Cltoria osetei galbene prin Cetate

Mai snt cteva zile i ne ntoarcem la Alba-Iulia. Ocazie cu care m-a apucat o prerea de ru c nam scris, aa cum am promis anul trecut, povestea osetei galbene a lui Matei, un bie el tare
simpatic, pe care sper s-l revd i anul sta. Pentru a restabili gradul de inefabil din Cetate,
recuperez acum ntmplarea:
Penultima zi de festival. De toate snt trei, dar par mai multe. Picioarele noastre tiu fiecare piatr
din Cetate, au urcat i au cobort pn le-a venit ru. Ne tragem sufletul la un pahar de prosecco,
alturi de invitaii notri, ntr-o curte frumoas, cu havuz. Vntul umfl fe ele ro ii de mas. i
cuvintele se ridic n aer ca nite baloane cu aer cald. Matei e cel mai mic din grupul de copii care
ne nsoete. i gsete un loc numai bun de joac pe marginea de piatr, joas, a fntnii. M mai
uit din cnd n cnd la el i pare fascinat de felul n care pe ap plutesc ni te frunze mici i uscate.
El i vede de treab, noi la fel. ncepe s se nsereze i am rmas ultimul grup. Ne mi cm ca ni te
melci, dar tot trebuie s plecm. Ciubi, tatl lui Matei, se uit precipitat n stnga i-n dreapta.
- Stai, i-a pierdut copilul oseta!, ne spune.
- Aoleu, i cum era?
- Galben. i inea la ea.
Un comando de oameni mari ncepe s fac cercetri. Degeaba. oseta disprut a copilului a intrat
n pmnt, nu alta. Nu ne dm uor btui, dar nu ne ajut la nimic. Nici pe noi, nici pe Matei. l
consolm pe copil c, poate, oseta lui galben s-a plictisit i a plecat s se plimbe singur, c d o
tur prin Cetate i c se va ntoarce a doua zi i i va povesti extraordinarele ei aventuri. Habar nam dac el a crezut o iot din ce i-am spus noi atunci sau tia mult mai bine dect oricine ce via
palpitant au obiectele care, uneori, i iau zborul de lng noi.
A urmat o sear lung. La micul dejun, la cafeaua dinaintea plecrii, mai to i am fi dat toate
regatele i cetile din lume pentru nite ore de somn n plus.
Cum nu se putea, am but n linite lichidul fierbinte i am ciugulit te miri ce.
Aurel, personajul librar, i-a scos la un moment dat telefonul din buzunar s se uite la ceas. Am
rmas cu gura cscat. Nu dormisem suficient nici unul dintre noi, dar faptul c oset galben a lui
Matei, a aprut din senin pe mas, n faa noastr, nu era chiar ceva la care s m fi a teptat.
Biatul o gsise, o luase i o transformase n hus pentru telefon.
Pe drumul de ntoarcere, n autocar, Matei prea amuzat de toat tr enia. i de regsirea
aventuroas. Noi la fel. Mai trgeam din cnd n cnd cu ochiul la piciorul lui i la dunga galben
care i se iea de sub pantaloni. Poate c unele cltorii nu se termin niciodat.