Vous êtes sur la page 1sur 5

Richard Davis Bach

Iluzii

Nscut n 1936 n Oak Park, Richard Bach este descendent al marelui


compozitor J. S. Bach. A urmat colegiul de stat Long Beach din 1955. Richard
s-a cstorit n 1955 i a avut 6 copii. Unul dintre fii sai, Jonathan, a scris o
povestioara despre relaia sa cu tatl pe care nu l-a cunoscut niciodat
Deasupra norilor. Tot ceea ce are legtur cu aviaia este domeniul lui Bach: de
la filme cu piloi, la literatura de specialitate din domeniul aviaiei, la lecii de
pilotaj i pana la cascadorii aviatice n filme. Desi aviaia a fost marea sa
pasiune, Bach i-a dorit ntotdeauna sa scrie. nc din timpul liceului unul
dintre profesorii sai de educaie fizica l-a ajutat s-i contientizeze talentul
nnscut i l-a ncurajat sa scrie. n 1959 a fost inspirat sa scrie o povestioara
despre un pescru care a nvat sa treac de zidurile limitrii. Aceasta idee sa concretizat n cartea Pescruul Jonathan Livingstone, carte care a fost
transpusa i pe marile ecrane n filmul cu acelai nume. n aproape toate
crile sale, Richard Bach se folosete de avioane pentru transmiterea
mesajului sau. Richard s-a apucat i de parautism, pe care l considera cel
mai aproape de ideea de zbor.
Acest referat a fost scris la fel de ciudat precum ciudata ne este i viaa
atunci cnd nu avem destul curaj i iubire pentru a-i arunca o privire lucida i
detaat.
Si,atunci cnd reuim,ajungem sa fim atini de fiorul copleitor al tainei
eterne care este totdeauna prezenta att alturi cit i n noi. Altfel ne putem da
seama ca nu tim nimic despre aceasta lume,la fel cum nu cunoatem mai
nimic despre noi nine. De parca amurgul ne-ar prinde din nou n drum,iar
noi am fi din nou departe de casa.
Cu toate acestea, noi continuam sa trim parca adormii si,din cnd n
cnd,in drumul nostru ne nsoete sentimentul misterios ca am putea trai
altfel. Uneori ntlnim oameni i cri care, conferindu-ne o trire tainica i cu
totul aparte,ajung sa ne vorbeasc despre acel altceva despre viaa trit
altfel. Dar aceasta este numai o prima impresie. Aflam astfel mai trziu ca

realitatea care ne preocupa este numita de aceti oameni,in aceste cri, prin
termeni mistico-oculto-ezoterici i deseori ne dam de ceasul morii, ncercnd
sa asimilam cu ncrncenare sisteme i parasisteme,sau ne punem cu voluptate
responsabilitatea pe seama unui individ charismatic sau, pur i simplu, a unui
Mesia. In acelai timp,noi uitam ca sentimentul tainic i profund care ne-a
chemat, neauzit i copleitor, nu avea nimic comun cu acest noian de reguli,
prescripii, coduri i legi pretins subtile,care ne sunt impuse,chipurile,cu
scopul unei viei trite altfel.
Att de grbii incit am uitat de noi nine.
Putini dintre noi mai reflectam profund asupra aceea ce a devenit la ora
actuala viaa noastr. Unii spun ca trebuie sa ne trim viaa,ca e mai bine sa
ne lsm cugetrile pentru vremea cnd vom fi btrni. Aceasta situaie se
poate compara cu aceea n care am juca un joc ale crui reguli le aflam de-abia
la sfrit,iar daca ne pstrm n aceasta situaie nu ar trebui sa fim surprini
ca,jucnd dup reguli greite, am pierdut lamentabil jocul. Totui nu este vorba
de un joc oarecare,ci de unul special,care este chiar viaa noastr.
Paradoxal,chiar daca nu tim de unde venim n aceasta viaa i unde vom
ajunge cnd se va ncheia,nu avem timp sa ne oprim i sa ntrebm ncotro
mergem. Prini n acest cerc vicios,putini mai au puterea sa spunvreau sa
stiu cine sunt,vreau sa mi triesc viaa liber?.
Textul de fata ne propune sa meditam la ntrebarea daca ntr-adevr
aceasta este viaa pe care o vrem,daca noi ne facem viaa sau daca nu cumva
un anumit mod de viaa ne este impus. Pentru majoritatea romanilor,existenta
a intrat n deriva,iar curgerea timpului se nteete,parca. Romanii nu mai au
repere de viaa memorabile. Viaa s-a mbolnvit de cenuiu, de monotonie i
dintr-o data ne-am dat seama ca vremea vieuirii noastre nu mai are rbdare sa
ofere zile cu gust demn de aducere aminte,nopi cu parfum de neuitat, rgazuri
nstelate de fericiri imposibil de pierdut prin vreme. In schimb, sunt mbrcate
n mod artificial, n haine srbtoreti, ntmplri lipsite de nsemntate, doardoar vom ncetini, cumva, fuga secundelor. Oamenii caut sa construiasc
baraje pentru a domoli cderea spre moartea sufleteasca. Dar strdania
romanilor de a opri decderea nu mai are vigoare,deoarece lecia conform creia
n unire sta puterea unui popor a fost uitata. Strigatul poetului de odinioar
Oprete,Doamne, ceasornicul cu care ne masori destrmarea!nu se mai aude
demult n sufletele oamenilor,ci a rmas nchis,intre pagini prfuite(dar care pot
fi aduse oricnd la viaa acolo unde oamenii pun suflet).
Majoritatea romanilor merg cu pasi obosii pe aceleai drumuri, cu
aceleai scopuri banale,zi de zi,fara sa mai fie n stare,fara sa mai vrea sa
deosebeasc ziua de azi de cea de ieri,pe aceea de mine de cea dinainte.
Sufocai de rutina unor viei fara bucurii,nu mai au curajul de a-i ncerca

norocul pe crri nebttorite. Traseele drumurilor lor amintesc de sinele


trenuleelor electrice cu care se jucau n copilrie. Nu se poate iei din ruta
prestabilita dect printr-o catastrofa sau,desigur,printr-o minune
dumnezeiasca. Numai ca romanilor li s-a atrofiat demult gustul pentru
miracol,ndejdea ctre fericirile care vin pur i simplu ca o binecuvntare
divina. i atunci se mulumesc cu un destin mbibat de plictis,de monotonie,de
apatie,care va duce inevitabil,daca nu este schimbat,ctre catastrofa. Totui,va
trebui sa aleag foarte curnd ce aleg: minunea sau catastrofa.
Nu mai e timp pentru iubire. Pana la abandonarea n faimoasele mreje
ale iubirii,oamenii se intereseaz ce meserie are cel vizat, cit ctig, daca e o
persoana dinamica,daca te poi baza pe el. Daca toate aceste condiii au fost
ndeplinite,i face loc i cite un miez de dragoste.
Amorurile se consuma fara a avea o stare interioara adecvata. Nici un
biat nu mai curteaz o jumtate de an o femeie nainte de a ajunge.sa se
cunoasc!Tandreea se consuma dup principiul vazut-placut. Oamenii nu mai
au capacitatea de a sesiza sublima atracie sufleteasca ce aduce adevrata
mplinire afectiva i da viaa unei relaii pline de iubire. Totul decurge
rapid,goana este principiul fundamental al comunicrii.
Oamenii nu mai au timp pentru ei nii. Vor sa fac totul deodata.
Cndva,pina i butul ceaiului era o ndeletnicire ampla,tihnita. In prezent,o
mina sta pe computer i cealalt pe ceac de cafea. Apoi mina de pe computer
se muta o secunda pe corpul amantei,iar mina de pe ceaca umbla n
sertar,dup vreun document. Intre timp,ochii se mai plimba i ctre TV,sa nu le
scape ceva important. Cu o atenie napoleonica,obsedai de timp i
spatiu,alergnd dup autobuz i cumprturi,oamenii s-au dezvat dramatic
de umanul din ei. La prima vedere tot ceea ce am descris anterior pare un
tablou trist despre nite oameni care au uitat de ei nii. Romanii aproape ca
s-au obinuit cu el.
Totul pare o ntmplare nefericita,o boala care-i face pe romani sa
sufere,daca cineva indrazneshte sa spune ca totul este de fapt un plan
diabolic,foarte abil realizat,este catalogat drept paranoic de ctre presa i abil
discreditat. Prin toate aceste masuri, poate ca cineva dorete ca nimic sa nu
tulbure somnul romanilor.
Poate ca este o ironie, o simpla ipoteza.sau poate.
De altfel cred ca aceasta trire a fost magistral surprinsa de poetul
spaniol Juan Ramon Himenez n poezia sa:
Oare eu sunt acela care umbla n noapte prin camera sau este ceretorul
care ddea trcoale prin gradina la ceas de asfinit?
Privesc n jur i vad ca totul e i nu e la fel.
Fereastra a fost cumva deschisa?

Nu cumva adormisem?
N-avea gradina un verde palid?
Cerul era curat, senin.
Acum sunt nori i vint, iar gradina e trista i ntunecat.
Oare aveam parul negru.
Eram mbrcat n cenuiu.
Acum am parul cenuiu i-s mbrcat n negru.
Asa sa fie mersul meu?
Iar glasul care acum rsuna n mine are ritmul vocii mele de demult?
Oare sunt eu sau este ceretorul care ddea trcoale prin gradina la ceas
de asfinit?
Privesc n jur.
Sunt nori i bate vintul.
gradina-i trista i ntunecat.
Vin i ma duc.
Nu e adevrat ca ma furase somnul?
Am parul cenuiu.
Totul este la fel,si totui s-a schimbat.
Cu toate acestea mi place sa cred ca eu triesc ntr-o lume diferita de
lumea de zi cu zi. In lumea mea inca mai exista frumusee,inca mai exista
bucurie, inca mai exista sinceritate. In lumea mea oamenii inca se mai bucura
de un rsrit de soare, de un cntec de greier, de un melc care traverseaz
grabit oseaua. In lumea mea oamenii mai au inca suflet, iar aceasta ii face sa
triasc linitii,in mijlocul tuturor lucrurilor.
n lumea mea nu conteaz ca ceea ce faci e o afacere de milioane sau
maturatul unei curi,ca lucrezi pe un computer performant sau culegi flori din
pdure, aici tot ceea ce conteaz este sa fii cu inima n ceea ce faci. Nu conteaz
ceea ce faci, ci modul n care o faci. Nu conteaz ceea ce eti, ci ceea ce simi ca
poi fi. In lumea mea inca mai exista romantism,bucurie i inocenta. Aici jocul e
inca stpn i totul pare a fi o joaca. Aici oamenii mai au inca un suflet pur i
inocent,viu,zglobiu i jucu, si,in aceasta lume grija zilei de mine,a banilor i
murdria care tinde sa ne nconjoare nu a ptruns i nu va ptrunde vreodat.
Aceasta lume poate fi n fiecare din noi i nimeni nu ne-o poate lua.
Ceea ce duce insa la o anumit scindare
Ma aflu la granita dintre doua lumi, ncercnd sa triesc simultan n
amndou,cu toate ca nu mi se pare acceptabil. Exista o anumit disociere
intre lumea obinuit descrisa cel mai bine de cuvntul ordinara,o lume
rigida guvernata de legiti i concepte oarecum limitatoare,lume n care triesc
majoritatea fiinelor pe care le cunoatem Este lumea vieii de zi de zi, i uneori
nu avem suficiente resurse nici mcar pentru a rezista n aceasta. Deasemenea

insa, din cnd n cnd, aceasta lume se suprapune cu o alta, extraordinara


am putea s-I spunem adic extra n afara obinuinelor i limitrilor vieii de
zi cu zi. In anumite momente privilegiate aceasta lume, mult mai fluida i
coerenta, ptrunde i coexista cu viaa noastr obinuit. Necunosctorii
numesc aceste momente miracole. Insa, ntocmai cum apa mbiba un burete,tot
aa am putea spune ca lumea obinuit este impregnata de simul
miraculosului, care nu este de fapt dect ordinea unei alte realiti, guvernata
de o singura ordine libertatea. Caci, prin tot ceea ce face, omul caut sa
ating un singur lucru libertatea acesta fiind scopul suprem, pe care il
urmrim toi, contient sau nu. Se pare ca n toate aciunile noastre grandioase
exista un singur tel,un germene-ideea de a fi liberi. Cel ce i neac amarul n
butur, cel ce alearg dup placerea clipei trite intens, cel ce se refugiaz
departe de lumea profana, cel ce vrea sa ajung cineva,oricine, prin toate
gesturile sale, nensemnate sau nu, i caut de fapt libertatea, nostalgia unor
asemenea triri dndu-ne uneori, prin ele insele, imboldul de a continua. In
lumea lor,in lumea mea,in lumea oricui vrea sa i mplineasc visele. Ceea ce
ne aseamn este doar amintirea vaga a unui vis fericit n care eram noi
nine:libertatea.
Trebuie sa ndrznim. Sa avem curajul de a fi liberi. De a fi noi nine. De
a lupta pentru ideile noastre. De a nu mai ceda,de a nu mai face compromisuri.
Integritatea ncepe cu o decizie. Libertatea la fel. Trebuie sa ncepem acum.
Aici. Curajul de a schimba lumea ncepe odat cu acest curaj de a ne schimba
pe noi nine. Viaa poate fi dusa i aa cum am dori sa o avem. Daca
ndrznim sa facem o schimbare. Daca ne afirmam cu putere convingerea de a
fi noi nine. Daca conteaz. Unii considera ca efortul merita sa fie fcut. Alii
considera ca efortul nici nu exista. Singurul lucru real este finalitatea. Iar totul
pare sa se dizolva atunci n neant. In eternitate. i tot ceea ce mai ne umple
atunci este savoarea inefabila a realului. Cel putin aa neleg eu acest
sentiment.Audaces fortuna iuvat. Chiar i n aceasta uria farsa pe care noi
o numim viaa noastr. Sau cum ar spune francezul:les jeux sont faites.
Rien ne vas plus. Ruleta se dovedete a fi nsi roata existentei. Sau a
existentelor?Sau poate ca totul e greit.
Sau nu?

SFRIT