie veritabila definiie a fiinei

Dasein-ului, ci sum moribundus eu sunt muribund; cci acest moribundus destinat morii
e cel care i d sensul lui sum, eu sunt .
Meditaiile lui Heidegger asupra fenomenului morii altuia nu reprezint o cale reuit
de a iei din dilem. Soluia filosofului rezid n surprinderea naturii proprii a
elementului nc-nu, implicat n existena Dasein-ului, existen n care exist ntotdeauna
ceva excepional, adic ce nu s-a ntmplat nc. Se desprind, n legtur cu moartea trei ci :
1.moartea este proprie. Astfel eu imi umez singur moartea.
2.moartea nu poate fi impartasita cu nimeni. Chiar daca anumiti indragostiti si martiri au
murit din aceleasi motive, uneori in acelasi timp sau mod nu inseamna ca au aceasi revelatie,
deoarece pentu fiecare imaginea mortii e diferita. Nonrelational este termenul folosit de
filozof pentu a marca imposibilitatea de a imaprtasi moartea cu celalalt.
3.moartea nu poate fi oprita. Scriitorul se vede doborat in fata mortii, deoarece este imposibil
de depasit, facan parte din conditia nostra de simpli muritori. Se evidentiaza unicititatea
mortii, care chiar daca este frecventa se petrece in mod diferit si o singura data pentru fiecare
persoana.
Recursul la moartea celorlali pentru a nelege moartea proprie nu doar c nu d
rezultatele scondate ci nsui acest recurs se bazeaz pe o presupoziie nefondat i
nelegitim fenomenal presupoziia c Dasein-ul ar putea fi nlocuit n chip arbitrar de ctre
un altul, astfel nct ceea ce nu poate fi experimentat n Dasein-ul propriu ar urma s devin
accesibil printr-unul strin. Heidegger admite faptul c Dasein-ul poate fi reprezentat i poate
la rndul su s reprezinte pe un altul. Acest lucru insemna ca noi putem fi reprezentati la un
proces de un avocat, in anumite treburi de un coleg sau un prieten. Nu este valabil si in cazul
mortii, deoarece raportul pe care il avem cu propria moarte reprezinta oglinda noastra:nimeni
nu ne poate inlocui in confruntarea cu propriul sfarsit. Nimeni nu-i poate luae altuia propriul
su fapt-de-a-muri.
Cu totii stim ca moartea reprezinta o posibilitate si este marcata de nonreprezentabilitate. Astfel, Heidegger indic un lucru evident: nimeni nu se poate interpune cu
adevrat ntre Dasein-ul propriu i propria moarte.
Absoluta singurtate a Dasein-ului n faa propriei sale mori, non-relaionalitatea, absoluta
individualizare n faa morii reprezinta alte caracteristici fundamentale ale mortii. Dasein-ul
se afl singur n faa propriei mori, cea care este posibilitatea cea mai proprie, indeterminat,
de nedepit i cert. Nimeni nu-i poate sustrage altuia propriul fapt de a muri. Daseinul trebuie s aib n vedere n permanen propriul su fapt-de-a-muri fiind necesar o
comportare comprehensiv ctre aceast posibilitate.
Pentru M. Heidegger moartea se prezint ca posibilitate a Dasein-ului de a fi n mod
propriu, posibilitate necondiionat cert i astfel nedeterminat, dar i insurmontabil care
manifestndu-se n angoas pune omul n condiia de a se decide pentru o existen autentic.
Chiar daca moarte survine frecvent in sfera publica; persoane apropiate, vecini,
oameni necunoscuti mor, ea ramane in nestire desi pare vorba aceea ca intr-o zi vom muri si
noi, insa pana atunci mai este.
Moartea nu este amenintatoare, deorece nu e prezenta in fata noastra: Moartea, atunci cnd ne
exprimm astfel, este neleas ca un cevanedeterminat care trebuie mai nainte de orice s
survin de undevaanume, dar care n prim instan, n ce ne privete, nu este nc prezent i,
de aceea, nu este amenintoare.
Faptul-de-a-muri sufer o nivelare fiind redus la un eveniment care desigur atinge Dasein-ul
dar care nu vizeaz pe nimeni anume .In cazul decesului, spaiul public nu trebuie afectat, n
linitea sa, printr-un astfel de eveniment i nici tulburat n lipsa sa de griji, din preocupareacu
care el se ndeletnicete. Cci faptul-de-a-muri al altora este nu rareori privit ca un
dezagrement social, dac nu chiar ca o lips de tact, de care spaiul public trebuie ferit.

Caderea se caracterizeaza prin ispitire,linistire si instrainare, iar fiinta cazuta in

moarte este intr-o permanenta fuga din fata mortii. ns o dat cu acest semn al cderii care
este fuga din faa morii,cotidianitatea Dasein-ului atest c pn i impersonalul se nsui
estede fiecare dat deja determinat ca fiin ntru moarte, chiar i atunci cndel nu pune n joc
n chip explicit gndul la moarte.
ns, n acelai timp, felul acesta n care am degajat fiina cotidian ntru moarte ne
arat cum s ncercm printr-o interpretare mai ptrunztoare a fiinei ntru moarte trite
sub semnul cderii, n spe caeschiv n faa morii s consolidm conceptul existenial
deplin alfaptului-de-a-fi-ntru-sfrit. O dat ce acel ceva din faa cruia se fuge afost fcut
vizibil ca fenomen, trebuie s fie posibil s proiectm fenomenologic felul n care Dasein-ul
nsui i nelege propria moarte eschivndu-se din faa ei.
Fiinta supusa sfarsitului este desprinsa de orice relatie si e de nedepasit. Asadar,
fiinta supusa mortii reprezinta o eschiva pentru a o acoperi. Heidegger expmica fiinta
cotidiana din perspectiva expresiei: o s murim, desigur,cndva, ns deocamdat nu.
Prin cuvantulcandvaacceptam o certitudine a mortii, deoarece nimeni nu se indoieste de
moartea noastra . Cotidianitatea se limiteaz la aceast acceptare ambigu a
certitudiniimorii, tocmai pentru a slbi aceast certitudine, acoperind astfel imai mult
faptul-de-a-muri, i pentru a face mai lesne de suportat starea de aruncare n moarte.
Eschiva menit s acopere moartea, prin nsui sensul ei,nu poate fi
propriu-zis sigur de moarte i totui ea este. Ce putem spune atunci
despre certitudinea morii ?
A-avea-certitudine privitor la o fiinare nseamn: adevrat fiind, a o
considera adevrat. ns adevr nseamn stare de descoperire afiinrii. Numai c orice
stare de descoperire i are temeiul ontologic nadevrul cel mai originar, n starea de
deschidere aDasein-ului. Ca fiinare care deopotriv este deschis i care deschide i care
totodat descoper,Dasein-ul este, prin esena sa, n adevr. ns certitudinea i
are temeiul n adevr sau i aparine ca fiind la fel de originar.Cuvntul
certitudine, ntocmai precum termenul adevr, are o dubl semnificaie. Originar,
adevr nseamn fiin-care-deschide, neleasca mod de comportament al Dasein-ului.
Semnificaia derivat de aici serefer la starea de des-coperire a fiinrii. n mod
corespunztorcertitudinea semnific originar tot att ct faptul-de-a-avea-certitudine,neles ca
fel de a fi alDasein-ului. Totui, ntr-o semnificaie derivat,fiinarea n legtur cu
careDasein-ul poate avea certitudine este numit,la rndul ei, cert.
Un mod al certitudinii este convingerea. n convingere,Dasein-ulface din mrturia lucrului
nsui care a fost des-coperit (i care este astfeladevrat) elementul determinant pentru fiina
sa care se raporteaz prinnelegere la acel lucru. Faptul-de-a-considera-ceva-ca-adevrat,
neles larndul lui ca fapt-de-a-se-menine-n-adevr, este unul suficient dac el se ntemeiaz
n fiinarea des-coperit nsi i dac, ca fiin raportat lafiinarea astfel des-coperit, el i-a
devenit transparent siei n privinaadecvrii sale la aceast fiinare. Or, aa ceva nu se
ntmpl atunci cndinventm pur i simplu sau cnd nu facem dect s ne dm cu prerea
nprivina unei fiinri.
Dasein-ul cotidian i acoper iei cel mai adesea posibilitatea cea
mai proprie, desprins de orice relaie i de nedepit a fiinei sale.
Aceast tendin factic de acoperire confirm teza:Dasein-ul este, ca Dasein factic, n
neadevr.Certitudinea care aparine acestei acoperiri a fiinei ntru moarte trebuie s fie
aadar un mod neadecvat dea considera ceva ca adevrat i nu, s zicem, o incertitudine n
sensul de ndoial. Certitudinea inadecvat menine lucrul de care ea e sigur nstarea de
acoperire. Dac la nivelul impersonalului se moartea esteneleas ca eveniment ce poate fi
ntlnit n lumea ambiant, atunci certitudinea care se raporteaz la ea nu are nimic n comun
cu fiina ntru sfrit.

Analizand cu atentie observam ca filozoful, mentioneaza ca totusi moartea nu este

certa, ci certidudine empirica pe coare o cunoastem doar in anumite domenii de studii
teoretice.
Faptul c decesul ca eveniment care survine este certnumai empiric nu decide n
privina certitudinii morii. Moartea cuiva poate fi de fiecare dat ocazia factic pentru ca
Dasein-ul s inceap n genere s dea atenie morii. Totui, ct vreme rmne la certitudinea
empiric de care am vorbit,Dasein-ul nu poate defel s capete certitudinea morii n felul n
care ea este. Chiar dac, n spaiul publical impersonalului se,Dasein-ul pare s nu
vorbeasc dect despre aceast certitudine empiric a morii, totui, n fond, el nu
rmneexclusiv i primordial la cazurile de moarte care survin.Eschivndu-se din faa morii
sale, chiar i fiina cotidian ntru sfrit are totui n alt fel certitudinea morii dect ei nsei i
place s cread atunci cnd nuface dect reflecii teoretice. Pe acest alt fel de a avea
certitudinea morii cotidianitatea, cel mai adesea, l nvluie. Ea nu ndrznete s fac
lucrurile limpezi n aceast privin. Situarea afectiv cotidian pe care am caracterizat-o
afieaz o superioritate n faa realitii certe a morii,o superioritate aparent eliberat de
orice angoas, dar de fapt preocupatn mod anxios de aceast realitate cert. n virtutea
acestei situriafective, cotidianitatea admite o certitudine mai nalt dect aceea doar
empiric.tim c moartea este cert i totui nu avem propriu-ziscertitudinea ei.
CotidianitateaDasein-ului, care pune n joc cderea,cunoate certitudinea morii i totui se
eschiveaz cnd e vorba de a aveaaceast certitudine. ns aceast eschiv atest fenomenal,
tocmai pornind de la realitatea din faa creia are loc eschiva, c moartea trebuie conceput ca
posibilitatea cea mai proprie, desprins de orice relaie, de nedepit i cert.
Heidegger mentioneaza faptul ca certitudinea mortii se potriveste cu indeterminarea
momentului. Astfel, nu se pate reliza calculul momentului in care moartea va survine.
Rmne totui o ntrebare dac aceast problem a fost suficientelaborat. Fiina ntru moarte
i are temeiul n grij. Ca fapt-de-a-fi-n-lume aflat n starea de aruncare,Dasein-ul este de
fiecare dat remismorii sale. Fiinnd ntru moartea sa, el moare factic, ceea ce nseamnclip
de clip, pn s fi ajuns la decesul su.Dasein-ul moare facticnseamn n acelai timp c, n
fiina sa ntru moarte, el s-a decis pe sinedin capul locului ntr-un fel sau ntr-altul. Eschiva
cotidian (de ordinul cderii) n faa morii esteo fiin neautentic ntru moarte.
Neautenticitatea are ca temei posibilitatea autenticitii. Neautenticitateacaracterizeaz un fel
de a fi n careDasein-ul poate s se transpun i ncare cel mai adesea el se i transpune, fr
ns s i trebuiasc s o facn chip necesar i constant. Deoarece Dasein-ul exist, el se
determin pesine ca fiinare, aa cum este el, pornind de fiecare dat de la oposibilitate care el
nsuieste i pe care o nelege.
Filozoful pune un mare accent pe posibilitatea mortii, fiind o relatie de nedepasit cat si
una proprie. Adevarul in ceea ce priveste existenta mortii trebuie acceptat pentru ca face parte
din fiinta. Caracterizarea fiinei autentice ntru moarte, ca fiin proiectat existenial, poate fi
rezumat dup cum urmeaz: pre-mergerea dezvluie Dasein-ului pierderea sa n sineleimpersonal i l aduce n faa posibilitii de a fi el nsui i aceasta fr a atepta mai nti
sprijinul care vine ndeobte ca grij-pentru-cellalt de ordinul preocupriins un a fi el
nsui n acea libertate, desprins de iluziile impersonalului se, o libertate factic, cert n
privina ei nsi icuprins de angoas, libertea intru moarte. Princ aceste randuri se pune in
evidenta puterea de a obtine libertatea suprema prin intermediul mortii, gasindu-se o noua
cale sau un nou inceput.
In opinia mea, filozoful priveste moartea ca pe un lucru firesc ce trebuie asumat de
fiecare persoana.. El nu trateaza moartea ca pe un element inspaimantator, ci mai degraba ca
pe un concept ce face parte din existenta noastra. Cand am citit abordarea lui fata de moarte,
am simtit o eliberare in ceea ce priveste atat viitorul meu cat si al celor dragi, in sensul ca

trebuie sa sa ne asumam o moarte proprie. Inainte de citit opera lui, simteam o teama
ingrozitoare in fata acestui concept, nu pot sa zic ca acum lucrurile s-au schimbat radical,insa
mi-au redat o alta viziune in fata unui subiect misterios.
In concluzie, Martin Heidgger reprezinta instauratorul problematicii mortii in cadrul
preocuparilor fenomenologice( ramur a filozofiei idealiste, care se ocup cu studiul
fenomenelor ca esen de ordin spiritual, nelegate de lumea material). El considera ca
moartea este o: existena febril, situat, finit, aflat n orizontul sfritului.

BIBLIOGRAFIE
Fiinta si timp, Martin Heidegger