Sextil Pucariu

Braovul
Cuprins
Cuvnt nainte
Note biografice
Partea I. Cum nu nc i nu mai era Braovul
copilriei mele
Pe urmele trecutului
Ziduri, anuri, bastioane, turnuri si pori
Biserici si stiluri
Cei ce au scris despre Braov
Partea a II-a. Cum era Braovul prin anii 1885-1895
Caleidoscop braovean
Cetatea
Scheii
Braovechiul. Blumna. Straja
Brul n jurul Cetii
Negustori i meseriai
Stomacul i gtlejul Braovului
Moda
Medicul de cas
Casina
Gazeta Transilvaniei
Procesul Memorandumului - Filoromnii O fotografie bucluca
Muzica
Teatrul - Agata Brsescu
Lectura unui braovean

4
7
9
41
98
121
187
195
195
217
234
255
270
296
324
350
360
376
393
403
413
428
439
2

coala: Pe norme i n Gimnaziul Inferior

i Superior
Profesorii i studenii petrec

473
515

Cuvnt nainte
"Memoriile" snt crile anilor muli.
Anii i tim: 71; biografie: 4 ianuarie 1877 - 5 mai 1948.
Anul nasterii a rmas n istorie. Va rmne si omul, prin
tot ce a publicat si a scris. Fiindc nu tot ce a scris a
cunoscut tiparul. De pild, cartea aceasta despre orasul
copilriei lui; de fapt a orasului si a tinutului ntreg si chiar
mult mai mult dect att. De nu i-am sti geneza, am trece
sub titlu Monografie. Dar una construit altfel. Timp prins
n vreme, peste vremuri. Istorie, fireste, dar numai ct
poate fi cuprins din ceea ce a rmas n tine, n zilele
anilor; ai ti, ai altora. Cartea venit fr chemri, fr
fise. Materialul era adunat; deci fr arhive, fr
biblioteci.
Corespondentul "amintirilor" n teatru se numeste "Actul
al 5-lea". E ultimul. Ceva ce se petrece nainte de lsarea
definitiv a cortinei. Pe urm nu se mai ntmpl nimic,
pentru tine, cel ce-ai ostenit, fiindc altfel miscarea
continu.
Un final, oricum. Dar unul de arhitectur sau art, deci o
realizare. Pentru calitate s-au ngrijit deceniile, schimbnd
sitele din dese n mai dese. Ce-a rmas - inim si minte - e
pulbere de aur. Impurittile apartineau pmntului; i-au
fost lsate lui. Scrisul nu mai nregistreaz dect
spiritualitate, zestre pentru cei ce vin din urm, tort ce va
fi purtat, tot mai departe, de alt stafet.
Memorialistica se situeaz dincolo de mrcinisul
4

patimilor, peste inevitabilul mrunt omenesc.

Sextil Pucariu, marele brnean cu nume de circulatie
international, se rupe de conformismul "memoriilor" de
tip clasic - cronologia zile-ani - inaugurnd, la noi, prin
Braovul de altdat si Clare pe dou veacuri, formula:
capitol-sintez. Genul e amplificat pn la depsire. O alt
conceptie si viziune a intregului. O imens fresc - de la
traci pn n zilele noastre - pe care autorul o fixeaz cu
certitudinea informatiilor limpezite in ape multe. De aici
dispensarea de bibliografie. In desen si colorit prinde ara
cu tot ce nchide n ea noiunea. Din ntmplare Brasovul;
dar Brasovul nu e insul, ci parte integrant dintr-un tot
organic.
Suveran asupra mijloacelor de expresie, scrisul e de o
senintate desvrsit. In permanent legtur cu viaa,
omul de stiint apreciaz documentul dar nu i se face rob.
O inteligen superioar vede dincolo de punctul n care
dovezile scrise sunt mute. Poate de aceea, istoric e cel ce
are capacitatea de a obtine din izvoare un maxim din ceea
ce pot da si un maxim din ceea ce nu dau. Pe urm vin
sintezele. Aici intervine "darul", pe care-l ai sau nu-l ai. S
vezi limpede si prin neguri. Unii i zic intuiie. Cei fr, se
poticnesc si-n lumin de zi. Pentru ceilalti, putini, totul se
prezint ca "de la sine nleles". Si, ceea ce-i foarte
important, cu posibilitatea de a face si pe altii s vad c
lucrul e "de la sine nteles".
Sfrsind lectura acestei crti cititorul va spune, ca noi: Da,
acesta e Brasovul de altdat.
Intentia autorului e nvesmntat n haine simple: "...nu
5

vom scrie pagini de istorie propriu-zis, ci vom face ceea

ce vedem c se ntmpl cu soarele cnd, in zilele
posomorte, strbate din cnd n cnd printre nori,
luminnd un coltisor al peisajului. Ceea ce este n aceast
parte, ne apare deodat luminat si att de deslusit, nct si
restul, rmas n clar-obscur, se ghiceste."
Asupra tonalittii ntregii lucrri tot autorul mrturiseste
undeva, c a scris cartea "... fr sentimentalism si durere
sufleteasc pentru cele pierdute, dar cu simpatie pentru
trecut..."
Cu simpatie si cu mndrie, am aduga noi, cu mndria
celui care a avut sansa de a se afla, nc din primele
decenii ale veacului nostru, printre protagonistii marilor
realizri spirituale si social-politice ale neamului, printre
cei care, adpndu-se din izvorul de ap vie al istoriei, au
pus bazele statului unitar modern, crend premisele
marilor transformri din ziIele noastre.
IOAN COLAN

Sextil Pucariu
(1877-1948;
nscut
la
Brasov), lingvist si filolog
romn.
Profesor
universitar
la
Cernuti si Cluj. Primul
rector
al
universittii
clujene. In 1919 a pus
bazele Muzeului Limbii
Romne, primul institut de
lingvistic din Romnia,
care a editat (1920-1940,
1941-1948)
buletinul
"Dacoromania".
Membru
fondator
al
Societatii
Etnografice Romne din
Cluj (1923).
A initiat si coordonat coletctivul de alcatuire a
Dictionarului Academiei Romne (3 volume) si Atlasul
lingvistic romn (3 volume; conceput n 10 volume).
A abordat n lucrarile sale, domenii diverse: istoria limbii,
dialectologie, romanistic, fonetic, lexicologie, istorie si
critica literar (Studii istro-romne, n colaborare, Istoria
literaturii romne, Epoca veche, Limba Romna s.a.).
Proz scurt si memorialistic (Clare pe doua veacuri,
Brasovul de altdat).
A fost membru al Academiei Romne.
7

Partea I
CUM NU NC I NU MAI ERA BRAOVUL
COPILRIEI MELE
ntr-o zi de iarn...
Fulgi mari si dei, mpodobiti cu cristale albe ce se
mbrtiseaz, cad peste pmntul nghetat. Ca dup o
ploaie de var, aerul curtit de florile dalbe ce cad din cer,
rece si proaspt, mbujoreaz obrajii copiilor care "se
bulgresc".
Acum cincizeci de ani, cnd am prsit Brasovul
copilriei si adolescenei mele, aruncam rznd si eu
bulgri de zpad n cursul celor patru luni ct tinea iarna
brasovean. Sfintii de piatr ai Bisericei Negre au si azi,
ca si atunci, scufite albe de zpad, iar pe strzile vechi
din centru, unde casele joase, cu acoperisuri nalte, se
ngrmdesc strivite ntre curti lungi si nguste, domneste
la aceast or matinal o liniste binefctoare.
Incetul cu ncetul, Brasovul anului 1943 se desteapt, si o
via nou ncepe s pulseze pe unde odinioar erau rari
trectorii. Rari, tcuti si cunoscuti unii cu altii, de nu
puteai trece prin Trgul Grului fr s ntlnesti un fost
coleg de scoal sau un prieten din copilrie. Acum, desi
brasovenii sunt cu mult mai numerosi, cutreieri orasul n
lung si lat fr s dai de fee care ti-au devenit familiare si
dragi. i ntlnesti la Bucuresti sau Cluj, unde i-au aruncat
valurile Romniei Mari si necesittile ei de oameni
9

pregtiti si de isprav. Aceleasi valuri au adus si au asezat

aici, n orasul tcut de la poalele Tmpei, pe oaspetii de
odinioar din Regat, cu vorba sonor, glgioas si cu
gesturi vii care au devenit locuitorii actuali ai Brasovului.
Pe dealurile repezi din mprejurime nu mai vezi dect rar
sniuele - "cioaclele" - pline de copii veseli "rpgnd" pe
la cotituri, ci acum, dimineaa, pleac spre Poian, cu skyurile la umr, tineri fr palton si cu capul gol si fete cu
prul tuns, mbrcate n flanele albe si cu pantaloni lungi,
brbtesti. Ei caut soarele, aerul curat si miscarea pe care
bunicii si mai ales bunicele lor nu le stiau pretui.
Sniutele au acum un nume englezesc si sunt mai lungi, ca
s ncap ct mai multi pe ele, cnd coboar zburnd pe
Oabn. Farmecul la sky si la bobsleigh e acum viteza si
dorinta de a bate recorduri.
Intre ieri si astzi nu e numai o deosebire de termeni,
cioacla devenind bobsleigh, ci si de conceptii si
convingeri. Ca si azi, exista si mai demult un firesc
sentiment de emulatie si dorinta de a iesi primul la
concurs. Sportul nu exista ns ca profesie, precum nu
existau, pe vremea mea, aproape deloc, nici scriitori de
profesie, cci din literatur mureai de foame. Azi sportivul
care face mai multi kilometri pe ceas, sau care stie ncasa
cei mai puternici pumni n obraz, devine favoritul
publicului, care l rasplteste cu averi. De el vorbesc
gazetele n rubrici rezervate numai sportului si numele lui
l fac cunoscut n patru prti ale lumii telegraful, telefonul
10

si emisiunile de radio. Imi aduc aminte c acum vreo zece

ani marele profesor de istorie veche WillamowitzMllendorf, elegantul evocator a unei lumi bogate n fapte
si oameni, la care a nvtat marele nostru Prvan, a avut
nenorocul s fie dus la mormnt n dup-prnza cnd
boxerul Max Schmeling disputa un record de box cu un
redutabil adversar. Gazetele erau pline de amnunte
despre cei doi lupttori, biografia lor o cunosteau toti
cititorii, care nu gseau n gazet dect trei sau patru
rnduri despre savantul care murise. Poetul e "inspirat"
cnd scrie o poezie nemuritoare; sportivul trebuie s fie
"n form" cnd bate un record.
Viteza!
Ea a devenit nu numai un ideal al sportivilor, ce ine de
"ritmul" - sincopat ca al unui jazz - al vremilor noastre si e
un accesoriu al vietii zilnice. Numai de la o sut n sus
conteaz iuteala automobilului, iar aeroplanele duc ntr-o
zi pe americani n Europa. Radio si, probabil, n curnd si
energia atomic ne dau sau ne vor da iluzia c am ajuns s
stpnim distantele si timpul. Zic iluzia, cci de fapt avem
a face cu o mare nselciune optic. Ajungem, adevrat,
mai repede la int, dar ne punem inte tot mai deprtate.
Soselele si strzile largi ale oraselor sunt ticsite de
automobile, care sunt mereu oprite de agenti ai circulatiei,
ca s fac loc s treac altora ce vin din alt directie;
pietele marilor orase sunt prea strmte pentru parcurile de
masini; autostrade largi si drepte, pe care iuteala te
tmpeste, leag centrele mari de comunicatie ntre olalt 11

si totusi nu ne ajunge, ca printilor si bunicilor nostri,

timpul s le parcurgem.
Imi aduc aminte de o edin la Academia Romn. Iorga
mplinise 60 de ani si savantul corp l felicita. Mulumind,
marele istoric a spus o vorb mare. A zis c dac
activitatea lui stiintific a putut fi asa de mare, e fiindc el
a stiut nvinge timpul, cel mai mare dusman al nostru. De
fapt, cel ce l vedea pe Iorga la Academie ascultnd o
comunicare pe cnd scria un articol pentru "Neamul
Romnesc", soptind si glumind cu vecinii, ntelegea cum
putea el nvinge timpul.
Dar vremea e un vrjmas rzbuntor. Ea pedepseste mai
ales pe cei grbiti. Peste douzeci de ani, putini vor mai
citi pe Iorga, care are multe pagini admirabile, dar
Caragiale, care si lua atta vreme s scrie o pagin, va
avea totdeauna nu numai admiratori, ci si cititori. Goana si
graba, surori bune cu viteza, nu erau, ca astzi, tovarsi
nedesprtiti pe drumul vietii. Se stia c un lucru bun cere
timp si nu se prea stia c timpul cost bani. Rzboiul din
urm ne-a nvtat c btrnii nostri aveau dreptate, cci nu
rzboiul-fulger, att de promittor la nceput, a fost
cstigat, ci cel pregtit ndelete si temeinic. Rzboiul
balcanic, nemotorizat, a durat peste un an; cel dinti
rzboi mondial, cu arme moderne, patru, iar rzboiulfulger, ase. Succesele initiale ale celor ce naintau
furtunos, ca si izbnzile uluitoare ale cavaleriei usoare din
stepe, pe timpul migratiunilor, n-au fost de lung durat.
ntr-o jumtate de veac de cnd am plecat de la Brasov,
12

orasul nu s-a schimbat mult - la aparen. Dar si n privina

aceasta, aparena e neltoare. Noi, care ne-am schimbat
de asemenea, pe nesimtite si n mod firesc, nu ajungem s
ne dm seama. Scopul acestei crti este tocmai s
deslueasc ce nu mai e ca odinioar. O va face fr
sentimentalism si durere sufleteasc pentru cele pierdute,
dar cu simpatie pentru trecut, cnd probabil nu era mai
bine si mai frumos dect astzi, dar cnd cel ce v
vorbeste era mai tnr si cele trite si vzute aveau
farmecul celor optsprezece ani ai lui...
Pe Bulevardul Ferdinand trece o sanie ncrcat cu lemne,
ca si odinioar. Poate brneanul, care nu e nici el tnr, a
luat acest drum aducndu-si aminte c pe locul unde e azi
un bulevard era odinioar piata de lemne, de-a lungul
zidurilor Cettii.
Brneanul cu lemnele aduce si altfel aminte de vremile
trecute, cci n picioare are opinci, ceea ce nu mai vezi n
Bran dect la btrni si n satele de la poalele Bucecilor.
Cu nclmintea lui primitiva, el pare c nu vine de la
satul de munte s cumpere la oras mlaiul, care acolo nu
creste, ci ai impresia c a cobort de-a dreptul de pe
Columna lui Traian. El nu umbl cu capul gol, ca tnrul
ntlnit adineaori ce mergea cu ski-urile, ci are o cciul
din blana unui miel ntreg. Aceasta si sarica care l
scuteste asa de bine de frig sunt chiar mai de mult dect
venirea lui Traian prin prtile acestea si dateaz din
neolitic, cnd omul a fcut cunotina oilor. Mai veche
dect epoca lnii e cea a lemnului lucrat, din care dateaz
sania lui, la care nu numai tlpile cioplite grosolan sunt de
13

lemn, ci si toate cuiele si legturile de tot felul. Pe snii de

lemn au trecut iarna Nistrul, Prutul si Dunrea cimerienii,
si mai trziu sarmatii si alte neamuri ale stepelor estice,
cnd s-au revrsat asupra regiunilor noastre. Numai limba
celor ce au rmas pe aici s-a pierdut, ca si a dacilor
coplesiti de romani si a slavilor asezati printre ei mai
trziu. Sania, sarica, opincile si cciula strbun au ramas.
Cciula!
In muzeul national de antichitti i-a rezerva un loc de
onoare.
Cciula, singura aprtoare a capului cnd gerul Bobotezii
muc sfrcurile urechilor, cnd ti se lipesc nrile si
scrtie zpada sub pasii repezi si mrunti, cciula pe care
o poart si orsenii nostri cum d zpada si n-o mai las
pn la Florii, cnd nmuguresc slciile! Ct despre
tranul nostru, el poate umbla si lucra iarna pe ger mare,
mbrcat numai cu un suman, dar trebuie s aib o cusm
zdravn, cu care doarme n cap si noaptea lng cuptor.
Pe capul lui Mihai Viteazul cciula este un simbol al
dacoromnismului.
Pe noi cciula ne scuteste s vorbim n acest capitol
introductiv despre clima Brasovului, cum se obisnuieste n
monografii. Dac mai adaugm c moaa, cnd vine la o
nastere, aduce - pe lng foarfecele cu care taie buricul
noului nscut - si o umbrel, ca s-l ntovreasc toat
viata, am epuizat tot ce e mai caracteristic pentru
conditiile atmosferice ale acestui oras. Brasovenilor le
14

place sa asemene pozitia lui cu a Salzburgului. Dac ar fi

si marea aproape, ar putea s rite o comparatie cu
Bergenul. Ca la Salzburg, si la Bergen sunt munti si
plimbri ncnttoare, dar e mai ales ploaie mult. Dac
plou la Sf. Medardus catolic, n 8 iunie - si plou de
obicei - brasovenii stiu c are s plou sase sptmni.
Dup cciul si sanie, pe care la Brasov le-am ntlnit ca si
la Cluj, Sibiu si Cernuti, am avut totdeauna impresia c
geograficeste apartinem altei regiuni dect orasele din
Europa apusean n care am petrecut o parte din viat si
unde si iarna umbl lumea cu plrie si nu vezi snii
deloc.
Sania!
La oras ea nu mai are forma primitiv, ca cea de la sate;
dar si mai trziu, n anii cnd nu prea erau automobile de
pia sau nu veniser nc la noi, zurglii cailor nhmati
la snii se auzeau umplnd vzduhul de sunete vesele.
Sniile de Brasov erau luxoase, n comparaie cu cele de la
Cluj sau Cernui, si aveau locuri de ezut - "zituri" ncptoare, mbrcate n postav rosu, mai rar albastru. Pe
capr era un loc lng vizitiul "nfofolit" ntr-o bund
mare. La spate sania avea o "lingur" pe care puteai
ncleca ntocmai ca pe aua unei motociclete. Idealul meu
de copil era s m plimb o dat cu sania, clare pe lingur.
Dar cum idealurile nu pot fi atinse, n-am apucat niciodat
sa-mi fac acest chef, ci cnd, o dat pe an, m urcam n
sanie cu printii si fratii, ca s facem traditionala excursie
15

la Ghimbav, ne mbrcam ca pentru o expeditie la polul

nordic, si bunica avea grij ca la picioare s avem
crmizi nfierbntate, care tineau cldura timp
ndelungat.
Dac ar fi dup mine, si sniei moderne i-as da un loc n
muzeul national. Ca s arate vizitatorilor cum a evoluat
forma acestui vehicol n cursul timpului, dar mai ales
pentrnu c avem un obiect caracteristic pentru regiunile
noastre si epoca ce se sfrseste. Snii n-am ntlnit nici la
Paris, nici la Berlin. Clacsonul a fcut s amueasc
zurglii veseli si nechezatul cailor. Secolul trecut a adus,
la cei ce studiau limbile, filologia comparat, iar secolul
acesta a dezvoltat metoda comparatista n studiul
literaturii.
Prin asemnare cu alte regiuni ajungi s-ti cunosti mai
bine patria. Cci niciodat nu observi si nu-ti dai seama
mai bine de deosebiri dect prin contrast. Punndu-le
alturi, vedem mai usor prtile caracteristice; comparnd
fazele prin care trece un lucru, ncepem s stim evolutia si
adesea si geneza lui, putem face deductii de natur
cronologic si distingem influentele sub care s-a dezvoltat.
Prin comparare, constatndu-se asemnrile dintre dou
sau mai multe limbi, s-au putut face deductii asupra
nrudirii lor. Gsindu-se asemnri ntre dou opere
literare, se puteau face deductii asupra influentelor unor
scriitori asupra altora. Constatarea asemnrilor poate
duce deci la deductii interesante si lmuritoare. Ea este si
o tendint ct se poate de fireasc la omul deprins s
observe si s-si dea seama de cele observate. Ce multumiti
16

suntem si cu ct satisfactie comunicm si altora

asemnarea ce o gsim ntre doi indivizi, si ct de usor
facem deductii asupra nrudirii lor!
Dar metoda comparatist nu trebuie s se restrng asupra
constatrii unor asemnri, ci trebuie s remarce si
deosebirile, cci acestea sunt adesea mai importante. Ceea
ce nu se mai gseste la alt scriitor este tocmai partea cea
mai pretioas din opera cuiva, cci ea formeaz
originalitatea ei. Cel ce studiaz o scriere va trebui s
cerceteze ceea ce scriitorul aduce nou si ce este inedit n
opera lui, nu s dovedeasc ct de mult a citit cercettorul
si ct de ingenios e n gsirea influentelor. Tot asa se
prezint lucrurile n filologie. Partea cea mai interesant la
o limb nu e ceea ce are comun cu alte limbi, ci ceea ce a
produs ea, si numai ea, izvornd din felul particular de a
se exprima si de a gndi al celor ce o vorbesc.
Ca s observm ns aceste particularitti ale unui om,
popor, regiune sau epoc, trebuie s cunoastem si alti
oameni, popoare, regiuni sau epoci, cu care s le
asemnm. i mai trebuie un lucru: curiozitatea noastr
tiinific s nu se limiteze asupra unor anumite
manifestri ale spiritului uman si mai ales s nu neglijeze
pe cele ce ne par neinteresante, fiind, prea recente.
Altdat!
Prietenul meu Mario Roques mi povestea odat c n
Parisul copilriei lui nu era introdus apa curgtoare n
17

casele din cartierul n care locuia el, si c locuitorii lor,

cnd trecea sacaua pe strad, se grbeau s cumpere ap si
s o care cu vasele pn n etajul al cincilea, ca s poat
face o baie. Cu toate acestea, n muzeele din Paris nu
ntlnesti urmele acestor vremi ce ne par azi strvechi,
cci interesul pentru "vechituri" se limiteaz, la muzeul
Cluny si la Carnavalet, la ceea ce a fost scos din nisipul
Senei, la obiectele salvate din timpul Revolutiei sau la
haine rmase de la Napoleon Bonaparte. Adevratele
obiecte "muzeale" la Louvre sunt antichittile asupra
crora au scris cei ce au fcut spturi arheologice si au
descoperit attea urme surprinztoare ale unor culturi
strvechi.
Ceea ce ne intereseaz pe noi si ce va forma n primul
rnd subiectul de fa e rstimpul relativ recent, de acum
60 si 50 de ani, cnd Europa trecea printr-o epoc puin
zbuciumat de evenimente importante, dar tocmai de
aceea - ca tot timpul pn la primul rzboi mondial - plin
de schimbri lente si pasnice, care au modificat fr s
simtim fata lumii. E o epoc fr avnt, dar care, dac n-a
cunoscut entuziasmul revolutionar, a petrecut o
remarcabil evolutie a civilizatiei umane.
Deosebirea ntre Brasovul actual si cel de altdat se vede
cnd l compari cu alte orase. "Altdat" e altceva pentru
Brasovul conservativ si rmas n urm la marea curs a
vremilor moderne si pentru alte orase europene, unde de
mult nu mai exist ceea ce e curent la Brasov. Ca s ne
convingem despre acest lucru ne vm lua dup sania cu
18

lemne din Bulevardul Ferdinand.

Apucnd la stnga, ea trece pe lng "Aro". Sunt cele
dinti dou silabe ale "Asigurrii Romnesti" si modul de
a scurta numirea prin combinarea lor ntr-un cuvnt nou, o
imitaie modern dup englezeste, devenit general la
toate popoarele grbite de azi. Palatul are opt sau zece
etaje, o teras n loc de acoperis, si cinematograf. Iata trei
lucruri ce sunt nou la Brasov si nu existau pe cnd
locuiam eu n acest oras.
Zgrie-nori!
Casele din Brasov aveau, n marea lor majoritate, un
singur "cat" - cuvntul "etaj" e si el modern - cel mult
dac ici si colo ntlnesti dou, la case ce erau nou pe
atunci. Oraul, ce pe vremea lui Dinicu Golescu(* - care o
(*

Crturarul iluminist Dinicu (Constantin) Golescu (1777-1830),

de numele cruia se leag nfptuirea unor nsemnate acte de
cultur n ara Romneasc, efectueaz mai multe cltorii n
Transilvania si Europa central si occidental n perioada 18241826. In acesti ani el viziteaz si Brasovul, pe care-l cunoscuse
nc din 1821. Impresiile de cltorie le consemneaz n opera sa
original, intitulat Insemnare a cltorii mele Constantin
Radovici din Golesti, fcut n anul 1824, 1825, 1826 (Buda,
1826). Lucrarea cuprinde valoroase insemnri privitoare la diferite
tri din Europa, la Transilvania si orasele ei, pe prim plan
situndu-se invtmintele cu caracter progresist, pasibile de a fi
transplantate si n ara Romneasc (v. Al. Piru, Literatura
romn premodern, Bucuresti, 1964, p. 245-256).
19

constat cu exactitatea cltorului plin de interes pentru

amnunte - avea vreo douzeci de mii de locuitori, n-a
cunoscut cresterea rapid de la sfrsitul veacului trecut a
oraselor europene si americane, cci pe cnd eram copil,
abia avea ceva peste 30.000. Casele nu trebuiau deci s
creasc n nltime, ca sa fac loc noilor locuitori, ca mai
trziu, cnd Brasovul a devenit un nsemnat centru
industrial. Cele zece etaje la o cas ridicat de o societate
de asigurare, ce trebuia s-si plaseze paralele n constructii
si nu avea scrupule s strice unitatea cldirilor, erau deci
cu att mai "justificate" cu ct aceeasi societate de
asigurare avea o asemenea cldire si n Bucuresti.
Dealtfel, pe Bulevardul Ferdinand sunt numai case nou,
ce nu existau n copilria mea, cnd aici erau gropile de
lng zidurile Cettii.
O inovaie e si terasa. Acoperisele de tigl asezat n solzi,
nalte si cu pante destul de repezi, pentru ca zpada
abundent s nu se eternizeze pe ele si apa ploilor dese s
se scurg repede, sunt si ele caracteristice pentru Brasovul
de altdat.
Dar ceea ce e si mai semnificativ pentru felul de a cldi
din acest oras - si din alte orase vechi - e podul spalios, ca
un palat, sub acest acoperis. mprtia podurilor a dinuit
mult vreme la o populaltune conservativ din fire si
strngtoare prin educatie, locuind de generatii n aceeasi
cas. Ea nu se ndura s arunce n foc un scaun rmas fr
picioare, un joben iesit din mod, si punea cu grij la
20

naftalin hainele ce nu se mbrac dect la rare ocazii. n

pod gseai o "vancin" - depntoarea iesit din uz -, o
ncaptoare lad de Brasov, nlocuit n locuint cu alt
mobil, si jucriile de copii strnse cu grij pentru nepoti.
La noi n pod erau si cliseele de la Cocosu rosu", revista
umoristic scoas de tatl meu(*, si un felinar - "lmpa" rotund, mare ct o roat de car si cu loc pentru dou
lumnri, cu marginile de aram. Cu acesta iesea seara
nc soru-mea mai mare cnd trebuia s umble prin ulitele
ru luminate ale Brasovului. In pod erau acumulate de
multi. ani adevrate piese de muzeu, a cror inutilitate s-a
vzut abia cnd rzboiul aerian aduse severele ordonante
de evacuare a lucrurilor inflamabile. Si fr de ele ns
viitorul va aduce si la Brasov o mai mare economie de
spatiu si reducerea la cte o singur box de fiecare
apartament si usctorie comun de rufe; restul locului e
rezervat pentru camerele personalului de serviciu.

(*

Avocat si publicist, Iosif Puscariu, tatl lui Sextil Puscariu,

editeaz la Brasov revista umoristic "Cocou rou" (1874-78,
1881), care, mpreun cu "Calicul" de la Sibiu si "Vulturul" din
Oradea, marcheaz apogeul n evolutia presei satirice ardelene
ntr-un moment cnd, n a doua jumtate a sec. XIX, lupta
national a romnilor transilvneni se apropie de punctul ei
culminant: miscarea memorandist (v. Presa satiric romneasc
din Transilvania 1860-1918. Antologie, studiu introductiv, note,
glosar si anexe de Livia Grmad, Cluj-Napoca, 1974, p. 14-15).
21

In sfrsit, cinematograful!
Fr el aproape nu ne mai putem nchipui viata. Si totusi,
nu numai c n Brasovul copilriei mele nu se pomenea de
el (cci nu se inventase), dar abia la Paris, n 1900, am
vzut, fr s m impresioneze ns, la magazinul Duffael,
un film cu nelipsitul tren ce intra ntr-o gar, cu o curs de
cai sau cu un bandit urmrit de politisti.
Numai mult mai trziu am nceput s frecventez
cinematograful, si abia la Cluj am devenit un vizitator
regulat al lui, ntlnindu-l adesea acolo pe profesorul
Racovit, care venea, ca si mine, la cinematograf ca s se
destind dup munca intensiv de peste zi. Acolo am
trecut de la filmele mute, cu suedezii eleganti si cu Asta
Nielsen cea cu ochii mari, cu frumosul Valentino, la
moartea cruia au plns femei din cinci continente, cu
Zigotto, care trecea cu masina prin zidurile caselor, cu
Harold Lloyd si Malek cel serios, la filmul sonor si
vorbitor.
Interesant de stiut este si care au fost predecesorii
cinematografului si ce urmri a avut. De aceea m voi mai
opri putin la el, mai ales c naintasii lui sunt din vremea
copilriei mele si chiar mai vechi, iar efectele lui au
schimbat aspectul Brasovului care se amuza.
Doi sunt predecesorii filmului si unul al jurnalului sonor
(aceasta cu oarecare bunvoint): "laterna magic" (pe la
Brasov nu se zicea, ca franuzete, lantern), un album
minuscul cu fotografii ale aceluiasi grup de oameni n
22

pozitii si faze consecutive de miscri, pe care l rasfoiai

repede, si cntretii ambulanti numiti nemteste
"Bnkelsnger".
In odaia cu perdelele lsate si ntunecat se proiectau pe
un ecran improvizat chipurile colorate de pe o sticl,
luminate de o lamp mic cu gaz, spre marea admiratie a
copiilor ce suportau cu entuziasm mirosul greu al fitilului
lmpii, care fumega. Miscarea lipsea, dar aceea o aveam
cnd apsam degetul mare pe filele groase ale albumului
n miniatur. Asa le fceam s se urmeze att de repede,
nct ti se prea c vezi grupul miscndu-se. Ct despre
cntretii ambulanti, de care eu nu-mi aduc aminte, dar pe
care si-i aminteste bine soru-mea mai mare, acestia, doi,
un brbat si o femeie, cntau niste balade fioroase cu
subiecte de actualitate, omoruri, rpiri etc., artnd asupra
chipurilor pictate pe o perdea ce o ntindeau n piat.
"Lausig, grausig,
Ruppig, struppig,
Hundsgemein!
Der Vater bringt die Kinder um,
Das Weib den Mann".
Brr! Ca la Grand Guignol!
Ct despre urmrile cinematografului, ele au fost
dezastruoase pentru toate acele panorame si menajerii la
care m duceam, cnd eram copil, cu atta plcere si
curiozitate, n rnd cu servitorimea. Cnd poi vedea
23

filmele ntr-adevr frumoase, cu minunate peisajii si

vederi din cele mai ncnttoare regiuni, nu te mai pot
multumi chipurile - mereu aceleasi - din panoptic; iar cnd
ti se arat n film cele mai rare animale slbatice, cum se
furiseaz dup prad sau se iubesc, nu te mai tenteaz o
menajerie cu ctiva lei jigriti si somnorosi sau cu hiene
puturoase.
Dar ne-am oprit destul naintea palatului "Aro", care, n
Brasovul cetos si cu norii lsati ca niste perdele pn n
piat, este tipul local al zgrie-norilor. S mergem mai
departe alturi de sania cu lemne a brneanului, pe
Bulevardul Ferdinand.
Iat cldirea telefoanelor, care acum sunt automate si la
Brasov.
Telefonul!
A fost introdus oficial la 1892, dar n Brasov nu-l ntlneai
dect doar la vreo banc mai mare sau n birouri si la cte
un oficiu. Particularii nu-i simteau lipsa, si cei mai multi
n-au telefonat niciodat n viata lor.
Eu am telefonat mai nti n 1903, n Viena. Eram la o
rud a mea, care avea s comunice ceva urgent la Brasov.
El avea telefonul introdus n locuint, cci era medic. Cum
din cauza fumatului excesiv avea o voce rgusit, care nu
se distingea bine, m-a rugat s cer si s vorbeasc eu cu
Banca "Albina" de la Brasov. Legtura am primit-o repede
si la captul firului se anunt un functionar cunoscut al
24

bncii.
"Alo! Vorbeste Puscariu, din Viena".
"Ce stai, domnule, de glume?" se auzi perfect de bine.
"Nu glumesc. Doctorul C. v roag s..."
In birourile "Albinei" se strnser n jurul telefonului toi
ceilali funcionari, ca s aud Viena, desi aveau impresia
c se vorbea din odaia vecin.
Azi zbrnitul telefonului e muzica de fiecare ceas a
locuintelor noastre. El te scoal de la mas si te desteapt
noaptea din somn, adesea pentru ca s constati c legtura
a fost gresit. De nenumrate ori binecuvntezi ns pe
inventatorul telefonului pentru foloasele ce le ai de la
acest aparat de care nu te mai poti lipsi.
In cartea aceasta nu va fi dat numele acestui inventator,
nici nu se va da data cnd telefonul a fost inventat.
Cititorul afl asemenea informatiuni n orice enciclopedie
si prin ghiduri bune. Ceea ce nu se gseste niciri, desi mi
se pare mai interesant, este epoca n care cutare inovatie a
ajuns si la Brasov si n ce msur s-a generalizat.
De asemenea credem c nu e lipsit de interes a urmri
repercursiunile ei asupra vietii de toate zilele. Mi se pare
c telegraful, dar mai ales telefonul, a omort scrisorile.
Unde sunt filele de hrtie de format mare, pentru c erau
scrise numai pe o parte, cealalt fiind rezervat pentru
adres? Dup ce "epistola" se ndoia cu grij, vrndu-se
capetele unul ntr-altul, ea se pecetluia cu cear rosie.
Unde sunt rvasele de dragoste parfumate si scrise pe
hrtie colorat, unde scrisorile ctre un prieten, cruia i
descopereai gndurile care te muncesc si sentimentele ce
25

te frmnt, cu amnunte si fr grab? Indiferent dac

scrisorile acestea erau scrise cu pana de gsc sau cu
stiloul, dac scrisul era svntat cu ciripie sau cu tamponul
cu hrtie sugtoare, ele aveau un stil propriu al lor. Pentru
asemenea scrisori azi nu mai avem vreme, si ca s
comunicm ceva altora, dictm cteva rnduri
dactilografei sau, si mai simplu lum telefonul. Azi
filatelistii ar rmnea de pagub, dac spiritul inventiv al
negustorilor de mrci postale nu ar fi nscocit timbrele
jubiliare.
Cu dou-trei case mai departe pe Bulevardul Ferdinand e
o prvlie de aparate de radio si instalatiuni electrice.
Radio!
Intiul aparat de radio l-am vzut la Geneva, n 1922. Se
emitea destul de prost un concert de la o grdin, tot din
Geneva. In anul urmtor, cnd m-am dus la Ministerul de
Externe s-mi iau pasaportul pentru Liga Natiunilor, erau
asteptati la Palatul Sturdza tocmai niste oaspeti strini
ilustri, n onoarea crora - dar mai ales pentru a le dovedi
ct de mult stim s tinem pas cu civilizatia european - se
instalau ntiele aparate de radio din tar.
Peste doi ani aveam radio n locuina din Cluj. Att de
fulgertor de repede s-a rspndit radiofonia. Adevrat c
aparatul, destul de primitiv la nceput, pria de-ti lua
auzul cnd puneai cstile la urechi, iar crainicul nu uita la
sfrsit s-ti aminteasc c trebuie s faci legtura cu
pmntul, dar la aparatul meu de radio din Cluj am auzit
26

din Viena vestea c nainte cu un ceas, Grozvescu,

tenorul crescut n orasul nostru, a fost mpuscat de soiesa.
Un profesor din Cluj, cnd asculta un concert la radio, lsa
ferestrele deschise - si m sftuia si pe mine s-o fac - ca s
ptrund mai usor undele n cas.
Toate acestea nu privesc Brasovul de altdat, dar am voit
s accentuez repeziciunea cu care s-a lit aceast inventie
modern, pentru ca s nlelegem cum s-a putut sa ias
aproape cu totul din uz una din cele mai apreciate mobile
din saloanele braovene - pianul. Ne vom mai ocupa de el
cnd vom vorbi despre muzic, aici nu putem ns s nu
denuntm pe asasinul lui. Cnd am posibilitatea sa ascult si nc gratis - pe cei mai mari artisti din lume, care nainte
mi-erau cunoscuti doar dup nume, nu m mai multumeste
clmpnitul stngaci al pianistei de ocazie. Si ceea ce e
mai important, pentru multi, mai totdeauna poti prinde la
radio un post unde se cnt jazz-uri dup care se danseaz
mai bine ca dup un pian fr de avnt.
Nu att de repede a ptruns electricitatea in Brasovul n
care primarul nu era nc romn, iar printii orasului erau
sai, ce nu se lsau usor de obiceiurile strmosesti si nu
cunosteau graba.
Cnd, prin 1893, avocatul Adam convoc la Societatea
Industriasilor o adunare n care voia s ndemne pe
concettenii si s introduc si la Brasov curentul electric,
n sala spatioas erau prezente 12 persoane.
27

Electricitatea!
Cum invidiam n tinereea mea pe sibieni, care o
introduser n orasul lor nc din 1896! Se spune c doi
brasoveni, ajungnd, la sfrsitul veacului trecut, la Viena,
cnd au vrut seara s sting lampa electric pe care o
aprinsese chelnerul n odaia lor, au suflat cu disperare un
ceas n "par" - cci aa se zicea la Brasov, dup nemteste,
la bec - lmpii de pe noptier si nereusind s-o sting, au
dormit cu lampa aprins, jenndu-se s sune pe chelner. In
1899 fabricantii Copony, Schiel s.a. cer instalarea unei
mari uzine electrice, care nici n 1925 nu exista nc, ci
numai micile uzine particulare de la nceputul acestui
secol. Din ele se vindea curent la cei doritori s-l aib.
Dar spre mngierea brasovenilor trebuie s spun c, n
1900, anul expozitiei si al luminatiilor feerice pe marile
bulevarde, eu aveam la Mme Babut, n rue Rollin din
apropierea Panteonului, lamp cu petrol. La Brasov, unde
nu erau reclame luminoase, umblau pe atunci lampagii pe
strzi, cu niste scri lungi ca de trei metri, pe care se urcau
ziua s curee geamurile felinarului si s umple rezervorul
cu gaz, seara s aprind lmpile, dimineata s le sting, iar
mai trziu cu prjini, care la vrf aveau un dispozitiv cu
care puteau ntoarce robinetul si s dea drumul gazului, ca
s-l aprind de flacra mic a unei lmpi din vrful
prjinei. Iluminatul strzilor, care chiar n orasele mari ale
Europei nu dateaz dect din secolul al XVIII-lea, e ns
destul de vechi. Uzina de gaz aerian, introdus de o firm
englez, a nceput s lucreze prin anul 1865. Cnd eram
prin clasele din urm ale liceului, s-au adus si "ciorapii"
28

Auer deasupra flcrii, care fceau ca lumina s fie

verzuie si mult mai intensiv.
Nu e nevoie s insist ce revolutie a adus electricitatea, fr
de care nu este posibil nici radio, nici telefonul si
telegraful; fr ea n-am avea nici cinematografie. Nu voi
vorbi de fora motrice a electricittii si de ntrebuintarea ei
n fabrici. Pomenesc numai de aparatele puse n miscare
de ea n casele noastre, ncepnd cu soneria de la us si cu
fierul de clcat, continund cu masina de gtit si cea de
cusut (care n copilria mea se punea n miscare nvrtind
roata cu mna, iar mai trziu cu o pedal pe care clcai) si
sfrsind cu radiatoarele ce ne-au adus n anii din urm o
iluzie de cldur n locuinele nenclzite si cu masina de
uscat prul splat foen-ul - al sotiilor si fiicelor noastre.
Ce schimbare mare a adus electricitatea n viata noastr
s-a vzut tocmai pe vremea cnd m plimbam prin
Brasovul copilriei mele, att de sever camuflat seara. Nu
pot prsi magazinul de instalatii electrice din Bulevardul
Ferdinand fr s ating, n legtur direct cu el, o
chestiune care e ct se poate de caracteristic pentru
vremile de care vorbesc.
Specializarea!
De ea nu trebuie s uitm, cci ea s-a produs si a avut
repercusiuni directe si la Brasov. In locul medicilor
specialisti, la care te trimite s-ti fac radioscopia si
analizele, aveai, precum vom mai vedea, pe medicul de
29

cas. Se face o deosebire ntre inginerii de masini, de

osele, de poduri si ntre cei de la CFR. Avem pictori de
interioare, peisagisti, portretisti, acuarelisti si alti "isti". La
jurnalele mai mari economistul grijeste de pagina
rezervat lui si n care nu gsesti articolul unui reporter ce
a luat un interview sau al celui care scrie despre
evenimentele politice sau despre sport. Profesorii mei mai
btrni puteau da lectii de fizic sau de limba greac si
latin, cci la examenul lor li se cereau toate aceste
cunostinte, n plus istoria. Aceast universalitate le-a prins
bine n 1917 si 1918, cnd parte din profesorii tineri de la
liceul din Brasov erau mobilizati sau trecuti n Regat, si
orele lor trebuiau repartizate asupra celorlalti si asupra
pensionarilor chemati din nou la datorie. Dimpotriv, la
Universitatea din Cluj nu era destul c aveam profesori de
istorie veche (pe lng arheologie), istoria romnilor (dou
catedre) si istoria universal, ci specialistii cereau si o
catedr de medievistic. De frmitarea catedrelor de
medicin nici nu pomenesc.
Chiar pe vremea de care vorbesc si prin care am trecut, s-a
fcut si specializarea n nego. Prvliile cu caracter mai
mult universal, cum erau la Brasov pe timpul bunicilor negustori vestii - si cum sunt nc n parte pe la sate, unde
se vinde bumbac si cratie de fier, cuie, pahare de sticl si
crpe de cap sau bomboane, nu mai existau pe vremea
mea (pentru ca s revin n marile magazine tip Louvre si
Lafayette). Fierarul era fierar, sticlarul numai sticlar etc.
Cu nmultirea populatiei s-au nmultit si prvliile,
specializndu-se tot mai mult. Pe lng librrii, au venit
30

papetriile, cci hrtia nu trebuia numai la crti si mai ales

la tiprirea jurnalelor, ci ceea ce multi din noi nu stiu - n
cantitti cu mult mai mari - la mpachetat (chiar si dup
inventarea celofanului). Pe lng cele dou sau trei fierrii
mari, s-a deschis pe vremea mea frumoasa prvlie a lui
Kamner pentru lucruri de buctrie, care era plin vara de
cumprtori din vechea ar. Tot pe atunci veni prima
prvlie de haine gata, ntia
drogherie, un magazin de
mnusi, altul de masini de
cusut si biciclete, unul de
instrumente muzicale, un
magazin de covoare, altul,
mai trziu, de linoleu. Tot
mai trziu a venit la Brasov
Iuliu Meinl cu cafea,
ciocolat si alte cteva coloniale. Cacao nu se cunostea
nc n copilria mea. Florile se vindeau, la anumite ore, n
trg. Trebuinta de a avea totdeauna flori n cas si flori
pentru cocoane, a adus florriile din ce n ce mai
numeroase. Bombonriile si fructriile sunt si mai nou,
venind cu "regenii". Marile inventii moderne au adus, n
sfrsit, multele magazine de masini, aparate electrice,
radio si gramofoane, care nemaigsind loc n centrul
orasului, au venit si pe Bulevardul Ferdinand, ca n cazul
de la care am pornit la aceste consideratiuni ce ne-au oprit
ceva cam mult.
Am ajuns la captul bulevardului, la vila Kertsch. Din ea a
muscat mijlocul bomba venit din vzduh.
31

Aeroplanele!
Ultima inventie mare a acestei dinti jumtti de veac.
Ea este att de important ns, si va avea repercusiuni din
ce n ce mai mari asupra ntregei dezvoltri umane, nct
nu m-ar mira dac n curnd se va modifica tot felul de a
gndi politic al natiunilor. Popoare care de veacuri lupt
pentru cucerirea mrilor, probabil c nu vor mai fi
stpnite de ideea unei iesiri comode si sigure la porturi
calde, cnd tot vzduhul le este deschis.
In copilria mea nici vorb nu era de aeroplane: si chiar la
1907, cnd am publicat n Dictionarul Academiei articolul
"aeroplan" stiam att de putin despre el, nct i-am dat o
definitie ridicol(*. Totusi, Brasovul copilriei mele nu era
cu totul strin de ncercrile de a realiza o masin de
zburat Chiar nceputurile aviatiei sunt legate de acest oras.
In 1895 un brasovean facu o ascensiune, mpreun cu un
ofiter, cu balonul de la Viena la Bratislava(**. Alt
brasovean (si rud cu mine) era Alexandru Ciurcu,
gazetarul fruntas de mai trziu si ajutor de primar al
capitalei care de cnd aveam vreo zece ani se ridica cu
(*

"Aeroplan - s.a. Aeroplan - Balon cu aparate pentru crm. - N.

din franc." (Academia Romn, Dictionarul limbii romne, tom. I,
partea I, A-B, Bucuresti, 1913, p. 55).
(**
Temerarii pionieri ai aeronauticii, care n ziua de 14 august
1895 au zburat cu balonul de la Viena la Bratislava au fost
locotenentul major Pruckmuller si colegul su (lt. maj.) Neth.
Ultimul fiind brasovean de origine, stirea apare n "Kronstdter
Zeitung" din 23 august 1895, nr. 194.

32

balonul Montgolfiere deasupra Senei, la Paris. Pilotul su,

francezul Buisson, s-a necat cu ocazia acestei ascensiuni.
Incercrile de a cuceri vzduhul erau "n aer" si pe vremea
mea.
Dar la Brasov fcu si Vlaicu ncercrile sale cu un model
de aeroplan ce se tinea n aer cu ajutorul unei fsii rsucite
de cauciuc care se destindea ca un arc. l nl n curtea
slii de gimnastic a liceului romnesc, n faa
numerosilor si entuziasmatilor elevi, doi ani nainte de
celebrele sale zboruri de la Cernuti, Blaj, Viena si
Brasov. Aici ascensiunea s-a fcut tocmai pe locul ce avea
s serveasc mai trziu de aeroport acestui oras, lng care
s-a cldit si marea fabric de avioane.
La vila Kertsch sania cu lemne se d la o parte, cci n
goan nebun vine din directia opus un automobil.
Sensul unic - alt inventie modern - l sileste s fac un
ocol prin Bulevardul Ferdinand ca s ajung n pia.
Automobilul!
Strbunicii si bunicii mei, negustori din Brasov plecau
dup marf la Smirna sau Lipsca cu crua. Romnii din
Schei erau crutasi vestiti, care umblau cu carele lor lungi
pn departe, dar mai ales pe Valea Prahovei, din care
cauz li se zicea prahoveni. Tot cu o cru cu opt cai si
ncrcat cu ln a plecat tata la studiu la Sibiu. Socrul
33

meu(*, brasovean si el, plecnd la Viena, a mers pn la

Vint cu posta. "Dilijantul" lui Sani pleca, pe cnd eram
copil, din Brasov la Scele, iar la Bran plecam cu trsura
si cu caii nostri, Cesar si Csillag, cel ce "lua hamul" sub
coad si atunci pleca enervat la goan de se speriau
cocoanele din trsura. Caii se speriau si de trenul ce
ncepuse s fac cursa la Zrnesti, precum la nceput se
speriau toti caii din satele ssesti cnd trecea cte un
automobil pe lng ei.
Abia cu vreo patru ani nainte de a m nate s-a fcut gara
Brasov, prelungindu-se linia ce leag de atunci Viena cu
Bucurestii. Gara de la Bartolomei e binisor mai nou si
deservea la nceput numai linia spre Zrnesti; cea care
duce la Fgras si Sibiu e si mai nou.
Vremea cruii, a crei nsemntate ca mijloc de transport
se cunoaste din gravurile timpului si din titlul unei crti de
la mijlocul secolului trecut, n care un cltor strin scrie
impresii din trile romne(**, trecuse n momentul n care
s-a cunoscut fora aburului nchis ntr-un cazan. Doar
(*

Este vorba de profesorul Pantelimon (Pandeli) Dima (18401929), fratele mai mic al compozitorului Gheorghe Dima.
Absolvent al faculttii de falozofie din Viena, Pantelimon Dima
activeaz ca profesor la gimnaziul romneac din Brasov (catedra
de matematic si fizic) ncpnd cu anul scolar 1866/67. In anul
1880 public un foarte apreciat si util manual, intitulat Elemente de
aritmetic pentru inceptorii din scolile primare.
(**
S. Puscariu se refer la lucrarea lui Stanislas Bellanger,
intitulat Le Kroutza, Voyage en Molde-Vatachie, care apare, n
dou volume, la Paris, n 1846.
34

nume ca Rotaru si ungureste Kerekes dovedesc rolul mare

ce l-a avut carul si crua odinioar. La sai e rspndit i
numele Wagner, cci mesterii care fceau trsuri erau sasi.
In Blumna am mai pomenit si eu astfel de ateliere de
fabricat si dres trsuri, predecesorii atelierelor si garajelor
de automobile de astzi.
Tot pe cnd eram copil s-a fcut tramvaiul n Brasov. El
era la nceput cu aburi, mai trziu cu motorin. Dac
locomotiva nu mai pufia, n schimb rspndea un miros
greu, dar nainta tot att de ncet si scria pe la cotituri
de-ti lua auzul. Tramvaiul cu cai nu a functionat niciodat
la Brasov, nici cel electric, ca la Sibiu. In schimb tram-ul
cu cai, vehicolul obisnuit n Parisul de la 1900, era
mijlocul cel mai comod de comunicatie mult timp dup
aceea la Bucuresti. Acestuia, cnd urca strada
Cmpineanu spre Teatrul National, i se mai aduga un cal,
cci panta era destul de mare.

35

36

Dac mai amintesc bicicleta cu o roat enorm si una mic

inapoi, care iesise tocmai pe dnd eram copil, am trecut n
revist vehicolele dinnaintea automobilului. Abia pe la
1888, bicicletele, care acum aveau dou roate egale si mai
mici, de nu trebuia s faci acrobatie ca s te urci pe ele,
cptar si cauciucuri pneumatice. Doamne, ce urte mi se
preau la nceput! Ca si ochelarii cu rame groase, dup
rzboiul cellalt.
Dar cum am mai spus, lumea nu era grbit si se simtea
perfect de bine n faimoasele trsuri de Landau, mari ct
niste corbii, cu perini mbrcate n plus rosu. In ele se
urcau tinerii ce fceau vizite, si cu ele ne duceam vara n
vilegiatur, La Zizin sau la Bran, cci desi erau mai
scumpe - drumul la Bran costa cinci fiorini - ele erau att
de ncptoare, de ne duceau pe toti, printi, copii si o
servitoare pe "boc" adic pe capr. Legat la spatele
trsurii, lng vizitiu, n trsur pn si pe scri, era
bagajul cel mult. Chiar si pentru un cos cu pui gsea Deju
loc. Dup ce ne urcam, mai punea pachetele cele mrunte
la picioare, care ne amorteau de aveam impresia c iesim
dintr-un furicar, cnd coboram. Desi locurile de dinainte
erau si ele comode si cu perne, idealul copiilor era s
stm, dac nu se putea pe capr, uitndu-ne la cai si
cernd vizitiului s ne dea s tinem salurile, s sedem pe
locurile dindrt, cu fata n directia naintrii. Nu tin mine
s fi stat ns vreodat pe locul dinapoi, n toat copilria
si adolescenta mea.
In automobil m-am urcat trziu. Tot la Paris si tot pe
37

vremea expozitiei de la 1900; el ne-a dus pn n Bois de

Boulogne. Cnd treceam pe cmpiile Elizee, lumea tocmai
se plimba, dar nu cu automobile, ci cu trsuri si echipaje
elegante.
A doua oar n viat m-am urcat n automobil pe la 1904,
la Bucuresti, dup un chef cu prieteni. Masina zbura cu
noi la sosea cu 25 de kilometri, asa de repede, nct unul
din noi - prietenul Zaharia Brsan - striga soferului s
opreasc, pentru c pise ca Peter Schlemihl, si pierduse
umbra, care nu se putea tine de automobil.
Cea dinti motociclet am vzut-o la 2 noemvrie 1918, n
Cernuti [...].
Ca si avioanele, automobilul a devenit posibil numai dup
ce petrolul deveni cel mai lesnicios productor de fort
motrice.
Petrolul!
Marea lui nsemntate fu recunoscut abia pe cnd eram
copil. Apropierea Cmpinei si a terenurilor petrolifere din
Valea Prahovei fcea ca brasovenii s fie la curent cu
bogtiile ascunse sub pmnt si cu miraculosul triumf al
aurului negru. Fratii Ienache si Ghit Pop, fiii unui
negustor din Brasov, tovarsi ai ploiesteanului Hernea, au
fost dintre primii petrolisti romni. G. Pop se plimba ns
prin oras cu o elegant trsur tras de doi armsari negri.
Nimeni nu bnuia atunci c echipajul cu cai va fi n
curnd un anacronism si c tocmai petrolul, cunoscut la
noi numai ca "gaz" pentru luminat, va fi cel ce va lansa
38

automobilul.
Abia cnd veni rzboiul trecut si cu el tunurile motorizate,
avioanele si tancurile, s-a stiut ce evolutie poate aduce
petrolul n arta de a purta rzboaie. In schimb, rzboaiele
se duc n mare parte pentru cucerirea petrolului. Cel de-al
doilea rzboi mondial a adus si petrolul sintetic.
Ninge!
Ca niste fluturi albi, joac veseli prin aer fulgii de nea. E
minunat iarna brasovean cnd, cu cciula tras pe
urechi, naintezi prin zpada moale si curat, sau cnd te
uiti din odaia cald, pe fereastr, la jocul fulgilor. In
sobele mari de font - de "tuci" - cu figuri frumoase si
nnegrite proaspt, arde focul npraznic. Prin usa lor mare
ncap "nodurile" groase, ca s tin cldura mult timp. Ele
fac un jar bogat de fag, care se vede prin cele dou guri
din usa sobei - tinut deschis, ca focul s aib curent rosii ca niste ochi de balaur.
Asa era n copilria mea, cnd sobele de teracot erau nc
rare si "sopul" sau "pimnia"erau pline de lemne tiate de
"firstrieri" unguri, care miroseau a rachiu si usturoi.
Crbuni, brichete si cox nu se pomeneau, dar nici
cminuri deschise, att de frumoase la vedere, dar rele la
nclzit. Focul deschis pe vatr era numai la sate, iar
caloriferele nu existau.
Dar n 1943 sania cu lemne cu greu va gsi cumprtor
pentru ele. Pn n satul de la poalele Bucecilor se vede c
nc nu ptrunsese vestea c la Brasov se introdusese,
39

tocmai n acel an, gazul metan. De aceea nu iesea fum, ca

n alti ani, pe hornurile nalte, curtite de "urlieri" cu
tichie neagr si obrazul plin de funingine.
Il vom lsa dar pe omul cu sania lui strveche nedumerit
la capul Bulevardului, pe care am gsit attea dovezi
despre schimbrile petrecute n Brasov, de cnd l-am
prsit, n 1895. Ele sunt att de mari, nct vorbind
despre Brasovul de altdat, nu ai nevoie s cutreieri
muzeele, arhivele prfoase si bibliotecile, ci ajunge s
rsfoiesti cea mai bogat arhiv, amintirea. In ea se
pstreaz documente menite s fie duse n mormnt de
putinii oameni din generatia mea.
De un lucru am uitat s pomenesc cnd am trecut cu
cititorii mei pe Bulevardul Ferdinand. In dreptul Liceului
"Mesot", strengarii de elevi au fcut un "glenci" ca pe
vremea mea. Pe fia neagr de ghia sunt dungi albe de
la cei ce s-au dat "ntr-o dung". Tot ca pe vremea mea.
La aceast or matinal nu e nc nimeni pe strad, afar
de brneanul cu sania. Gheuul m tenteaz grozav. Ce-ar
fi s mai ncerc o dat? M uit n dreapta, n stnga,
nainte si inapoi. Nimeni! Atunci ncerc, dar asa de timid,
de era s dau n nas.
Fiecare vrst cu ceea ce i se potriveste.
Cltorului i sade bine cu drumul, iar btrnilor cu
amintirile. Totusi, cel ce o viat ntreag si-a pus
ntrebarea "oare cum era mai nainte?", nu poate sri peste
trecut, cci toat cultura umanist la care ne-am adpat
40

deriv de la acest trecut. Cu ct acest "mai 'nainte" este

mai departe, cu att ni se pare mai vrednic de atentia
noastr. De aceea, nainte de a trece la amintirile din anii
copilriei si adolescenei, care rmn partea esential a
acestei cri, vom face un popas la vremile trecute.
Dar nu vom scrie pagini de istorie propriu-zis, ci vom
face ceea ce vedem c se ntmpl cu soarele cnd, n
zilele posomorte, strbate din cnd n cnd printre nori,
luminnd un coltisor al peisajului. Ceea ce este n aceast
parte, ne apare deodat luminat si att de deslusit, nct si
restul, rmas n clar-obscur, se ghiceste.
Iar a ghici are mai mult farmec dect ceea ce e spus
ndelete si amnuntit.
PE URMELE TRECUTULUI
S-a ntmplat iar minunea. Mai nti un luciu verzui, apoi,
dup o ploaie cldu de primvar dintr-odat niste vluri
de muselin verde au acoperit toat Tmpa. Ca o cortin de
teatru, ele s-au ridicat, mai nti de pe crcile tinere ale
desiului format de tufe, apoi au descoperit cununele
copacilor. Atunci noi, copiii, nu ne-am mai rbdat n cas,
ci am plecat pe cele douzeci si cinci de serpentine spre
vrful muntelui. Pe drum, printre pietricele de var, ddeam
de nenumrati melci albi sau pictati cu dungi cafenii n
spiral.
Melc, melc,
Codobelc,
Scoate coarne boieresti
Si te du la balt
Si bea ap cald,
41

Si te du la Dunre
Si bea ap tulbure . . .
Ca prin minune, scoica ncepe s se cumpneasc spre
dreapta si spre stnga, si de sub csulia lui se desfsoar
melcul. Mai nti iese la iveal partea dinainte, apoi coada
cu vrful ei ascuit. Totul alunec acum tacticos, lsnd o
dr argintie n urma sa. Deodat, iat si antenele,
desghiocndu-se de sub pielea groas. Dou, mari si
drepte, si dup ele alte dou, mai mici. In vrful lor sunt
niste puncte negre, ochii, cu care melcul pipie realitatea
de care visase toat iarna.
Coarne, da, dar ce nzdrvnie or mai fi coarnele
"boieresti"? Se va fi ntmplat, nu-i vorb, ca si cte unui
boier brbos s-i fi pus coarne vreo boieroaic oache,
dar cu greu vor fi fcut aluzie la ei ciobnasii care au
nscocit aceste versuri copilresti, cnd bteau primvara
drumurile transhumanei, de la blile Dunrii, n muntii
transilvani. Aceste enigmatice coarne "boieresti" sunt ceea
ce filologii numim "etimologie popular". Pe cnd pe la
noi triau nc bourii ou coarne mari si drepte, antenele
melcului au fost asemnate cu ele. Dar, cu timpul, turmele
de bouri au disprut si coarnele "bouresti" ale melcului
erau o figur neneleas. Cuvntul, ce nu mai avea sens, a
fost nlocuit cu altul, asemntor, din limba curent,
rmnnd ca oricine s-si nchipuie ceva cnd a nceput s
zic coarne "boieresti". Pentru noi, cei ce studiem limba si
cutm s strbatem n tainele ei, aceast etimologie
popular e o pretioas urm a trecutului.
Vinerea se gseau, pentru amatori, melci - pe cnd erau
42

nc cu poarta de scoic nchis la csuliile lor - de

vnzare "Sub Bucium". Azi i zice acestei piee mici
"Prundul Rozelor", numire care e tradus dup nemescul
"Rosenanger" (iar acum n urm Piaa Gheorghe Enescu).
Numele nemesc e vechi si s-a dat cnd aici era ntr-adevr
un prund pe care cresteau tufe de trandafiri slbatici. Din
Schei venea valea n dreptul Sfatului, unde era "Podul
Minciunilor",
se
desprea
n
dau
brae,
unul curgnd pe Strada Vmii, spre Brasovul vechi, iar al
doilea spre Blumna, avnd albia prin locul Uliei
Cldrarilor. Intre cele dou ape era un prundis cu tufisuri
de mrcini, greu de strbtut. Pe cnd eram n clasele din
urm ale liceului, spndu-se temeliile bisericii din Trgul
Grului si ale casei din coltul Strzii Cldrarilor cu
Strada Coresi, oamenii au dat de piatr de ru din
prundisul ce era pe aici.
Cine cunoaste aceste lucruri nu se va mira nici de numirea
"Sub Bucium", dac stie c cuvntul "bucium" e n limba
noastr un omonim, adic o vorb care ascunde ntraceeasi form dou cuvinte deosebite. Afar de buciumul
cu care buciumm, mai avem un bucium, cu pluralul
buciumi, care n unele prti nsemneaz "trunchi,
bustean", si care se gseste cu acest sens si la
macedoromni. Se pare c acesta e un element vechi n
limba noastr. In orice caz, n Brasov numirea aceasta,
care nu mai e nteleas astzi, dateaz de pe vremea cnd
pe aici nu se ntinsese nc orasul, deci nainte de secolul
al XV-lea. Valea, care venea uneori mare, ca cele mai
multe ape de munte, aducea trunchiuri de copaci smulse
din pduri, sub care era acoperit tot locul.
43

"Sub Bucium" e deci alt urm din trecut, dovedind

existena romnilor n Brasov nainte de 1400.
Aceast ap, ce venea din Schei, curgea prin locul pe care
e astzi Strada Gh. Baritiu si care se numea mai demult
"Trgul Cailor", nemete "Rossmarkt". Ca si "Trgul
Boilor" (numit n vremea din urm strada N. Titulescu si
apoi Diaconul Coresi), n aceste numiri de strzi, care au
prut desigur vulgare edililor nostri, avem iarsi dou
urme pretioase din trecut.
Nu e curios ca boii si caii s se fi vndut si cumprat n
plin centru al orasului? De obicei oborul de vite e la
marginea lui. Asa era si n Brasov, cci vechea Cetate era
mrginit spre nord si nord-vest de aceste dou strzi.
Deci o nou urm a trecutului.
Mai interesant e numirea nlimei ntre cele dou turnuri
care se disting bine din vrful Tmpei, reproduse si de noi,
cel Alb si cel Negru. Nemtii i spun "Raupenberg", adic
"muntele omizilor"; romnii n-au, pe ct stiu, un nume
pentru ea. Sftosul cronicar al Brasovului stia s ne
povesteasc despre o invazie de omizi n anul 1603, de la
care si trage numele(*. Dar cel puin cu dou veacuri mai
(*

Sftosul cronicar nu este altul dect Michael Weiss, care spune

c "la 25 iulie [1603], pe cnd voievodul Radu erban se afla cu
oastea sa ntre Codlea si Hlchiu, s-a putut observa pe
Rappenberg [Raupenberg], n apropierea turnului, un fenomen
ciudat. Se formaser stoluri de omizi, care se goneau reciproc pe
deal n sus si n jos. Aveai impresia c sunt turme de oi. n cele din
urm s-au ridicat si au zburat spre Cetate si Schei..." (v. Quellen
zur Geschichte der Stadt Brasso, Brasov, vol. V, 1909, p, 159.
Pasajul tradus de G. Nussbacher, cruia i multumim nc o dat).
44

veche e atestarea numirei "Ruppe gaz", si din 1542

"Ruppin Berg". Avem a face, evident, cu o etimologie
popular si o apropiere ulterioar de cuvntul "Raupe", n
locul nenelesului "Ruppe". Ca si satul Rupea, avem deci
un toponimic nemaineles astzi de romni, care e ns de
origine latina, venind de la "rupes", cu nelesul de
"stnc". De fapt Turnul Negru e zidit pe niste stnci, ceea
ce explic geneza acestei numiri. Cnd ea a disparut din
limba romn, fr ca alta s-i ia locul, aceast preioas
urm a trecutului s-a conservat n toponimicul ssesc,
neneles nici el, si de aceea predestinat la etimologie
popular.
In acest anotimp, cnd frunziul copacilor btrni nc nu
e prea des, se cunoaste bine, de pe serpentinele Tmpei, si
piata Sub Bucium, si Turnul Negru, si linia ce marcheaz
strzile Trgul Cailor si al Boilor. Cu ct urci mai sus,
distingi ns din ce n ce mai anevoie conturul ulielor, iar
cnd ajungi n vrf, la patru sute de metri deasupra
Brasovului, vezi numai o mare de case.
Acum esti pe stnca ce de jos se vede ca o creast ce
ncunun pretele muntelui. Din cauza acestei culmi
abrupte i zic nemtii muntelui "Zinne". Cum se face ns
c romnii, care au de obicei pentru muntii lor numiri att
de plastice, ca Omul, Babele, Strunga si alte nume ce se
ntlnesc n Bucecii apropiati, s fi dat n cazul acesta
numele att de nepotrivit, ce aminteste cuvintele "tmp" si
"tmpit"? De cnd N. Draganu a dat explicarea cea
adevrat, stim c de fapt avem a face cu alt cuvnt,
omonim, si c sensul original al Tmpei e cel de "stnc
abrupt" (cum e cea din vrful muntelui), deci tot un fel de
45

"rupes". Cuvntul e strvechi n limba noastr, de origine

preroman. Il gsim si n dialecte meridionale italiene si la
albanezii din Calabria.
Din vrful Tmpei ai o priveliste ncnttoare. S aruncm
o privire circular asupra muntilor nalti si sesului mnos
al Trii Brsei. Urmele trecutului ne apar si aici la tot
pasul.
La rsrit ai colul sud-estic al Carpatilor cu munti
strpunsi de trectori mult umblate pe vremuri: anul,
Bratocea, Predeluul. Ele te scot n Valea Teleajenului, cu
mnstirea Cheia, sau la Mneci si Vlenii de Munte, iar
de acolo la Ploiesti, care, ca si Brasovul, concentreaz
drumurile ce ies din trectori. Apa Buzului, care ia mai
nti directia spre nord, voind s se verse, ca celelalte ape
din partea locului, n Olt, se rzgndeste, si la Intorsura
Buzului o ia spre est, ca s se verse n Siret, aproape de
revrsarea acestuia n Dunre. La Vama Buzului casele
sunt risipite. Tunelul de la Teliu - lung de 4.370 de metri,
deci cel mai lung din Romnia - te scoate, de ctiva ani,
de-a dreptul la Galati si Brila.
Prin Buzaie treceau odinioar negustorii ce aduceau pete
si vin din ar, dar tot pe acolo s-au scurs clreii cumani
si turci ce au napdit ara Brsei, rvnind la produsele
pmntului ei fertil si la bogiile acumulate de o
populatie harnic si strngtoare. De la Intorsura Buzului
pn la Brasov nu sunt dect 38 de kilometri. Dar nainte
de cumani si turci au trecut pe aici, n diferite timpuri, alte
popoare, ce debordau din stepele Rasritului. La Teliu se
vd urmele unei fortificatii de pmnt contra ttarilor, dar
avem si urme preistorice. La Mneciu-Ungureni se vd
46

niste ruine. La Crasna unde Buzul prseste Transilvania,

s-au gsit urme bogate din paleolitic.
Dac te ndrepti de la Ciucas mai spre miazzi ctre Piatra
Mare, vezi de pe Tmpa gura trectorii Timisului. Astzi
ea e cel mai frecventat pas al Carpatilor, prin care se scurg
pe soseaua asfaltat automobile elegante si camioane
grele, ncarcate cu marf. Inainte vreme crau pe aici
carele cu boi din Tara Brsei blocuri mari de piatr, din
niste cariere de la poalele Pietrei Mari, la Brasov, pentru
zidurile Bisericii Negre. Trectoarea Timisului nu era ns
deschis carelor pn la cumpna apelor. Prin ea umblau,
numai pe jos, tranii romni sau, cu cai ncrcati, locuitorii
din Scheii Brasovului. Pentru acestia nu trebuiau zidite
fortificaii ntrite, ci ajungea o vam, ca cea nfiinat la
1599(*. Cu doisprezece ani mai trziu trec n Transilvania
(*

"Drumul Prahovei" sau al Timisului este mentionat n documente

drept "cale" oficial de legatur a Trii Romnesti cu Brasovul alturi de Drumul Branului, Drumul Teleajenului si Drumul Buzului
- incepnd cu ultimele dou decenii ale veacului al XV-lea. Pe la
1480-1482 li se cerea brasovenilor s deschid "si Prahova si
Teleajenul", deoarece, sporind necesittile de nego, ara
Romneasc "nu poate s rmie numai cu dou ci" - Branul si
Buzul. Transportul mrfurilor se fcea ns cu precdere pe
drumurile mai accesibile (Bran), celelalte (al Prahovei mai ales) fiind
utilizate mai putin si, la nceput, numai pentru transportul mrfurilor
pe cai. In ceea ce priveste vama, este vorba desigur de cea de la
Cmpina, care apoi se mut la Breaza (1840), de unde se putea
controla mai lesne taficul si stvili comerul ilicit (v. R. Manolescu,
Comerul Trii Romnesti si Moldovei cu Brasovul (sec. XIV-XVI),
Buc., 1965, p. 29-30; Vl. Diculescu, Bresle, negustori si meseriasi n
Tara Romneasc (1830-1848), Buc., 1973, p. 24).
47

trupele lui Radu Serban, chemate ntr-ajutor de

brasoveanul Mihail Weiss contra lui Bathori(*, cci ostasii
munteni erau deprinsi cu potecile muntilor. Abia cnd
trupele austriece pornesc, n 1736, contra turcilor, ele fac o
osea prin trectoarea Timiului, pe care ncepe, la 1790,
s circule si pota. Cu doisprezece ani mai trziu o
ntrebuineaz cei saptezeci de mii de fugari dinaintea
fiorosului Pazvante(**. oseaua actual ncepe s se
lucreze abia la 1840, iar tunelul ce strpunge n serpentine
muntele, de 936 de metri de lung, se deschide abia n
1879.
(**

Dorind s extind stpnirea, Gabriel Bathory ptrunde cu

oastea sa, n decembrie 1610, n Tara Romneasc. Luat prin
surprindere, domnitorul Radu Serban se retrage n Moldova, de
unde, cu ajutor de la moldoveni si poloni, intr n Transilvania
peantru a-l ntlni pe G. Bathory. Lupta se d la 27 iunie / 7 iulie
1611, lng Brasov, n apropierea "morii de hrtie"; Bathory este
nvins si se retrage la Sibiu, fr ns a-si pierde tronul.
(**
Pasvan Oglu, "paa rebel de la Vidin", cumoscut si sub numele
de Pasvante (Chiorul), a rmas celebru n istoriografia si n traditia
oral prin pustiitoarele sale incursiuni de prad pe care le fcea,
trecnd Dunrea, n Tara Romneasc. Printre cele mai prdalnice
invazii se numr cea din 1800, cnd bandele prdalnice au ars
Craiova pn n temelii, si cea din 1802, cnd bandele prdalnice
ard Cernetul, Trgu Jiu si Caracalul, iau n robie multi locuitori si
seamn panic n toat tara. Consecinta a fost - asa cum remarc
rapoartele agentilor diplomatici din Bucuresti - c "o mare parte
din populatia trii s-a refugiat n Transilvania. De teama unui atac
al pasvangiilor asupra Bucurestiului, la 31 ianuarie 1802, domnul
(Mihail Sutu) si o seam de boieri fug la Brasov, utiliznd si ei
trectoarea Prahovei.
48

Spre miazzi se vd la orizont munti mari. Mai aproape

Postovarul, a crui ultim ramificalie e Tmpa, iar mai
departe masivul Bucecilor. Intre ei e o depresiune pe care
rsnovenii o ntrebuinteaz ca trectoare. Adevarata si
vechea trectoare n Muntenia, care te scoate la
Cmpulung si Trgoviste, e la Bran. Ea urc ntre Buceci
si Piatra Craiului, trecnd prin mai multe sate ce mpreun
alcatuiesc plasa Branului, si ai cror locuitori - colibasii locuiesc n casele lor risipite pe coastele muntilor pn
la1300 de metri. Asa nalt nu mai e alt sat n Romnia.
Castelul din Bran, zidit de brasoveni n 1377(*, pe o
(*

Prima meniune documentar despre edificarea cettii dateaz din 19 nov.

1377 si este cuprins ntr-o scrisoare privilegial adresat brasovenilor, crora li
se confirm stpnirea unor sate din Tara Brsei, precum si alte avantaje cu
caracter fiscal, drept recompens pentru c "de bunvoie si nesiliti de nimeni" sau oferit s construiasc noua cetate a Branului.
Iminena pericolului turcesc l determin pe noul rege ungar Sigismund de
Luxemburg s adopte o politic de prietenie cu Mircea cel Btrn, domnul Trii
Romnesti. Prin tratatul de alian ncheiat ntre cei doi la Brasov (n 1395),
Cetatea Branului este druit lui Mircea care o stpneste n perioada 1412-1419.
La un an dup moartea lui Mircea (1418), cetatea e pus sub conducerea
comitelui secuilor, iar din 1498 ea intr, pentru o perioad ndelungat, n
stpnirea orasului Brasov, ca zlog pentru cei 3000 de florini mprumutai de
brasoveni regelui Ungariei. Trecerea cettii n stpnirea Brasovului aduce dup
sine importante schimbri, resimite mai ales de satele domeniului cettii [Baciu,
Turches, Satulung, Cernatu, Trlurgeni, Zizin etc.) a cror exploatare se
intensifc. In acelasi timp ns, situatia satelor brnene rmne neschimbat,
locuitorii bucurndu-se de statutul de rani liberi. Starea acestora ncepe s se
nrutteasc pe la jumtatea veacului al XVIII-lea cnd, consolidndu-se
stpnirea austriac n Transilvania, cetatea intr sub controlul acesteia, iar
brnenii (colibasii) cuprinsi n "urbariile" mprtesti (1761) sunt obligati s
plteasc o serie de taxe si s efectueze o seam de munci n folosul cettii.
In veacul al XIX-lea, odat cu perfectionarea armelor de foc, rolul militar al
cettii intr n declin. Vama Branului se mut mai spre munte, la Pajura, cetatea
rmnnd a-l gzdui pe castelan, ajuns acum un fel de vechil al domeniului (v.
Ana Maria Henegariu, Cetatea Bran, Bucuresci, 1963).

49

stnc ce nchide trectoarea asa de bine, c nu l-au putut

lua nici asediatorii ttari, nici curuii lui Tokolyi, nici
turcii n 1789(*, are dincolo de munti, nainte de-a ajunge
la Dmbovicioara si Rucr, o replic ntr-un mic castel
medieval ce domin toat valea. Ruinele lui sunt pe Dealul
Sasului.
Dar mai interesante dect aceste castele si castelul din
Rsnov, care servea ca loc de refugiu locuitorilor cnd o
nou incursiune inamic era iminent, sunt caselefortree ale brnenilor. Aceste "case-ocol", de brne
cioplite si solid ncheiate, nchid de toate prtile curtea.
Nici hotii, nici lupii nu pot ptrunde n locuinta cu dou
odi si buctrie, nici n grajdurile n care se tin vacile,
boii - cnd sunt - de obicei si calul, indispensabil la
drumurile lungi si anevoioase, servind si de cocin
porcului si cote al ginilor. Lng poarta din fa si la
pretele din fund, sub acoperis, sunt acaretele acestor
locuine, n care gsesti toate cele trebuincioase pentru un
trai autarhic: sania si sculele mai mari sunt ntre grajd si
(*

In cadrul disputei pentru obtinerea demnittii de principe al

Transilvaniei, dup moartea lui Mihai Apafi I are loc la 11 aug.
1690, lupta de la Tohani-Zrnesti, ntre armatele imperiale si
"curuii" (lupttori antihabsburgici) condusi de Emerik Tkly,
sprijiniti de turci, ttari si de o oaste condus de Constantin
Brncoveanu. Imperialii sunt nfrni, iar E. Tkly este proclamat
principe (1690-1691) de ctre dieta ntrunit la Cristian.
Asediul cettii Bran, din 1789, la care se refer autorul, a avut loc
cu prilejul rzboiului ruso-austro-turc din 1787-1791, cnd rile
romne devin teatrul unor ndelungate operatii militare.
50

cote, rzboiul de tesut n cas, fnul pentru iarn n podul

de la grajd, iar locul pentru oi n "polatra" de lng cas,
sub continuarea acoperisului, unde si iarna e cald.
In asemenea case si triesc de multe veacuri brnenii
traiul lor greu, dar sntos [...], pscndu-si turmele,
defrind pdurile si cutnd s echilibreze prin
transhuman ariditatea solului si greutatea iernilor. Ca si
rsnovenii si scelenii, oieri si ei, dar mai aproape de
Brasov, ei au fost adevrati fii ai muntilor, ale cror poteci
tinuite le cunosteau, pentru ca s gseasc acolo loc de
refugiu n vremuri vitrege si sa serveasc de iscoade
brasovenilor sau de intrepizi contrabandisti, cnd hotarul
dintre cele dou ri era pzit sau nchis.
Spre apus, crestele Pietrei
Craiului nchid hotarul
vederii. Dup ele sunt
muntii Fgrasului si Valea
Oltului, la care ajungi pe la
Poiana Mrului si Holbav,
cu casele lor risipite pe
dealuri.

Crizbav

Spre miaznoapte, esul

rii Brsei se strmteaz,
fiind cuprins ntre Mgura
Codlei, Codrul Peranului si
muntii Scuimei. Si aici
gsim urmele altor vremi. Si
nu numai n satele ssesti,
51

ale cror biserici sunt nconjurate de ziduri puternice, ca la

Prejmer, ci si n localitli cu ruinele unor cetti ce au
luptat vitejeste, ca cea din Feldioara. Niste fortificatii de
pmnt se vd si la Smpietru, iar pe colina Vitel s-au
gsit obiecte din neolitic. Lng Crizbav e o statiune
preistoric, iar pe "Muntele Cettii" de lng acest sat, la o
nlime de o mie de metri, sunt urmele unei cetati cu
vedere larg spre Tara Brsei.
Dar cea mai desftat priveliste o ai din vrful Mgurii
Codlei, de 1294 metri. Buzaiele si Scelele, esul Brsei si
Branul se desfsoar la picioarele tale. Acest munte ce
domin partea cea mai mare a judetului Brasov, era ca
fcut pentru o cetate. Si, de fapt, ceva mai jos de pisc se
vd si azi ruinele unui castel de piatr, n care odinioar
s-a aprat un fiul rebel al unui domn ungar(*. La mijlocul
secolului al XIV-lea ea a fost drmat de ttari.
O asemenea cetate era si pe Tmpa. Pe cnd eram n liceu
la sai, ni se spunea c ea era una din cele apte castele
care au dat numele nemesc al Transilvaniei, Siebenburgen
(*

Sextil Puscariu se refer la rivalitatea, care a degenerat n cele

din urm n lupte armate, dintre regele Bela al IV-lea al Ungariei i
fiul su Stefan, pentru stpnirea Transilvaniei. In 1264, n urma
unor insuccese militare, Stefan se retrage n cetatea Codlei de unde
si organizeaz oastea - sprijinit de nobilime - ca apoi s obtin o
nsemnat victorie n campania impotriva tatlui su, a crui oaste
este alungat din Transilvania. Bela IV e nevoit s-i recunoasc, n
1265, lui Stefan stpnirea deplin a teritoriilor de la rsrit de
Tisa. (Vezi pe larg: St. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I,
Cluj, 1971, p. 172-174).
52

Cetatea neagr - Mgura Codlei

i c a fost cldit de cavalerii teutoni chemati n 1211 de

regele ungur Andrei II. De fapt acesti zgomotosi
rzboinici au prsist ns ara dup 25 de ani, dup o
campanie contra cumanilor, nct ei n-au avut vremea
material s zideasc aceasta si attea alte cetti din Tara
Brsei. Spturile ce s-au fcut pe Tmpa au dat la iveal
obiecte din neolitic. Nu se putea ca aceast cetate mare si
cu o vedere att de cuprinztoare s nu fi servit si altora,
nainte de veacul al XIII-lea. De aceea Treiber, Lacea si
altii sustin astzi c ea e anterioar venirii colonistilor
germani.
Cetatea a fost drmat din ordinul lui Ioan Corvin, la
anul 1455, cci dac turcii ar fi pus mna pe ea, ei ar fi
53

avut n mni cheia ntregii regiuni, cu orasul Brasov cu tot.

Precum cel ce a distrus-o a fost un romn, tot romni au

fost, pe ct se pare, cei ce au ridicat-o mpotriva cetelor de
nvlitori ce veneau prin trectori din Brganul apropiat,
adevrat bulevard al calretilor din stepe. Ceva mai jos de
cetate, pe depresiunea dintre Tmpa si muntele Gorita, era
o asezare veche. Aici era ap - care lipsea cettii - si erau
brae ca s-o apere si s-o hrneasc. Chiar dac numirea
Cutun, care i se d acestei prti si care este, evident,
identic cu cuvntul "ctun", nu este un termen militar,
cum crede Lacea, ci nsemneaz numai un grup de case
ceva mai distantat, ea este o urm pretioas despre
vechimea si legtura ei cu cetatea de pe Tmpa. Satul
54

scheilor pare a fi fost mai spre sud, unde pn azi s-a

pstrat numirea "capul satului".
Cnd, n secolul al zecelea, mpratul Otto cel Mare a
btut pe slavi si un numr mare din ei au czut n
captivitate(*, numele de slav, n forma ce o primise cu
timpul, a devenit vorba cu care lumea se obisnuise s
exprime notiunea de "sclav". Dar n prlile estice contactul
cu slavii era mai vechi si dateaz din secolul al VI-lea.
Precum pentru claves, numirea latineasc a cheilor, avem
chei, astfel pentru sclavi avem schei, cu treceri fonetice
din cele mai vechi. Aici, n est, numai la albanezi si la
dacoromni s-a conservat si sensul originar, cel etnic de
"slav", n opoziie cu bulgarii, neogrecii si chiar cu
macedoromnii, la care acest cuvnt nsemneaz "rob,
servitor".
Ca locuitorii din marea comun Scheia de lng Suceava
si din satele Scheia, Scheaua, Scheiul si Scheiuul n
judetele Brila, Prahova, Roman, Vaslui, Arges, Buzu,
Muscel, Dmbovita, Scheii Brasovului au fost la origine o
colonie slav, romnizat ns cu desvrsire nc din
secolii X-XI. Dup dovezile aduse de G. Kisch, la venirea
sailor n veacul al XIII-lea nu mai existau slavi care s
vorbeasc slavonete n prtile unde s-au asezat ei n
Transilvania. Urmele lor se cunosc din numele ce li-l dau
romnii din satele vecine, cci ei nsisi nu-si zic schei nici
(*

Autorul se refer la luptele din 939-940, cnd triburile slave de pe Elba

mijlocie si Saale sunt supuse de germanii condusi de Otto cel Mare, si la
rscoala slavilor din Brandenburg si Mecklenburg, nbusit cu mare
cruzime de ctre germani, condusi de acelasi rege, n btlia de la Recknitz
din 16 oct. 955. Ambele ciocniri s-au soldat cu un mare numr de
prizonieri slavi.
55

n Brasov. Faimoasa Psaltire Scheian se numeste dup

Sturdza Scheianul, care a druit-o Academiei Romne.
Schei e o suburbie a Cmpulungului muscelean. Schiau
era un locuitor din Bran, un ofiter din armata austroungar, cu care am fcut armata, soul scriitoarei ardelene
Constana Dunca-Schiau etc.
Dac n Scheiul Brasovului o strad se numea Cacova, ca
un sat din judetul Sibiu, acest cuvnt slav nu a fost adus de
bulgari n secolul al XIV-lea, ci dateaz din timpul
convieuirii slavo-romne din vremurile vechi. De la
bulgarii din veacul al XIV-lea a rmas doar cte un cuvnt
izolat si pierdut din graiul zilnic, ca acel "btu", cu sensul
de "cizm", care se mai mentine n numirea "Podul
Btuilor", unde se vindeau cizmele mesterilor brasoveni,
nc din veacul al XVI-lea, Scheienilor si satelor din
mprejurime.
Cei ce cred c Schei e numele ce s-a dat unui cartier al
Brasovului dup salahorii bulgari la zidirea Bisericii
Negre comit un anacronism. Acestia au venit la 1392,
fugind de turcii nvingtori n Peninsula Balcanic, si au
fost angajati ca lucrtori la catedrala al crei nceput
dateaz de pe la 1377(*. Unii din ei s-au asezat la Rsnov
(*

Un document din 5 august 1377, de la papa Grigore al XI-lea, cuprinde

prima atestare documentar cu privire la biserica Sfnta Maria din Brasov,
cunoscut apoi, dup incendiul din 1689, sub numele de Biserica Neagr.
In ce priveste construirea ei, traditia oral o lega de domnia regelui
Sigismund de Luxemburg (1387-1437), n timp ce unii autori dau ca an al
nceperii lucrrilor fie 1383, fe 1385. Acad. Virgil Vtianu afirm c
"constructia a fost nceput n ultimul sfert al veacului al XIV-lea si
terminat pe la nceputul veacului al XVI-lea" (v. Istoria artei europene,
vol. I, Epoca Medie, Bucuresti, 1967, p. 555).
56

si Codlea. Celor din Brasov si familiilor lor li se ddu

adpost n cartierul coreligionarilor lor de la sudul orasului
[...]; romnul ospitalier i-a lsat s se aseze lng el.
Dealtfel nici nu au fost ntrebati de cei ce se considerau
stpni si peste aceste locuri. Dac, n 1480, n "Belgerey"
listele contribuabililor numr 37 de romni, afar de cei
72 de birnici romni din Ciocrac, Ulia Furcoaie si alte
strzi din Schei, desigur c acestia nu erau urmasii
salahorilor bulgari, ci oameni nstriti si proprietari de
case din populatia veche romneasc. Nici biserica n care
se nchinau n Schei fugarii ceilalti dinaintea turcilor,
greci, bulgari si armeni, pe care-i menioneaz anume,
alturi de romni, o bul a papii Bonifaciu al IX-lea din
anul 1399, nu era, desigur, ridicat de bulgarii ce fuseser
angajati numai cu sapte ani mai nainte la zidirea bisericii
ssesti. Domnii romni nu s-ar fi artat asa de darnici,
dac Sfntul Nicolae ar fi fost n secolul al XVI-lea locul
de nchinare al acestor lucrtori manuali.
Cu toate acestea, unii istorici continu s pun
nceputurile Scheilor in legrur cu venirea acestor bulgari
prin faptul c numele lor de "bulgari" n-ar trebui luat n
sens etnic, ci geografic. Dar cu Brasovul corespondeaz,
nc la 1521, romneste, Neacsu, cel ce rupe cu traditia
scrisorilor scrise slavoneste. Cu vreo cincizeci de ani mai
trziu tipreste Coresi ntiele crti romnesti ntr-o limbmodel. Dac cronicarii brasoveni - sasi si romni - au dat
venirii acestor bulgari un rol deosebit de nsemnat, e
fiindc, pentru sasi, ea sttea n legtur cu zidirea
bisericii lor, de care erau att de mndri. Romnii erau
57

elementul pe care erau deprinsi s-l ignoreze. Cronicarii

romni se ntemeiau pe cele scrise de sasi. La socotirea
anilor li s-a ntmplat chiar c primul dintre ei a gresit cu o
sut de ani la prefacerea anilor de la facerea lumii si
nasterea lui Hristos, iar urmtorul a repetat gresala. "De la
venirea bulgarilor" si asezarea lucrtorilor bulgari n
Schei, deveni astfel un fel de "ab urbe condita", formul
att de simpatic cronicarilor.
Ceea ce sa ntmplat dup aceea a fost un fenomen din
cele mai banale. Sasii au numit Scheiul "Belgerey",
ungurii "Bolgarszek", iar romnii din mprejurime vorbesc
si ei adesea de "bulgarii din Brasov" - cum face popa
Bucur Puscasu din Sohodolul Branului la sfrsitul
veacului al XVIII-lea - si de "Bolgarseghiu", cum face alt
bunic al bunicului meu din Prejmer(*.
Preistorie, antichitate, evul mediu si vremuri moderne,
toate timpurile vorbesc din dezgroprile arheologice, din
ruinele unor cetti asediate de cetele de clreti ce veneau
nvalnic pe caii lor sirepi, din oselele asfaltate si din
(*

Popa Bucur Puscasu (1723-1809) era bunicul bunicului lui

Sextil Puscariu dinspre tat (v. Ioan cav. de Puscariu, Notite despre
ntmplrile contemporane, Sibiu, 1913, p. 6, 13). "Bunicul
bunicului" din Prejmer a fost Nica Nichifor (1766-1839). Nichifor
era numele de familie, pe care ns acesta l-a schimbat n Nica;
fratii si au pstrat ns numele de Nichifor. A fost, ca si tatl su,
negustor n Prejmer si "mare gociman" . Fiul su, Gheorghe Nica,
s-a stabilit la Brasov, iar fiul acestuia, Teodor Nica, a fost bunicul
lui Sextil Puscariu. (Informatia de la Magdalena Vulpe).
58

trenul ce pufie pe panta trectorilor. Valuri, valuri s-au

scurs din cele mai nebuloase vremuri, popoare ce nu mai
ncpeau n Orientul cu o suprapopulatie endemic. Dar ce
e val, ca valul trece, zice poetul. Muntii au aprat si au
sporit populalia indigen, care le cunostea tainele si
ascunzisurile n vreme de primejdie. De pe culmile lor,
strmosii nostri au dominat de fapt pe venetici; din
cuceriti ei au devenit cuceritori. Chiar dac limba lor nu
mai e cea a dacilor ce le-au dat nastere, firea si felul de a
privi si a primi viaa a rmas aceeasi.
Procesul acesta nu se poate urmri n arhive cu documente
mucegite sau cu crti pline de colb, ci viziunea istoric o
capeti zbovind prin muzee arheologice si etnografice sau
iesind, ca geograful modern, pe teren. Fr documentul
scris, cei mai multi istorici sunt dezarmati, cci n-au ce
interpreta. Cu ajutorul diferitelor "grafii" si "logii",
arheologia, filologia, etnografia si geografia, noi sperm
ns s deslusim urmele nescrise ale trecutului.
Combinate, dou din ele au dat noile descoperiri ale
geografiei linguistice.
Vom cerceta mai nti ceea ce au scos arheologii din
pmnt, si cnd n-au mai gsit acolo nimic, ne vor ajuta
etnografii ca o completare a spturilor.
Dezgroprile arheologice din Brasov si din mprejurime
au scos la iveal cteva urme interesante preistorice,
cuprinznd paleoliticul, neoliticul, epoca de fier cea mai
veche si cea numita "La Tene". In Brasov ele au fost
gsite n diferite regiuni, la Sprenghi, pe Dealul Melcilor,
la Pietrele lui Solomon, la crmidria lui Schmidt si n
59

aua Tmpei(*. In multe puncte din ara Brsei si pe

(*

Reluate pe scar ntins n ultimele decenii, cercetrile

arheologice din vechea vatr a Brasovului au confirmat, pe baza
unor probe materiale indubitabile, justeea teoriilor cu privire la
permanena si continuitatea elementului autohton romnesc pe
aceste meleaguri. Ca exemplu citm din concluziile unui studiu
publicat n urm cu ctiva ani:
"Descoperirile... arat c pe teritoriul Brasovului existau mai multe
asezri ale populatiei locale romnesti nc mainte de atestarea lui
n documente.
Astfel, rspndirea materialului ceramic aparintor secolelor IXXII confirm pentru acea vreme existenta mai multor puncte de
locuire n perimetrul actualului oras. Descoperirile din cartierul
Bartolomeu, de pild, atest o vietuire n jurul Dealului Sprenghi.
Probabil populatiei de aici i servea, ca loc de refugiu n caz de
pericol, cetatea de Pmmt de pe acel deal - o fortificatie
anterioar incintei de piatr care i s-a suprapus cel mai devreme n
a doua jumtate a secolului al XIII-lea...
Fragmentele ceramice gsite pe Tmpa si la Pietrele lui Solomon
n cotlonul denumit <<Intre pietre>> situat la captul sud-vestic al
cartierului Schei, provin de la populatia romneasc a vechilor
asezri din aceast parte a orasului, care folosea probabil locurile
respective tot ca adposturi n vremuri grele...
In sfrsit, ceramica din cartierul Blumna atest o vietuire, pe la
nceputul epocii feudale timpurii, si in aceast parte a Brasovului...
In concluzie, descoperirile de la Brasov constituie un argument n
plus n combaterea nvechitei teorii a unor istorici din trecut, dup
care, nainte de colonizarea german, ara Brsei ar fi fost pustie
si nelocuit. Materialul arheologic de care dispunem dovedeste c
aceast regiune a fost locuit si nainte de colonizare, aici existnd
o numeroas populaie local romneasc. (Ioan Pop, Date
arheologice privitoare la istoria Brasovului, n "Cumidava" (II),
1968, p. 17-19).
60

rmul Oltului s-au facut de asemenea descoperiri

interesante, acestea din urm pstrate n muzeul din Sfntu
Gheorghe. Cele mai importante sunt cele de la Bod, cea
mai apropiat staie de cale ferat ce duce spre nord, iar la
o deprtare de vreo patru kilometri dincolo de Olt, la
Ariujd. Despre dezgroprile acestea, unde se cunosc bine
vetrele ctorva case din epoca de piatr, geograful S.
Opreanu zice c ele reprezint cel mai vechi tip de cas
romneasc.
Obiectele scoase din pmnt - o moric primitiv de
piatr, linguri, rztoare, cutite de cremene, sule de os,
undie si brtri de aram, un sigiliu si vase de lut ars cu
ornamente n spiral, arme si obiecte diverse casnice - sunt
n mare parte de pe vremea cnd oamenii fceau
concuren ursilor n cutarea mierei, cu care si ndulceau
mncrile. Pe atunci la Bod nu era fabrica de zahr (care
s-a zidit pe cnd eram copil) instalat cu cele mai moderne
masini, att de deosebite de uneltele gsite sub pmnt.
Doar limba mai pstreaz amintirea timpurilor strbune. In
loc de zahr se zice - pe la Cluj - miere si astzi.
Intia constatare ce se impune este c toate aceste locuri
cu urme preistorice sunt n asezri sau lng asezri
locuite si acum. Aceast permanen(* este, desigur,
(*

Pentru descoperirile din epoca Latene, vezi Z. Szekely, Nouvelles

donnees sur la culture geto-dace du sud-est de la Transylvanie, n
"Thraco-Dacica", Bucuresti, 1976, p. 231 si urm. Acestora li se adaug
cercetrile, nc inedite, de la Mgura Codlei, Rsnov-cetate, Comana
de Jos, ercaia si Hlmeag. Continuitatea populatiei daco-gete n epoca
roman este atestat si de prezena ceramicii dacice n castrele de la
Brecu, Rsnov si Feldioara. (Informatia: Pl. Costea si I. Glodariu,
cercettorii acestor obiective arheologice).
61

rezultatul unor conditii favorabile de trai si unor

conformatii de teren prielnice, dar ea ne arat, ca si
straturile suprapuse la statiuni arheologice renumite, c
omul se ntoarce unde au locuit naintasii si sau, cnd nu
exist continuitate propriu-zis, se asaz pe locuri care
geograficeste se impun ca asezri n toate timpurile. Ne
mai bate la ochi si faptul c aceste statiuni preistorice sunt
asezate de obicei pe cte o ridictur care domin
mprejurimea.
Examinnd aceste obiecte ne putem face o idee de starea
de civilizatie la care ajunsese omul preistoric si la noi.
Armele erau pentru fiarele pe care le vna si pentru
dusmani. Acestia nu se deosebeau de el prin credin si
limb, ca mai trziu, cnd oamenii se omorau unii pe altii
pentru religia si naionalitatea lor, dar rvneau, ca si astazi,
la avutia semenilor lor. Ideea de proprietate exista si pe
atunci. Sigiliul desigur, avea rost s o precizeze. In loc de
initialele numelui, el avea gravat o figur apartinnd
numai unui anumit proprietar, ntocmai precum oierii
nostri si recunosc oile dup "preduceaua" ce o fac n
urechea lor. Brara de aram mpodobea, ca si azi, brul
cutrei frumoase, cci setea de podoabe este, desigur,
strveche. Bijuteriile femeii preistorice au fost ns la
nceput amulete sau un pretext de obiecte cu care alungi
spiritele necurate sau ruvoitoare. Romncele noastre
poart la gt salbe, fr s-si dea seam c originea latin
a acestui cuvnt este n legtur cu verbul a "salva" de
rele.
62

Tot att de veche este dorina omului de a se nconjura de

lucruri artistice (care dealtfel erau si ele puse mai ades n
slujba cultului religios). Linia avntat a vaselor de
pmnt ars si ornamentele de pe ele, care se continu n
ceramica noastr de la tar, o dovedeste ndeajuns. In
pesterile din Pirinei omul preistoric a desenat si vopsit pe
peretii de stnc figuri de animale care indic un real
talent artistic. Sculpturile pe lemnul beelor, al furcilor si
al altor obiecte, precum si podoabele colorate ale oulor
de Pasti si alesturile camsilor sau esturile scoarelor
rnesti dovedesc c aceast preferin pentru obiecte de
art s-a continuat din timpuri preistorice pn astzi la
tranii nostri.
La ei gsesti si materialul menit alterrii sau pieirii, din
care se fceau obiectele. Acestea nu s-au putut pstra n
pamnt. Dac arheologii vorbesc numai de epoca de piatra
sau de bronz si fier, cauza este c acest material tare si
trainic a nfruntat urgia timpului. Dar tot att de vechi ca
piatra e lemnul folosit de omul primitiv. Bta, ca
prelungire a braului, care nu lsa fiara sau dusmanul s se
apropie si l alunga sau rnea, ca si piatra ce lovea de la
distan, lemnul pe care se putea sprijini sau care se
ntrebuina ca prghie la miscarea sau ridicarea greuttilor,
lemnul ca material de fcut foc; n sfrsit, bucata de
trunchi de copac ce a dat ntia roat, apartin vremilor
strbune. Ele ni se pstreaz n muzeele de antichitti, dar
umplu si dulapurile muzeelor etnografice, cci lemnul a
rmas materialul principal din care ranul nostru si face
casa si obiectele din ea. Cu garduri de rzlogi sprijiniti pe
63

gnji n form de colac si mprejmuieste iarba si poienile

din jurul casei si azi, fr ntrebuintarea altui material; din
brne de brad si cladeste casa; de lemn e bta ciobanului
si fluierul din care doineste; de lemn sunt vasele din stn
si cuiele de care si atrn ciobanul lucrurile, ca si
ncuietoarea usii; din lemn sindrilele cu care e nvlit
casa sau coliba, si lingura cu care mnnc.
Cu cuitul primitiv de cremene cioplea omul preistoric
lemnul din care si fcea asemenea obiecte, mai primitive,
fireste, dect astzi, dar nu cu mult deosebite, si cu sula
fcea n scoara de brad verde gurile prin care trecea o
fsie de coaj mldioas, despuiat de pe crengile unor
arbusti, pentru ca s nchid nvelitoarea brnzei.
Insusi cuvntul "scoar", pentru chilimul care acopere
laia sau peretii ca coaja copacului, spune multe.
Din lemn e si rbojul pe care nsemneaz tranul nostru
ceea ce i datoresc altii; iar cnd brneanul pescuieste, el
nu ntrebuinteaz undita de metal, ci ca omul primitiv,
"sclceaza". Aceasta e o blan scurt, cam de un metru,
din lemn cioplit cu barda. La cele dou capete ale ei, n
niste guri, intr o nuia groas de alun, ndoit n form de
arc, pe care pescarul se reazim cu minile cnd apas cu
piciorul pe lemnul nfipt la mijlocul blnii. El nainteaz
astfel pe cursul rului si scormoneste pietrele din fundul
albiei, ca s tulbure apa si sa strneasca petele ascuns sub
bolovani si s-l goneasc n sacul pe care alt pescar l ine
gata, ceva mai jos.
Pe mosorul simplu, care ni s-a pstrat fiindc era de lut
ars, omul preistoric depna firul legat de undita de aram
64

si cel ce era ntrebuintat la cusut. Lespedea de piatr pe

care mcina grunjele o gsesti si astzi la stn. Pe ea
frmijeste ciobanul sarea pentru oi.
Din neolitic e oaia, care n satele noastre de munte a jucat
un rol att de mare. Pe lng lapte si carne, ea a dat
stramosilor nostri pielea si lna din care si-au pregtit
hainele cu care se nvleau ca s nfrunte gerul acestor
regiuni. De cciula si sarica strbun am vorbit mai
nainte. Aici a mai voi s adaug un lucru de care trebuie
tinut seama cnd ne imaginm veacurile de altdat. In
satele de munte unde au trit strmosii nostri, ei aveau la
cas tot ce le trebuia pentru nevoile lor reduse. Numai
bucatele, ce nu cresc dect n pmnt mnos si n clim
mai cald, trebuiau aduse de la es, n schimbul lnii,
brnzei, pieilor si lemnriei de care aveau nevoie cei de la
tar. Aprovizionarea cu aceste bucate se fcea la
rstimpuri mari, dar cerea totusi un contact de bun
vecintate cu oamenii de la ses, de obicei de alt neam. Si
mai cerea cunoasterea potecilor tinuite.
Arheologia si etnografia se ntrees la noi, cci ranul
romn de la munte pstreaz nc, n traiul lui zilnic,
urmele unui trecut strvechi datnd din epoca preistoric.
Din epoca bronzului dateaz si neamul tracilor, strmosii
nostri. Urmele acestora nu se vd numai n muzee, ci si
ntr-o arhiv cu mult mai bogat, n limba ce o vorbim. C
obinuina m va face s zbovesc mai mult la asemenea
cercetri, e firesc. Cred c nu pot cumpni aceast
preferin dect evitnd explicrile prea savante. Vorbind
65

pe nelesul tuturor si evitnd o expunere prea arid,

interesul pentru limb este viu la orice om cult. Din
respect pentru acest cititor ndrgostit de limba
printeasc, am tiat jumtate din acest capitol n care,
dintr-un fel de deformatie profesional, zbovisem prea
mult la explicri linguistice ce mie mi se preau nou si
interesante. Dar a scrie bine - si cine nu are dorina s o
fac? - nsemneaz a ti s omiti ceea ce oboseste interesul
cititorului, iar nu s zbovesti la ceea ce te intereseaza pe
tine.
Voi ncepe cu cteva consideratiuni de ordin general, care
preocup pe linguistul actual. Ele in de geografia
linguistic, numit si linguistica spaial, un ft al
secolului nostru. Atlasele linguistice - si cel romn e unul
din cele mai bogate, moderne si mai interesante - au dus la
unele principii ce rstoarn multe teorii vechi si pun n
circulatie altele, ce explic usor si convingtor unele
lucruri inexplicabile pentru naintasii nostri. Aa sunt,
bunoar, asemnrile cu totul izbitoare ntre limba
romn si dialectele din Italia meridional, din Alpii
Retici, din Spania si mai ales din insula Sardinia. Cu nici
una din aceste ri romanice noi n-am avut un contact mai
intens, nct pe vremea cnd asemnrile ntre dou limbi
nrudite se explicau, romanistii nu prea stiau ce trebuie s
cread.
Astzi stim c ntre dou sau mai multe cuvinte sau forme,
cea mai veche e de obicei cea care se pstreaz n ariile
marginale si izolate, adic la periferia unui teritoriu
linguistic si n regiunile lipsite de mijloace de
66

comunicatie, mai ales n insule - cuvntul "izolat" vine din

italieneste "isola", adic "insul" - si n munti greu de
strbtut. Cteva exemple vor ilustra ceea ce am susinut.
Le vom alege din ara Brsei.
In Alpii Retici si pe Buceci s-a pstrat un foarte vechi
cuvnt, din vremea cnd pe la noi erau celi. E numirea
"jepi" pentru acel fel de conifere trtoare ce cresc la
ntimi la care bradul drept nu mai poate face fat
furtunilor.
In Italia meridional si la colonia albanez din Calabria
am spus c s-a mentinut alt cuvnt strvechi, Tmpa.
Evident c el nu a fost mprumutat din limba albanez pe
cnd strmosii nostri erau, cum sustin cei ce ne contest
continutatea, n Peninsula Balcanic, cci albanezii din
Albania n-au acest cuvnt. Au ns alte elemente lexicale
comune cu limba noastr, si ele se citau ca unul din
argumentele principale ale presupusei noastre veniri de la
sud. Dar n lumea daco-traco-ilir, de care tineau strmosii
nostri la miazzi si miaznoapte de marele fluviu, Albania
si Dacia erau cele dou regiuni periferice, pstrtoare de
elemente vechi. C asa trebuie s fi fost, vedem din faptul
c cele mai multe asa-numite "albanezisme" - de fapt
relicte de limb autohton - lipsesc tocmai
macedoromnilor, vecini cu albanezii. Faptul a fost
remarcat demult, ca o curiozitate rmas neexplicat.
Totui, explicatia e foarte simpl pentru linguistul spatial.
Macedoromnii, care n secolii IX-X locuiau nc, dup
atestarea cronicarului bizantin, n nordul Peninsulei
Balcanice, lng Dunre, formau o arie "central", ntre
67

albanezi si dacoromni. Ariile centrale, spre care converg

inovatiile de limb, se caracterizeaz ns tocmai prin
pierderea elementelor vechi.
Am spus c si sensul nou, de "sclav", "rob", al cuvntului
"slav" se gseste tot la macedoromni, ca la celelalte
popoare balcanice ce formau arii centrale, pe cnd
nelesul vechi, etnic, e cel albanez si dacoromn. Abia
dup ce macedoromnii s-au retras spre sudul Peninsulei
Balcanice, n Macedonia si Grecia, locurile locuite de ei
au devenit o arie marginal, n care gsim si elemente
arhaice.
Intre elementele autohtone pstrate n toponimia Trii
Brsei deci n cuvintele ce nu fac (sau nu mai fac) parte
din graiul zilnic, cu un sens distinct se pot cita cele dou
Mguri, a Codlei si a Branului, Timiul si Brsa. Mgura
este un cuvnt care se gseste si la albanezi; Timisul si
Brsa, n alt arie marginal a Romniei, n Banat.
Formele Tibiscum si Bersovia sunt, desigur, niste
ncercri nu tocmai reusite de a reda cu literele alfabetului
srac latin sunetele - neobisnuite pentru greci si latini - ca
uiertoarea "s", pe care o ntlnim si n alte nume de ruri
strvechi, n Arge, Mure, Some. Probabil c si numele
de ru Buzu e tot strvechi si numai apropiat ulterior de
slavul Bozovo, adic "de soc". Numele Timi pare s fi
fost la nceput un apelativ, ca si Mgura, care are nc n
unele prti sensul unui munte izolat, de se vorbeste la
scriitorii vechi de mgura Golgotei. Numai asa se explic
cum de avem un Timis n Tara Brsei si altul n Banat,
una arie izolat si alta marginal. Tot apelativ, care a
nsemnat poate la nceput "pru", pare a fi fost si Brsa,
68

cci cele patru Brse ce se unesc ca sa se formeze apoi

rul Brsa se numesc Brsa Fierului, a Tmasului, a lui
Bucur si a Grosetului.
Aceast Brs a Grosetului izvorste din muntele numit
Ciuma, ce se nalt ca o urias piramid. Cum a ajuns
acesta la numele nfricosatei boale? Nu cumva avem
acelasi cuvnt cu frantuzescul "cime", cu sensul de pisc?
Desigur. Ca arie marginal, Slajul mai pstreaz pn azi
un sens apropiat pentru "cium".
Acelasi lucru se poate spune despre muntele Nmaia, care
e mai spre sud. Acolo pasc vitele muscelenilor. Numele
lui vine din latineste, "animalia". In alt regiune periferic,
n Banat, "nmaie" e nc apelativ si nsemneaz "vite".
Intre Postovarul Brasovului si Buceci este muntele Runcu
de la care a derivat numele de familie Runceanu in Bran care nici el nu are prin aceste prti un sens propriu. In
regiunile muntoase ale Italiei de nord, urmasele
latinescului "roncus", cuvnt alpin, s-au pstrat de
asemeni, si nseamn "pdure defrisat".
Cnd urci pe Buceci spre Omul, o iai mai bine pe la
Ctune. Acestea sunt niste cldri de stnci uriase. Nimeni
din partea locului nu stie de ce li se zice asa. Trebuie s
mergem tocmai in Slajul periferic sau s citim texte vechi
ca s gsim sensul original de "blid", "strachin" (sau un
sens apropiat) si formele mai arhaice "ctin" si "ctn".
Inc n latineste se vorbea n mod meraforic de "catinus
saxorum", de "cldare de stnci".
Bucecii izolai au mai pstrat un cuvnt latinesc, care nu
se mai ntlneste niciri. Pe "seninrile" prpstioase se
vd adesea niste poienite sau numai niste fsii de iarb.
69

"Carne de pe os si iarb de pe stnc" recomand o vorb

nemteasc. Lucrul acesta l stiu si caprele negre, care pasc
cu predilectie iarba de pe aceste pajisti, la care nu pot urca
nici oile. Ele se numesc "colri" si sunt mai sus dect
"brnele", pe care umbl si oamenii. E acelasi cuvnt ca
frantuzescul "colier" (de la latinescul "collum", adic
"gt"). Petele verzi pe piatra stncilor cenusii se aseamn
cu niste cingtori si salbe.
Cnd iesi din cldarea Ctunelor, ajungi pe minunata
coast a Felii Frumoase. Iarba aici alunec si urcusul e
greu. Nefiind poteci si plaiuri, esti mereu tentat s psesti
pe urmele oilor care se urmeaz n linie dreapt. Doi
brneni cu care ne ntlnim, Leonte Pedestru din Sohodol
si Neculai Sumedrea din Moeciu, ne strig
ns "Tinei stnga, domnilor, si mergei tot n uibul
locului". Aceasta expresie, care vrea s spun ca s-ti cauti
singur drumul cel mai potrivit, cu urcus lin si continuu, e
iar o urm veche, putin cunoscut aiurea. De la "uib", care
continu pe "obviam" lantiesc deriv, n alte dou regiuni
izolate romnesti, n Istria si n Meglenia macedonean,
cuvintele obisnuite pentru a "ntlni pe cineva".
Numele Pedestru e si el o urm latineasc. Intr-o regiune
putin extins la vestul extrem al dacoromnismului, deci
ntr-un tinut prin excelen periferic, "pedestru" e nc un
cuvnt din graiul zilnic al poporului (nu un neologism, ca
n limba literar) si are, ca si cuvntul de aceeasi origine n
franuzeste, "pietre", nelesul de "srman", "cersetor"
(care umbl pe jos). Desigur c si la Bran cuvntul avea
acest sens cnd, nainte de a se pierde ca apelativ, a fost
poreclit astfel un strmo al lui Leonte.
70

Dar e timpul suprem s ncheiem lista urmelor dacice n

limba din Tara Brsei, si mai ales a celor romane. La ce
bun exemple, cnd romna e o limb romanic si cuvintele
ce continu lexicul latinesc sunt si numeroase si
arhicunoscute? Le-am dat totusi, n numr redus, pentru ca
s ilustrez, nainte de toate, principiile linguisticei spaiale
despre relictele vechi n ariile marginale si izolate. Dar
afar de aceste cuvinte prin care izbutim s evocm
timpuri trecute, ne mai vorbesc si altele despre acest
trecut. Am nleles acest lucru cnd, nsotit de un tovars
scump, am fcut ultima mea ascensiune pe Buceci.
Muntele, care-mi este att de drag, parc stia c nu-l voi
mai urca, si de aceea a tinut s-mi astearna la picioare, ca
un suprem omagiu, o priveliste cum nu mi-a mai fost dat
s-o vd altdat. Am avut parte si de amurgul aprins de
sear, si de un minunat fapt al zilei dup o noapte cu lun.
Inainte de a mbrca hlamida de purpur ca s primeasc
dup cuviint pe srbtoritul crai ce se nal imens si
strlucitor la rsrit sau disprea tcut si trist la apus,
nainte de a se ivi sau de a-si lua rmas bun, craiul si-a
trimis parc mai luminoase razele, care s risipeasc
negura si s arate contururile trase cu penelul ale
deprtrilor, cum numai rar ti-e dat s gsesti la Omul.
Astfel am distins muntii pn departe n vest si nord. Cred
c cei din urm erau, la miaznoapte, Ceahlul si Ineul. Pe
ei vedeam, n gnd, trecnd cu turm dup turm, pstorii
migratori chemati de deprtri pn n Galiia, n Polonia
si n Moravia. Seara, ntinsul ses al rii Romnesti, prin
care ciobanii brneni trec toamna n transhuman, nu era
71

mrginit, ca pe atlasele geografice, de linia Dunrii, ci

marele fluviu aprea numai din loc n loc, ca un sarpe cu
solzi de argint.
Din vrful muntilor umblati de strmosii nostri se vedea
cum nordul si sudul Dunrii formau un singur tinut, cu o
mare osie la mijloc, n jurul creia se miscau cei deprini
cu orizonturi mari si netulburati de o grab nelinistitoare si
continu, ca noi. Pentru acesti oameni ai naturii, buni de
picior, distanele nu jucau un rol important, iar traiul tihnit
al celui legat de posesiuni mbelsugate nu-i tintuia pe loc,
cnd dorul de duc i ademenea.
Privit sub aceast lumin si de la nltimea Omului,
sfrsitul evului vechi n Tara Brsei si nceputul celui de
mijloc se prezint ceva mai limpede.
Cnd am vorbit de cetti si spturi arheologice n ara
Brsei, n-am pomenit nimic despre castrul roman de lng
Rsnov si nici despre drugii de aur pe care niste tigani i-au
gasit n pmnt, n 1887, la Crasna, nu departe de fosta
fortrea. La Drajna sunt urmele unui castru roman n
form ptrat, pe care romanii l-au pus n calea
nvlitorilor de partea cealalt a Carpailor. Avem dar
acelai sistem de aprare, la o trectoare, pe care am vzut
c-l ntrebuinau si cei ce, n evul mediu, zidiser castelul
din Bran si "replica" lui de pe "Dealul Sasului" n Muscel.
Dac mai socotim si cele dou castre mai la nord de Tara
Brsei, la Comlu si Brecu (si ele cu "replici" la celelalte
capete ale trectorilor), care strjuiau locurile de trecere
ale Carpailor estici, am nirat aproape toate urmele din
epoca roman n sud-estul transilvan.
72

Prea putin, desigur. Se pare c afar de cele cteva posturi

avansate, romanii n-au ptruns n aceste prti, ci s-au
restrns la regiunile vestice ale Daciei. La limes Alutanus,
adic la Oltul ce si schimb cursul spre miazzi din
directia vestic ce o avea, era hotarul spre triburile dacilor
liberi.
Ceea ce ne bate la ochi este faptul c si aici, unde nu erau
colonisti romani, procesul de romanizare a populaliei
autohtone a fcut aceleai progrese ca si n vestul
Transilvaniei cu Banatul, Oltenia si Muntenia apusean.
Spre a ilustra acest lucru mai ales, am zbovit atta la
vestigiile romane din limba acestor regiuni. Pentru a
nlelege acest lucru, care a dat de gndit multora, va fi
nevoie s mai zbovim putin.
Cnd mai apoi Aurelian si retrase legiunile si pe cei
nsrcinati cu anumite functiuni n Dacia - cci, precum a
artat att de lmurit tnrul iesan D.St. Marin, asa trebuie
interpretat pasagiul lui Vopiscus unde vorbeste de
"exercitus et provinciales" - se scursese numai un veac si
trei sferturi de la cucerirea prin Traian. Retragerea trupelor
si a oficialittii se fcu pe cnd Imperiul roman ajunsese la
cea mai mare extindere.
Ati bgat de seam, la cinematograf, cnd se rupe uneori
pelicula, ce indignat e lumea c acest neajuns se iveste
totdeauna tocmai cnd filmul e mai interesant? Sau cnd
se rupe iretul de la gheat, c acest ghinion ti vine
tocmai cnd esti mai grbit? De fapt, ntre ruperea filmului
sau a iretului si actiunea captivant a piesei sau graba
celui ce se ncalt nu exist nici un raport de cauz si
efect. Ni se pare c pasagiul cu pricina din piesa ce ruleaz
73

este aa de interesant fiindc industria cinematografic

speculeaz setea de senzaional a spectatorului modern.
Oriunde s-ar rupe filmul, el ar fi deopotriv de captivant.
De asemmea, omul modern e totdeauna grbit, fr s-i
dea seama dect cnd i se ntmpl cte un accident
neplcut, ca ruperea iretului.
Prsirea Daciei nu are alt legtur cu apogeul la care
ajunsese imperialismul roman, dect cea a coardei pe care
o ntinzi prea tare. Romanii nu aveau trupe destule ca s
mai apere hotare ce aveau numai o importan redus n
ansamblul politicii lor de expansiune. [...]
Lund-o n stpnire, romanii au nteles s domine Dacia
de la nceput cu cele mai nelepte mijloace, pe care o
experien ndelungat li le punea la dispozitie. Provincia
a cunoscut binefacerile culturii pe care romanii o
raspndeau pentru toti si le asigurau o viat linistita si
proprietatea. Podul cel mare lega ara cu Peninsula
Balcanic, osele admirabile comunicau n toate directiile,
amfiteatre uriase erau deschise, ca cinematograful modern,
tuturor si, n sfrsit, cettenia roman, un privilegiu de
mare importan, fu acordat si "barbarilor". Toate aceste
avantajii fcur ca noua provincie s mearg cu pasi
repezi spre romanizare. Desigur c dou veacuri
nemplinite nu sunt un rstimp ndelungat ca procesul de
nlocuire a unei limbi prin alta s se desvrseasc, dar
exemplul Americei ne arat c el nu e imposibil. Ceea ce
stiu englezii actuali c va urma n Indii si n Egipt:
rmnerea acestor provincii n orbita lor si dup declararea
74

independenei, a urmat de fapt n Dacia(*. Dup retragerea

sub Aurelian, aceast provincie a mentinut, si sub
stpnirea "barbarilor", legturile cu sudul Dunrii, rmas
nc mult vreme roman. Limba Romei avea pentru
"barbari" mai departe marele ei prestigiu si rmase
mijlocul de nelegere, extern si intern, ntre diferitele
seminii.
Procesul de romanizare nu se restrnse numai la partea
intens colonizat din regiunile vestice ci cuprinse si pe
dacii liberi. Avem chiar urme sigure despre acest lucru.
Drugii de aur pe care i-au gsit iganii la Crasna au niste
stampilri de la sfrsitul veacului al IV-lea, dintre anii 360
si 375, deci o sut de ani dup prsirea oficial a Daciei.
Intre numirile din Tara Brsei sunt cteva care au caracter
crestin, ceea ce arat c Dacia mentinu legtura cu sudul
Dunrii, de unde se rspndea crestinismul. Satul
Smpietru (pronunat Snchetru), cruia sasii i zic numai
Petersberg, numele de persoan Sumedrea (care era la
nceput nume de botez dat umui copil nscut la Sfntul
Dumitru, - sculptorul Madrea a "cioplit" o parte din acest
nume - muntele Sntilie n Buceci... iat cteva urme
preioase ale acestor vremuri. Ceea ce e mai important,
este c forma acestor nume poart stampila unor epoci
(*

Dezvoltarea ulterioar a lumii contemporane, mult mai

complex dcct s-a putut prevedea n acea vreme, nu a confirmat
dect parial ipotezele emise de S. Puscariu. Acest fapt nu
diminueaz ns judectile de valoare referitoare la relatiile dacoromane de dup retragerea aurelian.
75

distanate, deci arat dinuirea ndelungat a raporturilor

cu Peninsula Balcanic: ca Snicoar, sfntul al crui
hram l are Biserica Domneasc din Arges, si ca satul
Sngiorz de lng Nsud, Smpietru poate fi ca fonetism,
vechi. Si Smedru are transformri fonetice vechi. Ceva
mai nou e numirea de floare Snziene, din Sancta dies
Iohannis, ce te mbat cu parfumul ei n Tara Brsei iar
Sntilie dateaz din evul mediu.
Tabloul ce-l vedeam de pe Buceci n zilele limpezi de
var, cnd muntii Maramureului se zreau prin ceaa
deprtrilor si brul argintiu al Dunrii strlucea la
miazzi, se ntregeste acum. Vd trecnd, cu brci cioplite
din trunchiuri de copaci, peste rul cel lat, daci si traci
asezati pe amndou maluri ale fluviului. De la elini le
veneau influenele culturale nu prin contact direct, cci
grecii nu intrau bucuros n interiorul continentului, ci
rmneau aproape de rmul mrii, dar cultura lor era att
de strlucitoare, nct iradia pn departe. Vd apoi
vulturul roman n fruntea cohortelor asezndu-se n
Peninsula Balcanic, ca s asigure drumurile spre Asia
Mic, ce-si mrea mereu hotarele. Cnd semintiile dace nu
erau numai numeroase, ci si unite sub un comandant
capabil, deci primejdioase, l vd pe Traian plecnd
mpotriva lui Decebal, al crui nume rima cu al lui
Hannibal, care dduse pe vremuri Romei fiorii groazei.
Acum veni iar o singur stpnire, a romanilor, pe
amndou maluri ale Dunrii. Dar n partea de
miaznoapte domnia roman nu inu mult, cci puhoiul
nvalitorilor germani ncepu s se reverse spre provinciile
76

sud-dunrene.
De acum nainte provincia aceasta trece de sub o stpnire
sub alta, care toate nsa nu se opresc la Dunre, ci fac
incursiuni continue si n Balcani. Constantinopolul era, ca
si Roma, punctul de atracie. Populatia autohton nu
rmase, desigur, nici ea fr legtur cu sudul, pe care l
frecventaser att de des strmosii ei. Mai ales de cnd
acolo zvcnea att de puternic pulsul vremei nou,
cretinismul.
Apoi venir, pustiind, cetele de clrei sprinteni ale
hunilor si avarilor. Ele ptrunser pn departe n vest, ca
si cele germane. Apusenii fur cotropii de tactica lor
nou, a miscrilor repezi si impetuoase, rzboiul-fulger,
ncununat totdeauna de izbnzi mari si zpcitoare la
nceput. Acest fel nou de strategie l urmar, cu acelasi
succes initial peste cteva secole, alti fii ai stepelor,
bulgarii, pecenegii, maghiarii, cumanii, ttarii si turcii.
Afar de cei din urm, acesti navlitori cruzi veneau prin
Brgan, continuarea geografic a stepei n ara noastr. Si
au venit, imediat dup avari, sau mai exact, deodat cu ei,
slavii.
Majoritatea lor a trecut ns Dunrea, izolndu-ne de
lumea apusean - n mare parte vorbind limbi romanice ca
si noi si de grecii din Peninsula Balcanic. Elementul
romanic din sudul Dunrii a fost asimilat de slavi, afar
doar de o parte, putin numeroas, care s-a retras, mai
trziu, mai spre sud n Macedonia si Grecia,
macedoromnii.
Deodat cu asezarea slavilor n nordul Peninsulei
77

Balcanice si disparitia elementului romanic din aceste

prti, noi am ajuns iar n orbita culturii grecesti, ca
strmosii nostri daco-traci. Acest lucru e de mare
importan, precum vom vedea.
Urmele acestor vremuri se gsesc mai putin n documente
istorice, dar ele abund n limb. Urme arheologice lipsesc
de asemeni(*, precum lipsesc, n regiunea de care ne
ocupm noi, si despre celelalte neamuri care au trecut
numai sau au si stat la noi.
Prin cercetri linguistice gsim si rspunsul la o ntrebare
care, n mod natural, se impune oricui.
Cum se face c avem n romneste o nrurire slav att de
bogat, si mai ales cum se face c toponimia noastr e n
msur asa de mare slav, dac majoritatea slavilor s-a
scurs numai pe aici? Masele mari de slavi s-au asezat n
Peninsula Balcanic, nfiinnd acolo state putemice.
n tinereea mea, cnd stteam vara la Bran, limba ce o
vorbeau pe aici tranii era lipsit de multele neologisme
pe care le ntrebuinteaz orsenii. Doar n mahalalele
Bucurestilor si ale altor orase din Vechiul Regat se vorbea
"radical", adic cu neologisme, spre marele haz al lui
Caragiale. Acum, dup putine decenii, brnenii vorbesc o
limb mbogtit cu cuvinte nou, pe care nu le stlcesc;
(*

Cercetrile arheologice din ultimele trei decenii au scos la iveal

n aceast zon - numeroase asezri si necropole datnd din
veacurile VII-X. Printre altele, deosebit de semnificativ pentru
persistena populatiei n aceast reginune n veacurle VIII-IX, este
marea asezare de la Comana de Jos, cercetat integral n ultimii
ani.
78

ci le ntrebuinteaz corect. Cuvntul "isprvesc" l mai

spun doar btrnii, tinerii "termin" lucrul lor.
O mare parte din ceea ce se consider de elemente slave n
limba noastr nu dateaz din vremea convieuirii romnoslave, ci ne-a venit ntr-o epoc mai trzie, pe cale
crturreasc. Precum, cu drept cuvnt, neologismele de
origine roman nu se consider la fel cu cuvintele
mostenite, tot astfel slavonismele din limba bisericeasc si
de cancelarii nu trebuie confundate cu cuvintele slave
primite prin contact direct.
Dar chiar acestea din urm au mai mult un caracter masiv
dect adnc. Ele nu sunt prea vechi n limba noastr,
precum dovedeste fonetismul lor, si n-au ptruns - o stia
chiar Petru Maior - n structura intern a limbei noastre.
Dac, totusi, numrul cuvintelor primite de la slavi este
asa de mare, aceasta se explic nu att prin influena
exercitat de ei asupra noastr, ci mai ales prin
receptivitatea noastr. Ne place att de mult s ne
mpodobim graiul cu expresii nuanate si strlucitoare prin
noutatea lor, nct dm preferin cuvntului expresiv prin
noutatea lui. Claritatea expresiei o iubim cu atta ardoare,
nct ne convine vorba ce nu are prea multe nelesuri,
cum e cazul cu cele transmise prin multe generatii din
epoca latin.
La numirile toponimice, care sunt de origine slav si se
gsesc pe teritoriul dacoroman, mai trebuie s tinem
seama de cteva amanunte.
Inainte de toate, multe toponimice sunt cuvinte ce fac
parte din limba de toate zilele. Precum nu ne-ar trece
niciodat prin minte s vrem s dovedim continuitatea
79

noastr n Dacia citnd un numr impresionant de

toponimice ca Vad, Fntna, Gura Rului si alte
asemenea, tot astfel nu se poate presupune asezarea unor
mase de slavi pretutindeni unde un loc se numeste Poiana,
Ostrov, Lunca sau Prund.
Chiar toponimicele care astzi nu mai nsemneaz nimic,
se pare c pe vremea cnd aceste nume au fost date, erau
nelese. Acesta era cazul la numiri ca Sohodol sau Bran,
precum vom mai vedea; dar si numele Predeal, care se
gseste n cteitrele trectori ale Carpailor sud-estici,
nsemna la origine tocmai "hotar".
Foarte multe topice sunt nume de persoane. Locul s-a
numit dup proprietarul lui. Dac n Franta, n jurul
Parisului, 50% din numele de localitti sunt de origine
german, nsemneaz c jumtate din populatie urma
moda de a se numi ca francii stpnitori. Tot astfel boierii
romni ddeau copiilor lor nume slave, si dup ei fceau
astfel si tranii, care tineau ca fiii si fiicele lor s aib
nume alese. [...]
In Bran n-au fost niciodat unguri, dect cte un cizmar
sau alt locuitor pripsit printre romni. Dac, totusi, o
comun brnean se numeste Simon, cauza va fi fost un
astfel de ungur, cunoscut n sat tocmai pentru c se
deosebea de ceilalti locuitori; si dac cineva zicea "m duc
la Simon", era pentru brneni att de bine precizat, nct
acest nume a putut deveni al satului ntreg. Sau luati
numele cunoscutului pisc al Bucecilor, Caraimanul. El e
de origine turceasc, nsemnnd "iman" - adic preot "negru". Putem deduce de aici c pe Buceci erau turci?
Nicidecum, ci doar s presupunem c pe acest munte se
80

ascundea de potere vestitul haiduc Caraiman, care, pe la

1840-1850, bgase groaza n bogtasii din Tara Brsei.
Faptul c toponimicele se reduc adesea la nume de
persoane explic si unele numiri slave din Tara Brsei,
care mult timp erau obscure. Precum comunele ssesti
Cristian si Hrman se numesc asa dup un Kristian si
Hermann, cunoscuti romnilor din mprejurime, tot astfel
Vulcanul (prin partea locului i zice Vlcan) nu se
datoreste vreunui vulcan - de care n-avem nici o urm pe
aici, ci se datoreste unui Vulcu (sau Vlcu) oarecare.
Corespunde deci exact lui Lupeni, nume dat nu dup lupii
ce erau pe acolo, ci dup unul Lupu, corespondentul
romnesc al slavului Vlk. Si Zrnesti e satul familiei
Zrn, nume dat dup planta ce poart acest nume.
Precum n loc de Paraschivi si Ioni zicem Vi si Ni,
n loc de nna si mtu, na si tu, tot asa scurta si
poporul roman - la origine n graiul copiilor - un cuvnt ca
"avunculus", fcnd din el "unculus", precum dovedesc
urmaele acestuia, francezul "oncle" si romnescul
"unchi". Intr-un grad cu mult mai mare obisnuiau slavii s
ntrebuineze forme scurtate de la numele proprii cnd
voiau s dezmierde pe cei ce le purtau. Astfel, din
Procopiu fceau Proca, cum se numeste o familie
cunoscut din Rsnov, din Radoslav aveau Rado, la noi
Radu, din Bratoslav, Brato, la noi Bratu, cu derivatele
Rdocea si Brtocea, ntiul nume de familie, al doilea
nume topic n trectorile Buzaielor. Dar de la Bratoslav
mai avem o forma hipocoristic, Braa, care e la baza
numelui Braov, precum a presupus N. Drganu. O
formatie analog are numele comunei din Tara Brsei,
81

Persani, presupunnd un hipocoristic Persa, de la Pero,

form dezmierdtoare slav de la Petro, adic Petru. Tot
asa e Bucsa, nume de botez n Tohanul Nou si, mpreun
cu Bucsoiu, nume de munti n Buceci. Ele deriv de la un
hipocoristic Buc sau Bucea, care presupun c e o scurtare
a foarte frecventului (pe la Bran) nume Bucur. Un derivat
al acestora e nsusi numele Buceciului, format cu acelasi
sufix ca numele comunelor Mneci, dincolo de trectoarea
anului, si Moeciu, n Bran. Cel dinti e derivat de la
Man sau Manea, forme scurtate de la Mamole (Emanuil),
iar cel de-al doilea, poate, de la Moise, nume de asemenea
foarte rspndit prin Bran.
Dac explicarea ce am dat-o numelor Buceci si Moeciu e
exact, atunci am avea a face cu o influen slav mai
profund dect moda de a boteza copii cu nume slave.
Cci scurtarea acestor nume, dup modele slave, aplicat
si la nume de alt origine, este un fenomen linguistic cu
rdcini mai adnci privind nssi structura limbei.
Imi aduc aminte de o anecdot ce circula pe cnd eram
profesor la Cernuti(*, unde se tineau si srbtorile
(*

Dup ce, n 1904, obine titlul de docent la Universitatea din Viena,

Sextil Puscariu este numit - n 1906, la vrsta de 29 de ani - profesor de
limba si literatura romn la Universitatea din Cernui. Aici se remarc
printr-o activitate din ce n ce mai complex, manifestat att n domeniul
stiintific, ct si pe trm cultural-politic, n sprijinul mfptuirii unittii
nationale.
In 1918 este decanul faculttii de filosofie si conduce publicatia "Glasul
Bucovinei" pn spre sfrsitul anului 1919, cnd, chemat n Ardeal, devine
primul rector al Universittii romnesti din Cluj (v. Mircea Vaida, Sextil
Puscariu, critic si istoric literar, Cluj, 1972, p. 11-24; Onisifor Ghibu,
Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, Cluj-Napooa, 1974, p.
229-238).
82

romnesti, si cele nemesti - acest sistem de paritate

convenea si romnilor, si nemilor - si vacanele cele mari
durau patru luni. Un mucalit a fcut urmtoarea socoteal,
ca s dovedeasc c pentru cursurile de universitate nu
mai rmne timp deloc: Anul are 365 de zile, din care
jumtate sunt nopti. Din restul de 182, 120 le nghit
vacanele de var si 56 cele de Crciun si Pasti. Cele cinci
zile ce mai rmn nici nu ajung pentru cele 52 de
dumineci si pentru srbtorile de peste an, catolice si
ortodoxe, ca s nu vorbim de cele nationale. Calendarul
apare deficitar.
Cam asa ar fi i socoteala ce am fcut-o noi despre
elementul slav din limba romn. Am dat la o parte
cuvintele venite prin biseric si cancelarii mult dup ce
slavii rmasi la noi, nu prea numerosi, au fost asimilai de
romni. C acestia n-au fost n numr prea mare, se vede
si din faptul c nucleele lor erau relevate prin numiri ca
Schei. Am eliminat dintre toponimice - cci acestea
dovedesc, nainte de toate, legtura populatiei cu pmntul
- pe cele ce sunt apelative, cuvinte ntrebuintate si ntelese
n graiul de toate zilele, cci aceste numiri au putut fi date
mult dup disparitia slavilor din mijlocul nostru. De
asemenea n-am tinut seama de toponimicele provenite din
nume de persoane, cci si acestea pot fi mai nou dect
convietuirea romno-slav; si cei ce aveau nume de
origine slav puteau fi romni, precum cutare Raoul
Ionescu sau Solange Popescu de astzi nu sunt francezi. In
sfrsit, am accentuat c prezena cuvintelor de origine
slav n limba roman dovedeste, nainte de toate,
83

plasticitatea si receptivitatea ei, bucuria romnului de a

avea ct mau multe, variate si nou mijloace de mbogtire
a graiului. Asupra fonetismului si structurei interne a
limbei noastre slavii conlocuitori n-au avut o nrurire mai
profund, cum n-au avut nici ungurii, turcii si neogrecii,
care, toti, ne-au mpestriat lexicul.
E totusi o mare deosebire ntre slavonisme si ntre
mprumururile vremelnice si regionale, din ungureste prin
Bihor, din turceste n Dobrogea, si cele aduse de negustori
greci n portul Galatilor sau de obraze simandicoase venite
din Fanar la Bucuresti. Ca numr si acestea sunt multe, dar
ca ntrebuinare, cele mai multe din ele, restrnse n timp
si spatiu. Cuvintele slave ns au vechime si sunt ntelese
mai toate, pe toat ntinderea trii.
De dousprezece veacuri trim cu slavii mpreun sau
nconjurati de ei. [...] Slava, ca limb, era influena
cultural ce ne venea prin biseric mult timp dup ce slavii
dintre noi nu mai vorbeau limba lui Ciril si Metodiu.
Mentalitatea sud-est-european, acea "forma mentis"
specific dintre Balcani si Carpati, care a creat un fel de
vorb bazat pe aceleasi imagini si locutiuni, face ca s
exprimm cu cuvinte latine gnduri gndite la fel cu ale
slavilor.
In copilria mea domnii tineau banii n niste pungi
mpletite din mtase verde, de nevestele lor. Ele erau ca
niste crnati legati la capete si cu o despictur la mijloc.
Prin aceasta se bagau ntr-o parte monedele de aram dutcile si creiarii - si ntr-alt parte cele de argint - mai
demult sfanii si grositele, mai trziu zlotii si pitulele. Prea
84

rar se rtcea la cineva si cte un galben sau napoleon.

Niste inele de metal mobile opreau ca arama sa se
amestece cu argintul. Mai trziu, punga aceasta a fost
nlocuit cu "buchelarul" de piele, care permitea s tii n el
si hrtiile, din ce n ce mai dese. Cnd acestea s-au
nmultit, afar de portmoneu vechiul buchelar - deveni
necesar si portofoliul, singurul care le mai poate cuprinde
azi, cnd ele umfl doldora buzunarele oamenilor... sraci.
Pung de mtase, portmoneu de piele sau portofoliu cu
multe despartituri, toate servesc nu numai la pstrarea
banilor, ci si la asezarea lor dup valoarea lor de
cumprare.
Ceea ce am fcut pn acum a fost s desprtim cuvintele
de origine slav, si cu deosebire toponimicile, n diferite
departamente, dup puterea lor de elucidare a raporturilor
dintre romni si slavi n timpurile vechi, cnd despre
aceste raporturi documentele nu ne spun mai nimic. Deci
un fel de aranjare a banilor, dup puterea lor de
cumprare, n buzunarele buchelarului.
Valuta forte, cuvintele cu care ne ntelegem zilnic, sunt la
noi cele de origine latin. Pot forma fraze ntregi numai cu
ele. Cele mprumutate de la slavi servesc mai ales la
nuanarea gndurilor si la expresiile figurate. Linguistic,
valoarea lor e mai putin important, dar de fapt, dac ar
lipsi, limba ne-ar fi sraca si neexpresiv. Fr ele nu ne-o
mai putem nchipui, precum nu ne mai putem imagina
limba oamenilor culti fra neologismele veacului trecut si
ale celui prezent.
Traiul impreun cu slavii (mai putin intim la nceput, dar
85

ajungnd la o simbioz n multe locuri mai pe urm, care a

dus la romnizarea slavilor) a lsat urme n limb, care se
mai pot deslusi si astzi.
Le vom urmri tot n Tara Brsei, ntrebuintnd vergeaua
magic cu care caut descoperitorii de izvoare apa
subteran.
Iat, bunoar, numele Branului. El este de origime slav
si nsemneaz "poart". S-a dat satului, evident, fiindc pe
aici era iesirea din trectoare. Satul n care e asezat
castelul se numeste Poarta. Care e cea mai veche numire e
greu de spus, n lips de documente. Faptul c ele s-au
pstrat pna azi se explic prin mprejurarea c numele
slav nu mai e nteles, nct sinonimul a putut fi diferentiat,
pentru a avea dou numiri, una pentru plas si alta pentru
comuna.
In general nu trebuie s uitm un lucru. Numirea slav,
neneleasa, e mai potrivit, din punct de vedere linguistic,
pentru a fi ntrebuinat n toponimie, dect cea
romneasca, cci aceasta poate da natere la echivoc,
tocmai pentru c mai are si sensul apelativului. S ne
nchipuim un drume care iese din pdure si se pomeneste
deodat n satul Poarta. Dac va spune c "am iesit la
Poarta pe care n-o vzusem" poate fi neles ca iesind pe
ntuneric din casa, s-a pomenit la poart, ceea ce nu era
intentia lui. In graiul viu nu exist nici un semn distinctiv
prin care s fie evitat echivocul, cci litera mare nu se
ntrebuinleaz dect n scris.
Dar numirea Bran ne mai arat un lucru important, cnd
judecm elementul slav din limba romn. Sensul de
86

"poart" nu se gseste la slavii de sud, ci la cehi si poloni.

Precum se stie acum din cercetri mai recente, daco-slavii,
adic slavii din Dacia, au pe lng multe note comune cu
bulgarii, si cteva care lipsesc acestora si se gsesc la
vecinii nostri vestici si nordici. Este si firesc s fie asa, dat
fiind c romna forma geograficeste o punte de trecere
ntre cele dou grupuri de slavi. La slavii de sud, "bran"
nsemneaz "aprtoare", ceea ce nu poate fi o aluzie la
fortreaa brnean, caci aceasta e cu cteva secole mai
nou dect romnizarea slavilor de la noi si a fost cldit
dup ce mongolii, cu ocazia ultimei lor nvliri, au distrus
fostul castru roman de la Rsnov, ntrebuintat ca
fortificatie si n evul mediu.
Cea mai nordic dintre comunele brnene, vecin cu
Poarta, e Sohodolul, care nsemneaz n slavoneste "valea
seac", numire ce i s-a dat, desigur, din cauza lipsei de ap
pe dealurile sohodolene. Cred c si aici a existat, alturi de
numele slav, numirea romneasc Valea Seac. Aceasta
reiese din urmtoarea consideratie: sasii din Rsnov
numesc Durrbach vlcica ce izvoreste din captul nordic
al Sohodolului ceea ce pe romneste nsemneaza "prul
sec". Dar apa aceasta nu seac niciodat, ci curge si pe
timp secetos. Numirea nu se potriveste deci. Ea devine
explicabil dac tinem seama c n romneste "vale" are
amndou sensurile, cel de "Bach" si cel de "Tal", ceea ce
nu-i cazul ns pentru slavul "dol", care nsemneaz numai
"Tal". Durrbach nu poate fi deci tradus dup slavoneste, ci
numai din limba romn. La venirea colonistilor sasi, nu
mai erau slavi n Ardeal. Rezult deci c pe timpul sasilor,
deci dup secolul al treisprezecelea, exista nc numirea
87

romneasc Valea Seac alturi de Sohodol, pe care ei au

tradus-o gresit prin "prul sec", cci acesta curge prin
Rsnov.
In sfrsit, Rnovul nsusi. Nu-i cunoatem etimologia dar
judecnd dup sufix, e un element slav. Nemteste i se zice
Rosenau, la aparen un nume curat nemtesc, de fapt ns
o etimologie popular, care cuta s dea o explicare
cuvntului luat de la romni pentru aceast comun.
Desigur c aici nu era o "livad de trandafiri" cnd au
venit sasii, dar e tot att de sigur c erau romni, de la care
au auzit cum i se spune locului.
Acelasi lucru l ntlnim la numele celuilalt sat, care e
situat la hotarul sudic al esului Brsei locuit de sasi,
Vulcanul. Nici aici norii nu sunt mai desi dect n alte
sate, ca s fie explicabil numirea Wolkendorf. Numele
german s-a nscut prin etimologie popular, din
romnescul Vulcan. Asemenea numiri sunt o dovad
peremtorie despre existena romnilor n aceste regiuni la
venirea sasilor. Alte asezri de la hotarele Trii Brsei
spre regiunile locuite de romni au pstrat, alturi de
numirea dat de sasi, numele mai vechi romnesc, ca la
Brasov - Krunen (Kronstadt), la Codlea - Zeiden, la
Prejmer - Tartlau, sau la Bod - Brenndorf. Din ssete sunt
luate numirile terminate n bav, din germanul Bach, adic
pru, Ghimbav - Weidembach, adic prul cu slcii,
Ratbav - Rotbach, prul rosu, Crizbav - Krebsbach, adic
prul cu raci. Aici nu erau romni cnd s-au asezat saii.
Dimpotriv, saii n-au fost niciodat la Holbav, un sat de
munte cu case risipite, ca la Bran si la Poiana Mrului
88

nvecinat. Holbach, adic "prul scobit", vor fi spus sasii

din Vulcanul apropiat unei vlcele, dup care se va fi
numit apoi si satul romnesc. Acest fel de a i aseza
locuinele este, dupa etnograful Vuia, strvechi si se
gseste la noi numai la romni. Nu-l cunosteau nici slavii,
cci tipul de case din epoca romno-slav al satelor
aglomerate apare dup veacul al VII-lea si dureaz pn
ntr-al XII-lea, dup care vin cele de-a lungul drumurilor,
din veacul al XIII-lea, cum sunt cele ssesti din Tara
Brsei. Holbvenii, cu feele lor nnegrite de crbuni,
veneau la Brasov cu sacii lor de crbuni (mangal) precum
se duc istromnii cu "crburii" lor la Fiume.
Dar cu aceste nume de localitti am trecut pe nesimtite de
la slavi la colonistii germani. De acum nainte
documentele scrise ncep si pentru sud-estul transilvan, si
avem lucrri istorice temeinice. Documentul istoric are o
putere de convingere mai mare dect urmele pe care le-am
dibuit pn acum. Cel putin asa se crede ndeobste. Dac
n-ar fi necesar si interpretarea pe care sunt siliti s i-o dea
de cele mai multe ori istoricii, oameni ai vremii lor si ai
ideilor ce o stpanesc, ar si fi desigur asa. Dar vederile
dominante ntr-o epoc nu mai sunt totdeauna ale epocilor
urmtoare, iar convingerile schimbtoare deschid adesea
calea unor pledoarii crora n mod fatal le lipseste
obiectivitatea. De n-ar fi asa, nu ar recomanda din
vechime, cei de meserie, ca istoria s se scrie "sine ira et
studio".
Dac de la Brasov o iai spre miazzi si treci prin defileul
dintre Piatra Craiului si Mgura, vezi un fenomen
interesant. Vlcica cu ap limpede de munte ce curge prin
89

Prpstii dispare deodat. A nghiit-o albia de stnc

calcaroas. Abia cu mult mai departe ea iese iar la iveal,
cristalin, ca mai nainte. S-a petrecut un fenomen ce se
poate observa si n Carstul triestin: apa si-a fcut loc prin
gurile subterane ale stncilor.
Aproape tot trecutul nostru din partea prim a evului
mediu s-a scurs ca aceast vlcic; istoria noastr e
subteran. Veacuri de-a rndul romnii nu sunt pomeniti
n stirile istorice, pentru ca mai trziu, deodat, s fie
vorba de ei, prin aceleasi locuri, cu aceeasi limb si cu
acelasi nume ca al stramosilor. In coltul sudestic al
Transilvaniei, care ne intereseaz pe noi, e aceeasi umbr
deas chiar si cnd n alte prti strbat razele soarelui.
Cronicarii, impresionati de impetuozitatea nvlitorilor, au
descris ntmplri interesante n legtur cu aceste
popoare, dar n-au vorbit nimic despre populatia autohton,
pasnic, dosit si neinteresant. Chiar aceasta tcere e o
dovad indirect de existenta ei.
Imi aduc aminte de o discutie ntre niste filologi francezi
si nemti, la care am asistat si eu, la un pahar de vin.
Nemtii sustineau c limba lor e mai bogat dect a
francezilor, aducnd n sprijinul acestei asertiuni lipsa n
limba francez a unor cuvinte din cele mai necesare. Ca
exemplu citau cuvntul care nsemneaz contrarul de la
"beat". Francezul, spiritual, i replic, c limba lui nu are
acest cuvnt pentru c ea nu simte nevoia unei expresii
pentru o stare normal si de la sine nleleas, ci numai
pentru starea anormal, betia, care pentru nemti pare a fi
cea obisnuit... Mi-am amintit aceast ntmplare, cnd
cineva sustinea lipsa de continuitate a romnilor n Dacia,
90

fiindc documentele nu vorbesc despre ei.

Am naintea ochilor volumul al treilea al foarte frumoasei
scrieri Das Burzenland(*, care trateaz despre Brasov si
cuprinde stiri importante pentru oricine vrea s cunoasc
trecutul Brasovului; deci a fost un pretios izvor si pentru
noi. In cartea aceasta unul dintre colaboratori a scris ritos
c tot ce s-a petrecut prin aceste meleaguri nainte de
venirea sasilor e preistorie. O fi pentru sai, dar cum
vzurm, petru noi, care suntem aici nentrerupt, de la
nceput, istoria veche si medieval a lsat vestigii scumpe
nou.
Un fel de preistorie era si pentru unguri tot ce s-a petrecut
pe la noi nainte de venirea lor pe aceste plaiuri. In orice
caz, istoria trebuia interpretat astfel ca sa se vada c ei
erau n Transilvania naintea noastr. De aici teoria
discontinuitii romnilor [...]. Tocmai n regiunea de care
ne ocupm noi, aceast teorie putea fi dovedit prin textul
nsusi al documentului emanat din cancelaria regelui
Andrei II, care, n anul 1211, vorbea de Tara Brsei ca
despre un Tinut "pustiu si nelocuit". Pe acesta regele l
ddu, mpreun cu privilegii mari, cavalerilor teutoni(**.
(*

Das Burzenland, Dritter Band, "Kronstadt", I teil, Herausgegeben von Erich Jekelius, Kronstadt [Brasov], 1928, p. 271
(**
Teoria "pmntului pustiu", att de controversat pn nu
demult, a fost lmurit pe deplin de acad. Stefan Pascu, care - pe
baza unei noi interpretri a izvoarelor si a cercetrilor recente,
conchide: "Motivrile documentului [1211] cu privire la cauzele
pustiirii sunt, deci, caduce, iar afirmatia cu privire la locurile
deerte si nelocuite trebuie socotit neveridic" (v. Voievodatul
Transilvaniei, vol. I, ed. II, Cluj, 1972, p. 128).
91

[...] Acest document nu ni s-a pastrat n original, ci ntr-o

copie din 1353, deci mai nou cu un veac si jumtate.
Critica intern ar dovedi c aceast copie e apocrif.
Ct ascuime de gndire, dar ct munca inutil! Cnd un
incendiu cuprinde iarba uscat a unei stepe sau prerii,
localnicii apuc n grab coasa si taie iarba pe o ntindere
mare de jur-mprejur, pentru ca focul, negsind hrana, s-i
ocoleasc. Ceva analog s-a ntmplat si la noi, cnd cetele
de clreti prdalnici nelinisteau tara, revrsndu-se mereu
prin trectorile Carpatilor. Tinutul sud-estic al
Transilvaniei fu parsit de populatie, iar la granita labil
spre Cumania, mutat de la Trnave la Olt, regele
Ungariei ddu ordin ca tinutul s fie prefcut ntr-un
pustiu nelocuit. Tara Brsei deveni "terra deserta et
inhabitata", cum o numeste documentul andreian.
Explicarea aceasta - att de simpl si convingtoare - o
gsesc la inginerul Treiber n Burzenland. Nu stiu s-o fi
spus altul naintea lui.
Tara Brsei fu prefcut ntr-o regiune nelocuit, cci
acest sistem de aprare era, aici si pe atunci, cel mai
eficace contra dusmanului, pe care l atrgea fertilitatea
pmntului si roadele lui. Sol arid si case srace, fr averi
nmagazinate, aveau ns romnii de la munte. Ei si
puteau mna usor vitele prin rpi si ponoare, unde nu le
descopereau vrjmasii. In codri, la care nu duceau drumuri
comode, romnii puteau ns deveni primejdiosi: codrul
frate cu romnul, zice poetul. Aici o mn de oameni slab
narmati puteau atrage pe dusmani sub copacii "atrnai"
pe care i prvleau asupra celor prinsi n capcan.
92

Granita, fat de aceste locuri primejdioase, era n Tara

Brsei linia Rsnov-Vulcan, unde pe vremuri romanii
puseser un castru, pe locul unde fuse mai-nainte o
fortificatie dacic si unde toponimicele ssesti Rosenau si
Wolkendorf sunt modificri prin etimologie popular a
numirilor romnesti pe care sasii le gsir la venirea lor si
unde mpreala administrativ - care desigur c reprezint
o realitate - a trecut pn acum de curnd aceast parte a
Tinutului, din care izvorste Brsa, la judeul Fgras.
Nu e, desigur, pur ntimplare c si toponimia acestui tinut
se deosebeste uneori de cea din restul Trii Brsei. Pe
cnd la est de linia Rsnov-Vulcan avem Vldeni,
Purcreni si Trlungeni (prin care curge Trlungul), la
nord si sud numirile sunt Tignestii, Mliestii (pe
Buceci) si Zrnestii. Un locuitor din acest sat e numit pe la
Bran "un Zrnesc", adic unul ce se trage din neamul lui
Zrn. Tot astfel, cei ce apartin neamului lui Ene si Voina
poart numele Enescu si Voinescu. Dimpotriv cnd eram
n Bucovina, descendentii familiei Hurmuzachi sau
studentii care fceau parte din societatea studenteasc
"Junimea" se numeau Hurmuzcheni, nu Hurmuzchesti,
cum se zice n limba literar, si "Junimeni".
Un "desertum", cu obstacole greu de trecut, ieziri de ape si
desis de pdure, care fcea impracticabile drumurile, era
Tara Brsei la miaznoapte de linia Rsnov-Vulcan.
Prtile sudice si satele de la munte nsa, pe care nvlitorii
nu le cutau, erau ale romnilor autohtoni, deprinsi cu
incursiunile de cnd lumea. Printre nvlitori, infiltrri si
colonizri s-au strecurat ei n cursul veacurilor. Cei ce au
venit ca nvlitori, cei ce s-au infiltrat printre bstinasi sau
93

au trecut numai pe la noi, colonistii care au mpnzit

aceste regiuni, au sfrsit prin a prsi Dacia sau sunt pe
cale a se asimila autohtonilor. A urmri procesul acesta de
contopire n marele cazan n care se fierbea amalgamul
etnic de la noi este ct se poate de interesant.
Dintre toti nvlitorii, cei ce au lsat cea mai adnc urm
au fost cei veniti de la vest, cu civilizalia apusean si mai
ales mnati de un imperialism bine pregtit si perfect
organizat. Desi dominatia si colonizarea roman a fost de
scurt durat, ea a produs la autohtoni o deznalionalizare
complet, nu ca etnicitate, dar ca limb. Aceasta, chiar
cnd vechea form a sufletului se pstreaz n mare parte,
este semnul distinctiv national. Ceea ce s-a petrecut la noi,
se observ si n alte prti unde s-a ntins dominatia
roman. In Galia sau n Peninsula Iberic romanismul a
devenit stpnitor. El n-a fost de la nceput si pretutindeni
triumftor, dar a sfrsit prin a acoperi cu valurile sale tot,
sau aproape tot, teritoriul. Bascii din Pirinei continu pn
azi ca o relict a populatiei iberice; albanezii sunt pn n
zilele noastre urmasii marelui grup al traco-ilirilor, ce se
ntindea de la Marea Adriatic la cea Neagr; bessii s-au
mentinut cu limba lor tracic pn n secolul al VI-lea
dup Hristos. Cine stie ct timp se mai vorbea grai dacic
n prtile locuite de dacii liberi, de getii sau carpii
transilvani?
Dup unsprezece veacuri de la desclecatul lui Traian au
venit n prtile noastre, de la apus, colonistii sasi. Cea mai
mare parte din ei s-au conservat pn astzi. Mai ales n
Tara Brsei. Dar n-au dominat niciodat tinutul si nu s-au
94

extins, nici nu au impus bstinasilor limba lor n numele

unei civilizaii superioare. Patriciatul sasesc se numea
bucuros pe sine Kulturtrger, adic "pioneri culturali" dar
el n-a priceput niciodat s fac pe altii prtasi la
progresul civilizaiei. Dimpotriv, acest patriciat a cutat
cu tot dinadinsul s tin alte neamuri pe o treapt cultural
inferioar, stiind c astfel poate s-si mentina mai usor
privilegiile de care se bucura si s lupte cu calitile fizice
si intelectuale ale acestora. [...]
In tinereea mea se trgeau asupra trecutului lipsit de
documente scrise dou concluzii plauzibile, din dou
fapte. Suburbia nordic a orasului se numeste pn azi
Brasovechi, nemteste Altstadt, adic orasul vechi. Acolo
trebuie s fi fost prima asezare. Cea mai veche biseric din
Brasov e cea a Sfntului Bartolomei, la captul nordic al
Brasovechiului. Cum bisericile nu se cldesc niciri la
marginea comunei, ci la o poziie central, s-a dedus, cu
drept cuvnt, c Brasovul se ntindea mai demult mai spre
miaznoapte, n jurul acestei biserici mari, care nu e o
simpl cas de rugciuni steasc, ci o mic catedral
orseneasc. Mai trziu, fie c terenul aptos din jurul
acestei biserici era nepotrivit, fie, mai probabil, fiindc
experienta a artat c la ses orasul era prea expus
incursiunilor dusmane, o parte din brasoveni, si anume cei
care nu erau legati de pmntul fertil de la ses, s-a mutat
ntr-un loc mai ferit, situat la civa kilometri mai spre
sud. Brasovechenii s-au tras cu timpul mai spre miazzi,
de a ramas biserica n capul asezrii.
Cei ce cred c decisiv a fost la aceast mutare a
95

Brasovului invazia mongol de la 1241 mi se pare c au

dreptate. Ea a fost mai teribil dect toate invaziile
anterioare. Regiuni ntregi au fost pustiite. In Tara Brsei
au pierit atunci cteva sate, ale cror nume e singura urm
ce ni s-a pastrat. Atunci au fost fcute una cu pmntul si
fortificatiile de pe Dealul Sprenghiului de lng
Bartolomei. Nu trecuser nici 30 de ani de la venirea
cavalerilor teutoni si a colonistilor germani ce i urmau.
Mongolii i-au nvtat de la nceput la ce trebuie s se
astepte n noua lor patrie.
Pe locul de azi al Brasovului din valea Tmpei, terenul era
acoperit cu pdure si cu prundis pe care cresteau tufe de
mrcini. Mai departe, spre sud, era locul scheilor, adic
al slavilor ce-si schimbaser graiul cu cel vorbit de
romnii nvecinati. Acestia alimentau cu brae, hran si
ap potabil si mica garnizoan din cetatea Brassovia de
pe Tmpa. Aici, pe locul ce se ntinde azi nare Biserica
Neagr si Poarta Scheilor, s-au refugiat si clugrii
catolici ce veniser deodat cu ordinul cavalerilor teutoni
si au rmas n mnstirile si capelele retrase pe care si le
cldiser n pdure. Locasurile sfinte, nchinate Sf.
Laureniu, Sf. Caterina a crei amnare s-a perpetuat n
numirea strzii si portii Caterinei - precum si mnstirea
clugritelor cisterciene, au suferit si ele, din partea unor
cete rzlee de mongoli, dar clugrii se putur adposti la
timp n cetate, unde nu ptrunser claretii stepei si unde
se vor fi retras si familiile ctorva cetteni brasovecheni ce
s-au putut refugia la timp.
96

In jurul manstirilor si sub protectia cettii de pe Tmpa

s-au asezat dup aceea, definitiv: brasovenii care nu erau
legati de pmntul arator, mestesugari si bruma de
negustori ce vor fi fost la nceput. Astfel Brasovul se
desprti n dou, n comunitatea cu caracter din ce n ce
mai rural, rmas pe loc, si n Brasovul nou, cu caracter
orsenesc, care avea dreptul de a ine trguri si era
organizat n bresle. Acestea ntrir din ce n ce "burgul",
nconjurnd cu fortificatii solide privilegiile lor.
In timpul din urm se pare c cstig din ce n ce mai
multi aderenti opinia c actualul oras e contemporan cu
Brasovechiul si c de la nceput s-a deosebit populatia
oraseneasc de cea rural. Chiar cavalerii teutoni, spun cei
ce mprtasesc aceast prere, cu experienta lor citadin si
cu un dezvoltat sim pentru terenul potrivit unui oras, ar fi
ales acest loc. La leagnul acestei explicari st, asa mi se
pare, putin romantism, iar la rspndirea ei, mult mndrie
national.
Vedere clar pentru avantajele ce le oferea acest loc si
previziunea pentru posibilitlile lui de dezvoltare? Dar
cile de comunicatie se nfund spre sud si n-au legturile
bune ale poziiei de la Sprenghi. Cnd zic Londra, Paris si
Viena, ca centre comerciale si orase cu posibilitti mari de
dezvoltare, m gndesc imediat la Tamisa, Sena si
Dunre. Adevrat c n Tara Brsei nu sunt ruri mari, dar
mcar Brsa curge pe aproape, pe la Vulcan, care e ntors
cu faa spre rsrit si spre soare, nu ca Brasovul, care st o
mare parte din zi la umbra Tmpei. Chiar apa de but a
97

trebuit adus la Brasov de dup acest munte. Dac e vorba

de previziune, Vulcanul are si mine de crbuni. Tot sesul
pn la Rsnov si Codlea i st deschis pentru ca s se
poat extinde, nu portiunea redus din sesul Brsei, la
nord de Brasovul strangulat de munti de trei prti.
Ceea ce i-a hotrt pe cei din Brasovechi s se mute la
poalele Tmpei si s se lipeasc de acest munte pe care se
gsea o cettuie a fost numai trebuina de a gsi aprare
contra primejdiei, care atunci ameninta imediat, si a-si
putea apra avutul si privilegiile pentru care printii lor si
prsiser patria. [...]
Ziduri, anuri, bastioane, turnuri si pori
Dac nu eti grbit, cnd vrei s ajungi din Schei n
Blumna, o iai mai bine pe Dupziduri adic de-a lungul
zidurior vechi ce ncing "Cetatea" Brasovului. Un drum
ngrijit si umbros, pe care se plimb bucuros brasovenii, ti
d prilej s vezi zidurile masive si turnurile vechi, care
mrturisesc de vremuri furtunoase si de asedii lungi.
Atunci nu era, ca astzi, pe aici o promenad, ci numai o
potec, iar copacii erau curtati la poalele Tmpei, asa
cum se vede n desenul de la sfrsitul secolului al XVIIIlea, pe care-l reproducem si noi. Cei ce pzeau orasul
trebuiau s aib vederea liber si s observe pe vrjmas
cnd se apropia. Iar acesta, care nu cunostea nc praful de
pusc, ci lupta cu arcul ce nu azvrlea sgetile prea
departe si cu sulita ce strpungea pe potrivnic n lupte
piept la piept, nu mai era primejdios la distante mari.
98

La nceput cetatea Brasovului era mai mic si era aprat

mai mult de anuri, palisade si de un desis de mrcini.
Adevrata cettuie, care putea rezista unui asediu
ndelungat, era pe Tmpa. Cu timpul ns, orasul mrinduse si setea de avutiile acumulate de hrnicia brasovean
aducnd mereu vrjmasi noi, ntrirea cu ziduri puternice
si santuri adnci deveni necesar. Aceasta se ntmpla n
veacul al XIV-lea, cnd turcii cucereau Peninsula
Balcanic(*. Cettuia de pe Tmpa fu drmat, iar
(*

Cercetrile mai noi au stabilit c Brasovul obtine privilegiul de a

se nconjura cu ziduri nc n timpul regelui Ludovic de Anjou
(deci nainte de 1382), dar lucrrile ncep abia in 1395, cnd regele
Sigismund de Luxemburg, "sensibil la cererea btrnilor, juzilor,
juratilor si a tuturor oamenilor din <<provincia>> Brasov", de a-si
nconjuna orasul cu ziduri, porunceste magistratului si locuitorilor
din district s nceap lucrrile de ridicare a zidurilor (cf. Sotefan
Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, lucrare n manuscris, n
curs de aparitie la Editura Dacia).
99

materialul ei ntrebuintat la ziduri. La 1421, cnd au venit,

sub Amurat, turcii ntia oar pn la Brasov, zidurile nu
erau nc desul de fortificate, dar cnd ei revenir dup 16
ani, gsir un obstacol pe care nu-l putur trece. Regele
Sigismund al Ungariei a stat nsusi multe luni la Brasov,
ca s supravegheze lucrrile de fortificaie. Eroul de la
Rovine, Mircea, ceruse protectia ntriturilor brasovene
nc la sfrsitul secolului al XIV-lea.
Cte lupte crncene nu s-au dat n fata acestor ziduri sau a
bisericilor fortificate din Tara Brsei! Mongoliii au
revenit, dup ntia lor nval, n anul 1285 si 1345. Turcii
vin iarsi la 1438, la 1530, se opresc n Tara Brsei la
1683 n drumul lor spre Viena si mai vin o dat n 1788.
Moldovenii nvlesc ca dusmani, Basta lupt contra lui
Ptrascu n 1601. Nici Mihai Viteazul n-a ocolit Brasovul,
avnd de partea lui pe romnii din Schei. [...]
Cetuia de pe Tmpa, care cuprindea vreo 23.000 de
metri ptrati, avea ziduri tari de 1,70m si 1,80m de groase.
Murii ce nconjur cetatea Brasovului, de o lungime de
3.000 m, sunt de 12m de nalti si au o grosime de 1,70m
pin la 2,20 m. Spre Tmpa erau dou gropi adnci, si
intre ele o redut puternic. Aceste santuri, ce opreau
dusmanul s se apropie cu vehicole erau nc n copilria
mea neplantate si pline de murdrii. Aici se aruncau
hoiturile. Spre nord gropile duble erau de 28 si 29 de
metri, iar naintea portilor ele erau pline cu ap, n care
bogtasii lineau pesti. Niste poteci strmte ntre aceste
lacuri si bltoace nlesneau circulatia pietonilor.
100

101

In aceste bli se necau "sistele", vrjitoarele, aspru

pedepsite pe vremuri pentru legtura lor cu diavolul.
Cadavrele lor pluteau apoi pe ap mult timp. Rufctorii
mai mrunti erau pusi la stlpul infamiei si btuti crunt n
piat sau sub Straj; cei mai mari erau spnzurati si
102

trasi pe roat, pe Dealul Furcilor, de cli igani. In

socotelile Brasovului sont notate cheltuielile cu ase care
de lemne pentru arderea pe rug. "Fie, c face!" - si vor fi
zis edilii economi ai Brasovului, cnd se ntorceau de la
un astfel de spectacol interesant.
De-a lungul Dupzidurilor de Sus curgea o grlioar care
alimenta cu ap fntnile de sub Dealul Strjii si cea din
Brasovechi, de la "Numrul Unu", precum si "fntna
sritoare" (nemteste Springbrunnen), de la promenad.
Aceast vn de ap a fost desfiinat n copilria mea,
cnd s-a fcut apeductul brasovean. O grl mai mare
dect priasul actual curgea, din secolul al XV-lea, si
de-a lungul Dupzidurilor de Jos. Albia ei e spat
artificial n stnc, cci pe aici apa a fost abtut, pentru
ca s formeze un obstacol mai mult naintea zidurilor,
pstrate pn azi asa de bine.

Despre Schei, de unde venea prul cel repede, era o

moar lng Poarta Scheilor. Cnd apa venea mare,
103

inunda toat mprejurimea, si uneori se ntmpla c pestii

trebuiau pescuiti n Biserica Neagr. Lng Poarta
Caterinei era si baia orasului, unde un brbier iscusit rdea
brbile celor ce-i permiteau luxul unei bi. In Groaveri
era o bltoac, nc in copilria mea, n care copiii
prindeau, cu fire lungi de iarb, broaste. Ea a fost astupat
abia prin anul 1883, cu umpltur adus de la Poarta
Vmii, cnd s-a nivelat terenul fostului cimitir ostsesc. Si
mai trziu s-a astupat lacul de la "Scoala de gimnastic"
sseasc, pe care patinam iarna si eu.

104

Apa ce venea din Schei, curgea prin strzile orasului, cum

la Sibiu se vedea pn de curnd, iar la Brasov o vlcic
era neacoperit nc n copilria mea, pe "Valea Lat".
Aceste vine de ap erau necesare meseriasilor, mai ales
lnarilor, argsitorilor si funarilor, care locuiau concentrati
n cte o strad. Astfel, cei ce preparau funii de cnep
locuiau pe Strada Fnarilor (cci asa, nu "funarilor", se
zicea la Brasov) lang care era si bastionul acestora. Cnd,
ctre sfrsitul veacului al XIX-lea, s-au rzbotezat strzile,
aceast "uli" s-a numit Strada Castelului, desi pe aici n-a
fost niciodat vreun castel. Dar nemteste i zicea
Burggasse, dup burgul de pe Tmpa. Numirea aceasta
nepotrivit a rezistat pn astzi maniei noastre de a
schimba numele strzilor, desi tocmai n cazul uliii
Fnarilor numele romnesc nu e o traducere din nemteste,
ci oglindeste o stare din trecut.
Apa era repartizat cu grij n tot orasul, prin fntni si
"puri", adic fntni n care apa curgea n albii de
trunchiuri de copaci scobite - uneori n dou, suprapuse cum era nc pe vremea mea, cel de sub Straj (Numirea
de "p", scris "Cyp", se gsete si n documentele vechi
ale Braovului). Aceast atentie ce se ddea apei potabile
n Brasov st si ea n legtur cu caracterul de cetate
ntrit, care suferea asedii lungi.
In fotografia Dupzidurilor de Jos, pe care o reproducem,
ca si n desenul de la sfrsitul veacului al XVIII-lea, se
vd bine turnurile ptrate ce se nal la distane nu prea
mari de zidurile orasului. Din ele sentinelele ce stteau de
veghe vedeau mai bine dusmanul. Dar nu numai n incinta
105

zidurilor, ci si n afar de ea erau asemenea turnuri, mai

masive si mai nalte acolo unde necesitatea o cerea. Astfel
sub Tmpa, cu vederea
deschis spre Schei, mai sus
de Bastionul estorilor, era
un turn de veghe - al
cuitarilor - din care n-a mai
rmas urm. Altul era la
cellalt
capt
al
Dupzidurilor de Sus. El
domina
Blumna
si
Curmtura. Se cunostea nc
bine n copilria mea, cnd
aici era un rond cu vedere
desftat.
Cele dou turnuri ce s-au
pstrat n zilele noastre sunt
cele numite Turnul Alb si
Negru; cel dinti mai mare
si mai masiv, cel de-al
doilea mai mic, n patru
muchii. Amndou aceste
turnuri
deschideau
sentinelelor vederea, prea
mrginit de apropierea
dealurilor mprejmuitoare
pentru cei ce aprau cetatea
de pe ziduri. Turnul Negru,
lipit de stnci abrupte,
106

domina Scheii; cel Alb avea vederea deschis spre

Blumna, cnd urcai cele cinci etaje suprapuse n
interiorul lui. De la el pn la mijlocul zidurilor nu e
departe, si comunicatia strjerilor din Turnul Alb cu
aprtorii din Cetate se fcea peste puntea de piatr ce se
bolteste deasupra grlei. De la Turnul Negru pn la
bastionul de la captul Trgului Cailor e si mai aproape.
Un lant gros de fier oprea aici, n caz de primejdie,
comunicatia pe Dupzidurile de Jos.
Turnul Negru e numit astfel dup coloarea ntunecat a
pietrei din care e zidit, lovit fiind de trsnet de dou ori.
Cel Alb, din secolul al XV-lea, e unul din cele mai
frumoase monumente istorice ale Brasovului, proportionat
n dimensiuni, cu toat masivitatea lui, si avntat n liniile
lui arhitecturale.
Tot turnuri de veghe au fost la nceput Sfatul si cettuia de
pe Straj, de care va mai fi vorba mai ncolo. Pe cnd nu
exista dect un turn lng "Podul Minciunilor", pe unde
curgea valea din Schei ce mna si moara de la Poarta
Caterinei, turnul Sfatului avea menirea s pzeasc podul.
Aici se desprteau cele dou brae ale prului, lund unul
directia spre Blumna, altul spre Brasovechi. Se pare c de
pe atunci acest loc devenise buricul Brasovului, unde
lumii i plcea s se adune ca s brfeasc.
Turla de pe Straj, precum arat si numele, era la
nceputul secolului al XV-lea, cnd s-a ridicat, tot un turn
de veghe. Pozitia lui minunat, cu o vedere larg n toate
107

zrile, i-a mrit n curnd nsemntatea. Inc n anul 1524

s-a cldit n jurul acestui turn un bastion de lemn n care se
asezar patru tunuri; 650 de fiorini s-au cheltuit atunci.
Peste trei decenii se nconjur aceast fortreat cu santuri
si se fortific apoi cu ziduri. Intre timp inventia prafului de
pusc fcnd zidurile care nconjurau Brasovul fr mult
rost, cci grosimea lor nu putea rezista ghiulelelor trimise
de departe, insemntatea cettuiei de pe Straj crescu
dintr-o dat. O fntn adnc de 81 de metri fu spat,
asigurnd apa necesar n caz de asediu.
La punctele mai expuse se mai adugar la zidurile cettii,
bastioanele. Ele dateaz din secolul al XV-lea, poate chiar
din al XIV-Lea. Sunt distanate la cte 110 metri si sunt
mult mai iesite dect zidurile, ca s se poat tinti si asupra
asediatorilor de sub ele.
Fiecare bastion era aprat de o breasl. De aceea ele se
numeau dup breslele ce le aprau: Bastionul Testorilor,
al Funarilor, al Curelarilor etc. In caz de primejdie se suna
clopotul bastionului si breslasii si luau postul n primire,
ca si micile garnizoane ale turnurilor. Afar de puscasi,
aici stteau oameni gata s atace pe dusmanul ce ar fi
cutezat s se apropie, cu ap clocotit si cu smoal
fierbinte turnat prin ciocurile ce ieseau din zid. Dup
crenelurile zidurilor zimtate erau asezati la nceput arcasii,
mai trziu cei cu armele de foc.
Cel mai mare bastion, pstrat bine pin azi, era al
Testorilor, la captul spre Schei al Dupzidurilor de Sus.
El ocup o suprafat de 1616 metri ptrati, iar zidurile lui
108

au o grosime de trei metri(*. Bastionul Fierarilor de la

captul Trgului Cailor, renovat, adposteste azi arhivele
orasului, dup ce a slujit de adpost, o vreme, muntelui de
pietate.
Acolo unde zidurile orasului erau duble si chiar ntreite
ntre ele erau asa-numitele "Zwinger". Romneste le-am
putea, numi "arcuri", cu un termen luat din viata noastr
pastoral, cci, ca acestea, ele erau nchise de dou prti
de zidurile cettii, iar de alte dou prin niste preti
transversali ce le desprteau unele de altele. Aceste arcuri
erau date tot n grija breslelor, care puneau n ele, n
vremuri linistite, depozite de mrfuri si de materiale.
Unele din ele aveau ntinderi destul de mari, cu grdini si
mici lacuri de pesti. Cnd la Brasov nu prea erau crciumi
pentru localnici - cci orice burghez cinstit bea acas
portia lui de vin - n aceste grdini cu pomi roditori se
ncingeau adesea chefuri prelungite, cu cntri si loc de
popice. Se chefuia ns ntre tovarsi de breasl, deci
oarecum n familie.
(*

In cadrul sistemului de aprare al cettii brasovene, Bastionul

estorilor este singura fortificatie care s-a pstrat n cele mai bune
conditii pn n zilele noastre. Lucrrile de constructie a acestui
puternic punct de aprare ncep n 1421 si se desfsoar n dou
etape: prima durnd pn la 1436, iar cea de-a doua n anii 15701573. Prbusindu-se partial in 1701, bastionul este refcut abia
peste cinci decenii (1750), ca apoi s sufere o nou si masiv
restaurare n 1910. Constructie unic de acest gen n tar,
Bastionul Testorilor se remarc - printre altele - prin prezena
galeriilor suprapuse din interior, care permiteau accesul
aprtorilor la diferite puncte si nivele din zid.
109

Deoarece tocmai in copilria mea s-a desvrsit

desfiintarea zidurilor orasului spre nord, nceput pe la
mijlocul secolului trecut si chiar mai devreme, fie-mi
permis s fac un salt peste veacuri si s ntrebuintez un
artificiu al regizorilor de filme cinematografice. Pirandello
l-a adoptat si n drama sa despre cele Sase personaje n
cutarea unui autor. Precum acestia ne conduc dup
scen, ntre recuzitele de teatru, dezvluindu-ne tainele
culiselor, asa voi arta ce era dup zidurile cettii, cnd ele
au czut, si la ce au fost bune arcurile att de vesele
odinioar. Cu ocazia aceasta vom cunoaste pe cele mai
nsemnate din ele.
Dup desfiintarea portilor dinspre miaznoapte, n locul
lor au rmas locuri virane si arcuri nengrdite, la care
speculanii s-au repezit cum se reped lupii la oi. O prad
bogat era mai ales n jurul portii de la Ulita Cldrarilor.
Pe locul unde se afla casa portarului s-a zidit, n 1858, un
an dup drmarea portii, casa cu dou etaje a Societii
Industriasilor (Gewerbeverein), care st si azi si n a crei
sal am dansat si eu n tineree. arcul de lng poart l
nchiriase, nc din 1824, un negustor brasovean cu
numele Barbenius (dup care s-a numit si locul), care a
vndut Societtii Industriasilor o parte, iar alta unui
director de banc cu numele Maurer, al crui frate a fost
mult vreme prefect al Brasovului. El a cldit pe acest loc
o vil luxoas, n 1889. In grdina acestei vile s-a zidit
mult mai trziu, dup schimbarea proprietarului, casa n
care sunt azi instalate telefoanele.
Pe locul arcului spatios din dosul portii si pe locul acestei
110

porti e complexul caselor de la captul nordic al Ulitei

Cldrarilor, peste drum de actualul hotel Coroana. Patru
proprietari si-au cldit aici casele lor mari, "magistratul"
orasului casele din colt cu Strada Aurarilor, unde sunt si
azi diferite oficii, casa lui Bachmeyer, apoi a lui
Gyerthanyfy, unde a fost oficiul telegrafic, cnd eram
copil si locuiam si noi n aceast cas, si n sfrsit, vila
Kertsch. Cei 119 pomi fructiferi de pe arc au fost vnduti
cu 119 fiorini. Lng acest complex de case si lng
casele Societti Industriasilor si vila Maurer, pe arcul
Lctusilor si Argintarilor s-a deschis o strad nou si s-a
cldit pe cnd eram n liceu, liceul real de stat unguresc,
care a devenit apoi "Liceul Mesot". Inainte de a se cldi,
n curtea lui spatioas era un lac pe care iarna am patinat si
eu. Prin regiunea aceasta, locurile se vindeau pe atunci cu
1 fiorin si 50 creitari pn la doi fiorini metrul patrat, iar o
csut cu o fatad de patru metri ce mai sttea pe acest loc
fu vndut, in 1854, cu 430 de fiorini.
Terenul de pe laturea cealalt a ulitii, unde este acum
Direcia C.F.R. si Liceul Principesa Ileana [azi
Universitatea], era arcul lctusilor si al cizmarilor, care
se numea nemete Tschismenmacherzwinger. Zidul care
nconjura orasul n partea aceasta s-a drmat abia n
1891, cnd, cu un an mai trziu, s-a zidit aici si Academia
de comert. Tat atunci s-a deschis si continuarea Strzii
Negre spre Blumna. Din 1887 dateaz drmarea marelui
Bastion al Curelarilor, cu zidurile groase ale arcului lui,
pe care le reproducem si noi n fotografie din cauza
frumoaselor lor creneluri si a ciocurilor pe unde curgea
asupra asediatorilor apa si smoala fierbinte.
111

112

De la Poarta Vmii spre Dupzidurile de Jos era arcul

Cojocarilor, pe locul cruia s-a cldit n 1885 frumosul
palat al Casei de Pensiuni, care n etaj adposteste
Prefectura. Locul de alturi l-a cumprat negustorul romn
Diamandi Manole, al crui ginere, doctorul Baiulesru, a
zidit pe el o vil frumoas, azi [1943] proprietatea
societtii culturale "Astra". In dosul acestei case era
marele arc al Curelarilor, de 5400 de metri ptrati, pe
care l-a cumprat n 1886 biserica catolic, cldind pe el,
n 1900, un liceu.
Tot n copilria mea au fost strpunse n dou locuri si
zidurile pstrate att de bine ale celor dou Dupziduri. In
1894 s-a vndut cu 2000 de fiorini Bastionul Funarilor; si
n acelasi an, cu 6000 de fiorini, cel al Lnarilor,
amndou sub Tmpa. In acelasi timp s-a deschis zidul
pentru o stradel ce urca din Ulia Fnarilor la rezervorul
de ap al noului apeduct. Terenul s-a aplanat si s-a ridicat
un chiosc pentru muzica ce cnta acolo vara.
Pe Dupzidurile cele de Jos, zidul a fost deschis n dosul
hotelului Europa, azi [1943] cinematograful Corso, ca s
serveasc de a doua intrare pentru publicul ce venea la
reprezentatiile date n sala lui cea mare - vorba vine - si
care ntr-o vreme frecventa destul de mult grdina
restaurantului.
Pe vremea mea, din zidurile si bastioanele ce nconjumau
orasul spre Schei rmsese foarte putin. Bastionul
Testorilor, ce a fost crutat de incendiul cel mare despre
care vom vorbi ceva mai ncolo, servea, pe cnd eram
copil, pentru o scoal de modelat figuri de ghips, la care
113

umblam si eu. La nceputul secolului al XIX-lea era aici o

sal mare, n care brasovenii tineau nuntile lor. Pe Strada
Cosbuc se mai vd urmele vechilor ziduri, iar in dosul
scoalei ssesti de fete, pe fostul Tarc al Croitorilor, era o
popicrie. Dac nu ma nsel, restaurantul de acolo e si
astzi cutat de amatorii de vin bun. Aici se continu
chefurile si petrecerile la popice ale breslelor de odinioar.
Poate buna dispozitie a naintasilor renaste din zidurile
vechi, care au mai rmas, precum n grdinile din Ulita
Fnarilor vor mai creste, n umbra Tmpei, unii din pomii
cu road putin ai tarcurilor vechi si umbroase. In schimb,
grdinile din dosul Ulitii Vmii, al Sirului Inului si al
Trgului Cailor au disprut n cea mai mare parte, cci
negustorii din aceste prti folosesc orice metru ptrat
pentru depozitele lor de mrfuri. Pretele din fundul
acestor magazii este de cele mai multe ori format din
zidurile groase care nconjurau orasul.
Brasovenii mai btrni stiu c Poarta Vmii, la captul
nordic al ulitei cu acelasi nume, era asezat de-a latul
acestei strzi, acolo unde mai st si astzi, la captul
promenzii, casa ce adpostea pn de curnd Cercul
Militar, iar mai demult biroul de informatii al cltorilor
strini. Aici era mult timp, vara, cafeneaua promenzii, pe
care o tinea Erdelyi, numit nainte Weiss. Zidurile cettii
erau ns binisor mai nuntru, pe actualul Bulevard
Ferdinand [azi Bd. Gh. Gheorghiu-Dej]. Acelasi lucru l
observm la Poarta Scheilor care, mpreun cu turnuletul
ce se mai pstreaz, sunt cu mult mai n afara dect urmele
zidurilor din Strada Cosbuc. Terenul ocupat de Scoala
114

sseasc de gimnastic era dincolo de aceste ziduri, dar

dincoace de poart. Lucrul se explic, dac ne dm seama
c aceste porti erau mari, adevrate fortrete cu bastioane
si turnuri, cum se pot vedea n desenul din veacul al
XVIII-lea. S se compare mai ales vechea poart a Vmii
cu cea care i-a luat locul n secolul al XIX-lea, n
fotografia de prin anii 1870.
Adevrata "Poart" a Brasovului, care fcea comunicatia
cu Moldova prin satele de la nord si prin Scuime, era
poarta de la captul Ulitii Cldrarilor. Nemteste strada se
numeste Purzengasse, a crei parte prim cuprinde
cuvntul ce deriv din latinul medieval "porta". Strada
Portii era si numirea romneasc nainte de a se numi
Regele Carol, si cnd ncetase a i se mai zice Ulita
Cldrarilor. Am spus c pe teritoriul ei si al tarcurilor de
pe el s-a cldit tot complexul caselor de la captul nordic
al acestei strzi. Intr-unul din aceste tarcuri se decapitau,
la sfrsitul veacului al XVIII-lea, criminalii.
Inaintea acestei porti erau blti mari, care inundau terenul
n caz de primejdie. Pe sub turnul ei puteau trece carele si
pietonii, cotind n unghi drept prin niste ganguri
ntunecoase. Turnul avea un ceas mare si era mpodobit cu
fresce frumoase. Portile care se nchideau seara de
amndou prti ale turnului erau de stejar si aveau sine de
fier. Un "pont levis", ca la castelele medievale, se lsa cu
lanturi grele peste ap. Aceast poart s-a drmat abia n
anul 1857, dup ce nc n 1804, un cutremur de pmnt o
stricase asa de mult c ameninta s se drme de sine.
Patruzeci si cinci de ani le-au trebuit ns printilor
115

orasului pentru ca s poat lua aceast hotrre.

Si mai greu au luat decizia s desfiinteze Poarta Vmii,
desi cea mare, veche si frumoas, fusese drmat, sau
mai bine-zis se drmase, tot din cauza unui cutremur, n
1745. In 1838 se ridic o poart nou, mai mic si fr
valoare artistic, imitnd stilul portii Brandenburg din
Berlin. Istoria acestei porti nou care stnjenea
comunicatia ce crestea necontenit n secolul al XIX-lea pe
aceast arter principal, merit s fie povestit. Tatl meu
era n consiliul comunal cnd edililor brasoveni li se puse,
n anul 1891, o problem grea de rezolvat. Societtii
tramvaiului i se dduse concesia s pun sine pn n
Schei, trecnd prin Ulita Vmii. Cnd s se aplice acest
plan, se vzu c locomotiva tramvaiului nu ncpea pe sub
boltile portii. Edilii sasi au fost literalmente coplesiti de
dilema n care ajunseser. Tatl meu, venind acas de la
sedinta consiliului comunal, ne povesti ce se ntmplase n
aceast memorabil sedint. Pe cnd nimeni nu gsea o
solutie grelei probleme, el fcu singura propunere ce se
impunea: s se drme poarta fr trecut si far stil, asa
cum o cere spiritul timpurilor nou. Atunci toat adunarea
izbucni ntr-un "ho! ho!" plin de revolt. "In zadar
hohoiti", le replic tatl meu, "progresul nu nainteaz cu
carul cu boi, pe care s-l poti opri cu ho! Poarta va cdea!"
Si a czut, binenleles.
Vechea Poart a Vmii, ridicat tot n secolul al XVI-lea,
ca si Poarta de la captul Ulitii Cldrarilor, care fcea
traficul cu Tara Romneasc, era ntrit cu stlpi grei de
stejar ce se bgau cu capetele lor n dou guri fcute n
116

zid. Dm, dup un desen din 1835, figura acestei porti

mari, cu turnul si bastionul ei. Turnul e crenelat iar poarta
are un mare tablou n colori, are ciocuri penvru ulei
clocotit si o punte peste apa din fa. In zadar am cuta
ns vama, cci aceasta nu era la poart, ci n ulia ce
ncepea aici, cam pe la mijlocul ei, pe unde era pe vremea
mea vechea crcium "La Coroan". Nemete i spunea
strzii "a Sfntului Petru", dup hramul bisericii catolice,
sau Strada Clugritelor (Nonnengasse), dup mnstirea
de pe aceeasi ulit.
Desi partea sudic a orasului nu era amenintat de
cotropitori ca cea de la nord, totusi era mprejmuit cu
ziduri ntreite si nchis cu o poart mare. [...]

Poarta Scheilor, numit n documente si "porta valachica",

avea forma unui mare patruunghi ce iesea afar din
zidurile orasului. Turnuleul elegant, din secolul al
saisprezecelea, de la captul Strzii Muresenitilor, ce
117

s-a pstrat ca monument istoric pretios, fcea parte din

complexul de cldiri al acestei porti. Ele ajungeau spre
vest pn la Scoala de fete sseasc, unde era moara portii,
iar spre sud-est pn dincolo de actuala Poart a Scheilor.
Inainte erau niste lacuri cu pesti pentru popii catolici - cci
sasii nc nu trecuser la reformatiune - care tineau
posturile. Peste ap se lsa si aici un "pont levis". In
zidurile ei erau opt guri pentru "bombardele" aduse de la
Praga. Marele incendiu din 1689 si altul din 1738, precum
si un inevitabil cutremur de pmnt, au fcut mari
stricciuni portii. Scheienii cereau posibilitatea unei
circulatii mai usoare prin oras, care la sfrsitul secolului al
XVIII-lea se deschise si celor ce nu erau sasi. Astfel, la
1827, poarta veche se desfiint si n anul urmtor se zidi
numai o poart mic, care exist pn azi. Ea nu e ns la
captul unei strzi cu trafic mare de vehicole. In Trgul
Cailor s-a demolat, nc din 1819, turnul Bastionului
Fierarilor si n locul lui s-a zidit, n anul urmtor, o poart
ceva mai mare dect cea din Strada Muresenilor, care ns
fu drmat n 1876, fiind o piedic pentru comunicatia cu
Scheiul.
Alte porti vechi, dar mai putin importante si nchise
vremelnic, erau lng Bastionul Testorilor: poarta ce
ducea la Curmtur si poarta cu un turn mare de la caprul
Ulitii Negre, pomenit nc de la 1464, dar astupat pe
timpul ultimei invazii turcesti de la 1788. In anul 1873
czu si poarta aceasta.
Ziduri, anuri, bastioane, turnuri si porti nchideau
118

Brasovul n curs de o jumtate de mie de ani fa de

dusmani si de cei ce sufereau n urma privilegiilor
acordate colonistilor sasi. Dar ele nchideau si orizontul
acestora.
Dincolo de zidurile protectoare mai era un rnd de muri
naturali, Carpaii, care tocmai la Brasov erau att de
aproape. Si precum n fata zidurilor mai era "glacis"-ul
care oprea pe dusman, tot astfel dincolo de muntii
transilvani era, n vest, pusta ungureasc si Banatul
mlstinos, iar la sud si est Brganul si prelungirea stepei
rusesti, Dobrogea si Basarabia de miazzi. Pe acest mare
maidan ara bulevardul cetelor ce treceau clri, cu
iatagane curbate ntre dinti, mult timp dup huni si avari,
ca s cucereasc lumea n numele Profetului.
Carpatii au izolat aceast provincie de restul lumii.
Colonistii veniti din apus au ntretinut, prin trectorile
muntilor - portile Transilvaniei - contactul cu ea, ns n
msur mai mic dect am fi aplecati s presupunem, n
tot evul de mijloc, care la noi a durat mai mult dect n
alte prti. Inchisi ntre zidurile cettilor lor, unde se puteau
baricada ca niste melci n csuliile lor, nchisi din fire,
conservativi si cu o fantezie redus, ei au rmas poporul
muncitor si cinstit, chibzuit si statornic, care si ajungea
siesi si nu dorea s se primeneasc deodat cu schimbrile
vremii. Numai cnd zidurile cettii czur si portile nu
mai rezistar zguduirilor telurice, cnd Carpatii nsisi fur
sfredeliti de tunele, iar Apusul venea la noi, acest ev de
mijloc prelungit se termin si aici.
119

De acum Brasovul nu mai era o fortrea de necucerit.

Cnd Poarta nou a Vmii fu drmat, ca s poat trece
pe sub ea locomotiva cu aburi a tramvaiului, ea si
mplinise de mult misiunea. Inssi dezvoltarea comertului,
pentru usurarea cruia se deschisese, cerea sacrificarea ei.
Ea devenise un anacronism, ca si zidurile Cettii, un maimult-ca-perfect.
Alte fortificatii trebuiau acum. Si nu numai sasilor, ci mai
ales romnilor. Banca "Albina", noua fortreat, veni la
Brasov, cu unsprezece ani dup ce se nfiintase la Sibiu.
Intiul ei "dirigent" era Gheorghe Ioan, un venerabil
negustor brasovean; adevaratul ei nsufletitor fu ns
directorul ei urmtor, Valeriu Bologa(*. Tot de la Brasov
plec mai trziu conductorul sucursalei - "filialei" - din
America a acestei bnci, la care romnii transilvneni
emigrati si trimiteau economiile lor, Tiberiu Brediceanu.
Dac ntia poart n zidurile Brasovului este cam de pe
vremea descoperitorului noului continent, cei dinti
emigranti n America, romni din Tara Oltului, sunt cu
putin anteriori darmrii Portii Vmii.
(*

Valeriu P. Bologa (1853-1899), dirigintele scursalei din Brasov

a bncii sibiene "Albina", era sotul Luciei Puscariu, sora lui Sextil
Puscariu. Unicul lor copil, Valeriu Lucian Bologa (1892-1971),
rmas orfam de tat la vrsta de 6 ani, a fost crescut si educat de
unchiul su, cruia i datoreaz - n bun parte - frumoasa carier
stiintific de mai trziu: profesor universitar, emiment cercettor al
istoriei medicinei si farmaciei din tara noastr (v. B. Dutescu,
Valeriu L. Bologa 1892-1971, Buc., 1976).
120

Biserici si stiluri
Scoti mna pe fereastr si constati: plou. Te uiti la cerul
pe care se strng nori ameninttori: are s plou. Intri n
cas ud pe haine: a plouat. Ploaia, fenomenul pe care-l
astepti sau l constati, are, ca verb, trei forme diferite
pentru cele trei "timpuri", prezentul, viitorul si trecutul.
Pentru prezent si viitor ntrebuintm de obicei cte o
singur form, cci cel dinti e prea scurt iar al doilea
necunoscut, iar la trecut nu se face nici o deosebire, ca
form verbal, dac "a plouat" ieri sau toat vara trecut
sau pe vremea potopului lui Noe.
Datarea exact a unui eveniment trecut este din timpuri cu
mult mai nou dect limba noastr. Nevoia de distinctie
este a omului progresat, pe cnd limba lui a rmas la
formele strvechi. Btrnele din neam, cnd vorbeau de un
eveniment trecut, ziceau - cum zic rancele noastre nc si
astzi - "cnd a rposat bunica", sau "cnd s-a mritat
Anica", sau "cnd eram nsrcinat cu Nicolae". Astfel de
raportare la evenimente n strns legarur cu neamul
nasteri, cununii si morti, nu are precizia crtilor de la
starea civil, ci corespunde felului naiv de datare al
omului simplu si al graiului nostru: pe lng perfectul "a
plouat", avem imperfectul "ploua" si mai-mult-caperfectul "plouase".
Asa am fcut si noi. In capitolul Pe urmele trectului am
constatat numai c "a plouat". Cnd? Intr-un trecut
ndeprtat, care a lsat urme, dar fr posibilitti de datare
mai exact. In capitolul despre ntriturile Brasovului
121

eram la mai-mult-ca-perfectul "plouase". Zidurile stau

pn azi mrturie despre strile de atunci, dar nu mai au
alt rost dect cel de monumente istorice. Li s-a dat alt
ntrebuintare dect cea pe care o aveau la origine: preti ai
unor magazii de mrfuri, o popicrie, un patinoar sau - sic
transit glona mundi! - n turnul de pe Dupziduri se atrn
la uscat salamul proaspt de primvar a lui Mutzig si
Slaminek.
In capitolul pe care l ncepem am ajuns la imperfect.
Preciziunea n timpul trecut o vom face prin raportare la
alte ntmplri, contemporane: "ploua, cnd a venit".
Bisericile naintea crora ne vom opri nu se stie totdeauna
precis cnd s-au zidit.
Dar nici nu import data exact. Ajunge cea care se poate
stabili n linii mari si pe care o indic stilul lor.
Noi nu scriem un ghid, nu vom enumera deci toate casele
sfinte ale Brasovului, nsotind cu o stea sau dou stele pe
cele mai importante, pe care cltorul grbit trebuie s le
viziteze. Si ele sunt urme ale trecutului; dar, spre
deosebire de cele descrise n capitolul precedent, ele au si
astzi un rost, cci n ele ne nchinm si acum. Preotii care
slujesc n ele poart nc mbrcmintea din alte vremuri,
indiferent dac sunt catolici sau drept-credinciosi. Ei sunt
singurii care se mai mbrac si azi n hainele lor lungi,
purtate de brbati n antichitate si n evul mediu [...].
Reverenda nu e o hain de ceremonie mbrcat numai de
cei ce sunt n functiune, ca la preotii luterani sau la unii
demnitari din Apus, ci e o mbrcminte obisnuit,
mostenit din vremuri demult trecute.
122

Cea mai veche biseric din Brasov cunoscut nou e cea

din Brasovechi, de la Bartolomei. Dateaz de la nceputul
secolului al XIII-lea, cnd stilul gotic nu era nc
stpnitor nici n trile apusene(*. Colonistii sai nc nu
erau deprinsi cu el, dar o particularitate ptrunsese si n
stilul roman, n care-si cldeau casele sfinte: n locul
arcurilor de la ferestre
gsim ogivele. Arcul
frnt la mijloc n unghi
ascuit plcea si la noi,
nct l gsim si la
ferestrele bisericilor lui
Stefan
cel
Mare.
Dealtfel
tocmai
n
regiunile Rinului si
Moselei, de unde au
venit colonistii sai, a
coexistat mai mult timp
stilul roman cu cel gotic.

(*

Biserica Sf. Bartolomeu, monument reprezentnd arhitectura

cisterican, a fost construit n a doua jumtate a secolului al XIIIlea (v. V. Vtsianu, Istoria artei europene, I, Epoca medie, Buc.,
1967, p. 337). Unele surse indic 1260 ca an al nceperii lucrrilor.
Turnul actual a fost ridicat n 1842, n locul celui care s-a prbusit
cu nou ani mai-nainte. Afirmatia din text a fost preluat prababil
din: Octav Sulutiu, Brasov, (Buc., 1937), unde (p. 29) se d gresit
anul 1223, ca an de mceput al lucrrilor.
123

Ceea ce ne bate la ochi privind aceast biseric sunt trei

particularitti. Mai nti, dac ar fi zidit-o romnii, ar fi
asezat-o probabil pe Dealul Sprenghiului, nu la poalele lui,
ca s domine toat mprejurimea, cum se cuvine "casei lui
Dumnezeu". Intr-o asemenea pozitie nltat biserica
poate fi mic, ca cele mai multe n satele si orasele
romnesti, cci ceea ce nu fac proportiile, face asezarea ei.
Despre locul bisercii de la Bartolomeu am vorbit mai
nainte si din el am dedus asupra mutrii Brasovului.
Biserica ajunse la captul Brasovului, n loc s fie, precum
am fi asteptat, n pozitie central. N-am pomenit ns de
mrimea ei si de lipsa celui de-al doilea turn. Faptul c e
att de mare - are o lungime de 60 de metri, mai mult ca
oricare alt biseric din Tara Brsei, afar de cea
124

Neagr - trdeaz importana Brasovului nc de la

ntemeierea lui. Ordinele clugrilor catolici din Apus si
chiar papa tineau seama de lcasurile sfinte ridicate de
colonisti n tri ndeprtate si le subventionau. Dac n
Brasovechi ar fi fost de la nceput numai o asezare rural,
biserica nceput scurt timp dup colonizare n-ar fi avut
dimensiunile Sf. Bartolomei.
Si faptul c al doilea turn nu s-a mai ridicat poate fi un
indiciu c oamenii cu stare din Brasov se mutaser toti din
Brasovechi n Cetate, unde trebuia zidit o biseric nou.
Din punct de vedere strategic, locul noului Brasov era cu
mult mai potrivit pentru a fi aprat, dect Brasovechiul,
unde cetatea de la Sprenghi se adeverise prea slab ca s
reziste mongolilor. Din punct de vedere edilitar ns, era
mai putin potrivit Tmpa, acest prete verde si drept,
pierde din majestatea lui cnd e privit prea de aproape si
taie, cu umbra ei, orice avnt si perspectiv [...].
Marele incendiu de la sfrsitul secolului al XVII-lea a
cauzat mari stricciuni catedralei din centrul orasului.
Innegrit de fum, i s-a zis de atunci nainte Biserica
"Neagr". Numele acesta i s-ar potrivi si fr s fi fost
prada flcrilor, cci piatra din care e zidit, nisipoas si
usor de cioplit, are o fa ntunecat. Nu seamn nici cu
marmora alb a Domului din Milano, nici cu piatra
trandafirie care d catedralei din Freiburg im Breisgau
acel unic aspect desftat. Focul care n patru ceasuri a
mistuit partea cea mai mare a Brasovului, un an dup
tiprirea Bibliei lui Serban Vod, a distrus pentru
125

totdeauna n mare parte viziunea initial a arhitectului

acestui monument de art gotic. Aproape un secol

biserica cu hramul Sfintei Mrii rmase ruinata, cu
acoperisul nruit si dres numai cu scnduri, ca s nu plou
n casa Domnului. Cnd, n ultimul sfert al veacului al
XVIII-lea, un nou acoperis de tigle fu fcut, acesta nu mai
avea proportiile celui vechi, care lsa libere galeriile
laterale ca s se vada bine dantelria pietrei cioplite, ci
cuprindea, sub cpriori uriasi, otova, toat biserica. La o
lungime de 84 de metri si o ltime de 38 de metri, avem o
nltime de 42 de metri a acoperisului, pe un zid de 21 de
metri de nalt; turnul, de 69 de metri, abia depseste
nltimea zidului cu acoperisul. Aceste cifre arat singure
126

c proportiile acestui edificiu nu sunt din cele mai fericite.

Dar focul din 1689, care a distus si vitraliile ferestrelor - n
locul crora sasii din Brasov s-au multumit cu cteva
geamuri colorate la poart - nu va fi vinovat de toate
defectele acestei cldiri. Conceput asa de mare, poate
crescnd chiar n timpul ct se ridica, aceast catedral
depsea posibilittile materiale prevzute n planul initial.
Multe din podoabele arhitecturale caracteristice stilului
gotic trziu lipsesc, precum lipseste si turnul al doilea. Cel
rmas stingher n-are nici nltimea, nici avntul turnurilor
gotice. In cei peste o sut de ani ct a durat zidirea - la
poarta sudic e nsemnat anul 1477, ceea ce dovedeste c
abia atunci se terminaser amnuntele cldirii - vor fi fost
cteva cutremure de pmnt - n secolul al XVI-lea snt
mentionate apte - care vor fi tiat cheful credinciosilor s
ridice prea sus turnul si s-i dea o form prea ascutit.
Contraforturile, foarte puternice n partea sudic a
bisericii, vorbesc si ele de spirirul prevztor al
brasovenilor.
Interiorul catedralei a fost refcut dup cutremur. Aici s-a
unit efectul produs de proportiile mrete ale stilului gotic,
cu formele pline de gratie ale barocului ce era pe atunci
stpnitor. Puritatea stilului initial a disprut, dar ea a fost
nlocuit cu o conceptie creia nu-i lipseste bunul gust
artistic. Stlpii ce sustin bolta se nalt ca la monumentele
gotice, spre cer, si portalele au ornamentatia frumoas a
goticului trziu. Frumoas e mai ales "poarta de aur" de la
nord.
Aproape tot att de nefast ca marele incendiu a fost, din
punct de vedere artistic, Reforma. Noua nvttur a lui
127

Luther a prins rdcini adnci la saii realiti si neturburati

de o fantazie prea vie. Un nou foc izbucni, cu vpaia
nutrit de emulaia si exagerrile novicilor. Peste vechi
fresce se asternu varul "curtitor"; statuile fur scoase din
interior, odoarele grele de metal pretios, lucrate cu rbdare
de argintarii iscusiti brasoveni fur topite n cuptoare, ca
s dea material pentru monetele ce se bteau chiar n
Brasov, iar odjdiile scumpe ajunser prad moliilor. Abia
au scpat 33 de obiecte ce formeaz azi tezaurul bisericii,
potire, sfesnice, lingurie si alte scule pretioase, ntre care
si aanumitul "potir al maleficanilor", din care se ddea,
nainte de a fi executati, sfnta cuminectur celor
condamnati la moarte.
Procesiunile pompoase catolice dispar. Capelele din jurul
Bisericii Negre se transform si sunt ntrebuinate pentru
scopuri practice, iar n locul lor rsare "cartierul latin" al
coalelor. Capela Sfntului Laurentiu, care mai pstra si
dup incendiu cteva fresce pe peretii interiori, deveni
magazie de mrfuri.
Dac izbutim s domolim patriotismul local si s privim
Biserica Neagr cu ochi ce au vzut si admirat si alte
monumente gotice, vedem c mrimea ei nu compenseaz
unele lipsuri si defecte, care nu sunt toate aduse de
incendiul cel mare, ci unele se datoresc conceptiei initiale
sau spiritului de economie al burghezului brasovean.
Deasupra intrrii principale nu gsim rozeta mare cu
vitralii multicolore, care s rspndeasc o lumin variat
n interior. Portalul principal e apsat si scund. Ferestrele,
care puteau fi mai mari, pentru c zidurile din care s-au
128

tiat sunt sprijinite pe dinafar de contraforturi puternice,

nu au lungimea ce contribuie la impresia de avntat si
zvelt, caracteristic monumentelor gotice nghesuite ntre
case, ca n cazul Bisericii Negre. Sfintii de piatr si
ornamentele sculpturale exterioare, mncate de vreme, nu
au fost sculptate de cioplitori cu o imaginatie prea variat.
Monstri si balauri ce scuip ap de pe acoperis probabil
n-au existat niciodat. Cnd gresia prea moale a spat
guri n piatra zidurilor, blocurile de stnc n-au fost
nlocuite cu altele mai tari ci, deschizndu-se la Brasov o
fabric de ciment, printii orasului avur nstrusnica dar
economicoasa idee s nlocuiasc cu ciment piatra
mncata de vreme.
Asemenea idei meschine au avut si strmosii lor cnd li
s-au isprvit banii si li s-a rcit entuziasmul ca s ridice al
doilea din turnurile proiectate. Atunci s-au multumit cu
unul, si acesta mai mic de jumtate. Acolo unde se termin
acoperisul bisericii, se isprveste si zidul turlei.
Si alte domuri gotice au numai un turn n loc de dou, cum
le visase arhitectul; si n alte orase turnurile n-au ajuns la
nltimea intentiei celui ce le proiectase fr s tin seama
de paralele multe pe care le reclam ridicarea lor; dar nu
cred s fie multe de proportiile celei din Brasov, la care s
nu vezi dect ziduri si acoperis. Precum Tmpa apas
asupra orasului, asa apas acoperisul asupra bisericii, cci
i lipsesc turlele ca niste sgeti, s-i dea avnt, iar turnul
actual, n patru muchii, ce se sfrseste la jumtate de
drum, pare c e mprumutat de la o biseric de sat sseasc
si e parc frate bun cu Turnul Negru de pe Romuri.
In interiorul elegant boltit au scpat de rigiditatea
129

luteranismului cteva podoabe sculpturale si o fresc ce ne

permite s bnuim c, pe vremea cnd biserica era nc de
rit catolic, arta, pus n slujba casei Domnului, ar fi luat si
la sasii din Brasov o dezvoltare mai mare, iar pictura nu ar
fi avut reprezentani abia n deceniile din urm ale vremii
noastre. Ea ar fi fost, probabil, continuat n gustul adus
din patria german, din care au rsrit geniile unui Lucas
Cranach, Drer sau Grnewald, fr gratia si armonica
desftare a pictorilor italieni, contemporani cu ei, dar
cinstit si serioas, cu amnuntele studiate si meticulos
muncite, cu un desen constiincios si cu acea chinuitoare
urmrire a unei idei fundamentale transcendente.
Brasovenii ar fi avut si urmasi ai acelui "lapicida" pomenit
de documente, iar la
sfrsitul secolului trecut,
cnd au hotrt s ridice o
statuie lui Honterus, la
concursul publicat - la care
s-a prezentat si C. Storck
din Bucuresti - comanda nar fi luat-o sculptorul
berlinez,
cu
nume
Scandinav,
Harro
Magnussen.
Statuia,
dezvelit n 1898, cu ocazia
a cinci sute de ani de la
nasterea marelui reformator
(care se nscuse n Ulia Neagr), arat cu mna ntins
spre scolile "latinesti" din fa, prin care nvtatul umanist
130

voia - si a izbutit - s ntreasc noua nvrur religioas.

Pe niste bassoreliefuri se vede prima tipografie pe care el a
nfiintat-o la Brasov si n care a tiprit si diaconul Coresi
crti romnesti si slavonesti. Si o carte religioas
greceasc se spune c ar fi fost imprimata aici. [...].
Cnd la serbrile mpreunate cu dezvelirea statuii se
adunar la Brasov sasii recunosctori din tot Ardealul, n
cortejul impozant prin numrul participantilor, mbrcati
n mare parte n costume strvechi, prin linistea grav si
solemn, ca si prin ordinea ce fu pstrat, pseau alturi
Jekelius, Servatius si Fabritius, strnepotii lui Jekel,
Dieners si Schmidt, iscusiti mestesugari. Insusi marele
Honterus si latinizase numele, cci el se numise n
tineree Honter, cuvntul ssesc pentru "soc".
Dar dac luteranismul a fost cauza lipsei de podoabe din
interiorul bisericilor ssesti, la Brasov gsim totusi ceva ce
nu a fost adus din tara de bastin, ci din Orientul policrom
cu care sasii au stat n legturi comerciale. Sunt covoarele
orientale, deosebit de pretioase si care trdeaz un gust
rafinat la cei care le-au cumprat sau le-au primit ca zlog
de la domnii sau boierii refugiati la Brasov. Din 119
bucti, cele mai multe sunt din Asia Mic (nu persane),
deopotriv de frumoase n culori si ca desen. Intre
motivele lor, unul, pe care l reproducem si noi n
fotografie, se numeste de colectionari "transilvan". Cnd,
la zile mari, ele mpodobesc galeriile interioare ale
Bisericii Negre - si cea de la Bartolomei si Sf. Martin de
pe Straj au cteva covoare orientale de pret - bogtia si
131

variatia culorilor e aproape tot att de strlucitoare ca a

vitraliilor Sfintei Capele din Paris.
Un amnunt semnificativ: pe cnd eram
copil, nu se stia nimic
de aceste covoare si de
valoarea lor. Ele erau
tinute fr grij si n
mare parte deteriorate.
A trebuit s vin la
Brasov, din ntmplare,
un
cunosctor
din
Viena, ca s le descopere, n 1896, si s atrag atentia brasovenilor
asupra bogiilor artistice pe care le posed.

132

Si mai are Biserica Neagr dou lucruri de care brasovenii

suns mndri, cu drept cuvnt. Amndou se disting nainte
de toate prin mrimea lor. Se vede c proportiile acestea
au fost pe gustul sasilor, care au nceput cldirea n secolul
al XIV-lea, ca si al celor din trecut. Admiratia pentru
lucrurile "colosale" este, probabil, adus din vechea lor
patrie.

M gndesc la minunata org, cu nu mai putin de 4000 de

evi, care a fosc cldit n 1839 n locul celei mici, care a
czut jertf incendiului de la 1689. Romneste, brasovenii
i zic "organe", neologism ntrebuintat nc de Coresi. La
orga cea nou cnta, n tineretea mea, organistul Geifrig,
venit din Germania. Mai trziu l urm acel muzician
133

subtil si plin de poezie, Rudolf Lassel, care se refugia

singur, cu cte un elev ce misca foii uriasi n linistea
bisericei, ca sa cnte nemuritoarele si savantele fugi de
Bach. Ca neostoitul cantor de la biserica Sfntului Toma
din Leipzig, el se lsa furat de farmecul unor improvizatii
ce fceau pe iubitorii de muzic curat s se adune n
curtea Bisericii Negre si s asculte pe cel ce nu avea idee
de prezena lor.
Din turnul greoi si scund, care semna asa de putin cu
turnurile gotice ale catedralelor din Viena sau Colonia,
rsuna la zile mari si festive, precum si aunci cnd un
credincios de seam era dus la cimitir, un glas grav si
sonor, care ti mngia urechea si te fcea s te opresti s-l
asculti plin de evlavie.
Bunic-mea, care s-a nscut
n anul mortii lui Napoleon
Bonaparte, povestea c
urcarea "boancnului", a
acestui clopot urias, n turn
s-a fcut cu foarte mari
greutti si a trebuit s se
construiasc un car anume
care s suporte greutatea lui,
de peste o sut de mji.
Clopotele Bisericii Negre au
fost turnate de mai multe ori
din nou n cursul veacurilor;
cel mare a pstrat tonul su
grav si frumos de cnd a fost turnat ultima dat.
134

De la universittile germane, mai ales din Leipzig si

Tubingen, pe unde au trecut mai toti preotii si profesorii
sasi din Brasov, au adus studentii lor, pe vremea lui
Fichte, uniforma de catifea neagr si chipiul rotund si
albastru purtat n vrful capului lor blond. [...]
Influena german a venit la noi pe dou ci. Una este n
legtur cu luteranismul si porneste de acolo de unde
veneau si poeziile lui Schiller si Goethe, muzica lui Bach
si Schumann, crti si reviste, dar si haine ru croite, si
mncri fr gust, cu acelasi sos la toate fripturile. Cea
de-a doua e cea austriac si catolic, cu teatrul si opereta
vienez, valsurile lui Johann Strauss si gratia unui Mozart
si Haydn, cu ofiteri ferchesi ce nvrteau doamnele n tact
de trei ptrimi si puneau lumea la cale prin cafenele, cu
jurnale de mod, prjituri delicioase si "chifle" si franzele
rumene.
Aceast influen austriac a sosit deodat cu generalul cu
nume italian ce a ordonat s se dea foc Brasovului la
sfrsitul veacului al XVII-lea, scos din srite de lipsa de
orice bunvoint si ospitalitate la cettenii orasului(*. El nu
(*

Dup un refuz iniial, principele Tnansilvaniei accept, la 9 mai

1689 protecia mpratului si ncuviinteaz instalarea unor
garnizoane imperiale n patru cetti, printre care si Brasovul.
Brasovenii refuz ns s primeasc garnizoana imperial si n
frunte cu breasla cizmarilor hotrsc rezistena armat, peste capul
judelui si al celorlalti oficiali. In aceast situatie imperialii trimit o
armat de cteva mii de soldati, condusi de generalul Frederigo
Veterani, care nfrnge rezistenta orsenilor rzvrtiti si
procedeaz la represalii. Concomitent izbucneste si incendiul care
a distrus aproape tot orasul si pentru care - desi problema nu e
elucidat nici azi - toate bnuielile au czut asupra armatei.
135

putea suferi ca niste burghezi ndrtnici s nu primeasc

bucuros, imediat dup alungarea turcilor dinaintea Vienei,
pe cel ce reprezenta o mare putere. Si nu putea vedea cu
ochi buni, el, catolicul, acest cuib al luteranismului. Ce-i
psa unui osta c ard si crile adunate cu atta trud de
Honterus n biblioteca bogat n incunabule, care se
numea "librrie", ca la Venetia cea din Piata Sf. Marcu.
Ceea ce au fcut cu mnstirile si capelele catolice
luteranii, cnd au trecut la Reform, fcur acum iezuiii
puternici, incuibndu-se n Brasov. Incendiul cru
bisericuta din Ulia Vmii, care fu zidit din nou n anii
1775-1782. Peste drum era alt capel, iar n Strada Sf.
Ioan fu refcut mnstirea catolic naintea creia este si
azi crucifixul cu Hristos, sculptat n lemn. Sub stpnirea
luteran ea servise de hambar.
Noua biseric catolic, ce
reprezint si ca stil era nou
adus de austrieci la Brasov,
nu e unul din monumentele
n stil baroc care s te
impresioneze
prin
dimensiunile lui si prin
bogtia podoabelor. Dar
linia ei si mai ales felul cum
a fost asezat ntre case, cu
o faad ce intr discret din
alinierea strzii si cu cele
dou anexe laterale ce formeaz un unghi cu aceast linie,
trdeaz gustul ales al arhitectului, desigur vienez.
136

Mai mult dect exteriorul, te impresioneaz interiorul, cu

bogtia de colori a picturilor si vitraliilor si atmosfera
tainic ce stpneste aici. Biserica cu hramul Sf. Petru si
Pavel e singurul monument
de arhitecrur baroc pe
care-l remarci n Brasov.
Stilul cel nou, care s-a
revrsat din Spania, trecnd
prin Franta lui Ludovic al
XIV-lea si prin Germania
rmas
catolic,
cu
podoabele lui rspndite din
belsug si n mod ostentativ,
apare la noi diluat si nu mai
are mult din ceea ce se vede
n Viena sau n Polonia
bogat.
Ostasii generalului austriac de la sfrsitul secolului al
XVII-lea, primind ordinul s incendieze orasul, l-au
executat mai mult dect constiincios. Se vede c nici ei nu
gsiser o primire prea clduroas din partea sasilor.
Majoritatea caselor au ars atunci, nct nu mai stim cum
erau nainte. Dat fiind caracterul conservativ al
brasovenilor, avem dreptul s presupunem c ele au fost
refcute asa cum erau nainte. Se spune ndeobste c si
acestea sunt zidite n stil baroc, ceea ce e adevrat numai
ntru ct nici Brasovul nu a putut scpa fr influenta
felului de a cldi case ajunsese tocmai pe atunci la mod.
Ceva din liniile barocului, dac nu totdeauna, se
recunoaste si n faadele braovene, mai ales cnd ele nu
137

se mpotriveau spiritului de economie al locuitorilor si

cnd sunuozitatea nu ofensa realismul lor. Ca si cu cele
mai multe primrii ale oraselor vechi, ce trebuiau mrite
cu timpul - si adaosele se fceau n gustul si stilul epocilor
mai noi - asa s-a ntmplat si cu Sfatul din mijlocul pieii.
Pe la 1774, cnd ajunse si el, n sfrsit, s se refac dup
pagubele marelul foc, i se adug frumoasa loggie n stil
baroc din partea de nord, prin care urci la etaj si care se
vede si n fotografia pe care o reproducem.

Dar aceste adaosuri si amnunte prin care se fceau

concesii gustului ce strbtuse, desi mai trziu, si la noi,
ne dau tot att de putin dreptul s vorbim de case baroc n
Brasov, pe ct nu gsim reprezentat aici nici stilul
anterior, al Renasterii. Priviti la Venetia! Palatele gotice
de pe Canalul Mare alterneaz cu cldirile din epoca
Renasterii si cu splendoarea bizantin a bisericii Sf.
Marcu. Nici chiar faimosul maur al lui Shakespeare n-a
138

trecut degeaba prin orasul lagunelor. Desigur c Brasovul

nu sufere o comparatie cu Venetia, dar ca s ntelegem
bine un lucru, nu stric s ntrebuintm colorile cele mai
stridente. La urma urmelor, negustorii brasoveni au fost nu
o dat n acest vestit centru comercial. Dar ei vedeau
numai marfa, nu si palatele negustorilor.
La Venetia si n multe alte orase despre care vom mai
vorbi (cci vrem s punem n aplicare metoda
comparativ pe care o ludam n capitolul nti), vedem
reprezentate multe stiluri, care se prezint cu toate sau cu
cele mai caracteristice note, nct si profanul le deosebeste
fr gre. Tot astfel la Florena nu-i trebuie ghiduri si
manuale de istoria artelor ca s recunosti puritatea stilului
Renasterii. La Brasov ns, ntre goticul Bisericii Negre si
barocul celei catolice, Renasterea a trecut fr urme
apreciabile. De unele cldiri se spune c aparin acestui
din urm stil, ndeosebi de Podul Btuilor. Cu oarecare

139

bunvoint se poate accepta aceast prere, dar abia cnd

faci o comparatie ntre el si ntre Palazzo Pitti din orasul
de pe malurile rului Arno, vezi ce va s zic "renastere"
si "stil". Iar Pitti nu era un aristocrat, nu fcea parte din
elita social a Florenei, ci un cettean din clasa mijlocie,
ntocmai ca Appolonia Hirscher, sotia acelui Lukas
Hirscher cruia Coresi i zicea Hrjil. Ea voia s dea
negustorilor brasoveni o mare hal de vnzare, cu un trg
permanent de mostre. Ca sibianc, ea avea vederi mai
largi dect compatriotii ei brasoveni, ncit se poate chiar s
fi apreciat n oarecare msur si partea artistic a cldirii.
Dac ntre stilul gotic si baroc al celor dou biserici din
centrul Brasovului au trecut veacuri fr s recunoastem
edificii zidite n alt stil, cauza este, dar numai n parte,
lipsa de cldiri monumentale. Dnd bisericii lor niste
dimensiuni neobisnuite, sasii n-au mai avut trebuint de
alte biserici. Abia n suburbii se mai gsesc cteva, dintre
care bisericua luteran din Schei si cea din Blumna, care
dateaz abia din secolul al XVIII-lea. Amndou cu
ornamente externe n tencuiala turnurilor, care trdeaz
gustul pentru stilul atunci la mod, rococo. Dar nici acest
stil, mult apreciat de austriecii veniti la Brasov, nu are nici
un singur reprezentant de seam, un monument mai mare,
care s-i fac onoare. Gsim numai tavane de stuc, mai
ales n casele mari romnesti din Schei, chenare la usi si
ferestre si linii avntate n tencuiala faadelor, ca la fosta
"Redut", care aduc aminte de coloraturile primadonei n
cutare arie de Mozart.
Privii Sfatul, singura cldire monumental din centrul
Brasovului. A fost la nceput un turn care pzea podul
140

grlei ce trecea pe aici. Din acest turn se putea

supraveghea si prundisul de "sub buciumi", pe care
cresteau mrcini. In turn si avea locul si cel ce tinea
ordinea trgurilor.
La nceputul secolului al XVI-lea, 30 de mesteri zidari au
lucrat la facerea turnului mai nalt - peste 50 de metri - si
la cldirea din jurul lui, care avea s devin primria
Brasovului. Aici au tinut veacuri de-a rndul edine
nesfrite consilierii, numiti "sutai" din cauza numrului
lor, ce luau att de greu vreo hotrre. Sfaturile lor au dat
numele de "sfat" - pe care l ntrebuineaz nc si Coresi,
n secolul al XVI-lea - ntregii cldiri.
Multe veacuri aici s-au dezbtut trebile Brasovului si ale
rii Brsei. Ceasul din vrful turnului, la care a lucrat n
anul 1528 mestrul "fctor de ore" Georgius din
Sighisoara opt sptmni si patru zile, a btut de
nenumrate ori cu glasul su metalic. Arttoarele
ornicului de la Sfat aveau forma unei mini cu indexul
ntins spre cifra cadranului. Probabil din aceast cauz i se
zice la Brasov arttorului "brnc". El avea, pe vremea
mea, o specialitate, care nu cred s fi datat de pe vremea
mestrului sighisorean (cu a crui munc brasovenii
fuseser att de mulumii, c i votar o gratificatie si-i
deter un banchet, care cost suma fabuloas de doi
fiorini). Specialitatea acestui ceas era independena lui fa
de celelalte ceasuri (de la Biserica Neagr si de la cea
catolic), care artau totdeauna alt or. Cnd plecai la
gar, lund grbit o birj din pia, si la ceasul de la Sfat
era dou si un sfert - sau la "un sfert p trei", cum se zicea
pe la Brasov - si zoreai birjarul s mne repede pn la
141

gar, constatai c timpul nu trecuse deloc, cci atunci cnd

soseai era tot la dou si un sfert. Dealtfel aceast
neconsonan a ceasornicelor era general la Brasov, si
independenta celor din turnurile bisericilor unul fat de
altul era acut, mai cu seam la cele din diferitele sate
ssesti.
Zidul turnului se termina cu
un mare glob de metal, cum
se vede n fotografia ce o
reproducem, cruia i se
zicea "bica Sfatului". Ea a
fost nlocuit cu actualul
acoperi uguiat abia n
secolul nostru. Din turn
cnta pe vremuri si fanfara
orchestrei orasului, creia
din aceast cauza i se zicea "tururnrii", dup germanul
"Stadtturner" (cci sasii nu zic "Turm" ca n limba literar,
ci "Turn"). Dup ce suflau tare, ca s fie auziti de departe,
ei coborau tocmai n pivnia Sfatului, unde gseau un vin
gustos, al crui parfum ispiteste totdeauna pe artisti.
In jurul Primriei nu se ngrmdesc, ca n alte orase
vechi, prvlioare vestite pentru marfa lor si birturi cu vin
vechi si specialitti culinare, dar n tineretea mea la
parterul Sfatului erau cteva "boltie", ntre care si a unui
cojocar vestit pentnu blnlile lui si pentru carnea de miel
gras ce o vindea. Cci la Brasov mieii i tiau si vindeau
cojocarii. Cojocria aceasta avea rdcini vechi, de pe
cnd Sfatul era numai un turn, ce era dat n grija breslei
142

cojocarilor. Mai era acolo o zarafie, n care schimbau bani

cei ce plecau n Tar, o mic hal de pesti adusi de la
Galati si un ascutitor de cutite cu nume cehesc. In partea
spre vest era garajul pompierilor cu masinile lor de stins
focul. De teama focului tremurau brasovenii ptiti, si mult
timp paznicii de noapte umblau cu un mic bucium si
fceau atenti pe cetteni s sting lumnrile si focurile.
"Domnilor, a btut la nou, stingeti focul si lumina",
psalmodiau ei pe nemteste. Aveau ei, nu-i vorb, si grija
ca s nu umble pe strad cheflii si rufctorii, dar cei
dispusi s bea un pahar de vin l scoteau din pivnit si-l
consumau acas, iar de hoti te pzeau portile orasului ce
se nchideau cu lacte grele. Contra focului ns ele nu te
puteau apra. De aceea paznicul Sfatului fcea regulat
rondul pe galeria de la mijlocul turnului, si cnd zrea
flcari sau fum, btea clopotul n dung. O btaie repetat
la intervale nsemna "foc n Brasovechi" (al crui nume
nemtesc ncepea cu A); dou bti era Blumna, trei,
Scheii, patru, Cetatea; iar cnd se urmau cinci bti ardea
la Stupini. Ornicul avea alt btaie dect clopotul de
alarm.
Cnd am spus adineaorea c n rstimpul de la Zidirea
Bisericii Negre pn la cldirea bisericii catolice Brasovul
n-a avut alte edificii monumentale afar de Sfat si Podul
Btusilor, am trecut cu tcerea zidurile care ncunjur
orasul si pe care le-am descris n capitolul precedent.
Dou secole s-a zidit la ele, nct nu e de mirare c nu a
mai rmas vreme brasovenilor s se gndeasc la alte
ziduri.
143

144

Monumentalitatea acestora e att de puternic, nct doar

Biserica Neagr li se poate asemna. In faa scopului bine
determinat pe care l aveau, cei ce au fost autorii lor nu
mai aveau si preocupri de natur estetic (care totusi nu
lipsesc attor alte fortificatii si castele). Menirea lor era de
a apra ct mai bine pe cei asediati. Nici la Coloseul din
Roma nu stilul, ci monumentalitatea ne bate la ochi.
Totusi, uneori arhitectul a gsit la plnuirea unor turnuri
brasovene prilejul s le dea o form agreabil vederii.
Micul turn ce fcea parte din Poarta Caterinei, pstrat pn
astzi ca monument istoric, are mult gratie, iar Turnul
145

Alb e unul din cele mai frumoase monumente istorice ale

orasului.
Precum naintea acestor ziduri si fortificatii nu ne trece
prin gnd s ne ntrebm n ce stil sunt zidite, tot astfel
vom face mai bine s renuntm a eticheta sub numirea
unui anumit stil cldiri ca Podul Btuilor sau Sfatul. Pe
cei ce cldeau cu un anumit scop si fr preocupri
estetice i-a nelinistit att de putin stilul, nct la casele lor,
cel mult putem gsi doar anumite note comune si
caracteristice dictate de necesittile locale. Adevrat c si
stilul se naste din asemenea trebuine ale epocii si ale
locului, dar pentru ca inovatiile lui s prind si s se
dezvolte, e necesar ca s intervin artistul si s existe un
public de gust si gata s aduc jertfe materiale. Stilul gotic
a pornit din trile cu clim mai rcoroas si s-a nscut n
orase cu putin spatiu, n centre ngrmdite de case. De
aceea artistii au fcut ferestrele nguste si lungi. Forma
ogival a tururor deschizturilor n ziduri si zvelteea
turnurilor ascuite a plcut lumei ce intra n catedrale si le
admira mretia. Cnd catolicismul fu amenintat de
Reform, el cut s atrag credinciosii prin splendoarea
si luxul ce lipsea protestantilor. Atunci se nscu barocul
ncrcat de podoabe, pe care-l promovau nainte de toate
curtile marilor domnitori si bogtiile unor aristocrati ce
imitau pilda curilor. Dar si setea de spectaculos la masele
de credinciosi a contribuit la rspndirea acestui stil ce
fcu nconjurul celei mai mari pri a continentului nostru.
Brasovul n-a fost niciodat un leagn de artiti si nici
146

patria unor oameni cu vederi largi si cu "mn spart"

pentru satisfacerea unor porniri att de nepractice ca stilul.
Dac avem totusi trei biserici n stil roman, gotic si baroc,
cea dinti si a doua sunt ridicate pe timpul cnd legturile
cu Apusul si cu papalitatea erau nc strnse si de aici se
puteau trimite arhitecti si da ndemnuri si ajutoare banesti.
Barocul a venit la Brasov deodat cu austriecii. Ct despre
Renastere, zidurile ce aprau Brasovul de primejdii l
izolau si fa de influenele externe.
Epoca aceasta dintre gotic si baroc o numim mai potrivit
"prebaroc", lundu-ne dup numiri ca "preistoric",
"preromantic", sau "prerafaelit". Ele dateaz de cnd
istoricii au descoperit urmele trecutului si ale civilizatiei
lui prin dezgroprile lui Schliemann la Troia si ale
arheologilor englezi la biblicul Ur, de cnd cercettorii
literari au descoperit unele trsturi romantice sau
vestitoare ale acestei directii literare la naintasii lui Victor
Hugo; n sfrsit, de cnd un critic de art englez a artat c
naintea lui Rafael existase o pleiad de pictori de seam si
interesanti. Aceste compuse cu prefixul pre sunt foarte
comode, cci ti permit s etichetezi si rstimpurile lipsite
de personalitate si originalitate. In special n arhitectur
poti s te ocupi de locuri si vremuri fr un anumit stil, dar
cu consensul de a avea acelasi fel de a zidi si de a pstra o
rnduial impresionant.
Spre a deslusi bine aceste dou trsturi caracteristice ale
arhitecturii brasovene, e recomandabil s privim Brasovul
din avion - pe vremea mea se zicea din "perspectiv
147

psreasc" - sau s ne urcm pe Tmpa, de unde avem si

o fotografie a orasului pe care cititorul o poate gsi si n
cartea de fat. In ea se cunoaste tocmai Cetatea si
Brasovechiul, care ne intereseaz deocamdat mai mult.

Din punct de vedere edilitar aceste dou prti ale

Brasovului prezint aceleasi trsturi caracteristice. In
Brasovechi trei artere longitudinale, Ulita Lung, cea de
Mijloc si a treia, care face legtura cu Blumna. E
mpreala tipic a satelor din Tara Brsei, nsirate de-a
lungul soselelor. Treceti odat prin Cristian si vi se va ur,
ca si n Ulia Lung din Brasovechi, de strada fr sfrsit
si plicticos de uniform pe care o traversati. Intre aceste
strzi principale sunt cele de legtur, transversale. Uitaiv acum la Cetate. Continund Ulita Lung din
Brasovechi, avem artera principal a Uliii Vmii cu
Trgul Inului n pia si Trgul Cailor. Pe partea cealalt,
tot urmnd directia nord-sud, este a doua arter lung ce
148

duce n Blumna, Ulia Fnarilor (azi a Castelului).

Aceeasi directie o urmeaz celelalte strzi, orientate de la
nord spre sud, dintre care cele mai multe merg numai pn
n piat, plecnd sau de la promenad, sau din Schei. Din
strzile transversale amintim numai Strada Mihail Weiss,
cea mai lung, care uneste Ulita Vmii cu a Fnarilor.
Mutndu-se n valea Tmpei saii au continuat felul de-a
face strzile adus din ara mam. Tot din patria primitiv e
si felul de a cldi casele. Acestea erau la nceput scunde,
mai trziu si cu un etaj. Ele aveau acoperise nalte, ca s se
scurg apa si s nu se strng pe ele zpada. Ici si colo
aflm si astzi, prin strzile putin umblate, asemenea caseparter sau cu un etaj, n care proprietarul locuia ntr-o
singur camer si nu mai avea dect o buctrie si un mic
atelier, dac era, ca n cele mai multe cazuri, mestesugar.
Cnd casa avea si etaj, buctria era mutat la catul nti,
iar locul ei l lua atelierul. In copilria mea erau n Ulita
Scheilor (a Muresenilor), cele dou case n locul crora s-a
cldit mai trziu templul evreiesc, si n fa, fcnd col cu
Valea Lat, alta, acoperit cu sindril. Desi Brasovul se
numea mai demult, din cauza acoperiselor sale de tigl,
neobisnuire n aceste regiuni, "Cetatea Roie", sindrila era
nc acopermntul comun. Ea mrea primejdia
incendiilor.
Acoperiele erau uneori n dou straturi, adic desprtite
la mijloc n sens transversal. In strzile laterale casele cu
faade strmte aveau, ca n satele ssesti si de cele mai
multe ori n Brasovechi, partea cea lung a acoperisului
spre curte, iar spre strad un triunghi de zid era cu cozoroc
149

si cu vizier. Acolo unde ncepea triunghiul, zidul era

desprtit printr-un ir transversal de igle, iar n partea de
sus cpriorii intrau ceva mai nuntru, nct se forma o
mic piramid de igle.
Pe ct de uniforme erau casele, pe att de variate erau
"urloaiele", adic courile. Intocmai ca n satele ssesti, pe
timpul rococoului erau moderne cele rotunde. Imi aduc
aminte c trecnd cu trsura de la Bran prin Rsnov si
Cristian, m amuzam cu ceilalti copii s citim anii
nsemnati pe cosuri. Cele de la sfrsitul veacului al XVIIIlea erau rotunde.
O reminiscent de pe cnd brasovenii nc nu se mutaser
n Cetate erau portile mari si boltite prin care putea trece
carul nalt ncrcat cu fn sau bucate. Deveniti citadini, nu
mai era propriu-zis trebuin de aceste pori mari, cci n
curtea ngust nu era loc s ntoarc carul de lemne sau cel
ce aducea marfa pentru a fi asezat n depozite.
Descrcarea se fcea n uli, iar lemnele sau marfa erau
crate apoi cu courile sau roabele n curte. Dar obisnuina
era asa de nrdcinat nct nu tinea seama de aceast
schimbare.
Obisnuinta, puterea traditiei, instinctul c prin
conservatism si pot mentine situatiunea privilegiat,
ncetineala cugetrii si lipsa de fantazie si aptitudini
artistice, solidaritatea nutrit de organizatia breslelor,
ascultarea celor recunoscuti de conductori, o pronunat
aplicare spre ordine, disciplin si cruare, iat calitti si
defecte care dictau si forma adoptat pentru cldiri, mai
ales n aceast epoc prebaroc, netulburat de influene
externe. Casele se lipeau una de alta, crundu-se o parte
150

din pretii desprtitori si accentundu-se gndul de

sigurant si ajutor mutual n caz de nevoie. Doar casele
din col de strad fceau o mic exceptie, prin zidurile mai
iesite la baz dar si aceast neregularitate se asemna cu
soldatii care, defilnd, pstreaz, cnd fac ntoarcerea
capului, la aripele rndurilor, pozitia cu privirea drept
nainte. Astfel de case cu un fel de contraforturi, erau pe
vremea mea n Ulia Cldrarilor: cea care fcea colt cu
Strada Sf. Ioan, demolat de atunci, si cea care mai exist
si astzi n colt cu Mihail Weiss, n care e farmacia
Jekelius.
Mai este o exceptie, pe care iarsi o ntlnim adesea n
satele din Tara Brsei si a crei explicare nu s-a dat pe ct
stiu, pin acum n mod plauzibil. Unele case brasovene au
faada cu o parte retras din linia strzii si cu o ferestruic
n zidul care face colt cu cel retras. O astfel de cas e cea
din Ulia Scheilor, unde a fost mult timp Casina romn.
Alta era casa bunicului meu Nica, n Ulita Fnarilor n
care edea, cnd eram copil, o mtus mare a mea, vduva
lui Costache Secreanu. La ea m duceam adesea si m
asezam bucuros la fereastra care permitea cuprinderea
strzii ntregi dintr-o singur privire. Asa era si casa din
Ulita Vmii, unde sedea un coleg sas, Hienz, si la fereastra
creia m asezam de asemeni cu predilectie. Casa aceasta
veche a fost demolat de atunci. Poate fereastra care
permite usor urmrirea cu ochii a tot ce se ptrece pe strad
s fi fost cauza acestei iesiri din linie. n tot cazul,
trectorii aflau un bun ascunzis dup aceste colturi
discrete de case.
151

Caracterul brasoveanului ne permite s ntelegem si o

particularitate pe care o ntlnim att n Brasovechi ct si
n Cetate. Priviti fotografia de pe Tmpa si nchipuiti-v
Dealul Strjii nelocuit, cum era n mare parte n copilria
mea si cum, desigur, era n epoca prebarocului. Partea alb
n fotografie e Livada Postii, numit astfel pentru c aici
mai de mult pteau caii cruelor ce fceau traficul postal.
Inc n 1860 smulgeau cu boturile lor aici iarba oi si
bivoli. Case nu erau. De-a lungul Brasovechiului se ntind
dealurile ce ies la Warte, care erau golase. Despdurit era
si dealul cu cele dou turnuri, Alb si Negru. Dar nu numai
copacii lipseau aici, ci si casele de pe aceste dealuri. Sasii
din Brasov se simeau siguri - era s zic "la largul lor",
ntrebuintnd o expresie care se potriveste numai la
romni - numai ntre zidurile care i aprau. Numai o
iesire din nchisoarea voluntar ntre aceste ziduri ar face
potrivit asemnarea Brasovului cu Salzburgul si alte
orase cu o pozitie mai putin frumoas, dar cu locuitori
152

care stiau s profite de ea, rspndindu-se cu casele lor pe

dealurile si colinele nconjurtoare. Cnd mergi cu trenul
pe linia ce leag Brasovul cu Viena, la o cotitur ti vine
deodat s nu-ti crezi ochilor. Te freci bine pe ei, ca s-ti
dai seama c nu visezi, si peisajul pitoresc ce apare pe
neasteptate nu e o decoratie de teatru, ci aievea Sighisoara.
Exist dar si comune si orase cu ziduri aprtoare, care
stiu profita de pozitia lor frumoas.
Dac esti amator de pitoresc, trebuie s-l cauti n Schei, la
trocarul srac care si cldeste casele lipindu-le de stnci si
cocotndu-se cu ele pe dealuri, nu la cetteanul nstrit al
Cettii Brasovului. Este chiar de mirare cum el, marele
prieten al pdurii, care iese att de bucuros la verdea si
urc pe munti, poate, acas la el, s se lipseasc de orice
contact direct cu natura. Un oleandru n ciubr de lemn
sau un ficus e singura verdea de care simte nevoie; un
canar n colivie nlocuieste privighetoarea. Intre srmele
"pisitii" i-au pus o buctic de zahr ca s-l mngie de
pierderea liberttii, precum vasul de sticl n care e nchis
pestisorul rosu si d acestuia iluzia c cei ctiva litri de
ap n care pluteste fac parte dintr-un lac mare.
Ati observat c n tot centrul Brasovului nu se vede pe
strad nici un copac? In orice alt oras vezi cte un tei sau
platan n cte o pia sau copaci de-a lungul bulevardelor.
Nu voi uita niciodat impresia adnc ce mi-a fcut-o
arborele mare sub care se jucau copiii ntr-o piat mic din
dosul Panteonului, unde a cutat si a gsit locuint acel
adnc priceptor al artei, profesorul Focillon. Prin anul
1893 era vorba sa se pun copaci si n Brasov, de-a lungul
153

Trgului Grului, dar ideea a fost prsit, spre marea

deceptie a cinilor, care au fost siliti s se multumeasc
s-si lase crtile de vizit pe "stresinile" - burlanele caselor, care n urma unei ordonane mai vechi a
primriei, trebuiau s fie aduse de sus n jos pe fatada
caselor, ca apa de pe acoperis s se scurg n vale prin
niste mici canale acoperite cu plci de fier, cu gurile
ptrate, ce traversau trotuarul. Iarna ngheta uneori apa; si
atunci din stresini atrnau turturi de ghiat pe care copiii i
loveau cu vrful ghetelor, cnd treceau pe strad.
Lipsa simtului pentru pitoresc a fcut ca Brasovul s se
deosebeasc att de mult de nenumratele orsele germane
sau locuite de germani, ca Tyske Brygge - Podul Nemtilor
- din Bergen, unde se asezaser pe vremuri "hanseanicii"
din Germania de nord. Pitoresti sunt cuiburi ca Rotenburg
ob der Tauber n Bavaria sau cartiere ca Rmer-ul din
Frankfurt pe Main, sau attea strzi strmte, si
ntortocheate ca cele din Stuttgart, sau strduta
alchimistilor din Praga. In locul lor, ai la Brasov strzi
drepte si, pentru vremea cnd au fost croite, neobisnuit de
late. Cnd orasul s-a modernizat si avea nevoie de ci de
comunicatie directe si ncptoare, strzile acestea au
prins bine si nu au trebuit s fie rscroite. Numai n
cartierul cel mai vechi gsesti o stradel numai pentru
pietoni, a Sforii, sau cele dou strzi scurte care converg,
si din cauza asemnrii cu cele dou coarne ale unei furci
se numeau nemteste Strzile Furcii. Cel ce a tradus
"Gabelgasse" romneste a fcut din el "Ulita Furculitei".
Azi - nu prea stiu de ce - ele se cheam Alecu Russo si
Mitropolitul Filitti. Cea dinti nu e carosabil. Nici
154

strdutele de legtura, att de frecvente n orasele vechi si

o specialitate a Sibiului, ce trec prin curti sau pe sub bolti
de case, nu se prea ntlnesc. Exceptie face doar trecerea
din piat pe sub boltitura unei case din Trgul Grului n
piata de "Sub Bucium", sau prin curtea birtului "Gaura
Dulce" la "scaunele" mcelarilor. Si intrarea pe Valea Lat
se fcea pe sub o arcad, iar la captul dinspre Trgul
Boilor, Ulita Mcelarilor se termina cu o pasarel boltit,
unde era "America", un fel de bar, care a fost drmat
prin anul 1892 si care a fost expropriat de oras cu suma
de 10.000 de fiorini.
Dac treci ns pe strzile att de modern croite ale
Brasovului, uniformitatea caselor, care-i dau un caracter
unitar, ca n cele mai multe orase moderne, dovedeste
simtul de disciplin, dar si lipsa de individualitate a
proprietarilor lor, dusmani ai oricrui lux. Barocul n-a
adus portalurile mpodobite ale caselor "boieresti" din
apropierea "Burgului" din Viena, sau ale palatelor din
Cracovia, ci doar cte o arcuire de zid ce nu costa prea
mult, sau ici si colo, inovatia att de practic a arhitectului
parizian Mansart, care a ntrebuintat podul pentru
"mansardele" ce nmulteau, cu o cheltuial mic, camerele
de locuit. Acelasi spirit de economie a fcut ca pieele
Brasovului s fie goale, ceea ce mrea spatiul pentru
trgurile ce se tineau aici. In fotografia de pe Tmpa nu se
mai distinge piata de "Sub Bucium", cci pe Strada Mihail
Weiss o parte mare a acestei piee, care odinioar era mai
nsemnat chiar dect cea mare, cu Sfatul la mijloc, a fost
acoperit cu case. Se disting ns bine cele trei piee ale
155

vechiului Brasov din care una, acolo unde Strada Hirscher

d n a Fnarilor, era Trgul Staielor si serveste azi ca trg
de zarzavaturi "verdereselor". Celelalte dou, mai mici,
de recunoscut n fotografie, sunt n Ulita Neagr, la
ncrucisarea ei cu Trgul Boilor si cu Mihail Weiss.

Am spus c nici un copac nu umbreste golul acestor piete.

Dar nu-l umple nici statuile care nfrumuseteaz alte orase
recunosctoare pentru brbatii mari ai neamului, sau
pentru cettenii care i-au facut cinste. Si n privinta
aceasta Renasterea a trecut alturi de Brasov, fr s-l
ating. Cele dou coloane ridicate n strzile principale ale
Vienei si Innsbruckului, Graben si Maria Theresienstrasse,
spre lauda cerului care le-a scpat de flagelul ciumii, nu
156

apar la Brasov, desi ciuma a fcut de cteva ori si aici

ravagii cumplite. Lipsa simtului artistic a pierdut n
Brasov prilejul ca s nalte, deodat cu triumful temporar
al catolicismului austriac, unul din cele mai caracteristice
monumente ale barocului, coloana cu figuri chinuite si
ntortocheate.
Era, adevrat, si n piata cea mare un stlp solid de piatr,
care ns nu urmrea scopuri artistice, ci avea menirea s
pedepseasc n vzul tuturor pe cei vinovati de fapte
infame. El era asezat ntre Podul Btuilor si Sfat. La
acest loc de frunte a czut n 1688 capul lui Stephan
Stenner, cpetenia breslei cizmarilor, care a avut
imprudenta si cutezanta s se mpotriveasc cu arma n
mn ostirii austriace care voia s intre n oras.
In Brasov, Respighi n-ar fi putut cnta att de sugestiv nici
pinii, nici fntnile ce nfrumuseteaz Roma. Aspra si
minunat de delicioasa ap rece de munte nu salt n valuri
spumoase din fntni spate n marmor sau turnate n
bronz, ca n Italia, nici nu tsneste din conducte arteziene,
ca n grdinile palatelor lui Ludovic al XIV-lea. Abia n
veacul trecut, cnd s-au plantat teii pentru promenada
dintre cele dou porti, a Cldrarilor si a Vmii, s-a fcut,
pe la 1810, si o "fntn sritoare" (nemteste
Springbrunnen) pe care am pomenit-o nc si eu. In
deceniul din urm al veacului trecut, dup introducerea
apeductului, s-au mai fcut alte dou fntni cu joc de ape
care se scurgeau n niste avuze rotunde, una n "parc" si
alta n Groaveri, n fata gimnaziului romnesc, desfiintate
157

ns dup scurt vreme.

S nu fim ns nedrepti! Si n pia erau dou fntni, care
nu erau nici "puri" cu albii, nici puuri cu ciutur.
Amndou aveau un fel de colivie mare de fier forjat, care
se termina printr-o boltitur din acelasi material. Au fost
construite n 1814. Aceast ngrditur, prin care se bga
un scoc din tinichea ca s poat curge apa n vase, era
asezat pe un zid de piatr nu prea nalt. Ea a fost
desfiintat abia cnd statiunea tramvaiului din piat se
fcu tocmai pe locul acela, n anul 1892. Replica ei,
naintea vechii politii, pe partea opus a pietii, a fost
desfiintat nc prin anii cincizeci ai veacului trecut.
S mai pomenim, n sfrsit, de dou amnunte
arhitectonice, ce n-au durat mult si n-au avut imitatori,
dovad c nu erau pe gustul brasovenilor. Unul era format
de arcadele Podului Btusilor. Se pare c asemenea
arcade erau si n alte case cu prvlii, scutind pe negustori
s desfac marfa lor n ploaie. Dar pe cnd n alte orase nu
numai c ele s-au mentinut, ca n Bolzano-Bozen, sau au
fost extinse asupra unei strzi ntregi, ca n Paris, n Rue
de Rivoli cea mai lung, sau n Berna cea sumbr, unde o
ordonant a primriei prescrie ca toate casele nou din
centru s aib la parter prvlii cu arcade, n Brasov nu s-a
pstrat nici urm de ele.
A doua inovatie a fost o ncercare timid de a aduga unei
case de colt de strad o cornis. Cldirea ce coteste din
Trgul Cailor n Sirul Botelor apartinea, din secolul al
XV-lea, vechii familii de patricieni Benkner - Hans
Beagner al lui Coresi - si a suferit diverse schimbri, pn
ce a ajuns sub trncop. Se vede c aceast iesire din
158

comun nu a fost apreciat nici de proprietarii de case, nici

de zidari, care nu erau bucurosi s complice felul lor
traditional de cldit. Ca s ntlnesti alcovuri, cornise si
alte asemenea fantezii la fatadele brasovene trebuie s iesi
n Schei, unde casele au foisoare si pridvoare, sau s faci o
excursie pn n Stupini, la conacul lui Trauschenfels. Dar
n cetatea Brasovului locuiau oameni seriosi. Ba si aici le
va aduce veacul al XX-lea, cnd au venit attea elemente
strine, fr traditie si cu idei moderne.
In epoca prebaroc ns, iesirea din comun si tulburarea
fatadelor cu elemente nou si costisitoare era ceva
neobisnuit. Abia barocul a adus cteva schimbri, dar si pe
vremea lui, ca si a rococoului si a stilului Biedermeier,
influenta nou n arhitectur se cunostea mai mult n
interioare, unde stpnea doamna casei, totdeauna mai
aplecat s fac concesii modei. Mobila - despre care vom
vorbi n unul din capitolele urmtoare - nu se vedea de
afar, din strad. Precum zidurile cettii izolau orasul iar
muntii desprteau Ardealul de restul lumii, tot astfel
pretii locuintei te puneau la adpost de priviri indiscrete.
La ferestrele caselor vechi vedeam, cnd eram copil,
cteva btrne cu ciorapul, la care stiau mpleti si "pe
dinafar", aruncnd priviri scruttoare la trectori.
Sotiroaia, Carcalechina, Zinca Scolarului, Prunculeasa si
altele stteau cu ceasurile n firidele zidurilor groase, ca
niste stafii din veacurile trecute, dar stafii simpatice ce
erau bucuroase cnd le adresai o vorb n trecere si mai
ales cnd le spuneai o noutate.
159

Totui, un stil ce se ivi la trecerea secolului al XVIII-lea

ntr-al XIX-lea si n-a durat dect cteva decenii, a lsat
cteva urme interesante n Brasov. Din Weimarul
olimpianului Goethe si al tulburtorului Schiller si din
Viena lui Grillparzer cel ndrgostit de "ale mrii si ale
iubirei valuri" si a genialului Beethoven, neoclasicismul
arunca valuri att de puternice, nct chiar Brasovul a fost
atins de ele. Un arhitect din capitala Austriei a fost chemat
ca s cldeasc pentru familia von Herbertheim un mic
palat cu scri spatioase, nu strmte ca la casele brasovene,
si cu un balcon spre strad. Aici se mut generalul dup ce
orasul a cumprat-o cu 10.000 de fiorini - o sum
neobisnuit pe vremea aceea - pe seama celui mai nalt
demnitar al stpnirii austriace. Astzi, n casa aceasta si
n saloanele ei luxoase e adpostit Casina ronn.
Exemplul lui von Herbertheim gsi imitatori.

160

In Trgul Grului - a crui fotografie o reproducem de

asemenea - stilul neoclasic a schimbat faadele unor case
vechi, precum e cea pe sub balconul creia intri n piaa
Sub Bucium, sau a dat cte un portal cu ornamente
frumoase.
Pn si n Ulia Neagr, att de izolat de zgomotul vietii
moderne, cu casele ei vechi si fr prvlii, vezi un balcon
la casa n care sedea avocatul Popescu pe cnd eram eu
copil. Adevrat c si peste drum e o cas cu frumoase
ornamente rococo, iar tocmai la captul nordic al strzii
s-a zidit, ling zidurile cettii, o cazarm, creia i zice tot
"neagr", ca strzii (care purta acest nume nc cu dou
veacuri nainte de marele incendiu). Tot n ulita aceasta
s-a deschis, ns numai n anul 1873, hotelul Unio, care nu
prea avea un nume bun, si n locul cruia a venit, n 1893,
Grand Hotel, cu opt putine - n Brasov le zicea "vane" pentru bi. Hotelul Barosch, prefcut din casa lui
Montaldo din Ulita Cldrarilor si deschis n anul 1894,
desi avea 48 de camere, baie si chiar telefon, s-a nchis nu
peste mult timp dup ce s-a deschis. Celelalte hotele erau
n Brasovechi sau Blumna, unde locuitorii erau mai putin
rezervati fat de oaspeti. Adevratele hotele, n sens
modern, Coroana si Aro, sunt ns fiice ale veacului
nostru. Vechea Coroan din Ulita Vmii era mai degrab
un han, la care trgeau aproape numai sasi din alte prti.
Ea s-a zidit n 1823, pe locul potei celei vechi, si a fost
drmat n 1912. Vechiul han al orasului avea, n 1519,
dou paturi pentru oaspeti.
In tineretea mea biserica catolic din Ulita Vmii se
transforma aproape pe nesimtite din german n
161

ungureasc. Popii erau mai toti svabi maghiarizati, sau pe

cale de a se ungurii - soart care-i astepta si pe sasi dac
rmneau catolici - dar gimnaziul de lng ea era la
nceput nc att de puin maghiar nct ntiul ei director
era romnul Iacob Muresianu.
Pe vremea cnd biserica se zidea din nou n stil baroc, si
chiar mai trziu, cnd postul de director de liceu nu era
incompatibil cu cel de conductor al "Gazetei
Transilvaniei", n Ardealul mbibat de spirit austriac
nationalittile erau puse n slujba casei domnitoare si a
catolicismului care o sustinea. Mai ales pe vremea
absolutismului, dinastia avea un puternic aliat n
functionarii ce introduser sfnta birocratie. Cnd
"amploaiaii" si fceau cruce, ei se gndeau "n numele
mpratului"; dar pe ct de severi si constiinciosi erau n
serviciu, pe att erau de veseli, deschisi la vorb si dornici
de brfeli nevinovate, de muzic melodioas si de reviste
umoristice, cnd ieseau din birouri. Ei au imprimat si
Brasovului "cachetul" Vienei.
In marele cazan habsburgic fierbeau la un loc cehi si
poloni cu nume nemtesc si nemti cu nume cehesc sau
polonez. Toti erau numai austrieci. Capitala Ungariei
locuit de germani, ofiteri nemti ai cror printi erau nc
croati .. iat Austro-Ungaria nainte de dualism. La 1867
ns, monarhia s-a mprtit n dou prti distincte, cea de
dincolo de ruleul Leita si cea de dincoace. Cisleitania si
Transleitania devenir cele dou "sfere de influen",
austriac si ungureasc, ceea ce nsemna c o parte era
condus de nemti, iar cealalt era lsat la cheremul
maghiarilor.
162

Dar cnd perucile uriase purtate de Ludovic al XIV-lea

fur nlocuite cu perucile urmasilor lui, Ludovic al XV-lea
si al XVI-lea, si stilul baroc trecu n cel rococo, Austria
era nc catolic si german. In Brasovul situat n afar de
frmntrile politice, nici catolicismul, nici germanismul
austriac si nici stilul rococo si Biedermeier, care i-a urmat,
nu au avut o influent mai mare asupra cldirilor publice
si particulare, spre deosebire de celelalte dou orase mari
transilvane, Sibiul si Clujul, considerate drept "capitale
politice". Palatele baroce si rococo, ca Brukenthal si
Banfi, vorbesc de aceste timpuri, cnd rafinata art
politic austriac stia s fac chiar din elita populatiei
bstinase exponentii elurilor urmrite de Habsburgi. Iar
catedrala din Blaj dovedeste c acea parte din romni care
trecuse la Unire, mbrtisnd Roma, a strns n brate
Viena.
Din stilul rococo avem numai urme nensemnate la
Brasov. Cele dou palate celebre, de la Schonbrunn lng
Viena si Sans-Souci n Potsdam, erau dou rivale
nempcate. De multe ori m ntreb dac pentru poporul
german n-ar fi fost o fericire dac n lupta ce a izbucnit
n-ar fi rmas nvingtor Frederic cel Mare, ci Maria
Tereza. Desigur c sub ea si urmasii ei, imperiul german
n-ar fi realizat progrese ca sub Hohenzollerni; dar sub
conducerea austriac germanii ar fi avut desigur acea
ntelegere pentru altii care lipseste cu desvrsire
prusacilor rigizi, ce, tocmai din aceast cauz, sunt asa de
antipatici celor bruscati de ei si chiar conationalilor lor din
alte prti. [...]
163

In copilria mea se cnta frumos si se predica si n

Biserica Neagr si n cea catolic. Acorduri grave de org
fceau s vibreze la vecernii preii goi ai catedralei
gotice, iar prin aerul mbibat de miros de tmie al
bisericii cu altare mpodobite cu dantele si flori, se nla
Ave Maria lui Schubert cel catolic, nemuritorul izvor de
melodii de la Viena. De pe amvonul acestei biserici
catolice se auzea glasul blnd al prinului Hohenlohe, frate
sau vr cu fercheul ofiter de husari care frngea inimele
brasovencelor. Cei ce-l ascultau ns nu mai erau dect n
parte germani, cci multi din ei nu mai vorbeau nemteste
dect cu printii lor, iar cu copiii ntrebuintau "limba
statului", maghiara.
De pe amvonul Bisericii Negre rsuna ns vocea unui
orator cu glasul sonor si cu accente vibrante de
admonestare, "popa l mare", Franz Obert, care striga
credinciosilor si: "Faceti copii!" [...]
De fapt statistica din 1890 arta c din 30.739 de locuitori
(civili), sasii, odinioar populatia majoritar a Brasovului,
rmseser numai cu 9578 de suflete, pe cnd romnii
erau 9758, iar maghiarii 10.441, ntre care izraelii 769
(armenii si germanii maghiarizati nu se pot deosebi de
unguri n datele recensmntului). Numrul maghiarilor
crestea, pe msur ce se industrializa orasul, prin
muncitorii din fabrici, veniti mai ales din Scuime. [...].
Deoarece o parte din ungurii veniti n Brasov nu era nici
catolic, nici evanghelic, ci de rit calvin, s-a zidit, prin
1890-1891, pe Bulevardul Ferdinand, pe care ne-am
plimbat n capitolul prim, biserica reformat. Dup
obiceiul adoptat pn acum, ar trebui s vorbim despre
164

stilul acesteia. Dar daca m ntrebati n care stil e zidit,

trebuie s v rspund c
nu stiu. Sau: n nici un stil
consacrat, cel mult n felul
fiantezist si individual al
sfrsitului de veac XIX.
Ea seamn aidoma cu
modelele dintr-un album
de pietre colorate "Anker",
pe care le cptam dar de
Crciun si din care
cldeam case. Cnd a
nceput ridicarea acestei
biserici, alt vnt btea la
Brasov; lipsa de stil era
ns tot asa de pronuntat.
Prin decretul imperial pornit din cancelaria luminatului fiu
al Mariei Tereza, care ddu lovitura de gratie
conservatorismului, desfiintnd privilegiile si deschiznd
portile Cettii si pentru alt lume, si-au fcut intrarea n
oras oameni noi, cu idei nou. Compania greceasc de
negustori, care de mai de mult avusese dreptul s fac
nego n Brasov, avea mai nti o capel n Trgul Boilor,
apoi si zidi n anul 1787 o biseric n Trgul Cailor. Acest
locas sfnt este ndrt, n curte; spre strad e o cas mare.
"Aici te-ai nscut tu", mi zise odat tata, pe cnd treceam
pe dinaintea ei, "si aici a murit maic-ta, dup ce te-a
nscut", se gndi el. Ea nu e ngropat "la greci", dar n
cimitirul de lng zidurile Cettii odihnesc osmintele
165

unui descendent al Brncoveanului(*.

(*

n cimitirul din spatele bisericii Sfnta Treime sunt

nmormntai Elena Brncoveanu-Cantacuzino, tatl ei, Manolache
Brncoveanu, si mama ei, Zoia Sturdza (Cf. O. Sulutiu, Brasov,
Buc., 1937, p. 199).
166

Interiorul bisericii are odoare bogate: ntre ele un foarte

frumos epitaf, cusut n Viena n 1716. In ea stpneste
atmosfera de cucernicie a ortodoxismului. "Greceasc" i
se zicea fiindc negustorii care o zidiserc erau veniti din
Peninsula Balcanic si aveau sentimente grecesti. Panaiot
Nica a fcut bisericii donatiuni importante, ca si alti ctitori
de origine macedoromn, toti negustori cu vaz si cu
avere. Au sprijinit-o ns si boierii din Tara Romneasc
pribegiti la Brasov. Brncoveanu, Vcrestii si alte fee
simandicoase, care mai nainte stteau n Schei si umblau
la Sfntul Nicolae, trecur la Sfnta Treime, ale crei
catastife nregistreaz de aci nainte numele unui uu,
Mavrcocordat si altii.
Pe cnd eram copil, la noi n cas se vorbea mult de
procesul romnilor cu grecii pentru aceast biseric. Dar
cu toat argumentatia strns a unchiului meu Ioan cavaler
de Puscariu, functionar superior n Ministerul cultelor din
Budapesta, si cu toat aprarea avocatului N. Strvoiu din
Brasov, guvernul din Pesta, care nu vedea cu ochi buni
ridicarea romnilor, ddu dreptate grecilor. De acum
nainte o mn de greci problematici puse stpnire pe
averile lsate n cea mai mare parte de romni evlaviosi,
beneficiind de casele si venitele considerabile ale acestei
biserici, la care slujea pe vremea mea un preot cu
camilafc, adus din Grecia.
Istoria noastr e plin de nstrinri de avere romneasc,
nct nici aceast nedreapt sentint a Curtii din Budapesta
n-a putut tine n loc mersul victorios al romnismului.
167

Doisprezece ani dup revoluia lui Tudor Vladimirescu,

negustorii
romni
din
cetatea Brasovului izbutir
s-si agoniseasc n plin
centru al orasului un loc pe
care construir o cas de
rugciuni numai pentru ei.
In tinereea mea s-a ridicat
pe acest loc, la 1895-1896,
n Trgul Grului, si
biserica Sfintei Adormiri.
Prim-epitrop al acestei
biserici si efor al scolii de
lng ea a fost strmosul
meu, negustorul Gheorghe
Nica.

George I. Nica, Romn gr. or.,

nscut n 1792 la Prejmer,
comersant n Braov, primul
curator i inspector al colei
romne gr. or. din BraovCetate.

168

Iorga, marele mester al cuvntului, i-a intitulat, scurt si

pregnant, Sate si preoti un volum despre Ardeal. De fapt,
n satele mici si necjite s-a mentinut populatia bstinas a
acestei provincii romnesti, condus de slujitorii altarului.
Despre locuitorii romni ai oraselor s-a scris prea putin. Ei
merit ns o mai mare atentie, si ntre ei cu deosebire
brasovenii.
In cetatea Brasovului, n care n-au putut ptrunde mult
timp scheienii, au intrat, mpreun cu negustorii greci,
care nu nsemnau pentru patriciatul ssesc nici o
primejdie, cci erau putini si n cele mai multe cazuri
trectori, si negustori romni. Veacul al XVIII-lea si ntia
jumtate a celui urmtor au nsemnat epoca de nflorire a
comertului romnesc. Pn la nouzeci la sut din tot
negotul brasovean era n mini romnesti. "Negustori si
orase" ar putea fi titlul unui nou volum despre romnismul
din Ardeal.
Acesti romni din Cetate se deosebeau de cei din Schei. In
graiul lor se strecurar cuvinte de origine german
(precum sunt mai multe din cele date de noi ntre
ghilimele) si locutiuni modelate dup nemteste, iar n
obiceiurile lor cteva mprumutate de la sasi. In locul
antiriului, negustorii veniti din Imprtia turceasc
mbrcar haina nemteasc. "Nemtesc" nseamn, n cazul
acesta, "ssesc", dar mai cu seam "austriac". Cu Viena,
care avea o biseric greceasc si o colonie de
macedoromni (din care se ridicar bogtasi si mecenati
ca Sina si Dumba, baroni austrieci, si n care un magazin
din centrul orasului se numea "La prinul Ipsilanti"),
negustorii brasoveni aveau legturi stabile. Viena era egal
169

cu Europa si pentru oaspetii din Principate. Un Enchi

Vcrescu a fost primit cu amabilitate la un "asambleu"
din capitala Austriei. Fiii negustorilor romni din Brasov
studiau n secolul al XIX-lea la universitatea vienez, si
unii din ei se stabilir n orasul studiilor lor, ca chimistul
Nicolae Teclu, membru al Academiei Romne, sau
doctorul Sterie Ciurcu.
In tabra imperial a luptat la 1848 legiunea din ara
Brsei sub conducerea lui Costache Secreanu, pe cnd
socrul acestuia (si strbunicul meu), mai nainte pomenitul
Gheorghe Nica, primea n casa sa ospitalier pe fugarii
revolutionari moldoveni, Bal, Alecsandri, Sion si alii.
[...].
Un rsunet puternic avuse pe vremea printilor mei
impuscarea lui Maximilian de Mexico, nefericitul frate al
lui Franz Josef. Doar acel btrn ntunecat si cu faa
pmntie, care umbla solitar, n tineretea mea prin strzile
Brasovului, legnndu-si capul greu pe picioarele rnite n
timpul revolutiei, tribunul de la 48, Axente Sever, la
fiecare dram nou n familia Habsburgilor - si au fost
multe - murmura: "Pedeapsa lui Dumnezeu!"
Cu saii, negustorii din Cetate se nelegeau destul de bine,
cci erau ca si ei, oameni practici si harnici. Dar raporturi
mai strnse nu existau ntre sai si acesti valahi [...] al
cror lux l considerau ca o slbiciune de caracter. Cu att
mai mult apreciau ns "beamterii" si ofierii austrieci firea
deschis, frumusetea si hainele romncelor, cu care
dansau graiosul lncier si pluteau n pasii mazurcelor si ai
valsurilor lui Lanner si Strauss.
170

Vremurile nou nu se potriveau ns cu traiul patriarhal al

negustorilor veniti din Orient, ai cror copii se ndeprtar
de meseria printilor si se nstrinar de Brasov. In a doua
jumtate a secolului trecut negotul trecu din minile
romnilor n ale armenilor, evreilor si sasilor, care
nteleser c tehnica modern cerea o adaptare a
metodelor nvechite de a face comer.
Cnd n Trgul Grului, pe un loc cumprat de un
negustor romn, se ridic biserica Sfintei Adormiri, fu ales
stilul bizantin, care convenea credintei noastre. Micul turn
al faadei avea singura cupol ce ptrunse n centrul
orasului. Planurile le fcuse un sas din Brasov, inspirnduse, desigur, de la biserica Domniei Blaa din Bucuresti.
Nu era ntia oar c sasii lucrau dup gustul musteriilor
romni. Argintarii iscusiti stiau bine cum trebuiau turnate
si aduse din ciocan bijuteriile si sculele cerute n trile
vecine, cei ce fceau lzi nflorite de Brasov, plosti de
lemn, precum si olarii pentru ulcioarele de lut ars,
nscoceau figuri (cerbi si psri) care romnilor le
plceau. Mesteri zidari sasi erau adusi n trile romne ca
s ridice biserici mari si luxoase, ca acel Vitus-Veit care a
fost chemat la Curtea de Arges.
In stil bizantin e si biserica unit ce s-a zidit dup cealalt
Unire, cea mare, n strada Iorga. Ea face parte din sirul de
catedrale si biserici pe care neamul le-a ridicat n
amintirea realizrii visului secular. Dup 1918, numrul
functionarilor greco-catolici crescnd, cu deosebire sub
Consiliul Dirigent, s-a mrit si prestigiul lor. Uniii, care
erau numai 378 (fa de peste 9000 de ortodocsi) dup
171

statistica din 1890, cerur o biseric pentru ei n cea mai

frumoas parte a Brasovului.
Afluxul romnilor din alte prti la Brasov ncepuse ns cu
un veac nainte. Cu nflorirea negotului nu venir numai
macedonenii, ci si romni din ar, din ntregul Ardeal si
mai ales din mprejurime. Si din Schei coborr n Cetate
negustori vechi si recenti. Fratii Stnescu, care pe vremea
mea erau cei mai de seam comercianti din Cetate, erau de
pe Valea Prahovei, marele filantrop Nit Iuga era originar
de la Hunedoara, Mandragiu si fratii Eremias si Savu din
Scele. Dintre rudele mele mai apropiate, dup mam si
bunic, erau veniti: din Macedonia, Nica si probabil
Ciurcu; din Buzu, Dima; din Schei, Voinescu si Florian.
Dar nu numai negustori, ci, deodat cu deschiderea
gimnaziului la mijlocul secolului trecut, profesori - ntre ei
si din Bucovina si prtile ungurene - avocati, medici,
functionari de bnci si alti intelectuali. Dup tat, care era
avocat n Brasov, sunt din Bran; din surorile mamei mele
una a fost mritat cu un profesor originar din Scele, alta
cu un avocat din Muntii Apuseni, stabiliti tot n Brasov,
iar alte dou surori au fost cstorite cu un judector si cu
alt avocat, din Cmpia Ardealului si din Rsinarul
Sibiului.
Am citat acest caz cci el mi se pare instructiv pentru
marea primenire social ce a urmat n a doua jumtate a
veacului trecut n Brasov, dup ce zidurile medievale au
czut. Pentru nviorarea cu snge proaspt si sntos de la
sate, meritul cel mare l au tot negustorii, care n-aveau
numai fete de mritat, ci si o adnc pretuire a
intelectualittii. Ei au fost sprijinitorii lui Bariiu si ai
172

Muresenilor, ai "Gazetei Transilvaniei", ai gimnaziului si

prietenii lui aguna.
Noii cetteni ai Brasovului au contribuit la ridicarea
orasului, care deveni un puternic nucleu romnesc.
Pricepere artistic cutm ns n zadar n cldirile nou ce
au rsrit pe locul arcurilor deschise n partea nordic a
orasului si n centrul n care au ptruns si alte neamuri
dect sasii. Casele se nal n mod firesc, deodat cu
nmultirea populatiei. Deasupra zidurilor groase se ridic
al doilea etaj, sub portile boltite se fac, n strzile
principale, prvlii; etajul prim, n piat ncepe s fie
rezervat birourilor. Casele ajung s fie cel mai sigur
plasament al banului. Noul tip de cldiri, asa-numitele
"czrmi de nchiriat", rsar ca ciupercile. Ele sunt un fel
de frati buni cu cazrmile, colile, spitalele si cldirile
pentru oficii publice si birouri pe care le vom ntlni cnd
vom vorbi de "brul" din jurul Brasovului.
La acestea vom cuta n zadar un stil. Pretentia de a fi ca
n alte orase mari o aveau numai casele bogtasilor, care
nu erau prea crutori cnd voiau s fac impresie si
ostentatie cu averea lor. Dar tocmai deceniile din urm ale
veacului trecut si anii dinti ai celui prezent au fost si n
alte prti dect la noi cele mai putin stpnite de gust
artistic n arhitectur. La casele zidite n Brasov n vremea
aceasta, rareori vedem elegana unei linii si armonie la
podoabele unei faade prea ncrcate. Caracteristic e faptul
c ele nu apartin sasilor, sobri si cumptati, ci altor
neamuri. Casele elegante ale celor doi Stnescu n Ulia
Cldrarilor, una cu medalioane aurite si parchete
173

comandate la Viena (Hotelul Continental), casa avocatului

Garoiu n Ulita Vmii, cu fatada ei pestrit ca a palatului
Sturdza din Bucuresti, casa Safrano m Sirul Inului, sau
Mandel n Trgul Grului, toate acestea si probabil si cea
din Strada Sfntului Ioan, n apropiere de biseric, sunt
din anii 1864 pn la 1904.

La trecerea din veacul al XIX-lea n cel de al XX-lea

inginer al orasului era Kertsch, un brbat luminat, umblat
prin lume - fusese si n Romnia, unde a fcut lucrri
importante si avea sotie romnc - si cu vederi mai largi si
moderne. Lui se datoreste c Brasovul are conduct de
ap. Numai gustul lui artistic era cam bizar. In Ulia
Vmii, casa Ghi Pop are un aer distins, dar cea de peste
174

drum, zidit pentru un armean, care inea "trafic" , adica

debit de tutun, era att de ncrcat cu diferite amnunte
de toate colorile nct semna mai mult cu o pagod
chinezeasc dect cu o zidire potrivit ntr-o strad
brasovean. Cnd s-au cldit case pe locul ocupat
odinioar de Poarta Cldrarilor, la captul nordic al
strzii, Kertsch si-a fcut n 1888 o vil cu balcoane si
cornie si cu un turnule, care, lipit de cele trei edificii
mari, fcea impresia unei locomotive ce trage trei
vagoane.

"Vilele", adic casele nconjurate de mici grdini ingrijite,

care ncepuser s se cldeasc prin Blumna, pe Straj,
pe Livada Potii si pe Romuri, ptrunser si ele n cetatea
175

mrit prin Bulevardul Ferdinand. Am vorbit nainte de

vila Maurer si vila Baiulescu, unul prefect pe vremea
Austro-Ungariei, cellalt primul prefect dup intrarea
romnilor n Brasov. Sirul de vile din Strada Nicolae Iorga
este o creatie de dup ntiul rzboi mondial.
Pe timpul meu lumea nu era prea religioas, si prea puin
bisericoas. Crescut n spirit pozitivist, generatia din care
fceam si eu parte considera religia ca o igien sufleteasc
si mergea la biseric mai mult din obisnuint. De aceea nu
trebuie s ne mire c n ara mrit nu s-a cldit catedrala
romneasc proiectat. Numai evreii, care s-au nmultit
mult de cnd se nfiintase, la 1827, comunitatea evreiasc,
au ridicat un templu n 1903, n Strada Muresenilor (fost
a Orfanilor, mai demult a Scheilor), ntr-un stil special, cu
elemente maurice. Zidul faadei, n crmid rosie si
tencuial alb, e att de nalt nct acoper din strad
cupola. Casa de rugciune de pe vremea mea rmase
fractiunei ortodoxe.
Despre biserica calvin, confesiunea celor mai multi
unguri veniti la Brasov, am vorbit mai nainte, dar n-am
pomenit nimic despre virulena boalei maghiarismului,
care devenise acut pe la sfrsitul veacului trecut, cnd au
aprut casele zidite n "stil unguresc". Acestea n-au ajuns
niciodat monstruozittile unor cldiri din Cluj (ca de
exemplu Camera de comert) si mai ales din Oradea, dar
gsim totusi soclul si muchiile greoaie, de piatr
necioplit, "Tulupanii" - lalelele - pe faad, cupolele mari
la palate (ca cel de justitie) si pentru mine neexplicabile
176

obeliscuri, ca cele de la Palatul de justitie.

Probabil prin reactiune, aprur atunci si casele n stil
romnesc, care deveniser moderne la nceputul acestui
veac n Bucuresti. Cu elemente din mnstiri, conacuri
boieresti si din cule, ele plceau mult la nceput, cnd nu
se aplicau coloanele groase si scurte, pe care se sprijineau
arcurile boltiturilor, si la edificii mari. Acest stil era
frumos numai la cldiri fr proportii mari. Internatul
Liceului Saguna, zidit n strada Prundului n 1910 de
arhitectul brasovean G. Dusoiu, care mi se pare c a fcut
si casa avocatului N. Strvoiu, n Strada Caterinei (azi a
Brncovenilor), Camera de comer, Casa profesorilor si
alte cteva sunt n stil romnesc.

Internatul Liceului aguna

177

Mai usor era pentru sai s gseasc n rile germane

modele pentru un stil "ssesc". Hotelul Coroana, Liceul
Honterus, banca de la intersectia Ulitei Cldrarilor cu
Michael Weiss, n care este astzi uzina electric, si alte
cteva cldiri zidite mai ales de arhitectul Schuller, se
prezint bine n ansamblul orasului.

Liceul Honterus

Ceea ce nu se poate spune despre casele n stilul modern.

Arhitectii vienezi, grupati la nceputul acestui veac n jurul
asa-numitei secesiuni, stau si la leagnul acestei directii.
Dar ea are rdcini mai adnci. Si n arhitectur avem o
epoc de piatr si de lemn, creia apartin toate stilurile
enumerate pn acum, si o epoc de fier si ciment, care
face posibile constructii gigantice, ca zgrie-norii
178

americani, mai nalti dect Tmpa brasovean. Expozitia

din Viena a adus "roata urias"; cea din Paris, de la 1889,
turnul Eiffel, iar cea din 1900 podul Alexandru ce
traverseaz Sena, avnd un singur arc. Cnd scheletul de
fier a fost umplut cu crmizi, zidurile subtiri de beton
armat s-au adeverit mai solide dect cele groase de
crmid, permitnd arhitectului s nale cldirea pn la
altitudini ametitoare, la care te duceau ns ascensoarele
electrice n cteva frnturi de minut. Populatia oraselor
avea de aci nainte loc, iar confortul, acest ideal nou al
omului modern, putea fi gsit n cele mai mici
apartamente din "blocuri". Pe ctiva metri ptrati locuinta
avea dormitoare cu camer de baie, sufragerie cu oficiu,
"studioul" cu "debaras"-ul, buctria cu camera de
servitoare si scar separat de serviciu, si alte ncperi,
minuscule dar cu tot ce-ti doreste inima, balcoane,
alcovuri, sere etc. Fatadele acestor edificii n form de
cuburi sau turnuri, dup nltime, au linii drepte si preti
pe care se reazim acoperisele scunde, nlocuite adesea cu
terase.
Ochiul trebuie, fireste, s se deprind cu stilul cel nou si
cu dimensiunile lui, imense n exterior, minuscule n
interior. Dar el a rsrit n mod organic din inima si felul
de viat al omului modern, care are alte obiceiuri si
petrece vremea mai mult n birouri, cluburi, n tren,
automobil si pe vapor dect n cas, schimbnd locuintele
si chiar orasele, de cte ori se iveste trebuinta, fr ca s
fie mpiedicat de prea mult calabalc. Ochiul trebuie s se
mprieteneasc cu formele nou ale acestor cldiri, pe care
179

ncepe s le gseasc frumoase, de cnd dibuirile initiale

ale arhitectilor au disprut si la spiritul practic se adaug
talentul artistic. Fireste, acolo unde, ca la Brasov, saltul
s-a fcut aproape dintr-o dat din evul mediu la timpul
ultramodern, contrastele vor fi nc un timp oarecare
izbitoare si nu vor jigni
numai pe cel ruginit n
traditie, ci si pe cel ce
vrea s vad o trecere
armonioas de la o epoc
la alta, de la un stil la cel
urmtor. Hotelul Aro,
care e unul din puinele
monumente reusite ale
stilului modern n Brasov,
st nc prea izolat ntre
celelalte case vecine.
Vorbind despre Brasovul cum nc nu era pe vremea mea
si cum nu mai era cnd eram copil si adolescent, am intrat
n oras pe la hotelul Aro, unde aproape toti strinii si dau
ntilnire. Ar fi cazul s ncheiem ntia parte a acestei crti
aici, unde ne-am pomenit din nou. Dar ne-a mai ramas o
biseric, dac nu un stil, s ne ocupm cu ea, mai cu
seam c nu e o biseric oarecare, ci Sfntul Nicolae din
Schei.
Desi despre aceast biseric avem o monografie
voluminoas si lucrat cu mult devotament de un fost
preot al ei, Candid Muslea, nu stim cnd au nlat
scheienii lcasul lor sfnt. E mai mult ca sigur c n satul
180

din apropierea Brasovului a existat o cas a Domnului si

nainte de "vremea
bulgarilor", si nu numai
o cruce de lemn, cum
presupun unii(*. Ar fi
inimaginabil
ca
n
Rsnovul nvecinat - la
care ajungi de-a dreptul
dac o iai prin Poian si
cu care nc popa Mihai
avea legturi att de
strnse - biserica de
piatr s aib, gravat
anul 1384, iar la Schei
s nu fi fost o biseric.
(*

Candid Muslea susine c n anul 1399 Scheii aveau bisericua

lor din lemn, atestat de papa Bonifaciu al IX-lea, ea fiind ridicat
pe locul unei cruci de lemn datnd din 1292. Zidria din piatr a
actualei biserici, arat C. Muslea, a fost nceput n 1495, de ctre
Vlad Clugrul, domnul Trii Romnesti, pribeag pe atunci prin
acele locuri. Lucrarea nu a putut fi terminat, fapt care-l determin
pe Neagoe Basarab s-si trimit, n 1519, mesterii spre a o svrsi
ntr-o prim form, mrit fat de planul initial.
In 1584, domnitorul Petru Cercel asigur zidirea altarului, horelor
si tindei femeilor si mpodobeste lcasul cu mai multe icoane. Nu
mult dup aceea, n 1595-1597, Aron Vod, domnul Moldovei,
desvrseste cele ncepute de Petru Cercel, zugrvind interiorul,
ridicnd clopotnita si nzestrnd biserica cu pretioase odoare de
cult. Daruri mseamnate mai fac bisericii Mihai Viteazul, Petru
Rares, Gheorghe Stefan, Constantin Brncoveanu si altii, precum
si multi dintre enoriasi.
181

Cnd aeaz Eminescu epoca de aur a cavalerismului

medieval n satira a patra? La o mie patru sute. De atunci,
182

sau mai exact cu un an nainte de aceast dat, este bula

papal citat mai nainte, n care se vorbeste cu ngrijorare
de o biseric pentru romni, greci, bulgari si armeni. Ceea
ce nsemneaz c pe vremea aceasta Brasovul era un
centru comercial important, care atrgea pe
ntreprinztorii negustori levantini. Aici gseau ei puntea
ce-i lega cu Apusul. Era ntiul val mai puternic de fugari
dinaintea turcilor, cruia i-a apartinut o vreme si Mircea.
Cnd n locul vechii biserici, probabil de lemn, se fcu, la
sfrsitul secolului urmtor, una de piatr, care a fost
mrit n curnd, cu ajutorul unor domni piosi din ara
Romneasc si Moldova, legturile cu voievodatele vecine
devenir si mai strnse, si biserica din Schei putu s
devin, graie munificenii unor domni cu o vie
solicitudine pentru fratii de dincolo de munti, un focar
cultural de primul rang.
Pozitia Brasovului la ntretierea a dou culturi, cea
rsritean si cea apusean, se reflect si n factura
bisericii Sfntului Nicolae, care e un fericit amestec de
diferite stiluri sau, mai bine zis, care ntruneste n sine cele
mai diferite influene si alege cu un instinct artistic sigur,
cele mai remarcabile si esentiale trsruri arhitectonice ce
vin din Orientul iubitor de boltiruri si culori, precum le
gsim mai ales n cele dou paraclise si precum erau n
pictura mural intern si extern, si din Apusul care se
nlta spre cer cu turnuri ascutite.
Ca la attea biserici si palate din strintate, a cror cldire
a durat un timp mai ndelungat, la planul ntiului arhitect
s-au adugat elemente nou care tineau seama de gustul
183

timpului. La baza cldirii stau ns dou elemente curat

romnesti, de mare pre, de care au tinut seama arhitecii
de mai trziu: elegana liniei zvelte ce tinde spre nltimi
si pozitia topografic. n privinta acesteia nu se putea gsi
in Schei un podis central mai nimerit si mai romnesc
pentru casa Domnului dect locul ridicat din Prund, pe
care urci dintr-o piat larg (pe care a micsorat-o, rpindui din vederea desftat, casa parohial de curnd zidit) pe
o pant lin. In dos, Tmpa verde. Ea nu e apstoare ca la
Biserica Neagr, ci, asezat la o deprtare potrivit, d
tabloului un fundal fermector si bisericii o perspectiv
plin de efect.
Cel ce a mrit-o, a avut viziunea unei catedrale.
Proportiile ei sunt impuntoare, fr s fie coplesitoare.
Intre bisericile romnesti ea are o mrime ca putine alte,
afar de cea din Blaj, cu mult mai nou, si cteva biserici
din regiunile vestice, n stil baroc, si afar de catedralele
de dup primul razboi mondial.
Despre conceptia plin de elan a arhitectilor ce au dat
bisericii lui Neagoe Basarab proportiile mrite si stlpii de
zid sprijinitori, stau dovad turnurile numeroase si
elegante. In opozitie cu Biserica Neagr, afar de turnul cu
ceas deasupra portii de la intrarea principal, mai are un
turn, mai nalt, peste corpul bisericii; si lng fiecare din
aceste dou turnuri, precum si lng cel al paraclisului de
la a doua intrare, mai sunt cteva turnulete nconjurtoare,
care, toate la un loc, fac iarsi n opozitie cu Biserica
Neagr, ca acoperisul de tigle s dispar aproape de tot si
s nu vedem dect tabla argintie a turlelor ascutite, ca
niste sgeti ce mpung norii. Ele, zvelte si avntate, ar
184

putea mpodobi o biseric gotic cu ferestre lunguiete si

subtiri, dac arcurile acestora nu ar trda alt epoc.
La terminarea acestei cldiri monumentale - pentru
vremile de atunci si mprejurrile de la noi - au contribuit
deopotriv munificena unor domni piosi si a unor
locuitori darnici din Schei, ca si a unor negustori cu frica
lui Dumnezeu fcnd posibil terminarea ei si
nfrumusetndu-i interiorul. Un fiu de comerciant romn
din Brasov lucra, cnd eram copil, pe niste schele ce mi se
preau foarte nalte, la un Sfnt Nicolae frumos si blnd,
precum erau toate picturile lui Miu Pop, influenat de
pictorii vienezi ai vremii. Dar colorile lui n-au rezistat
timpului.
Cel mai romnesc dintre sfini, Sfntul Nicolae, a fost la
Brasov si un sfnt iubitor de carte, dar si un nfocat
aprtor al dreptei credinte.
Nu mult dup moartea lui Honterus, romnii din Brasov
i-au imitat pilda. La sfrsitul veacului al XVI-lea s-a
deschis, de popa Mihai, scoala romneasc (prima de care
avem cunostint sigur)(* dup ce cu saisprezece ani mai
nainte el tradusese, mpreun cu popa Iane, marea
(*

Inc din secolul al XV-lea, pe lng bisericua din lemn a

Scheilor, cel trziu la 1480 - cum susine N. Iorga (sigur la 1497),
a nceput s functioneze si o scoal. In jurul anului 1530, aici se
preda n limba romn, astfel nct la stabilirea trgovisteanului
diacon Coresi la Brasov, el a putut fi ajutat si de ucenicii de la
scoala din Schei. La 1595-1597, cnd Aron Vod termin zidirea
bisericii de piatr, la struinele crturarului pop Mihai, se ridic,
n locul scolii de lemn, cea de piatr, peste care, la 1760, s-a, mai
cldit un etaj, rmnnd astfel pn n zilele noastre.
185

Evanghelie cu nvtur tiprit de Coresi. Deci carte,

scoal romneasc si tipar. Brasovul are meritul de a fi
fost nceptorul pentru cele dou dinti si cel mai activ
continuator al crtilor tiprite.
Prin toate trei saii brasoveni, care aveau nsufletirea
primei generatii de adepti ai noii nvtturi aduse de
apostolul lor, dar aveau si spiritul negustoresc, care le
spunea ce afacere rentabil era noul mijloc de raspndire a
crtii prin inventia lui Gutenberg, sperau s cstige pe
romni pentru luteranism. [...]
Romnii din Schei au rmas drept-credinciosi, precum
peste mai bine de un veac, cnd s-a rspndit la noi unitia,
ei au fost cei mai vajnici aprtori ai ortodoxismului
ardelean. Preotii luminati de la "Sfntul Nicolae" au tinut
piept tuturor atacurilor catolicismului, si ntre ei au fost
unii care au stiut suferi cu brbtie pentru credina lor.
Ei simeau c luptnd pentru biserica strmoseasc apr
nationalitatea lor. Cnd, n tineretea mea, cauza
romneasc nu gsea la Sibiu un ocrotitor destul de
vigilent n mitropolitul Miron Romnul, tot brasovenii
erau cei ce n sinod aveau curajul s-l trag la rspundere.
Romnii brasoveni au avut totdeauna calittile, dar si
defectele neamului. Generosi din fire, ei au fost capabili s
se nflcreze pentru fapte mari, dar n-au prea stiut s
struie n ele si le-au uitat adesea, cnd dezbinrile ntre ei
- mai ales cele de la Sf. Nicolae - li se preau mai
pasionante si mai importante.
Lipsa de orizont creat de muntii ce le nchideau si lor
cmpul vederii se resimte mai cu seam n indiferena lor
186

fa de arte afar de o serioas pricepere muzical la copiii

de negustori, cu o educatie ngrijit de mai multe
generatii. Brasovul n-a avut n arhitectur si sculptur mai
pe nimeni, pictorul Misu Pop st mai modest alturi de
muzicianul Ghit Dima, iar poeti si scriitori ca I. C. Pantu
si Ecaterina Pitis sau Maria Baiulescu din timpul meu sunt
numai talente minore. Cele mai de seam personalitti
culturale pe care le-am apucat eu (sau au lucrat pe vremea
printilor mei) erau venite la Brasov din alte prti (sau se
trgeau din printi sositi la Brasov de aiurea, ca poetul St.
O. Iosif): G. Baritiu, Andrei Muresianu, I. Lepdatu, G.
Munteanu, A. Brseanu, V Onutiu, Z. Brsan s.a.
Brasoveni au fost ns cei trei frati Bogdan, Ioan,
Gheorghe (Duic) si Alexandru.
Ct de puin simte brasoveanul nevoia de a lua contact
nemijlocit cu artele se vede din faptul c n acest oras, care
are azi o populatie de peste o sut de mii de suflete, nu
exist un teatru. A lipsit n toate timpurile o revist
romneasc mai de seam, iar orchestra orasului, dup o
activitate de multi ani, a fost lichidat...
CEI CE AU SCRIS DESPRE BRAOV
Dac brasovenilor le-a lipsit un sim mai dezvoltat pentru
arte, ei au avut n toate timpurile oameni care s-au
interesat de trecurul orasului lor. Si nu numai istorici de
meserie ci si diletanti cu dragoste pentru alte vremuri si
locurile pe unde au hlduit naintasii lor. Att romni ct
si sasi. Ei au scotocit filele inglbenite ale arhivei
brasovene, adpostit cu grij n chiar Casa Sfatului.
187

Acolo trona, ntre rafturile ncrcate, un brbat mic de stat

si cu barb deas, ndrgostit de documente vechi, Fr.
Stenner, nsusi autor al ctorva studii despre trecutul
Brasovului. El a lucrat cu rvn, prea putin rspltit, la
un indice bine ntocmit, de care s-a folosit adesea Nicolae
Iorga cnd trecea vijelios prin aceast arhiv bogat (care
mai trziu s-a mutat n bastionul de la captul spre Schei
al Trgului Cailor renovat). Un numr de volume de studii
si documente a fost rezultatul cercetrilor lui Iorga.
Mai ncet si mai sistematic lucra cumnatul lui, scrupulosul
elev al lui Jirecek [sic!], nvtatul slavist si academician
Ioan Bogdan brasovean de nastere, care ne-a dat, n 1902,
un volum bogat de Documente si regeste privitoare la
relatiile Trii Romnesti cu Brasovul si Ungaria. Sasii au
publicat sapte volume de Quellen zur Geschichte der Stadt
Kronstadt si un numr mare de studii si articole n
revistele lor si n gazeta lor local "Kronstdter Zeitung",
de Fr. Philippi (care, ca si istoricul de arte E. Kuhlbrandt
si Fr. W. Seraphin mi-a fost profesor n liceu), G. D.
Teumsch, J. Teutsch si altii.
In biblioteca Liceului Honterus se gsea manuscriptul
(trecut apoi n arhiva Brasovului) unei cronici pline de
amnunte interesante despre Brasovul vremurilor trecute,
intitulat Collectania zu einer Particular-Historie von
Kronstadt, scris la 1741 de Thomas Tartler si continuat
si augmentat de Josef Trausch. Ea a fost utilizat de cei
mai multi scriitorii care descriu vechiul Brasov. Despre
Biserica Neagr se spune c a fost zidit cu cheltuiala
galilor, anglilor, batavilor si principilor germani. La ei
gsim reprodus pe ct se pare din izvoare mai vechi,
188

stirea despre venirea salahorilor bulgari la 1392, crora li

s-au pus la dispozitie, precum se spune precis, locuinte n
"Obere Vorstadt", care exista deci de mai nainte. Stirea
aceasta o aflm apoi si la cei doi cronicari romni, popa
Vasile (mort la 1699) si Radu Tempea.
Cronicarul timpurilor mai nou, constiincios si ndrgostit
de statistici si date oficiale, a fost doctorul Ed. Gusbeth,
care scrise la nceput, n 1884, un volum Zur Geschichte
der Sanittsverhltnisse in Kronstadt si care a continuat
apoi, ntre anii 1884 si 1901, cu rapoartele sale anuale
despre Das Gesundheitswesen in Kronstadt. Cnd l
vedeam trecnd grbit pe strad, de la un pacient la altul,
mbrcat totdeauna cu un pardesiu, cu barba ncaruntit si
cu "tvicherii" pe nas, n-as fi bnuit c graba lui era
pricinuit de nerbdarea de a mai aduga un amnunt la
cronica lui, case nu se mrginea la chestiuni de igien si la
starea sanitar, precum cu modestie spune titlul, ci atingea
cele mai variate chestiuni n legtur cu Brasovul. Crtile
lui au fost pentru mine un izvor bogat de informatii si de
mprosptare a amintirilor. Din ele vedem mereu ct de
greu era pentru printii orasului s ia o hotrre si s
introduc o inovatie. Gusbeth nsusi, cnd era vorba ca s
se aduc electricitatea, observ c ea e de prisos cnd
functiona foarte bine uzina de gaz aerian.
Tocmai din vremea petrecerii mele n Brasov, sau de
contemporani cu mine, sunt cele mai multe scrieri,
monografii sau studii de amnunt n limba romn despre
Brasov. Cnd n 1883 se tinu adunarea general a
Asociatiunii Transilvane la Brasov, comitetul local
189

nsrcin pe profesorul de istorie, doctor la Viena si un

istet mnuitor al condeiului, N. Pop, s le fac oaspetilor
n Schi din istoria populrii Brasovului, un scurt istoric
al orasului. Intemeiat pe autoritatea lui Hasdeu, el a
ncercat s spulbere legenda originii bulgresti a trocarilor.
Niculit Pop - cci asa i ziceau brasovenii - era originar
din Ghimbav, lng Brasov. Din alte dou sate nvecinate
erau alti doi istorici, protopopul Bartolomei Baiulescu,
zrnestean, si Andrei Brseanu din Drste. Cel dinti a
publicat n 1898 o voluminos Monografie a comunei
bisericesti greco-ortodocse romne a Sf. Adormiri, iar cel
de al doilea un articol condensat si bine informat despre
Brasov, n volumul prim al Enciclopediei Romne (1898).
Tot de el e si marea monografie asupra Scoalelor centrale
din Brasov, bazat pe numeroase documente si bogat
ilustrat. Pretioase sunt listele complete cu biografiile
tuturor profesorilor care au functionat la Liceul aguna n
cei cincizeci de ani de existen - cci cartea a aprut cu
ocazia jubileului de o jumtate de secol de la nfiinarea
lui - si a tuturor absolventilor lui [1902].
Intre acestia era si G.I. Pitis, trecut n Bucuresti ca
profesor de liceu. Oaches si cu mustata neagr ca pana
corbului, cnd venea vara la Brasov noi stiam c
zboveste mult pe la babele din Schei, ca s culeag
material etnografic si linguistic despre Nunta n Schei
pn la 1830, despre Jocuri de petrecere si despre Comori
publicate n volumul I al "Revistei nou".
Contemporan cu Pitis erau prinitele Priscu care a scris
cteva studii istorice marunte, academicianul erudit Gh.
Bogdan-Duic, fost o vreme profesor la liceul din Brasov
190

si autor al unui studiu despre Ioan Barac, care a trit mult

timp n orasul de sub Tmpa. Coleg de scoal mi-a fost N.
Sulic, profesor la Liceul Saguna nainte de a pleca la cel
din Trgul-Muresului. Diaconul Coresi, timpul lui,
biserica si scoala din Schei sunt subiectele celor mai multe
din studiile sale.
Cu obiceiurile si graiul din Schei s-a ocupat si un coleg
de-al meu de univarsitate, Dr. Sterie Stinghe, care si-a
trecut de-odat cu mine doctoratul la Weigand, n 1899, cu
teza Die Scheer oder Trokaren dup ce cu un an sau doi
nainte publicase n Anuarul Seminarului din Leipzig o
anchet linguistic fcut la trocari. Dup aproape o
jumtate de veac el a revenit asupra aceluiasi subiect,
scriind un fel de livret de pies de teatru cu cntece,
Ticua, prilej ca s descrie folclorul si limba din Schei. In
cursul acestor cinci decenii a publicat n 1899, Istoria
bisericii Scheilor Brasovului; ntre 1901 si 1908, cele
cinci volume de Documente privitoare la trecutul
romnilor din Scheii Brasovului, iar acum n urm un nou
volum, pe care n-am avut ocazia s-l citesc. Cele dou
probleme care l preocup cu deosebire sunt originea
romaneasca a "bulgarilor" din Schei si caracterul ostesc
al obiceiurilor "Junilor".
Tot coleg cu mine la Universitatea din Leipzig e Dr.
Constantin Lacea, membru onorar al Academiei Romne.
Dictionarul Academiei, la care colaboreaz de patruzeci
de ani, nu i-a lsat mult timp liber pentru studiile n
legtur cu trecutul Brasovului, care l pasioneaza si acum,
la btrnete. Ultima sa lucrare, despre Cetatea de pe
191

Tmpa comunicare fcut la Academia Romn, a aprut

n anul 1944. Ea se caracterizeaz prin aceeasi
documentare, precizie si expunere sobr ca cele mai multe
din lucrrile sale, ntre care merita o deosebit atentie cele
relative la negustorii din Schei.
Coleg la liceu, ca elev si profesor cu Lacea era sliteanul
Axente Banciu, si el mic de stat, dar mai neastmprat si
plin de energic initiativ. Dup Unirea cea mare, el
realiz planul ce-l preocupa de mult: s publice o revist a
Brasovului si rii Brsei, intitulat "ara Brsei". Cu
grele sacrificii materiale aceast publicatie, care a aprut
regulat un deceniu, s-a mentinut ca una din cele mai bune
reviste provinciale romnesti. Sufletul curat si vioiciunea
directorului se refleetau si asupra colaboratorilor mai
tineri, care au mbogtit istoria Brasovului cu numeroase
contributii interesante. Aici a publicat A.A. Muresianu,
harnicul scormonitor al arhivelor brasovene necatalogate
nc, cele mai multe din studiile sale genealogice si
privitoare la starea cultural si economic a brasovenilor.
Din cei doi frati Muslea, cel mai tnr si fost elev al meu,
folcloristul Ion, a scris n 1930 despre Obiceiul junilor
[braoveni] un studiu cu vederi nou, iar doctorului V.
Pop, vestit crturar la nceputul veaculuiuecut, care a fost
ctva timp si la Brasov, scriind despre preotii de la Sf.
Nicolae, i-a consacrat un studiu amnuntit. Fratele lui
mare mare, Candid Muslea, are n "ara Brsei" o serie de
studii mrunte si a publicat n 1943 o monografie mare
(volumul I) despre Biserica Sf. Nicolae din Scheii
Brasovului, cu numeroase ilustratii. Trecutul adesea bogat
n episoade dramatice al Scheilor, cu figurile arhaice ale
192

ctorva preoti vrednici si cele mai putin frumoase ale

altora, dispusi s fac concesii constiintei lor, trece pe
dinaintea ochilor nostri.(33)
De A.A. Muresianu si C. Muslea sunt si dou studii
interesante despre Refugiaii politici din Principate si
Romnii brasoveni la 1848 si Contributii la istoricul
Casinei romne din Brasov, n monografia bogat ilustrat
a Casinei romne, 1835-1935, publicat cu ocazia
centenarului ei. Volumul e introdus de un amplu studiu
despre Casina romn, datorit brneanului Ion Colan,
secretarul societtii culturale Astra si autorul unei
monografii despre Ioan Barac. Dupa cum precizeaz
subtitlul "Contributiuni la cunoasterea unui capitol din
trecutul Brasovului", studiul acesta, ntemeiat pe listele
brasovenilor care au jucat un rol n viata orasului n cursul
veacului ce s-a scurs de la ntemeierea casinei, zugrveste
o frntur interesant a primelor ncercri de a da niste
fundatii serioase unei societti romnesti n Ardeal.
O carte de mari proportii, la care au colaborat cei mai
multi nvai ai sailor, e, precum am spus, cea care
trateaz despre ara Brsei, intitulat Das Burzenland, din
care au aprut patru volume. Al treilea, publicat n 1928,
trateaz despre Brasov. Dintre contributiile serioase si
bine documentate amintim pe ale lui E. Jekelius despre
Brasovul n cursul veacurilor, strzile si pietele
Brasovului, baile si spitalele; ale lui G. Treiber despre
nceputurile si fortificatiile Brasovului, despre biserica
catolica, Sfat si Podul Bt[]uilor si despre locuinta
brasoveanului. H. Goos scrie despre istoria arhitectonic a
193

fortificatiilor, O. Fritz si E. Kuhlbrandt despre Biserica

Neagr, E. Morres despre cea de la Bartolomei si despre
bisericile mici, si J. Teutsch despre luminatul Brasovului.
Romnii sunt inexistenti n aceast carte, unde despre Sf.
Nicolae gsim o singur pagin de text. Foarte frumoase
sunt ilustraiile, din care reproducem si noi un numr
considerabil. Editia luxoas se distinge si printr-un tipar
deosebit de ngrijit.
Pe aceasta publicatie se ntemeiaz n mare parte cartea
Kronstadter Heimat und Wanderbuch a profesorului H.
Wachner, aprut n 1934. Dar autorul nu scrie o
prescurtare a operei colective despre Tara Brsei, ci, nsusi
un botanist de seam si un ndrgostit al naturii, pune pe
hrtie, cu talent, gndurile ce l-au preocupat si observatiile
ce a avut prilej s le fac n multele excursii fcute singur
sau cu elevii sai. Admiratia sincer pentru muntii nostri se
comunic cititorului, discret dar struitor. Se recunoaste
influenta acelui mestru care a stiut mbina n mod att de
fericit pe artist cu omul de stiinta, G. Vlsan, pe care,
impreun cu S. Mehedinti, l pomeneste n prefaa sa.
Lundu-l de model si cutreiernd ca ei muntii nostri, vede
totdeauna si pe romn si l nconjoar cu simpatia sa.
Cine vrea s cunoasc Brasovul istoric, dar mai ales cel
pitoresc, va citi cu folos si cu plcere cartea [Brasov],
frumos ilustrat si scris cu mult suflet admirator de
profesorul la liceul brasovean, Octav uluiu, publicat de
Fundatiile Regale n 1937, n conditii tehnice excelente.
194

Partea a II-a
CUM ERA BRASOVUL PRIN ANII 1885-1895
CALEIDOSCOP BRAOVEAN
Ati observat vreodat ginile din curte si cocoul, cnd vin
la grune? Vin alergnd, ciugulesc mncarea si din cnd
n cnd te privese din profil. Niciodat nu se uit la tine
din fa. Cci ochii lor nu sunt asezati ca la om, ci psrile
si unele animale, avnd ochii unde omul are tmplele, pot
vedea simultan dou lucruri: hrana si dusmanul, gruntele
de pe jos si uliul din vzduh. (De aceea sunt caii asa de
speriosi nct trebuie s li se pun la ochi aprtoarele de
piele - ochelari - s nu mai vada si primejdia la dreapta si
la stnga drumului).
Si omul are doi ochi, dar el vede cu ei aceeasi imagine,
sau aproape aceeasi. Ceea ce vede cu ochiul drept, vede si
cu stngul. Cele dou imagini se suprapun, acoperindu-se
aproape deplin. Mica diferen de spatiu ntre cei doi ochi
face doar ca imaginea s aib adncime, perspectiv. De
aceea limba omeneasc nu poate reda dect un singur
lucru deodat si trebuie s prezinte ntr-un ir ntmplrile,
una dup alta.
Asa ne-am obisnuit cu acest lucru, nct ne pare natural.
Cnd ns nu suntem stpni pe noi, n momente de
excitare, n vis sau n amintire, cnd ne vin n minte mai
multe lucruri deodat, cnd dispare tendina noastr de a
rndui frumos si cu sistem comunicrile ce le facem
altora, atunci ne simtim stingheriti si nesiguri. Sau nvinge
obisnuinta si ne impunem o urmare a celor ce le spunem,
195

sau riscm s vorbim alandala, asa cum de fapt sunt n

mintea noastr excitat, n vis sau n amintire, imaginile ce
nu cunosc nici scrierea cronologic, nici graniele spatiale
n care ele au avut loc. In cazul dinti povestirea noastra
pierde spontaneitatea, n al doilea claritatea. Pim ca la
cinematograf, cnd ne copleseste uneori somnul. Inchidem
ochii la o scen de vntoare n jungl cu lei, tigri si serpi.
Cnd i deschidem, ne mirm c pe ecran vedem o scen
ntr-un salon, cu doamne decoltate si domni n frac.
ncercnd s punem amintiri pe hrtie, noi suntem siliti s
le rnduim. Dar nevoind ca ele s piard orice
spontaneitate, vrem s salvm cel putin una din
caracteristicile amintirei, pstrnd, n acest capitol, care
vrea s dea atmosfera local, asociatiunea necontrolat si
necontrolabil a aducerii aminte. Vom povesti dar scene
din cele mai diferite si disparate cronologiceste n
precipitarea lor n amintire. Cnd o anecdot sau un episod
hazliu ne-a fulgerat prin gnd, nu ne-am sfiit s le punem
pe hrtie, chiar cnd ar putea sa par indecent sau s
supere pe vreo cititoare mai pudic din generatia mea
(cci cele din generatia actual suport mai usor libertatea
de limbaj). Pentru amintiri nu exist un cod al manierelor
elegante.
Prin oras e lume mai mult dect de obicei pe strzi. Prin
Ulita Vmii ea e aliniat pe cele dou trotuare, cci un
"alergtor" are s treac fugind printre cele dou sire de
spectatari. El e n tricou si are zurgli la picioare. Slab si
nalt, face pasi mari cnd trece n goan, iar mrul lui
196

Adam, proeminent, temur usor. Pumnii strnsi sunt adusi

la piept. S nu fie oare brbierul la care m tund de obicei,
tnrul Mandovschi? Ba e chiar el, cel care pe cnd eram
copil m-a tuns mai nti cu masina (natural, fr
electricitate), atunci inventat, care era asa de plcut de
rece vara, cnd trecea cu metalul ei rcoros prin pletele
mari.
Alergtorul trece nainte, ocoleste n pia Sfatul si o ia
prin Ulia Cldrarilor si pe Promenad, pn la punctul
de plecare, Poarta Vmii. Noi, copiii, si dup noi si alti
privitori, cnd a trecut de noi prin Ulita Vmii, fugim prin
Mihail Weiss, ca s-l mai vedem o dat n Ulita
Cldratilor, pentru cei ctiva creitari dati la chet.
Sracul Mandovschi! Desi era polonez, a vrut s moar
moarte de sas, spnzurndu-se. Se vede c temperamentul
lui de artist nu-l lsa s fie fericit cnd trebuia s taie prul
si barba musteriilor.
Frizeria lui Mandovschi era n casa, drmat de atunci, ce
sttea singur n parc, desprit printr-o vale de "Numrul
Unu". Tot acolo era si biroul lui Mark cel aspru la vorb,
un om mrunel si brbos. Toti brasovenii l cunosteau,
cci el avea folositoarea meserie de curtitor al haznalelor.
Cnd ne ntorceam, noaptea, de la cte un chef, totdeauna
ntlneam pe strzile Brasovului cruele mari ale lui
Mark, pe care stteau aliniate butoaiele pline ce
rspndeau un parfum penetrant n tot orasul. Lng cele
din fa ardeau dou lmpi mari de gaz cu flacra liber,
de aveai impresia c e dus la mormnt un doge venetian.
Asta a tinut pn ce s-a introdus, n 1907, si la Brasov
canalizarea. Cu apa curgtoare n cas si mai trziu cu
197

canalele prin care se scurgeau murdriile, viata la Brasov

s-a simplificat att de mult si mai ales att de repede, nct
peste ctiva ani nimeni nu mai stia ct de greu fusese
nainte.
Noi locuiam pe atunci pe Straj. Apa o aduceau
servitoarele cu "botele" - doniele - de la "Numrul Unu"
din Brasovechi, iar rufele se splau la o fntn sub Straj.
Cci se fcea deosebire ntre fntnile cu ap rece si
gustoas si cele cu ap slcie sau prea cald. Rudele
noastre din Schei nu aduceau apa din Prund, desi era mai
aproape, ci de la Boghici; din Ulia Fntnii Rosii.
n pia, la fntana din fata locuintei generalului, era
totdeauna seara sindrofie de servitoare iesite cu "botele"
sau cu ciubrul dup ap. Fceau ce fceau si nimereau la
ap tot cnd erau pe acolo si "cociii" unguri sau soldatii,
cu care vizitiii se junghiau de multe ori. Cnd era ger, de
jur mprejurul fntnii era un gheus primejdios, cci apa
se revrsa peste marginile ciubrului uitat de "slujnic",
care chiuia cu cavalerul ei sub poarta unei case din
vecintate. Abia cnd, la nou, se auzea sunetul lugubru al
trompetelor ce suflau stingerea, soldatii se rupeau din
mbrtisri, nu far a mai ciupi odata zdravn pe
dulcineele lor.
Introducerea canalelor apeductului a mai avut drept
urmare o schimbare radical n nfisarea orasului. Apa
de but era demult adus din Schei, prin niste "sulinare"
din trunchiuri de brad gurite la mijloc cu fierul ars de
igani. Socotelile Brasovului le amintesc din secolul al
XVI-lea. Veche era si introducerea canalelor de scurgere a
apei, ntrebuintat de meseriasi, cu directia sud-nord.
198

Acestea erau la nceput captusite cu "foastne" - blni asa cum se mai vedea pe vremea mea n strada numit
Dupvale, din Schei, dar mai nguste. Abia n 1804 ele
ncep s fie de piatr prin strzile principale si s fie
acoperite cu nite blni scurte. Asa le-am pomenit nc eu.
Pe acest pod umblam de obicei, iar iarna ne ddeam pe
"glenciuri" minunate. Din cnd n cnd aceste canale erau
curate, si atunci lng ele vedeai mici grmezi de nisip
negricios si gunoaie prin care tigani si tigance rscoleau
cu niste bee, cutnd zdrente si oase. Uneori aveau noroc
s gseasc, nainte ca gunoiul s fie crat si depozitat n
gropile de la Sprenghi, si cte o lingurit strmb sau un
cercel pierdut. Prin unele strzi, cu deosebire prin Ulia
Nou si a Fnarilor de multe ori scndurile erau scoase,
cci se spla lna. In Ulita Neagr canalul era mult timp
descoperit de tot. Apa se iezea putin, si, n bolboaca ce se
fcea se aseza cosul lungret cu ln. Cu o furc cu dintii
lungi si ntorsi n unghi drept, fete din Schei ntorceau lna
n cos cu miscri ritmice, cntnd cu voci tinere minunate
cntece.
Leagn verde de mtase...
Ghi Dima a armonizat unele din ele.
Pe dealul de lng Dupzidurile de Jos, mbrtisnd
Turnul Negru si ntinzndu-se la stnga pn n Schei, iar
la dreapta pn la Turnul Alb, erau "romurile" (de la
germanul Rahmen), niste pervaze uriase pe care se
ntindea postavul rosu, verde sau albastru, la uscat.
Din timpuri vechi lna oilor, igi sau urcane, pzite de
ciobani de la Bran sau de la Scele, era adus la Brasov,
199

unde fete de romn o splau si romni din Schei o crau n

saci grei, ridicati de colturile legate strns cu niste crlige.
In bastionul ncptor de la capul Dupazidurilor se adunau
mai demult testorii sasi la vreme de primejdie; n fabrica
lui Scherg ncepur s si lucreze cu masini maderne
postavurile, care nu mai trebuiau duse pe Romuri. La
"casina" din Brasov, dup poart - probabil si n alte prti
- era un ciubr n care urinau domnii. Urina era
ntrebuinat la vopsitul lnii.
In legtur cu apeductul ne rmne s spunem o vorb si
despre fntnile, care tot pe vremea mea s-au desfiinat. In
locul "purilor" cu albie, cum rmsese unul sub Straj
pentru adpatul cailor de la cruele ce stationau acolo
vinerea, n locul fntnilor cu gleat cum era pe vremea
mea fntna lui Boghici din Schei, si al fntnilor cu
pomp ce le-au nlocuit aveam, dup introducerea
apeductului, numai cteva mici coloane de metal din care
se putea lsa apa s curg si la care se puteau aplica
tulumbele, n caz de incendiu. La fntni era o gaur, n
scocul prin care curgea apa, la care cei setosi se adpau
dup ce astupau cu palma gura scocului, nct apa ieea pe
acolo. Fntnile cu ciutur aveau deasupra o csulie de
scnduri si lai, iar pe un sul de lemn se nfsura lantul de
care era legat gleata. Cu o roat se nvrtea acest sul.
Uneori n aceste fntni se aruncau cei obositi de suferinte
si stui de viat.
Cnd a fost desfiintat podul de scnduri, care nu era al
Mogosoaiei, a tinut astuparea canalului multe luni, si mai
multe pardositul strzilor. Caldarmul se fcu cu bucti de
200

granit sau bazalt, si noi copiii urmream cu interes cum

lucrtorii, n genunchi, spau cu sapele lor cu cotoare
scurte n nisipul ntins gros, ca s aib loc piatra aliniat,
iar cu cealalt parte a sapei, n form de ciocan, i ddeau
afunzimea cerut de cumpna de ap. Apoi veneau
oamenii cu butucii grei, cu care o bteau zdravn n
pmnt. Cum o decizie a orasului obliga pe proprietarii de
case s fac din ciment sau beton, pe cheltuiala lor, la
orice renovare a cldirii, trotuarul dinaintea casei, atunci a
nceput s aib Brasovul un pavaj asfaltat, n locul
frumoaselor figuri de piatr albastr pe fond alb. In faa
bisericii catolice era n litere mari, de mozaic de pietre
albastre, o inscriptie latineasc: Quae via vitae?
Pavajul a fost totdeauna, cu drept cuvnt, mndria
brasovenilor. Piata avea caldarm nc de la 1737, cnd 23
de lucrtori asezau piatra adus cu 630 de care. Cinci ani
mai trziu se pardosete si locul dinaintea Porii
Cldrarilor, iar n 1854 Trgul Grului, al Cailor si Sirul
Inului, cu mozaic de pietre cubice mrunte. Fsia de beton
ce duce peste piat, din Trgul Cailor n Ulita Cldrarilor
s-a fcut de proba, n 1894, att de solid, nct si astzi e
bun.
Trgul Grului, care era de pe atunci "corso", cu trotuarul
lui lat, pe care "flanau" brasovenii, era locul pe care erai
sigur c ntlnesti cunoscuti. Cnd o fat se logodea, cel
dinti lucru ce l fcea era s ias "la braet", adic
indu-se de braul mirelui, pe Trgul Grului. Aceast
plimbare era pentru cei ce nu observau verigheta pe deget.
Dealtfel si brbatul cu nevasta obisnuiau s umble astfel.
201

Pe Krause, dirijorul orchestrei orasului, nu l-am ntlnit

niciodat plimbndu-se altfel. Parc i vd si pe profesorul
Binder cu soie-sa; el vab, ea franuzoaic si amndoi
unguri mari. Erau la fel de miopi. Odat se petrecu
urmtoarea scena: Pe totuarul din Trgul Grului un
felinar arunca umbra sa piezis. Inaintea ei perechea se
opri. Cavaler, domnul Binder sri singur peste valea care i
se prea c curge pe acolo, si ajuns la malul cellalt, ddu
mna sotiei, care sri de asemeni.
Tot pe Trgul Grului s-a petrecut alt scen, care a fcut
mult haz n Brasov. Librarul Zeidner - eu l-am apucat nc
pe bunul Zeidner "colportnd" ntr-o enorm geant
ticsit doldora cu reviste - avea obiceiul s trimit
clienilor si cunoscutilor "spre vedere" noile aparitii de
crti. Stia c cea mai bun reclam pentru o publicalie este
luarea de cunostint cu ea. Si un negustor de fierrie,
mucalit dar prea putin amator de lectur, primea regulat
asemenea crti. In zadar i spunea librarului ca s nu-i mai
trimit, cci nu-l intereseaz. "Numai spre vedere, dac nu
le cumperi mi le trimiti napoi. Fr nici o obligatie!".
Intr-o zi, cnd era circulatia n toi pe Trgul Grului,
naintea librriei din col se opreste un car mare si opt
oameni coboar de pe el o travers urias de sapte metri.
"Hei rup!" si cu puteri unite oamenii o duc si o asaza n
mijlocul librriei. "Eu n-am comandat nici o travers.
Trebuie s fie o eroare!"
- "Nu, ni s-a spus c e numai spre vedere. Dac nu sunteti
amator, o trimiteti napoi. Fr nici o obligatie!" Se pare
c de atunci la fierrie nu se mai trimiteau crti.
202

Dar ce nsemneaz hrmlaia aceasta n piat? Lumea se

opreste din mers si numr btile clopotului de alarm
din turnul Sfatului. Deodat se aude si o trompet suflat
de un om fugind, care are n cap un coif de aram. Peste
cteva minute se aud aceleasi tonuri de trompet, venind
din alt parte. Se strng pompierii n jurul farmacistului
Schuster, care e cpitanul lor. n galop caut s dispar
trsurile de piat, cci pompierii au dreptul s le deshame
caii si s-i "prind" a tulumbele lor.
Cnd locuiam pe Straj, vecinul nostru, mcelar de fel,
pompier voluntar si el, gras si rosu ca orice mcelar ce se
respect, se scula noaptea din somn si alerga la locul
sinistrului, pe cnd noi, copiii, urcam n fundul gradinii s
privim la spectacolul flcrilor ce rbufneau din
acoperisuri incendiate. Vecina noastr era singura care
mormia nemulumit. Nu c ar fi dus grija brbatului ei
prea temerar, dar ea stia c focul nu se termin cu
stingerea incendiului, ci abia ncepe, cci cldura face
sete, si bucuria c focul nu s-a ntins la vecini face pe om
darnic. De la asemeni stingeri duble vecinul meu, de cele
mai multe ori, trebuia adus de altii acas.
O hrmlaie mai mare ca la incendii era n piata
Brasovului cnd venea Szinski cu minunatele lui focuri de
artificii; "Bravo Szinski!" ajunsese la noi strigtul cu care
rsplteam orice ncercare reusita, si atunci cnd nu era
vorba de rachete si foc bengal.
Tot cu privirile ndreptate n sus sttea lumea tintuit pe
loc de admiratie cnd veneau la Brasov renumitii
echilibristi pe funie. Din turnul Sfatului se trgea o funie
pn n Trgul Grului sau n Sirul Inului. La aceast
203

nltime ametitoare umbla, balansnd o prjin lung, un

"artist" care se ntorcea, sttea ntr-un picior sau se aseza
pe un scaun asezat numai pe dou picioare. Socrul meu
mi spunea ca n tinerete l admirase pe tatal acestui artist
fcnd aceleasi bravuri de echilibristic.
Muzica cnta duminica nainte de mas, n pia. Lumea
se plimba pe Corso, n vreme ce lng Sfat "banda"
militar cnta marsurile avntate, valsurile legnate si
polcile sltree, "potpourri"-urile din cele mai nou
operete, cte o arie dintr-o oper italian, nelipsitul ciarda
unguresc, dar si o bucat romneasc, care ne fermeca
ntotdeauna, regretnd c se sfrseste att de curnd. Pe
atunci era la mod Ivanovici, cu valsurile lui celebre. Mai
ales Valurile Dunrii, care au fcut nconjurul Europei,
deodat cu valsurile lui Strauss. Si Stefnescu se bucura
de multi admiratori.
Dar ce s-a ntmplat? A fugit cluul cel mic, care trgea
pe un crucior "doba a mare"? Bum, bum! se aude n alt
parte a orasului. Cnd te apropii ns, lundu-te dup
multimea curioas, vezi c un singur muzicant si asum
rolul unei orchestre. El are plrie cu boruri late si un
cercel n urechea stng. Vorbeste italieneste si vine din
ara cntecelor. Toba i e fixat pe spinare si o bate cu
cotul. Cu cealalt mn ine trompeta - uneori o schimb
cu un clarinet - n care sufl cu entuziasm. De genunchi i
sunt legate dou farfurii de metal, pe care le loveste una de
alta, de cte ori face bum cu toba. De la genunchi n jos
are clopoei, care completeaz "simfonia" cu zngnitul
204

lor sonor. Cnd cnt, nu stii ce s admiri mai mult:

muzica polifon sau sprinteneala miscrilor artistului cel
plin de temperament?
Dar Italia nu e singura ar care produce muzicanti celebri.
Geloas, Boemia, ara lui Smetana si Dvorak, si trimite si
ea fiii pn la Brasov. Fanfara de 6-8 instrumentisti
cutreier strzile, oprindu-se pe la rspntii si n piee,
unde rsun marsurile lor vioaie si polcile avntate.
Si fiindc e vorba de neamurile diferite ce si trimit fiii s
fie admirati pentru arta lor, s nu uitm pe turcii ce vin cu
maimuele lor mbracate n haine rosii, cu fes pe cap,
fcnd tumbe de cte ori turcul trage de lan. Din public
rsul copiilor ntovrseste orice miscare si strmbtur a
lor.
Cte o harpenist zburlit se acompaniaz la harp cnd,
cu voce tremurata, cnt o melodie sentimental; si apoi,
cu aceeasi fa trist, umbl cu cheta, strngnd cei ctiva
creitari adunati de la asculttorii milosi. Cine stie ce
suferinte si drame au fost preludiul acestei tristeti
ambulante? Poezia lui Duiliu Zamfirescu, care tocmai pe
atunci se declama mult la noi, ti venea involuntar n
minte. Tocmai n Brasov se pare c aceste fiine
nenorocite nu treceau tocmai de modele de viat moral,
cci, cel putin n familia noastr, "harponist" devenise un
sinonim cu femeie de moravuri usoare.
Melancolice erau si melodiile cntate de flasnetele ce
cutreierau strzile orasului. Cele mai multe din ele erau
stirbe sau ofticoase, lipsindu-le unele tonuri sau scotnd
note suiertoare si astmatice. Cum ns flasnetarii erau
mai ales ologi sau orbi, iertai caterincii metehnele
205

btrneelor. De obicei ns, cei ce umblau cu aceste

instrumente muzicale aveau si bilete de papagali, nct
atractia lor nu era muzica, ci prevestirile sortii...
In colul pieii cu Strada Hirscher stau hamalii, fiecare cu
funia ce o leag n jurul sarcinei purtat pe spinare. In
felul cum legau aceste poveri, erau mari mesteri trocarii
din Brasov. Intre ei era unul care se pricepea mai bine la
cratul pianelor grele, duse n locuin numai de doi
hamali. Mester era si Nit Romnul, despre care va mai fi
vorba n acest volum, a crui meserie a mostenit-o fiul lui,
fost pe vremuri cel mai bun "trmbitas" la regimentul de
artilerie.
Intr-o zi hamalii din Brasov aprur cu niste chipie rosii;
ca cei din Viena, pe care era scris pe o tblit de metal
cuvntul "express". Nu stiu care primar avu aceast idee,
de care hamalii nostri erau foarte mndri. Ca si tblita n
form de semilun din jurul gtului poliistilor din Brasov,
cu numrul ce-l purtau. Acest semn distincnv facea parte
din uniforma pe care erau tinuti s o poarte.
Lng Poarta Vmii stteau, toamna, romnii din Sona, cu
czile lor de struguri. Si astzi simt cum mi se strepezesc
dintii numai cnd mi aduc aminte ct erau de acri.
Viespile - pe la Brasov se zice de obicei "viespii",
preferndu-se genul masculin pentru aceste gngnii
nteptoare - bziau fr ncetare n jurul czilor,
amenintnd pe cei ce le disputau monopolul acestui fruct.
Cu toat acreala strugurilor si primejdia viespilor, noi
cumpram strugurii zmosi si stafiditi, captnd pentru un
206

creitar un ciorchine mai mare dect mnutele noastre si

bucurndu-ne cnd dam cteodat de unul dulce. Lucrul
acesta fiind rar, bucuria noastr era cu att mai mare.
Pe cei prea acri i ddeam ns lui Cucu, un cretin spn si
pitic din Poiana Mrului, care umbla cu o plrie cu boruri
mari, mpodobit cu flori de cmp. Dac i ddeai un
strugure, el fcea limba fgas si prin acest canal fcea
"cucu, cucu", ca pasrea dup care i se dase numele.
Cu un zmbet comptimitor se uita la el "ttucu", un
omule aproape pitic si el dar cu musti mari si negre,
care sub Poarta Vmii vindea acadele. Bucata costa un
creiar, fie c luai bomboanele parfumate cu ap de
trandafir, la care sugeai un ceas, sau jumttile de miez de
nuc zaharisit, nsirate pe un bt, care rivalizau cu
smochinele mbrcate ntr-un strat de sirop de zahr
nchegat, numai una pe btul ce te ferea s nu te
"nclesti" pe mini cnd le mncai. Bun ni se prea si
rahatul, alb sau roz, care ti se lipea de dinti, sau buctile
de mac cu zahr, de-ti rmneau ntre dinti dup ce le
mncai. Doi creitari costau sticlutele cu "rozol", de fapt un
sirop de zahr parfumat cu ap de trandafir; tot din zahr
era si sticluta pe care o mncai dupa ce o goleai de
continutul ei lichid.
Cu "ttucu" nu puteau concura dect alviele vndute de
trocriele din pia. Le tineau ntr-un borcan de sticl, si
cnd le cumprai le nveleau n "hrtie de paie", ca s nu
se lipeasc de mn. Aveau forma lungreat si sucit,
erau foarte dulci si aveau gust de miere.
Prin toate strzile Brasovului treceau copii cu covrigi cu
sare, fluiernd tot timpul. Acest fluierat nlocuia strigtul
207

cu care covrigarii din Bucuresti si laud marfa. Spre

deosebire de acestia, la Brasov vnztorii umblau cu o
prjin lung pe care erau nsirati cavrigii. La un capt al
prjinii era un disc de lemn care nu lsa s curg covrigii
la vale, iar la cellalt capt, ntr-o gaur, un betisor pe care
l puteai scoate ca s ajungi la covrigul "ars" pe care ai pus
ochiul.
Pe strad trece un domn negricios si ncruntat. El are n
mn un baston cu care gesticuleaz, innd trectorii la
distant. E, dealtfel, inofensiv, dac nu te apropii de el
prea tare, cci are ideea fix c are burt de sticl.
Grdini - de fapt l chema Grdinar si era dintr-o familie
bun de negustori - locuia ntr-un foisor de scnduri, iarna;
vara, ntr-o grdin pe Romuri. Cnd era ger se freca cu
zpad pe tot corpul. Mnca putin si tria mai mult din
lapte si poame. Astfel reusi s strng attea parale, ca s
poat s se mbarce pe un vapor american si s-si stmpere
setea de aventuri n noul continent.
Dinspre Schei coboar spre sear, disgratioase si
indecente, sunnd din tlangi, caprele lui Priscu. Cu ugere
neproportionat de mari, pline de lapte caldut, care se
mulgea de-a dreptul n paharele amatorilor. Laptele de
capr trecea de deosebit de sntos si se recomanda celor
"slabi de piept". Mai trziu am ntlnit capre ce erau mulse
n piaa catedralei din Clermont-Ferrand, unde lumea se
mbulzea s-l bea.
Seara ncepe s lase cortinele ei de ntunerec peste
208

Brasovul nvesmntat n haina primverii. Deodat rsun

din vrful unei grdini vocea lui Angelina, tnr si
sonor, deosebit de dulce, cum sunt rar vocile basitilor.
Cum se va fi rtcit glasul acesta minunat, care semna cu
al lui aliapin, la un fiu de ran din Bihor, rmne un
mister. Cnd ncepea s cnte, lsnd s rsune mai trziu
n cavitatea bucal tonurile profunde, toat lumea sttea si
asculta.
Cte psrele-n codru
Toate cin mai la modru
Toate cin
Si s-alin,
Numai eu n-am ce cina
Si durerea-mi alina,
C mi-e cuibul lng drum
Pe-o crengu de alun,
Cti dusmani cltoresc,
Toti cuibul mi-l ciomgesc...
In doina lui favorit, cuvntul "codru", care n-are rim n
limba noastr, a gsit dialectal o vorb cu aceleasi sunete
finale, nct atunci cnd Cosbuc, marele miestru al
ritmului, strofei si rimei, public n revista sa "Vatra" un
premiu pentru cel ce va gsi o rim cuvntului att de
poetic "codru", aducndu-mi aminte de doina lui Angelina
am scris revistei:
Nu e oare nici un modru
S gsesti rim la "codru"?
Dar s ne ntoarcem la cntreul care, obosit de cele
patrusprezece ore zilnice de preparare a "maturii" 209

examenul de bacalaureat - acum spre sear se odihnea

cntnd n "foisorul" din vrful unei grdini, unde se
mutase ca si alti "maturizanti". Era ora la care ncepeau s
rsune doinele n grdinile populate de tinerii candidati s
"bucteze" la examenul final. Cci, cum constata Angelina,
matura era cu "greumnt", iar primvara la Brasov nespus
de frumoas, de nu te lsa s stai cu nasul n carte.
Tot pe la finele lui mai sau nceputul lui iunie, dup cum
cdeau Rusaliile, veneau la Brasov ciucancele n hainele
lor ntunecate si cu coafura lor mare si exotic. Veneau
s-si vad fiicele care slujeau la oras si le aduceau
"covrigii de Ciuc" frmntati cu borviz, ca pesmetii de
Karlsbad. Vizitnd pe fiicele lor, ele si aduceau aminte de
vremurile cnd, tinere, slujeau si ele, nvtnd s fie
gospodine bune si tinnd de urt ctanelor. Servitoarele,
care nu erau nc "femei de serviciu", ci "slujnici", se
angajau pe atunci cu anul, pe care trebuiau s-l slujeasc
ntreg pentru douzeci de fiorini si o preche de cizme.
Bunic-mea, nainte de a angaja o slujnic, i punea
nainte farfuria cu mncare. Dac mnca ncet si proptit
n cot, n-o angaja, cci era semn c e lene.
Dar ce convoi trece pe strad spre cimitirul ssesc? In
frunte e "popa l mare", n talarul lui blnit, pe cap cu o
bonet cu margimle ntoarse si prinse cu un nasture n
vrful crestetului. Cu pasi domoli merg naintea dricului
"turnrii", orchestra orasului redus la o fanfar, cu
instrumentele de suflat mbrcate n postav negru. La
dreapta si la stnga carului mortuar merg cte trei gropari,
210

mbrcati n redingote lungi, negre, mpodobite cu gitane

late argintii si cu nelipsitul baston gros n mn, n care se
sprijinesc cnd duc "costigul" de la poarta cimirirului la
groap.
In opozitie cu convoiul funebru, tcut si plin de demnitate,
n colul Strzii Negre cu Trgul Boilor e o aglomeratie
zgomotoas de oameni, mai ales copii. Acestia se strng n
jurul dubei hingherului, n care sunt doi cini, unul mic
chellind desperat, al doilea mare, apatic. Hotrt, copiii
acestia nu simt nici o simpatie pentru iganul de pe capr,
Ioji cel cu favoriti ca Franz Josef si cercei n urechi, ci cu
bietele animale, care au fost prinse cu "zghilul", un la de
srm n vrful unei prjini. Pe atunci nu se prindeau
cinii cu sacul, ca mai trziu. Cei doi igani cu laurile fug
dup alt cel, pe care izbutesc sa-l strmtoreze ntr-o
curte. Srcutul, n curnd va fi si el n cusc cu ceilalti si
va suferi cea mai cumplit metamorfoz, prefcndu-se n
manusi, pe mna unei gratioase domnisoare.
Cnd eram copil, luminatul n case se fcea cu gaz. In
buctrie lampa de prete cu un fel de reflector; n odi
lmpile atrnate de tavan, ce se puteau "trage" mai jos,
avnd o greutate ce aluneca pe lanturi. Unele din ele aveau
si loc pentru lumnri de stearin. Pentru mas erau
lmpile pe picior, care se puneau si la pian, cnd nu se
preferau lumnrile. Adesea, cnd lumina din odaie era
mai buna, te pomeneai cu scrum pe nas si pe faa de mas:
"fila" lampa. Alteori crpa "ilindrul", cci fetila era
tiat ru si cte un colt fcea ca o limb de flacr s se
211

nale si s nfierbnte din cale-afar sticla. Curtitul

lmpilor era o treab mare, si cele mai putine servitoare se
pricepeau la el.
Lmpile erau tiate cu mare grij, cu niste foarfeci groase
anume pentru fitilul lor, cu deosebire cnd se invitau
cocoane la sindrofie. Vremea lumnrilor de seu si a
mucrilor frumoase de argint trecuse! Domnii erau la
casin sau la plimbare, iar nevestele lor se adunau cnd la
una din ele, cnd la alta, spunndu-si nouttile Brasovului
si istorisind, cu reticene semnificative, cancanurile cele
mai interesante. La aceste sindrofii se servea cafea cu
lapte si colac. Cafeaua era "tare" si fierbinte, laptele de
bivoli, cu caimac gros, iar colacul auriu si usor ca o
pan, desfcndu-se "lspdi-lspdi". Ca s nu se
rceasc, cafeaua sttea n cesti - "filigene" - pe marginea
plitei fierbini din buctrie, nainte de sosirea cucoanelor.
Noi, copiii - si eram totdeauna o droaie - stteam n
vremea aceasta n odita din fund, pe care o ntorceam cu
fundul n sus. Numai Melania, fetia unui profesor, cu doi
ani mai mare dect noi, fcea ce fcea si se strecura pe
nesimtite la cocoane n odaia cea mare, prefernd s aud
brfelile lor.
Tot surghiunii n odia din fund eram copiii n ajunul
Crciunului, cnd asteptam infrigurati sunetul clopotelului
care anunta c sosise Mos Crciun. Mai totdeauna se
ntmpla c intrnd, mai zream ceva din barba lui alb,
care semna aidoma cu a tatii. Sub bradul pe care ardeau
luminue colorate si care era mpodobit cu lanuri
multicolore de hrtie, erau etalate haine, cri, ppusi,
212

soldati de plumb sau vase de buctrie minuscule, dup

cum copiii erau fete sau biei.
Cnd ne jucam mai bine, rsuna deodat vocea copiilor
colindtori, care veneau nvrtind steaua cu raze n form
de mici piramide, n mijlocul creia ardea o lumini.
Irozii umblau mai ales ziua nti de Crciun, minunat
costumati si foarte energici cnd rspundeau nemilosului
Irod.
Cind eram n liceul superior, ncepuser s colinde si
"studentii, cntnd n cvartete bine exersate frumoasele
noastre colinde, armonizate pe mai multe voci. Ei umblau
si prin satele din apropiere, unde erau primiti cu mult
dragoste si vin bun.
La Anul nou umblam cu sorcova, o nuia mpodobit cu
hrtii colorate, cumprat de la trocriele din pia. Cu ea
bteam ncet, pe spate, rudele pe la care mergeam sa le
"sorcovim", recitnd:
Sorcova Vesela
S triesti,
S'mbtrnesti
Ca un mr,
Ca un pr,
Ca un fir
De trandafir...
A doua zi de Pati umblam "la stropit". Cu o sticlu de
parfum - de obicei odicolon subtiat cu ap - stropeam
fetele de vrsta noastr. Mai trziu, pe cnd eram prin
clasele din urm ale liceului, iesise o teav de cauciuc cu o
213

basic la un capt, n care era parfumul, disimulat ns

asa, ca s nu se vad. Cellalt capt al tubului de cauciuc
se termina cu o floare pe care o purtai n butonier si din
care nea parfumul, cnd apsai pe bsica.
"Stropitorii" primeau oua rosii si, n case mai avute sau
cnd cei ce stropeau erau copii "de familie", portocale.
Bursa era: trei ou pentru o portocala. Mandarinele nu se
cunosteau pe atunci. (Primele le-am cules din pom n 1897
la Neapole). Unii copii umblau la stropit cu servitoarea cu
conia dupa ei, ca s duc oule si portocalele, prea multe
ca s le ncap prin buzunare.
La Pati erau "Junii". Despre acestia s-a scris atta, nct
ne putem dispensa s mai vorbim si noi. Latura
etnognafic si istoric nu ne preocup aici, dar aceast
specialitate brasovean plin de pitorese nu poate lipsi din
caleidoscopul nostru. Nu-i vom ntovri ns "ntre
Chietri", nici n "Grdina lui Timn" sau n alte locuri
unde petrec ei o sptmn ncheiat, ci ne vom opri si
noi, cu tot Brasovul, la serbarea dim Groaveri si la
cortegiul lor, miercuri dup Pasti, cnd trece prin piaa
Brasovului.
In Groaveri - Piata Berthelot de mai trziu - si n Piata
Prundului erau serbrile care aveau mai ales trei atractii:
hora trocreasc, aruncarea buzduganului si "olul".
Hora e, fr ndoial, cel mai armonios si elegant dans al
nostru, cu unduiri fermectoare, cnd e jucat frumos. Cea
trocreasc le ntrece pe toate: doi pasi la dreapta si
nainte, strngerea rndurilor de dansatori si ridicarea
214

minilor, doi pasi napoi cu avntarea minilor spre

ndrt, totul n tact, cu miscri ritmice, fcute riguros n
acelasi timp. La serbrile junilor o joac numai brbatii.

Cortegiul Junilor n drum spre Braov

Intre juni erau ctiva, ntre ei n primul rnd "vtaful", pe

care tot Brasovul i cunostea c sunt mesteri n aruncarea
buzduganului: Acesta fiind de metal si avnd o mciulie
rotund, e destul de greu ca s fie nevoie de oarecare
putere s-l arunci la mare nltime. Se cerea mai cu seam
dibcie la prinderea lui. Cte unul din juni era stngaci, iar
altii erau att de nepriceputi, nct buzduganul de fier
cdea n publicul privitor, care se ddea, tipnd, la o parte.
Tipete erau si la "ol", un strai zdravn ntins, pe care l
tineau patru feciori puternici de cele patru colturi si n care
se aruncau junii si dup ei fetele din rndurile
215

spectatorilor. Ele erau sltate cu atta putere, nct le

zburau fustele si nu mai vedeai dect picioarele goale prin
aer.
O credin veche era rspndit n Brasov: dac junilor le
reuseste s nconjure de trei ori Sfatul, ei vor fi stpnii
orasului. Publicul pnivitor era nsiarat de-a lungul
drumului lor, iar politistii aveau grij ca s le ajung
clretilor nconjurul o singura data. In siruri lungi veneau
clari sau n trsuri si crute "junii nsurati" si cei
"btrni". Cum cuvntul "gione" nsemneaz la Romnii
din Peninsula Balcanic "voinic", "june btrn" n-ar fi,
dup unii, o expresie nepotrivit, ci ar nsemna "voinic
nsurat".
In crue si trsuri sunt si nevestele acestora, mbrcate n
frumosul lor costum, cu fustele largi si caaveicile
mblnite, la gt cu salbe pretioase de galbeni. Brbatii
sunt si ei n portul local, cu cmsile lungi si ncreite,
ajungnd pn peste genunchi, de crezi c au fustanele. Pe
cnd tricolorul era oprit, "vtafii", "armasii" si ceilalti sefi
ai lor purtau niste lene albastre, galbene si rosii, avnd
grij ca aceste colori s fie toate trei lng olalt.
n fruntea cortegiului erau iganii lutari, cu clarinetistul
ce sufla cu entuziasm, de i se umflau, ca niste baloane,
obrajii ciocoladii. Distanat de ei era asurlaul, un btrn
din Schei, care mai stia s sufle n acest instrument cu
cteva tonuri stridente, puin plcute la auz. Originea
oriental a acestui instrument e evident. Cnd sufla
surlaul, btrnele din Schei si fceau cruce si multumeau
lui Dumnezeu c le-a fost dat s mai aud o dat "sfnta"
216

surl.
"Cloul" cortegiului erau junii albi sau "curcanii". Ei
veneau la urm, mbrcati n cmsi mpodobite cu
nenumrati fluturi, nct atrnau greu pe corp si semnau
cu niste platose. In cap purtau cciuli cu vrful ntors, ca a
lui Mihai Viteazul si ca ale dorabanilor, dup care s-au
introdus ca un omagiu adus vitejiei acestora, n 1877. Caii,
mprumutati de la regimentul de artilerie, zburdau sub
clretii care si-au fcut curaj cu cte un pahar mai
abundent si acum voiau s fac impresie si ca mblnzitori
de bidivii.
Am ncercat n acest caleidosoop s aduc cele mai variate
scene brasovene. Am vrut astfel s dau cititorului ceva din
atmosfera orasului. Acum putem face o rait prin centrul
si cartierele lui.
CETATEA
Inainte ce s nceap ungurii s fortifice asezrile lor si s
ne dea cuvntul "varos" (care a ptruns pn m Peninsula
Balcanic), din care romnii au fcut "ora", noi aveam
cuvntul strvechi, de origine latin, "cetate". Aa se
numeste pn astzi centrul fortificat al Brasovului,
ntocmai cum parizienii numesc Cit partea capitalei lor
ntre cele dou brae ale Senei.
In Cetate intrai prin Poarta Vmii, despre care am vorbit
n cele precedente. Urmnd inele tramvaiului - care erau
mai nlate dect caldarmul, nct rotile trsurilor se
mpiedecau de ele si lunecau o bucat bun de-a lungul lor
nainte de a fi izbutit s le traverseze - aveai la stnga
217

marea crcium La Coroan - numit si Coroana Veche,

dupa ce s-a zidit n alt strad Hotelul Coroana - cu curtea
ei spatioas, n care trgeau vinerea carele din satele
ssesti. In grajdurile cele mari erau caii grai si bine
eslati, cu spete lungi, care se prindeau la crutele cu
"serigle". Prin curtea Coroanei puteai iesi Sub Bucium,
lng alt crcium, La Cetatea Rsnovului.
Peste drum de Coroan era redactia gazetei "Kronstdter
Zeitung", pe care o aduceam zilnic, la ora patru, bunicii
mele abonat la ea, ca si la "Gazeta Transilvaniei", de la
nfiintare. Tipografia cea nemteasc, ntemeiat de
Honterus, a servit si lui Coresi ca s-si poat tipri la
Brasov crtile sale n secolul al XVI-lea.
In coltul Uliii Vmii cu Trgul Grului era casa mare si
domneasc a bogtasului Trauschenfels, zidit n 1852. In
locul fierriei mari de la parter s-a amenajat, n 1894 o
cafenea modern, n care trecu, din cellalt capt al Ulitii
Vmii, cafegiul Drechsler. In locul lui se instal, n noua
Cas a Pensiilor, Erdelyi-Weiss, care vara tinea si
cafeneaua de pe promenad. Ceva mai departe era, lng
un chiosc ce fu desfiintat n curnd, Cafeneaua Belvedere,
la care aveam voie s lum cteodat o nghetat. Cnd s-a
zidit Reduta cea nou, s-a deschis si n ea o cafenea. Astea
erau toate cafenele Brasovului - afar de cteva localuri de
noapte cam deocheate - cci "Elite" din pia e mai nou.
La geamurile mari si pe nelipsitele bnci mbrcate n
catifea rosie stteau ofiterii gamizoanei. Ei aruncau priviri
galee domnisoarelor din Brasov, care si fceau bucuros
drum pe dinaintea cafenelei. Chelnerii le aduceau un teanc
218

de jurnale prinse n dispozitive de trestie, pe care l asezau

lng clientul care si bea cu mult poft cafeaua cu lapte,
cu frisc mult. La biliardul din fund (snooker = fund)
jucau cei pasionai de acest joc, pe cnd la o mas din faa
casieritei jucau sah doi btrni taciturni. Spre sear veneau
jucatorii de crti, ca s fac partidele lor de calabrias sau
ferbl.
Biliardul (snooker-ul) fu adus la Braov nc din secolul al
XVIII-lea. O ordonan a judelui Hermann din 1793
atrage atentia asupra primejdiei ce rezult pentru oras din
cauza tinerilor ce umbl pustii pe strzi, noaptea,
cutreiernd cafenelele cu bilarde. Dar mai demult mesele
de biliard erau de obicei n cte o crcium sau berrie.
Intr-o astfel de berrie din Ulita Cldrarilor am nvtat si
eu biliardul, cnd eram n clasa din urm a liceului.
Viata de cafenea tine de influena Vienei, orasul cafelii cu
lapte - "melange" si "caputinr" - al cornurilor rumene,
cozonacului cu stafide si al jurnalelor. Aici gseai
"Gartenlaube" cu romanele de Marlitt si Heimburg, "ber
Land und Meer", alte reviste pentru familie, foile
umoristice "Kikeriki", cu aluzii politice, si mai ales
nelipsitele "Fliegende Bltter", cu glumele variate la
nesfrsit despse mama soacr, studentul chefliu, bassetul
neasculttor al forestierului, ofiterul care vrea s fie
spiritual si profesorul distrat. Ilustratiile acestei reviste
erau uneori ntr-adevr delicioase. Oberlnder cel cu leii si
faimosii lor mblnzitori, Hensel cel viguros, cu animalele
lui surztoare, Hermann Vogel cu piticii si sultanii arabi
si altii, care au nveselit mai multe generaii.
219

Tocmai pe vremea cnd prseam Brasovul, se petrecea

marea transformare a orasului, influenat din ce n ce mai
mult de Budapesta. Cnd m ntorceam vara de la studiu,
gseam cafeneaua schimbat cu desvrsire. Muzica
iganilor, care pn atunci nu cntau dect n crciumi si
restaurante, ptrunsese n cafenele, cu ciardauri
zgomotoase si romane languroase. Deodat cu ea,
ampania chefliilor. Ssoaicele erau de acum vizitatoarele
cele mai frecvente ale cafenelelor, umplnd aerul cu rsul
lor zgomotos si cu fum de tigar.
De cele mai multe case din cetate se leag o amintire. Aici
a locuit ntia mea dragoste, feticana cu o coad groas
pe spate, care cnta la titer; dincolo era internatul de fete
al "Reuniunii" (nainte de a se muta n casa proprie din
strada Caterinei) condus de surztoarea doamn Belu, la
care sttea n "cost" Tiberiu Eremie, viitorul mare inginer
si antreprenor din Bucuresti, care mi cstiga toti nasturii
de sidef pe care i cptam de la mtusile male; mai
ncolo, tot n Ulita Fnarilor, casa n care a murit poetul
Andrei Muresianu; n Ulita Scheilor casa bancherului
Steriu, cu poart de fier si cu o servitoare cu "botele" doniele - n mini, pictat pe peretele din fund.
Pe aceeasi strad, n col cu prima ulicioar ce duce la
Biserica Neagr, locuia ntr-o vreme bumc-mea; si de
locuinta aceasta se leaga una din primele mele amintiri din
viat. E foarte mult de atunci, cci o mtus a mea, care
azi are nouzeci si unu de ani, si serba atunci nunta. In
odit, pe un "stelaj" negru de crti, erau asezate n rnd,
ca niste soldati, torturile comandate la Montaldo,
asteptnd sosirea oaspetilor: Specialitatea cofetarului
220

italian erau garniselile bogate de acadele, nalte de o

jumtate de metru si mpodobite cu trandafiri de zahr si
frunze verzi de un fel de "lictar", adic magiun. Cnd le
priveai, ti luau ochii. Cu verisoara mea, cu un an mai
mare, ne-am apucat s ciugulim cte o frunz, o acadea,
sau un porumbel de zahar, pn ce ne ispitir alte frunze;
si la urm toat garniseala minunata a artistului Montaldo.
Cnd n-au mai rmas dect torturile chele, am sters-o
frumusel de acas, nefiind curiosi s vedem mutrele
dezndjduite ale miresii, fr s uitm ns s alunecm
cu fundul pe scndura neted ce mrginea scrile.
Dac o iai la stnga, spre Biserica Neagr, dai n "cartierul
latin" al Brasovului. Strnse n jurul catedralei erau scolile
sailor si locuinele strvechi ale unor profesori, n frunte
cu "rectorul" si "cantorul". Inainte de a se zidi Liceul
Honterus pe Romuri, slile erau att de aglomerate, c
cursurile ncepeau si iarna la ora sapte, la lumina gazului,
si nu se terminau dect seara trziu cnd veneau la rnd
meseriasii. Seara, copiii fugeau speriati cnd venea la ei
crsnicul bisericii, cu barba lui lung si rosie, despre care
se povesteau lucruri curioase.
Cartierul latin era desprtit cu un lan gros de fier de
Trgul Cailor. La captul lantului era crciuma "La lan",
n care se vindea bor bun si ghereta celui mai mare ntre
fratii Watzatka, cel ce ascuea att de frumos foarfecele si
bricegele. Ascuitul unui briceag cu dou limbi costa zece
creitari. Inainte de a-l lua, l ncercai pe unghia degetului
mare, dac e bine ascutit.
221

Partea aceasta a Brasovului mai avea o specialitate:

crdurile de porumbei. Cnd i vezi, la intervale de ani, ai
impresia c sunt tot porumbeii din tinereea ta, cu
picioruse rosii, cu gusile albastre pline de grune
ciugulite vineri, dup spartul trgului pe la marginea
Trgului Grului. Nu sunt parc nici mai multi, nici mai
putini si gnguresc tot asa de vesel si dau trcoale mereu
sotiilor lor credincioase. In tineretea mea era la mod
cresterea porumbeilor, n porumbare anume fcute. Cei ce
n zbor se ddeau peste cap erau preferati. Nu-mi aduc
ns aminte s fi mncat vreodat carne de porumbel,
pentru c pisicile lacome gseau totdeauna mijlocul s
goleasc si cele mai bine cldite porumbare. Poate erau
pisici cu dou picioare.
Dac din Strada Muresenilor treci n Strada T. Ionescu
(fost Nou de Sus), mai jos de casa unde locuia Popovici,
cel cu fetele frumoase si bune cntree, poreclit
"Putrezire-ai", trecnd prin Strada Sforii, ti se prea c ai
fcut o fapt eroic. Stradela e att de ngust de nu ncap
doi insi deodat pe ea. Ziduri nalte, de-o Parte si de alta,
i dadeau un aspect lugubru, mai ales c acolo era si o
nchisoare.
Puscria era ns la captul Ulitii Fnarilor, la "uchaus".
In curtea acestui penitenciar, n care erau nchisi de obicei
cei ce nu-si plteau datoriile, erau niste arcade frumoase.
Un pandur mustcios, cu o sabie lung si cu uniform,
sttea de paz la poart umplndu-ne de groaz. De fapt el
era mai putin fioros dect l arta nftisarea lui martial si
222

dispus s stea de vorb cu cei darnici. Pe vremea mea era

nchis la puscrie un negustor romn care falsificase niste
isclituri. Nevast-sa, "Zinca a mic", care-l iubea cu
pasiune, si-a cheltuit toat averea mostenit de la bogatul
ei printe, dnd bacsisuri "pandurului" de la uchaus, ca s
nchid un ochi si s deschid o us, lsnd-o s intre la
brbatul ei. Sraca, dup ce nu mai avu nimic, se turbur
la minte de dorul brbatului - nct ea devenise de fapt
"Zinca a nebun", precum era poreclit alt sotie de
negustor, excentric si ridicol n dorinta de a rmnea tot
tnr - si cnd trecea pe strad o auzeai nencetat, cu
voce tare, rgusit si de o adnca melancolie: "Vai de
mine si de mine!".
In penitenciar "robii" nvau diferite meserii, ntre altele
"compactoria", adic legtoria de crti. Negustorul romn
de care vorbii stia s lege destul de bine si de la el
nvtaserm si noi aceast art, stricnd buntate de crti
cu graba ce o puneam s le vedem iesite de sub pres. Si
azi mai am n bibliotec cteva volume legate de mine n
vremea aceasta, cnd legtorii buni din Brasov se numeau
Hauptkorn sau Heidecker (cel mruntel si cu barba n cioc,
cel ce vorbea pe nas si strngea mucurile de tigri ntr-o
cutie).
Numele strzilor si pietelor din Brasov erau uneori
interesante si vorbeau despre stri si oameni din veacurile
trecute. De Trgul Cailor si al Boilor, n plin centru - azi
Strada Gheorghe Baritiu si Diaconul Coresi (dmp ce
fusese N. Titulescu) - Sub Buciuc si Ulita Fnarilor (azi a
223

Castelului), am vorbit mai nainte si am vzut ce ru s-a

fcut cnd au fost nlocuite cu altele, fr nici
o legtur cu Brasovul. Trgul Grului a rmas pn
astzi, cci si acum vin satele fr pmnt roditor s
cumpere grul pentru iarn de la sasii din Tara Brsei,
ce-si etaleaz sacii cu graunele aurii de-a lungul acestui
"sir" din piat. Trgul Straielor si al Botelor, apoi Sirul
Inului si al Rozelor arat, cu numele lor, unde se fcea
negot cu aceste mrfuri. Trgul Pestelui era odinioar n
Strada Hirscher. Acesteia n copilria mea n zicea Strada
Teatrului, cci acolo era "Reduta", drmat pe la 1891 si
nlocuit de "Reduta cea nou", unde iarna erau balurile
cele mai elegante ale Brasovului.

Teatrul Reduta veche

Unele strzi se numeau dup vreo particularitate a lor. Asa

era strduta care ducea din Strada Orfanilor n care era
224

azilul ssesc de copii orfani) spre Trgul Cailor, numit

Valea Lat, desi nu era nici vale, nici lat, ci prin ea
curgea o mic grl, peste care treceai fr s sari.
Cnd eram copil s-au pus, n 1890, tbliele cu numirile
strzilor n trei limbi: sus ungureste, la mijloc nemeste,
iar jos romneste. Numirile romnesti au fost traduse din
nemeste de profesorul Pilitia, sacrificndu-se uneori
numirea veche peutru cea nou, redat adesea ntr-o limb
nenteleas sau cu constructii greoaie. "Schutzengrasse" a
devenit Strada Tintasilor, sau "Obere Sandgasse", Strada
Nisipului de Sus. Am vzut ct de gresit era traducerea
lui "Gabelgasse" prin Ulita Furculitei. Dar cu nimic nu te
deprinzi mai usor dect cu un nume caraghios de strad,
cci atunci cnd l rostesti nu esti preocupat de ceea ce
nsemneaz sau nsemna. [...]
In Ulita Neagr, care a pstrat bine caracterul vechi al
cldirilor si nu a fcut prea multe concesii gustului
fistichiu al sfrsitului de veac trecut, dar si n piat si n
alte prti, casele cele mai multe aveau spre curte o galerie
lung pentru locuintele de la etaj. Galeria, n fundul creia
erau de obicei closetele, era descoperit, nct vara, cnd
ploua, si iarna drumul la toalet era anevoios.
n fundul curtii era de obicei "sopul" n care toamna se
asezau frumos lemnele. Pe acestea le ferestriau si crpau
cu dibcie, sptmni ntregi, "firstriasii" unguri, care
miroseau totdeauna a usturoi si rachiu. Cnd sopul era
plin, putea veni iarna brasovean cu gerurile ei. In Ulita
Vmii, n Sirul Inului si Trgul Cailor, precum si n Ulita
Fnarilor, n fundul curitor lungi si strmte, pardosite cu
225

pietre, se vedeau adesea zidurile cettii, ce desprteau

propriettile de promenzile de Dupziduri. In cte o
grdinit erau si "hucene", addc scrncioburi, n care se
ddeau copiii.
Cnd s-au nmultit prvliile, n strzile principale, n
spatiul larg de sub boltitura portilor s-au fcut multele
"boltie". Cine vrea s stie cum erau casele cu curile
vechi, trebuie s umble prin strzile fr vad comercial,
rmase mai toate neatinse de schimbrile produse n
deceniile din urm. Prin Strada Nou de Jos si de Sus, s-au
pstrat nc si portile boltite, grele si mari, care seara se
ncuiau cu chei uriase, de trebuiai s tragi clopotul ce era
legat cu o srm de mnerul cu atrna la poart. Dar nu
numai acest clopot, pe care l auzeai blngnind din
strad, era predecesorul soneriei electrice, ci, mai ales
pentru Schei, si ciocanul greu de fier n forma unui L,
fixat cu un capt de poarta, iar cu cellalt putnd s
loveasc ntr-o plac de fier, pn ce se sculau locuitorii
casei s deschid.
Dac deschideai poarta grea de stejar, ajungeai sub
boltitura adnc, deasupra creia erau cele dou odi spre
strad, una mare, "salonul", cu dou sau trei ferestre, si
"odaita" de lng ea. De jos urcai n etaj pe scrile de
stejar, nguste si de obicei ceva cam prea nalte. In faa
scrilor era o us ce ducea la o locuint mic din parter.
La cealalt locuint de la etaj ajungeai din fundul curtii pe
niste scri ale galeriei. Locuinta aceasta se compunea mai
cu seam din dou camere, la care accesul era prin
buctrie.
226

Dar s urcm scrile principale, ca s ajungem la odile

dinspre strad. In capul scrilor era un "antreu" spatios, cu
patru usi. Una, cea din stnga, spre etajul al doilea, cnd
un astfel de "cat" mai era, sau spre pod, cnd casa avea un
singur rnd. In fata acestei usi era iesirea pe galerie. Din
celelalte dou usi, una ducea la odile "din fa". Afar de
salon si odi mai era uneori nc una, cu fereastr spre
curte, care servea de sufragerie. Usa a doua ducea din
antreu la buctrie. Din buctrie se mai fcea o odaie
mare, n care stteau copiii sau "bietii din cost". Fireste
c locuintele aveau si alte mpreli, dar cele mai multe
erau ntocmite dup cum artarm. Cel putin n casele n
care locuiau rudele si prietenii nostri din copilrie.
In casele cele nou erau parchete, care se introduser si n
cele mai vechi, de cnd se fcu o fabric de parchete chiar
la Brasov. In cele mai multe case erau ns pe vremea mea
"podini" de lemn, care n odile din fa se vopseau cu
colori de ulei, iar n buctrie si n "cmrut" se "suriau"
cu "surl", un pmnt nisipos ce se aducea cu carul din
scuime si se vindea prin strzile Brasovului. "Luati
surl!", mbiau ungureste vnztorii. Pe scri si n
buctrie, pe jos, erau presuri de "zdrene, cumprate tot
de la scui. Ele erau foarte trainice si "trcate", fiind tesute
din fsii de stof rmas de la haine vechi. O rud a mea
ura aceste presuri, pentru c "de cnd iesiser, nu mai
aveau ce mbrca sracii". Toate zdrenele le cumprau
scuii, si nu se mai druiau oamenilor srmani.
In odile din fa erau covoare pe jos, cu lei, tigri si alte
animale, care ne plceau att de mult, cnd eram copii.
227

Fabricile din Austria ajunseser s fac pentru gustul

nostru si chipuri de igani ursari. Covoare se puneau si
deasupra patului, pe prete. Mai trziu ajunser la moda
covoarele romnesti cu motive naionale.
Sa trecem o clip prin aceste odi, n care mirosea a mere
coapte cci cocoanele btrne iubeau aeest miros si nu
aruncau niciodat cojile, ci le puneau pe sob sau n firida
sobei, s se frig. Cnd era si o btrna n neam - ceea ce
era cazul n cele mai multe familii - copiii gseau la ea si
pere fierte, de care o trocri vindea, n grmjoare de
cte patru pere de un creitar, la biserica greceasc din
Trgul Cailor.
Acestor btrne le plcea s stea la fereastr, privind la
trectorii de pe strad, cu nelipsitul scunel, pe care ele si
rezemau picioarele gutoase. Pe un astfel de scunel m
asezam eu la picioarele bunicii, care mi povestea
minunatele povesti. In timp ce i "ineam" bumbacul s-l
depene, se scurgea si firul fermecat al basmului despre
Aladin si lampa lui fermecat sau istoria lui "Rombinzon"
cel cu papagalul lui mndru, sau a Ghenovevei de
Brabant.
La ferestrele cu pernile ce nu lsau frigul s ptrund n
odaie - dar nici aerul s se primeneasc - erau aceleasi
flori n rvare, cu farfurioare dedesubt: mucate roii, ale
cror frunze, frecate ntre degete, ddeau un miros tare si
struitor, fuxiile cu florile trandafirii ce-si ntindeau
aripioarele parc ar fi vrut s zboare, busuiocul si
mghiranul, vanilia si rezeda, cu parfumul lor fermector,
zambilele care se ineau acoperite cu "tocuri" de hrtie
228

pn nfloreau si, n unele case, un ficus, o cal sau o

floare de cear, din care se scurgeau niste picturi dulci,
pe care le lingeam cnd nu ne vedea nimeni.
Cnd nu erau vzui, copiii mai fceau si pozne cu aceste
flori. La un profesor care locuia n Schei, bietilor "n
cost", carce stteau n odaia de lng buctrie, le era lene
s mearg la privat pn n fundul galeriei si gsir c
florilor nu le poate strica udtura. Lelita Zinca se tare mira
cnd vedea dimimeata pmntud din rvare ud si florile
totusi ofilindu-se.
Cnd eram copil iesise moda buchetelor Makart, numite
astfel dup pictorul vienez la care alergau doamnele din
societatea nalt, mai ales aristocratele austriece, s-i
pozeze pentru marile lui pnze cu femei frumoase
mbrcate foarte sumar. Pe cortina teatrului imperial din
Viena se vede, ntre zeitti antice, Charlotta Wolter, marea
tragedian, cu un corp splendid. Lui Makart i plceau
buchetele fcute din crengi cu frunze ce ncepeau s se
usuce, cu scieti si flori de paie, cu spice de gru copt si
pene de pun; cu un cuvnt, cu tot ce nu era floare plin de
seva si de colori vii. Cum ceea ce picta rsfatul pictor al
Vienei era si pe placul adoratorilor lui din ntreaga tar,
moda buchetelor de uscturi ajunsese si la noi; si de la
plimbri ne mtorceam totdeauna cu cele mai curioase
buchete, care asezate n salon, adunau praful cu
sptmnile.
Aceste vase cu buchate compuse de o fantazie stranie,
asezate prin coluri, se potriveau cu mobila care pe vremea
229

aceea plcea mai mult: scaune cu picioare rahitice,

mbrcate n stof de mtase cu fii de catifea, canapele
cu perine si cu rzemtoare, scutite de a fi ptate de capul
ce se lsa pe ele prin "fileuri", ca la fotelele de la
vagoanele de tren de clasa I, "etajere" pe care se
ngrmdeau figuri de bronz sau marmor si fel de fel de
statuete de animale fabricate n serie si cumprate de la
Gebauer, cel cu prvlia pe Trgul Grului. In prvalia
acestuia gseai de toate: cele mai ieftine cadouri de nunt
si jucrii de copii, portelanuri si perii de dinti, lmpi si
hrtie de muste, precum si alte lucruri folositoare si
obiecte de art. Tovarsul lui era romnul Taflan, pe care
ns Gebauer l supravietui cu vreo jumtate de veac, n
cursul cruia se strnse n magazia lui toat marfa
nevndut de decenii. Cnd, acum ctiva ani, am intrat n
prvlia lui s caut un obiect ce de mult nu se mai gsea
aiurea, fiul su, btrn si el, mi spunea c tatl su murise
n iarna trecut, n vrst de 95 de ani, mai mult de
suprare c o grip l slbise afar din cale, dect de boala
propriu-zis.
Prin anul 1890 ncepur s fie iarsi apreciate vechile si
solidele mobile de nuc. Mama scotoci prin podurile
btrnelor din neam si adun splendidele "castene" dulapuri - mari ct niste case, "comode" n care intra toat
rufria, "ifonierele" incptoare si ele, de fceau
ncntarea cocoanelor, vesnic ngrijorate ca nu mai au
unde pune hainele si rufele ce se tot adunau, cu ct
cresteau copiii.
Aceste mobile fur sterse de colbul gros, lustruite din nou,
230

mbrcate n stof solid prins cu cuie cu cap mare de

"porcelan" alb si asezate la loc de cinste Fotelele si
canapeaua te invitau parc s te asezi pe ele, fr s-ti fie
fric c se surp sub tine, iar stilul Bidermeier nu era
alterat, chiar dac cei ce se asezau pe ele nu mai erau
doamne ceremonioase cu umbrelua n mn, ce nu se
asezau niciodat picior peste picior, nici domni cu cravata
neagr, acoperind tot gulerul, care prizau ceremonios
tabacul din tabachere emailate. Lada de Brasov fu
degradat, ca s conin rufele "negre" - murdare - si
exilat n bucatrie.
Cu aceast mobil de nuc ntunecat si frumos poleit se
potriveau de minune perdelele de "spitur" - retea - de la
ferestre. Cu fel de fel de figuri de flori sau psri, ele se
"stercuiau", adic se scrobeau. Splatul lor nu se fcea
acas, ci la anumite spltorii din oras, unde se si
ntindeau pe rame. Ceva mai jos de polita ferestrei erau, de
amndou prtile, niste cuie lungi, si de ele erau prinse
perdelele drapate cu nururi - la Brasov li se zicea
"sinoare" - de coloarea stofei cu care erau mbrcate
mobilele. Niste discuri de lemn de nuc, ca niste
farfurioare, acopereau cuiele de care erau prinse perdelele.
In salon de obicei nu se intra dect cnd veneau vizite. In
multe locuinte mobilele erau mbrcate n nvlitori de
pnz, si ca s le fereasc de soare, erau lsate storurile
sau, cnd ferestrele aveau "loduri" - obloane - se nchideau
acestea.
Arta era reprezentat prin cteva portrete familiale, care n
unele case de negustori erau de pictorul Lecca, mai trziu
de Misu Pop, amndoi brasoveni sau cu rude brasovene.
231

In cele mai multe nsa, portretele erau niste poze mrite

sau fcute n crbune, dup fotografii, ori numai grupuri
familiale asezate de fotograf cu mult simetrie si cu
ajutorul unor aparate ce sprijineau capul si-l tineau n
pozitia silit, ceva plecat ntr-o parte. Toti membrii
familiei, ntorsi de la vreo nunta sau jubileu, aveau feele
surztoare. Sub sticl era cununa de mireas, de lmi,
a bunicii, sau niste flori fcute din miez de pine si asezate
pe o scnduric mbrcat n catifea.
Rspndite erau si cele dou grupuri cu Mihai Viteazul la
Alba Iulia, si cteva scene eroice de la Plevna si Grivia,
cu dorobanii viteji, moartea lui Valter Mrcineanu cu
steagul n mn si predarea sbiei din partea lui Osmanpaa n mna lui Carol, nvingtorul. Nu mai stiu la cine
am vzut si o reproducere dup un tablou care reprezenta
mpuscarea mpratului Maximilian de Mexico. Dup
multi ani am ntlnit originalul ei tocmai n Copenhaga.
Cel ce-l pictase era Manet.
Vom termina trecerea n revist a interioarelor brasovene
aruncnd o privire n buctria prin care trebuia s treci
cnd voiai s ajungi n odaia din fund, rezervat copiilor.
Din cauza aceasta buctria era totdeauna tinut curat, cu
vasele agtate pe cuiele de pe prete, frecate, mai ales cele
de arama, si cu crptoarele de diferite mrimi, "surite".
Tot asa acopermntul de scndur de pe patul
servitoarelor, pe care ziua se clca sau se ntindea aluatul
de tielei. Plita strlucea, cci era mereu nnegrit
proaspt.
Dou mobile erau nelipsite: banca pe care era ciubrul cu
232

cusul de aram, cu mnerul lui lung si cele dou bote donie - de ap, si bufetul n care se tineau vasele de
buctrie si paharele, cruia la Brasov i spunea
"parsechi". Cuvntul acesta curios e de origine ungureasc
- pohrszek - adic "scaun de pahare" si pentru un
cercettor superficial ar fi o dovad c noi am primit aazisele "cuvinte culturale" - adic pe cele intrate n limba
noastr deodat cu cultura apusean venit la noi - prin
mijlocirea ungurilor. Aceasta e, precum se stie, teza unor
filologi unguri. Dar asemenea deductii pripite snt
nseltoare. Dac n odaile din fa am ntlnit comoda si
sifonierul, care amndou au nume frantuzesc, nu urmeaz
c n Ardeal am fi avut influenta francez. Amndou
aceste cuvinte le-am primit de la austrieci (care, ei, ntradevr au fost influenlati de cultura francez), cu sensul
modificat n Viena, umde n sifonier nu se mai tineau
"sifoanele", ci haine. Ct despre parsechi, acesta are un
nume unguresc nu pentru c noi nu am fi cunoscut nainte
de a avea contact cu ungurii aceast mobil ci pentru c
servitoarele erau scuience si cocoanele noastre vorbind
cu ele ntrebuintau cuvntul neles de ele, care apoi s-a
strecurat si n limba romn.
Buctria se spoia n fiecare an nainte de Pasti. Venea
Linta tiganca cu bidineaua ei lung si n fiecare an voia,
dar mama n-o lsa, s trag cte o dung albastr pe
prete.

233

SCHEII
n fiecare zi lucrtoare coboar din Schei, partea
romneasc a Brasovului, brbati, femei, bieti si fete, cu
cte o legtur cu merinde n mn, cu cri de scoal sau
cu marf de vnzare. Ei prsesc grbiti strzile
ntortocheate ale acestui cartier si se scurg pe cele doua
artere principale, Ulita Mare (Strada Prundului) si Ulita
Furcoaie (Strada Brncoveanu, mai demult Srada
Caterinei), venind de Pe Coast, din Ciocrac, de Pe Tocile,
de pe Malul Ciurcului, de Dup Inisti si din alte uliti si
ulicioare ale Scheilor. Seara cnd se ntorc pe acelasi drum
acas, pasul lor e obosit si fetele lor sunt mai ngndurate,
dac nu si-au fcut ceva "corajie" oprindu-se s bea cte
un pahar dou de rachiu dulce "rozol" la "Pete" sau la
"Rac" n pia, colt cu Trgul Cailor.
Cei dinti ies pe portile mari si frumos cioplite birjarii ce
dau bice cailor, ca s ajung din vreme la gar, la trenul de
Bucuresti, care trece prin Brasov n zori. Mai nainte erau
numai trsuri cu vizitii unguri, dar nc pe cnd eram
copil, trocarii - cci aceasta e porecla romnilor din Schei,
de la "trocile", adic coveile pe care femeile lor fabricau
"gitane", adic ceaprazuri, si pe care le ntrebuinleaz si
ca leagne pentru copii si n care vnd poamele n pia au nceput s in cai si trsuri, aducndu-si aminte de
cnd fceau transporturi mari pe valea Prahovei.
Dup ei vin lucrtorii n fabrici, de toate vrstele si de
amndou sexele, si cei ce fac slujbele de trepdusi si
slugi la prvlii. Hamalii vin cu funia lor, iar cei ce
ncarca ln, splat de fete din Schei, au legate de bru
234

cngile cu care apuc sacii grei si-i ridic pe care.

Mai trziu vin zarafii cu mesele lor acoperite cu un geam
mare de sticl, sub care se vd piesele de argint de un leu,
doi lei si cinci lei, cele de aram de zece si cinci parale,
mai rar de una si dou parale; n sfrsit hrtiile albastre de
douzeci si o sut de lei. Alti bani dect cei romnesti nu
se prea cereau, cci negotul se fcea aproape exclusiv cu
Romnia. Mai ales ca reclam, zarafii tineau si alte
monede, turcesti, bulgresti sau rusesti. Tin minte c tata,
care avea multe drumuri n Romnia, unde avea o fabric
de teracot si purta un nesfrsit proces de mostenire,
aducea totdeauna cteva monede de aram pe care mi le
ddea mie. Cu ele mergeam n piat, unde erau nsirate (n
continuare cu Strada Hirscher) cele vreo patru mese de
zarafi, si le schimbam, fiind suprat cnd nu cptam un
creitar pentru dou parale.
Deodat cu zarafii coborau cei ctiva functionari inferiori
pe la judectorie sau la finante si, din ce n ce mai
numerosi, cei angajati la "Albina". Bncile ncepuser s
absoarb o parte a tineretului ce prsea scolile, mrind
rndurile intelectualilor romni.
La urm coborau din Schei si se asezau la locurile lor n
piat precupeele guree, care se pricepeau asa de bine
s-si laude marfa. Ele erau brnzrese si mai ales fceau
nego cu fructe. Pe cumpenele lor, atrnate de un crlig,
stiau totdeauna s pun mrul, para sau bucata de brnz
care s dea exact greutatea cerut, sau s prefac n
creitari ceea ce trecea peste ea. Pe ct erau de amabile
cnd te apropiai de mesele lor, pe att deveneau de
agresive cnd le gseai marfa rea. Iarna, cnd frigul
235

nemilos musca pe cei ce stteau pe loc, ele aveau o oal cu

crbuni aprinsi la picioare.

Cum se explic aceast aservire a romntlor din Schei

fabricilor, birourilor, prvliilor si negoului mrunt din
Cetate?
Desigur c locul strmt pe care locuiesc romnii din
aceast parte a Brasovului i-a silit pe cei mai multi s
caute s-si cstige hrana de toate zilele ca muncitori cu
ziua. Psunea srac de pe dealurile nconjurtoare abia
ajunge pentru cte o vac si cteva capre, vacile sracului.
In grdini se fac poame frumoase, dar ele sunt ale ctorva
localnici mai nstriti. Numai hrnicia femeilor din Schei
si religiozitatea brbatilor le-a ajutat s treac peste
greuttile de tot felul si s suporte senini lipsurile ce ar
236

fi putut s-i fac sovitori. De ce si-au ales ns trocanii

tocmai acest inut nencptor si nepotrivit ca loc de
asezare?
Mi se pare c rspunsul la aceast ntrebare vine de la sine
celui ce nu e sclavul documentelor si are viziunea istoric
si pentru epocile cnd lipsesc stirile scrise si pentru
popoarele ce au stat timp ndelungat n umbra istoriei.
Aceast viziune istoric nu este un produs al fantaziei, ci
ea rsare din frnturile de argumente linguistice,
etnografice, sociale si de alt natur, care toate la un loc te
fac s vezi si prin ceata vremilor apuse. Ceea ce se
desluseste n primul rnd este c nu romnii din Schei
si-au ales ca loc de asezare acest tinut, ci c ei au fost
nghesuii de altii pe el.
Dac aveai de lucru la banca "Albina", te adresai pe
vremea mea lui Oncioiu sau lui Murroiu. Ce curioase
sunt aceste nume formate cu sufixul -oiu, rspndite pe
ambele versante ale Carpailor sudici! V-ati gndit
vreodat la ele si v-ati dat seama c sufixul cu care sunt
formate nu are aceeasi functiune ca cel din "omoiu,
nsoiu, brbtoiu" si alte cuvinte care nsemneaz ceva
deosebit de mare, fie om, nas, barb sau altceva? Intradevr, un nume att de frecvent n Schei, ca Bdioiu, ar
exprima o contrazicere ntre un sufix dnminutiv -il, si
unul augmentatov -oiu.
De fapt, cineva din neamul acesta a fost cndva poreclit
"Bdi" probabil pentru c ntrebuina mult acest cuvnt;
Bdioiu era descendentul lui. Sufixul -oiu nu e deci
augmentativ ca omosu, nsonu, brboiu, ci, ca sufixul escu, exprim n Carpatii sudici aparinerea la un neam.
237

Bdioiu nu e un "bade mic" (sufixul -i) si "mare"

(sufixul -oiu) n acelasi timp, ci "unul de-ai celui poreclit
Bdi". Tot astfel, n Scele, Tomooiu e un descendent
al lui Tma; n Rnov, Stniloiu urmasul lui Stnil; n
Bran, Mnoiu si Mooiu urmasii lui Manea si Mou;
Steloiu, n Cmpulung, unul din neamul lui Stela sau "alde
Stelea", cum se mai zice prin partea locului. Un munte pe
Buceci se numeste Bucoiu, iar unul n Carpatii sudici
Negoiu. Cel dinti era muntele pe care si psteau turmele
urmasii lui Buca, pe cel de-al doilea, ai lui Neagu. Niste
verisoare ale mele din Bran erau cunoscute n sat sub
numele de Brboaiele. Ele descindeau din fruntasul satului
Barbu Pucariu; nu erau numite deci dup brbatii lor,
cum e obiceiul n alte prti, si dup cum se numea si la
Brasov Furcoaia, nevasta lui Furc (care a dat numele unei
strzi din Schei). Alte exemple de nume n -oiu din Schei
sunt Moicoiu (de la moicu, adic moul cel mic),
Floroiul, urmasul lui Florea, Peroiu, descendentul unui
Pera, care nume e si la baza numirei de sat Persani etc.
Interesant e numele Duoiu, cruia n Branul apropiat i
corespunde Duescu, derivat de la numele de origine slav
Dua cu cele dou sufixe -escu si -oiu, cu aceeasi functie.
Mai mult dect atta. Aceste dou sufixe sunt amndou
de origine dacic, peste care s-au suprapus dou sufixe
asemntoare latine (-o, -oneus si -iscus). Intradevr,
precum presupune Meyer-Lubke si a susinut recent A.
Graur, sufixul -escu se gseste n onomastica dacic. De
asemenea avem nume topice n -onia n Dacia, ca
Cedonia, n apropiere de Sibiu, Canonia si Acmonia (din
acmen = piatr, dup Capidan).
238

Cititorul m va ierta de aceast recidiv filologic care,

dup mine, este doveditoare c Scheii nu sunt o asezare
bulgreasc din secolul al XIV-lea, cum spun cronicarii, ci
face parte din populatia mai veche din Carpatii sudici,
indiferent dac la origine era romn sau a primit aceast
limb mai trziu (ns nainte de veacul al XIII-lea cnd au
venit sasii la Brasov).
Pe cnd au venit colonistii sai n ara Brsei, satul
romnizat al Scheilor era la o deprtare de vreo trei-patru
kilometri mai spre miazzi, n legtur cu alte sate
romnesti de munte, Scelele si Rsnovul. Ele tineau de
locurile acestea, ca brazii de codru, si pe vremea cnd la
ses locurile fuseser prefcute n "terra deserta et
inhabitata". Scheii au trecut peste vremuri grele,
strecurndu-se printre ele neobservati de cronicarii ce nu
erau impresionati de populatia autohton, cum nu
pomeneste cltorul pestii ce sgeata prin praiele pe
lng care trece.
Abia cnd colonistii din Brasovechi se mutar n valea
Tmpei, atunci n istoria Scheilor s-a produs un eveniment
decisiv. Drumul lor spre nord, singurul ce ducea n
interiorul trii, le-a fost nchis. Spre a ajunge la ses, ei
trebuiau s treac prin cetatea fortificat si nchisa, pentru
ei, a Brasovului neospitalier. Atunci din steni, ei au
devenit mahalagii. Cresctorii de vite au trecut munii
stabilindu-se n Principate sau innd acolo mosii si vii.
Fr ci de comunicatie, nici negotul lor nu putu nflori, ci
vegeta n marginile posibilittilor si cu marf ce nu fcea
concuren sasilor: pete srat etc. Transporturi si iscodiri,
239

solii n Tara Romneasc, traductori si slujbasi inferiori

la oficiile din Cetate, hamali si servitori, iat rolul la care
fu redus populatia din Schei. Cu Scelele contactul se
meninu ntructva, mai ales c si sacelenii treceau adesea
muntii. Asemnarile n port nu dateaza din timpuri prea
vechi, ci se datoresc mai adesea acelorasi influene
externe, modei femeiesti a jupneselor din Tara
Romneasca si amnuntelor imitate dup costumul
ssoaicelor.
Odat, n tinereea mea, a vizitat Brasovul poetul german
Detlef von Lilienkron. Sasii l-au purtat prin centru si prin
Brasovechi, artndu-i vestigiile de aproape sapte sute de
ani ale unui trecut de care erau mndri. De la o vreme,
poetul a nceput s se plictiseasc de uniformitatea caselor
si lipsa de orice avnt si noblee a liniilor lor arhitecrurale.
Verdeaa Scheilor ntre grdini l ademenea mai mult si
ceru s fie dus acolo. O alt lume i se deschise deodat
naintea ochilor, o lume care vorbea un grai strin, dar
care i povestea despre niste oameni cu cultul frumosului,
ce nu se simt bine dect n cuiburi pline de poezie si
coloare. De cum ai trecut prin Poarta Scheilor vezi ndat
c ai a face cu oameni de alt temperament, alte preferine
si alt fel de a se simti fericiti. Uneori m ntreb dac
aceast deosebire ine de structura etnic sau de trecutul si
obisnuintele celor dou neamuri, agonisite n curs de
veacuri, sau dac aici s-au unit amndou, nsusiri
nnscute si experiente cstigate sub alt constelatie
istoric si ltime geografic.
240

Trezite de ntiele raze de soare, albinele ies din stup si

ncep munca lor n fiecare zi, cutreiernd potirele florilor,
unul dupa altul, pe rnd si cu sistem. Desigur ca si pe ele
le atrage forma si coloarea florilor si le mbat parfumul
teilor nfloriti, dar adevrata lor satisfactie, sincera lor
bucurie este n mplinirea datoriei, n contributia pe care
fiecare n parte o poate aduce stupului. Dulceata mierei
devine pretioas abia dup ce a fost adus si depozitat n
chiliuele uniforme de cear. Aceast provizie pentru iarn
e aprat cu ndrjire, cu arma acelor trntorii sunt scosi,
ca netrebnici, dup ce si-au miplinit datoria procreatiei;
regina, recunoscut, slavit si servita de ntreaga obste,
poate trona linistit.
Aceleasi raze de soare au strbtut si printre petalele
trandafirilor, bujorilor si altor flori unde s-au adpostit
pentru o noapte fluturii. Iat cum zboar, n crduri sau
cte doi, jucndu-se, legnndu-se, alintndu-se prin
vzduh, pscnd nectarul florilor ici si colo, cte putin,
netulburati de grija iernii si a zilei de mine. Astzi e
soare, azi e frumos si bine, azi parfumul florilor e
mbttor si lumina din aer att de vie, nct te invit la
joac si la cele mai fantastice evolutii aeronautice. Zbor
netulburat pentru fantazie, podoabele cele mai minunate
pentru aripi, lux si poezie - iat cum nelege fluturele s
se bucure de via.
Lilienkron, care prefera Scheii Cettii, era si el poet, un
ndrgit al colorii, prefernd farmecele unei imaginatii
care te scoate din banalitatea unei vieti prea ordonate, care
nu ntelege s sacrifice orice individualitate si originalitate
241

pentru ca s fie un folositor si asculttor fiu al obstei.

Adevrat c nimerise la noi n cel mai frumos anotimp, n
scurta dar fermectoarea primvar brasovean. Pe portile
celor mai multe case erau brazii mpodobiti, care artau c
acolo locuieste un "june", iar grdinile ce acopereau
dealurile erau pline de pomi nfloriti.
Cele dinti ies florile caiilor nerbdtori. De cele mai
multe ori graba lor e pedepsit, cci peste cele dinti flori
d gerul unor nopti reci n aceste tinuturi de munte. Dar
caisul nu si nseamn pania, si la anul va fi tot att de
grbit s salute razele soarelui. n locul zpezii trectoare,
pomii sunt ninsi acum cu neaua florilor albe, ngrmdite
n ciucurii mari si desi ai perilor, cu florile cu petale mici
ale prunilor si, naintea lor, ale ciresiltir si visinilor. La
urm de tot vine floarea mare, trandafirie la nceput, alb
la urm, a merilor.
Din aceste flori se dezvolt repede ciresele pietroase si
rosii, cele "selane", cu coaja pal, si cele mari si negre,
dulci ca pcatul. Cnd cad petalele delicate n colori ale
caiilor, ies delicioasele fructe portocalii, cu smburi care
ascund si un miez ce seamn cu o migdal, pe cnd
smburele piersicilor acoperite cu un puf fin e tare ca
piatra si nu se poate sparge dup ce ai desfcut de pe el
"carnea mustoas si aromat. Perele "pergamute" snt
pline de suc, pe care trebuie s-l sorbi ca s nu curg pe
haine. In cele "scoroase" muti greu, dar cnd le-ai rnit
cu dintii, ele plng cu lacrimi dulci, pe cnd perele
"ientne" te pclesc totdeauna, lundu-ti ochii cu
242

mrimea si coloarea lor, dar deceptionndu-te cu gustul

lor neccios si lipsit de orice calitate. Merele erau de
multe soiuri, de-ale untului, popesti, vinete, panavrige si
de alte feluri. In fruntea lor erau ns merele "ptule",
neartoase, dar minunate la gust, dup ce se coceau, pe la
Crciun, pe ptulele din pivnit. "Ionatanele" nc nu se
cunoteau.
Dar prunele strmbe, care se desfac de pe smbure si au
un gust acriu? Incepi s mnnci din cosnita plina si nu te
nduri sa te opresti. Dup ele se potriveste un phrel de
tuic,
ca
s
nu-ti
"cad
greu".
Doar
"ringlotele" (reine Claude), verzi si dulci, dac pot
concura cu ele, pe cnd n gluste de aluat subtire se fac
bine si altfel de prune, mai putin nobile, cci ele se servesc
cu pesmete muiat n unt si ndulcit cu zahr. Numai
corcodusele, crora la Brasov li se zice "zarzle", galbene
si rosii, nu au nici o trecere.
Dar nucile turcesti, mari si cu coaja groas, sau cele
lunguiee si cu o coaj subtire de o poti sparge usor
apsnd-o puternic de alt nuc n mini? In nucii rotati si
btrni din Groaveri aruncam toamna cu pietre si cu
scurtturi de lemn ca s lovim nucile ce se dezghiocau
cznd.
In acest cartier pitoresc, care a plcut att de mult poetului
german, ncntat de casele multicolore si grdinile vesele
ce lipsesc Cettii, noi, cei din centru, mergeam rar, nct si
amintirile mele sunt putine si reduse la drumul la Sf.
243

Nicolae si la Poian, pe la rude sau la cte o plimbare.

La Poian mergeam traversnd Tocilele si trecnd pe la
moara lui Pelionis, n capul Scheilor, unde se vedeau
stncile de pe care tradisia spune c a srit calul regelui
Solomon, apoi apucam pe Oabn n sus, urcnd
serpentinele frumoase si comode. Cnd ns nu mergeam
la excursia de toamn a scoalelor, o luam de obicei prin
Cacova si Calea Vacilor, ca
s evitm drumul lung
printre case. Din Poian
urcam uneori pe Postovar,
unde Societatea Carpatin
german fcuse o cas de
adpost.
De pe Oabn se face un
drum lateral, putin umblat,
desi e ct se poate de
frumos, la Piatra Teiului.
Acolo i se deschide pe
neasteptate o priveliste
ncnttoare. Brasovul e
dominat
de
Biserica
Neagr, care de aici se vede, cu proporliile ei mrete,
oarecum din profil.
Afar de cele dou artere principale ce duc din Cetate n
Schei, Ulita Mare (a Prundului ntr-o vreme Stefan cel
Mare) si Ulita Furcoaie (mai trziu a Caterinei si apoi
Strada Brrncoveanu, numit astfel dup un descendent al
244

domnului, care avea o cas aici(* mai e Ciocracul (Strada

Lapedatu), care urmeaz linia muntelui si iese pe Coast.
Casa mare pe lnga care treci e Petcuul, fosta cas a lui
Petcu trarul, care dup multe peripetii a devenit azil de
btrni si slabi de minte. De acolo nu mai e mult pn n
aua Tmpei.
Paralel cu aceste trei strzi ce se urc n Schei este alta, ce
se face la dreapta "Gimnaziului". Pe vremea mea i zicea
Dup Vale, din cauza apei descoperite ce curgea prin
(*

Cu intenia de a-si asigura un loc de refugiu n vremuri de

restriste, domnitorul Constantin Brncoveanu cumpr mai multe
proprietati, mosii si case, n Transilvania. Printre acestea cumpr
dou rnduri de case "cu toate grdinile, pivnitele, grajdurile, cu
toate cele apartintoare acestora" de la un oarecare Francisc Bialis
din Schei (30 apr. 1700), si o cas n Brasovechi de la neguttorul
romn Nic Hogea (1702). In cetate domnitorul mai avea o
proprietate cumprat de la Ioan Cutitarul.
In urma mazilirii domnului (1714), odat cu deposedarea familiei
de toate bununrile materiale, au fost prdate si casele din Schei
unde erau lzi cu lucruri scumpe si obiecte de mare pre.
Toat averea domneasc din Brasov era administrat de Apostol
Manu, omul de ncredere al domnitorului. Din aceast avere, o
parte a primit napoi doamna Maria, cnd s-a ntors din azilul su
asiatic de la Kiutai, unde fusese surghiunit de turci, dup uciderea
voievodului.
Descendentul pomenit de autor este prinul Grigore Brncoveanu,
care, ajuns mare ban al Olteniei, drui, n aprilie 1820, mosiile
Smbta de Sus si Poiana Mrului, bisericii Sf. Treime din Brasov.
(Vezi pe larg: St. Ionescu - I. Panait, Constantin Vod
Brncoveanu, Buc., 1969, p. 267 s.a.)
245

mijlocul ei si pe care noi o treceam pe cpriorii subtiri ce

tineau mbrcmintea ei de scnduri. Aici era, dup colt cu
strada Fntnii Rosii, un argsitor ce asternea coaja cu
miros greu, cu care argsea pieile. Tot pe aceast strdut
era baia Flora, creia noi i spuneam a nreanului, cu
un bazin rece, n care ne scldam cteodat, cnd nu
aveam vreme s mergem n Blumna. Ea data de la
nceputul veacului trecut, cnd, n 1820, e pomenit ca
baia lui Dumiu Vasilache.
Dar scldtoarea Brasovului era n dosul gimnaziului, la
baia de aburi a Eforiei, ridicat de negustorii romni din
Brasov, care de la nceput au hotrt s nzestreze
gimnaziul cu un stabiliment folositor si aductor de
venituri sigure. Strmosul meu, Gheorghe Nica, cinsti
gimnaziului actiunile sale de la baie; si desigur c si alti
negustori au fcut la fel. Doamne, ce binefacere a fost
pentru Brasov aceast baie, ntr-o vreme cnd orasul nu
avea apeduct si apa ce trebuia crat cu "botele" nu se
putea "izidi" cu scldatul!
Marti era apa curat si aburul proaspt, cci luni
stabilimentul era nchis pentru curtenie. Miercuri era
pentru femei, vineri pentru cei din mprejurime, care
veneau la trg, duminic pentru multimea ce nu avea
vreme n alt zi, iar joi dup prnz era rezervat pentru
elevii de la scoli, care plteau un pret de favoare, 20
creitari, dac mi aduc bine aminte, sau erau scutii de
orice tax de intrare. Dar eu nu mergeam numai joi, cu
colegii, ci adesea si marti, cu tata. Atunci ajungeam si la
"frotat", la masajele nemiloase pe care ti le aplica
246

Dumitru, frmntndu-te ca pe un aluat, de credeai c-ti

mut muschii din loc. Ca renscut si plin de spuma
spunului cu care erai acoperit pe tot corpul, fugeai sub
dus si te ntindeai apoii pe bncile de lemn, n camera
spatioas, plina cu aburi desi si fierbinti, din ce n ce mai
calzi, cu ct urcai mai sus. Noi copiii, fireste, ne luam la
ntrecere, cine poate suporta timp mai ndelungat aburii
fierbinti. Din cnd n cnd era voie s ne ducem sub dus
sau s ne punem pe cap o compres cu ap rece din
bazinul cel mare, pe care o luai ntr-un "sustar" de lemn
vopsit pe din afar verde, si care nu avea mai mult de vreo
12 grade. n acest bazin nu puteai sta mult vreme, ci te
grbeai s sari n bazinul cel mic cu ap cldu, care
prea si mai cald, dup ce ieseai din bazinul cel rece. In
aceast joi apa cald era cam tulbure si groas, cci n ea
se scldau toti vizitatorii.
Si apoi dusurile! Le luai de-a rndul, nainte de a iesi: pe
cele ce te stropeau de sus n jos, de jos n sus sau dintr-o
parte, mproscndu-te cu putere.
"Mens sana in corpore sano" era deviza scris cu litere
mari n sala de mbrcat, unde mai nti venea tiatul
unghiilor si a pielei ngrosate sau btturilor, fcut cu
mult dibcie de masorul care nu era de serviciu.
Dac iesi pe poarta ce d la scoala de fete si o iai n sus pe
Ulita Furcoaie, poti s te duci pe la "Rat", pe o scurttur,
la Warte. Primvara nu prea fceai acest drum, caci
preferai s usci pe la Romuri, ca s treci pe lng liliecii
nflorii ce te nsoesc o parte mare din drum. La grdina
lui Rideli te opresti ca s admiri straturile ngrijite de flori
247

si tufele nflorite, precum si globurile de sticl de toate

colorile, care mpodobesc rzoarele, si piticii si
cprioarele de teracot aduse de la Karlsbad.
Aceste podoabe sunt si n grdina de la Warte, unde mai
vezi si produsele sculpturale ale birtasului. Mai bun dect
acestea este ns gustarea ce se serveste, salam tiat n felii
subliri, brnz cu unt si ridichi mustcioase de Brsa,
fragede si pline de "apa" pe care o "las", dac sunt bine
srate. O sticl de bere completeaz aceast mas frugal,
luat de cei grbiti s continuie drumul pn la Stejris sau
chiar pn la Piatra Corbului. La Banca Teologilor l
ntlnesti negresit pe profesorul Socaciu, care si face
plimbarea zilnic, pe vreme frumoas ca si pe ploaie.

In copilria mea nu prea mergeam bucuros prin Ulita

Furcoaie, seara, dup ce se fcea nruneric. Aici aveau
adic templul lor "mucrii", o sect religioas ce iesise
248

pe atunci, cea dinti la noi, de nu m nel. Cum era cultul

lor, nu stiu; dar el era nconjurat de o atmosfer mistic.
Aceast not miraculoas a fost, probabil, cauza c noul
cult prinse rdcini mai ales printre sasi, pe care slujba lor
luteran, lipsit de orice misticism, nu-i mai putea
satisface. [...]. Tot din cauza aceasta s-a rspndit n
Brasov, ceva mai trziu, o alt sect, a "oamenilor naturii",
care umblau desculti, cu barba netuns si fr cmas sub
tunica lung de postav cafeniu, de credeai c vin de la
Oberammergau.(*
Imi aduc aminte de un episod hazliu, pit de un mucr.
Un fervent discipol al acestei secte, cu numele Eiven, se
ntorcea n zori de zi de la serviciul nocturn al celor
cucerii de noua nvtur. Deodat, o voce cavernoas
rsun n tcerea ce domnea n mprejurime, venind de
sus. "Eiven, Eiven!" odat si a doua oar. Infiorat si sigur
c glasul era divin, mucrul czu n genunchi si cu capul
n rn rosti, cu voce tremurat: "Doamne, Doamne, ce
poruncesti slugii tale?" Atunci hornarul - cci era un
"urlier" care cura coul de la crciuma "La Ra" rspunse rar si solemn "S m pupi...!"
(*

Oberammergau este o localitate bavarez situat pe cursul

superior al rului Ammer (cca. 5.000 locuitori); statiune balnear
frecventat din vechime de bolnavi si turisti.
In arest oras s-a mentinut pn n epoca modern obiceiul de a se
organiza - ntre Vinerea Mare si Pasti - acele "Passionsspiele", un
fel de reprezentatii cu caracter religios, practicate de preoti si laici
mai ales n evul mediu. In vederea, "ntruprii" ct mai fidele a
personajelor biblice, localnicii-interpreti si lsau brbi si prul
lung.
249

Dac o iai n sus pe Ulita Mare treci pe lng cteva case

care nu existau pe vremea mea. Astfel e casa Popovici;
zidit ntr-un frumos stil empire de arhitectul romn Cezar
Poppovits din Viena, care a cldit si spitalul Elias n
Bucuresti, si internatul de bieti, n stil romnesc, zidit de
arhitectul brasovean Gheorghe Dusoiu. Acest internat s-a
ridicat din obolul brasovenilor, strns pentru "masa
studenilor", cu deosebire de V. Oniiu, vrednicul director
al Liceului aguna. Sub el se introduse obiceiul s se dea
"cununile eterne", adic sumele de bani ce se cheltuiesc pe
flori, pe sicriele mortilor. Din acesti bani puteau lua masa
fiii srmani de rani care veneau la colile din Brasov.
Viaa din Schei palpita n Piaa Prundului. Acolo e prima
din seria de cruci ridicate de oameni cu frica lui
Dumnezeu - a doua e mai sus, crucea "cpitanului", eroul
scheian Ilie Birt - crciuma lui Steric, cu vinul cel bun,
trgul de duminic si, nainte de toate, biserica Sfntului
Nicolae, fala Brasovului romnesc. In cimitirul acesteia
sunt ngropati attia buni crestini localnici, alturi de
boieri mari de peste munti, adpostiti n orasul de sub
Tmpa de urgia turceasc si cruzimea eteristilor greci.
In aceast biseric spatioas mergeam dumineca toate
scolile s ascultm slujba si corul condus de Nichi
Popovici, venit din Banatul cntretilor cu voci dulci. Nici
n centrele mari ale Apusului nu mi-a fost dat s aud un
glas att de plin si voluminos, adevrat voce de bel canto.
In gimnaziul superior, dup ce am "mutat", adic dup ce
mi s-a schimbat vocea, am avansat si eu din nava bisericii
250

n "podisorn", galeria pe care cnta corul. Atunci avui si

eu parte de bomboanele pe care Nichi Popovici le lua
totdeauna cu sine, ca s-si dreag glasul cnd avea s
cnte "Carii pe heruvimi", din liturghia lui Ghi Dima.
Dup ce termina cntarea, punea pe scndura din faa lui
"tocul" cu bomboane din care aveam voie s lum si noi,
coristii.

De pe "podisorn" se auzea mai bine slujba. Cnd popa

Voina ridica minile, ntovrsind cu un gest larg si
patetic exclamatia "la Domnul s cerem", eu mult timp
auzeam "la Domnu'n Sacele". Astfel de interpretri
personale ale textului bisericesc ru nteles, un fel de
etimologie populara, nu erau rare. Un copil din neam
spunea Tatl nostru zicnd "care leieti n cersuri", desi "a
lei" era pentru el un cuvnt tot att de neneles, ca si
forma neobisnuit "carele".
La stran cnta elevul lui Anton Pann, cntretul Mucenic,
sau Mucenescu, cum i plcea s se numeasc mai trziu.
251

El stia glasurile ca putini altii, dar era si un mester al

cntecului lumesc. Despre el se crede c a compus
melodia de la Desteapt-te Romne. Mai avea el o
miestrie, n care nu-l ntrecea nimeni si pe care probabil a
nvtat-o tot de la dasclul su "cel sftos ca un proverb".
Se aseza zcnd pe spate, si punea pe cineva s-i toarne
vinul pe gur. Vinul curgea fr ca Mucenic s-l mai
nghit.
Cntreti de seam a avut totdeauna Sf. Nicolae. Pe cnd
eram n liceu, a venit Toma Brenci, cu un glas
dumnezeiese de tenor, care i-a rmas curat pn azi, c e
btrn. Si Dumnezeu stie dac l-a menajat, cci nu era
chef la Brasov la care s nu fie chemat si minunatul
cntret.
Si preotii erau vestiti slujitori n fata altarului. Pe Popazu
nu l-am mai apucat, cci plecase ca episcop la Caransebes.
Btrnul Petric, cu barba lui alb, era preotul de mod
veche, modest si cucernic. Preot frumos si cu prestan era
si popa Priscu, cel cu barba ngrijit, care pstra aceeasi
fa grav n faa altarului, ca si n pia, unde l ntlneai
cumprnd ntiele trufandale. O voce puternic avea popa
Saftu, pe vremuri cntre vestit ntre studentii de la
Lipsca, unde si-a agonisit titlul de doctor n filosofie.
Avea un glas puternic, dar cam "gras". Din cauza
obezittii sale, reverenda i era totdeauna mai scurt
nainte dect la spate. Cel ce slujea mai frumos era, fr
ndoial, popa Voina. Gesturile sale erau mari, si glasul
melodios. Frumoas era mai ales nftisarea lui de sfnt
oriental, cu barba plin si cu o nobil tinut.
252

n opoziie cu popa Sfetea de Pe Tocile, care avea sapte

fete, popa Voina a avut opt bieti unul dup altul, nainte
s i se nasc cea dinti fat. Preoteasa, zvelt si gratioas
pn la btrnee, era mndr de odraslele sale. Odat veni
la Brasov Tache Ionescu, prieten cu popa Voina.
Vizitndu-l acas, printele i prezent pe fiii si, sase la
numr, care se nsirau ca fluierile unei orgi. Le spuse la
toi numele, adugnd: "al saptelea e pe drum". Bujor,
copilul sftos, ntreb atunci: "Dar pe cel de pe uli, cum
l cheam?"
Mersul la biseric era pentru noi putin amuzant, mai ales
primvara, cnd soarele ne invita la plimbare sau la joac.
Si mai putin amuzant era "exortarea", adic jumtatea de
ceas naintea bisericii, cnd ne tinea un fel de predic
profesorul de religie. Acesta era, pe vremea mea, Fericean,
un tip sui-generis. Specialitatea lui era propriu-zis logica,
despre care a scris i un manual [...].
Amuzante erau pentru noi mai ales deniile dinaintea
Pastilor. n biseric era totdeauna mbulzeal mare, nct
puteai s cosi neobservat hainele celor ce stteau unul
lng altul. Cnd ieseau din biseric si se rreau rndurile
vedeai numai frati siamezi. Mai aveam la denii si alt
petrecere. Cum la sfrsitul slujbei era ntunerec, puteam
trage, fz s fie vzute, fire subtiri de sfoar de-a lungul
drumului ce cobora n pant destul de repede de la usa
bisericii. Credinciosii nu se uitau unde calc si se
mpiedecau, spre marele nostru haz.
253

n biseric, crsnicul Peligrad stingea lumnrile cu

mucrile din vrful unei prjini lungi, iar cei trei epitropi,
brnzarul Pascu, crciumarul Stenc si btrnul Lupan,
numarau banii strnsi cu discul, i ncuiau n lada mesei
lor si plecau si ei acas.
Noi, copiii, ne spovedeam si cuminecan n sptmma
Patimilor, iar dup cuminectur, cnd ieseam flmnzi
din biseric, la us ne asteptau trocritele cu cosurile lor
de scoverzi, niste plcinte de aluat dospit, coapte n ulei de
in si tvlite n zahr praf. Cnd le mncai, te ungeai de
miroseai toat ziua a ulei.
Deasupra portii, Sfntul Nicolaie din icoana lui Miu Pop
te privea plin de buntate, ierttor pentru poznele ce le-ai
fcut de denii si multumit c te-ai grijit, ca orice bun
crestin.

254

BRAOVECHIUL. BLUMNA. STRAJA

Dup cum forma articulat de la "undelemn" nu e "untul

de lemn", ci "undelemnul", tot asa nu se articuleaz
"Braovul vechi", ci "Braovechiul", ntr-un cuvnt a crui
compozitie e foarte veche. Inceputul lui e la "Numrul
Unu". Desigur ca nainte vreme era cu mult mai jos.
"Unu" e numrul casei, dup numerotatia mai nou.
Pentru brasoveni ns, acesta nu e un numeral, ci o notiune
mai ampl, ntelegndu-se nu numai edificiul care
adposteste astzi cinematograful "Astra", ci tot alaiul de
festiviti si petreceri ce se ineau aici, ncepnd cu
balurile elegante ale societii brasovene si sfrsind cu
"saribalurile" unguresti. La seratele ce se ddeau n slile
acestui hotel, costumate si mascate, mergeai dup miezul
noptii, ca s te amuzezi jucnd cu servitorimea. Niste
pnze pictate si prinse pe pretele dinspre oras le anuna
255

cu sptmni nainte, n loc de afie colorate, iar la

prvliile dm Cetate erau expuse fel de fel de msti.
Tot n sala cea mare de la "Numrul Unu" aveau loc
"convenirile sociale", cu concert si dans, si balurile la care
n pauz se lua masa, de la care nu lipsea niciodat friptura
de purcel. De cte ori n-am alunecat cu pasi uriasi, la
"galop", pe parchetul neted si aplecat din colul stng, cu
dansatoarele ale cror mame sedeau pe bncile de catifea
rosie, cu fee radioase cnd fetele lor nu "vindeau
ptrnjei"! Pe atunci tinerii erau bine crescuti si dansau cu
toate fetele, si nu numai, ca astzi, cu aleasa inimii sau cu
"flirturile" lor.
In sala cea mare era loc destul si pentru nelipsitele "jocuri
de coloana", cadrilul, romana si, ceva mai demult,
lncierul. Te ngrijeai din vreme s ai un vis--vis
simpatic, si erai cu atentia ncordat ca s nu gresesti
figurile. Mai ales la roman, un dans nscocit la Brasov n
casa lui Iacob Mureianu. Cpitanul Popa se ngrijea ca
dansatorii s nu fac greseli, tinnd cu ei probe. Cadrilul al
doilea era rezervat pentru fata pe care o iubeai. De aceea o
"angajai" cu sptmni nainte, ca s nu ti-o ia altul.
Ziua, si cnd nu erau baluri si seara, n sala de la
"Numrul Unu" aveau loc diferite reprezentatii
spectaculoase. Un atlet ridica greuti sau, rzimndu-se
pe mini si pe picioare, tinea pe piept un podiu pe care se
urcau pn la patru persoane. Intre acestia era si avocatul
Sorescu, care trecea de 100 de kilograme, si Ludvigoaia,
stpna slii, tot att de ponderoas. "Clou"-ul era cnd
atletul lsa s-i pun pe piept un pian, la care un pianist
cnta o bucat ntreag. Un ventriloc fcea s vorbeasc,
256

cu voci groase sau subtiri, manechinele de pe scen. Un

scamator scotea bani din nasul vreunui domn din public
sau porumbei dintr-un joben si panglici nesfrsite dintr-o
cutie de chibrituri. Un hipnotizor cu faa demonic
adormea ctiva domni din public si le ddea s mnnce
morcovi cruzi, creznd s au n mna cea mai delicioas
ciocolat. Doi pitici, un brbat n uniform de husari si o
duduie decoltat, fiecare mai mic dect un copil, nu erau
ntrecuti dect de Dobos Ioanci, care venea regulat la
Brasov. In opozitie cu el era uriasul Otto, un vab care de
cnd ajunsese celebru prin dimensiunile lui, devenise,
dup moda din 1894, din Wilhelm, Vilmos.
La ctiva pasi mai departe erau crciumile "Numrul
Cinci" si, n fa, "Numrul Patru", n ale cror curti
spatioase trgeau carele din satele din mprejurime. Lng
aceasta era vestita berrie "Gambrinus", la care mergeau
"studentii" la un pahar de bere servit de roscata
Reginchen, care, desi ssoaic, era foarte prietenoas cu
romnii.
Lipit de "Gambrinus" era Pomul Verde", cel mai vestit
hotel din Brasov, mai bun dect "Hotelul Bucuresti", peste
drum, si dect "Europa", n Ulita Vmii, n cldirea ce
adaposteste acum cinematograful "Corso". Brasovul nu
era un centru comercial ca astzi, iar vara, cnd veneau
vilegiaturistii din ar, gonii de cldurile Bucurestilor,
mnati de dorul de cltorii si atrasi de aspectul european
al Brasovului curat si ngrijit, de ar fi fost nc odat attea
hotele, tot nu ajungeau. Oaspetii trebuiau s caute camere
prin oras.
257

De la noi, de pe balconul vilei de pe Straj, priveam de-a

dreptul n curtea si grdina "Pomului Verde". Vara, cnd
orchestra orasului ddea aici concerte, noi aveam muzic
la mas. Cunosteam pe cei mai multi din vizitatorii
grdinii cu castanii cei umbrosi. Intre ei, nainte de toti, pe
Steli Mihalovici, simpaticul bancher burlac. Din curtea
hotelului ne povestea cu voce tare noutile Brasovului.
Cnd vorbea nu gesticula deloc, ci sttea drept ca o
lumnare, cu bratele atrnnd. Mopsul lui alb te privea
ncruntat si dispreuitor.
Dac treceai de primele case din Ulita Lung si apucai pe
jos pe scndurile groase si noduroase ce acopereau
canalul, fceai doi kilometri pe lng casele uniforme ale
acestui cartier. El pstreaz pn azi, mai ales n strzile
laterale, caracterul originar de sat. Ai impresia c esti n
Codlea sau Rsnov.
Mai ales prin Strada de Mijloc si alte strzi laterale,
ntlnesti si astzi pe "gburii" blonzi si cu picioare lungi
si pe "gburoaicele" late n ale, care aduc vineri
"verdeuri" n trg si n fiecare dimineat laptele gras de
bivolit n cni mari de tinichea. Cum desprimvreaz,
ele au pe cap plrii mari de paie.
In Ulita Lung vezi astzi si case nou n stil orsenesc.
Sunt si dou fabrici; cea de bere e a lui Czell, fcut pe la
1890, dup cea din Drste. In ultimul deceniu al veacului
trecut si n cele dinti ale secolului nostru, brasoveanul
Czell avea un fel de monopol al buturilor din Tara Brsei
si o fabric mare de spirt n Cristian, din care ieseau pe o
teav aburi ce rspndeau un miros penetrant de
258

"mltu", adic de borhot. Ceva mai ncolo era o fabric

de filatur, a lui Thrul, care mi servea n copilrie de
destepttor, cci sirena ei suiera tocmai la sapte, cnd
sream grbit din pat s plec la scoal. Aproape de capatul
Ulitei Lungi era, pe mna dreapta, crciuma "La doi
uriasi", cu portretele n mrime natural ale celor doi
giganti, de-a dreapta si de-a stnga portii. Tocmai la
sfrsitul strazii era cazarma de artilerie n ale carei curti
spatioase vedeai clrei fcnd echitatie.

Dincolo de biserica Sf. Bartolomei sunt niste cariere de

piatr si niste locuri mlstinoase numite Sprenghi, n care
vara se scldau copiii, desi aproape n fiecare an se necau
oameni n apa ateasta viclean, cu ochiuri adnci. Pe
partea cealalt a soselei era gara de curnd zidit pentru
linia ferat ce s-a deschis n copilria mea spre Zrnesti,
unde era fabrica de hrtie ntemeiat de Gheorghe Baritiu
si unde s-a zidit, pe la 1890, o mare fabric de celuloz.
Mai trziu s-a deschis si linia ferat spre Fgras, care
259

mai apoi a fost prelungit pn la Sibiu. Pe amndou

aceste linii "vicinale" trenul fcea - si mai face n parte 25 de km pe or, ceea ce pentru noi, care eram obisnuiti cu
drumurile fcute cu trsura, era un mare progres. Pn la
gara Bartolomei puteai ajunge cu tramvaiul, care trecea
mndru si pufind ca un tren adevrat prin Ulita Lung.
Dac iesi din Brasov, dai de casele din Stupini, niste ferme
ale Brasovului. Stuparii, care au acest nume de la cultura
de albine pe care o fceau odinioar, sunt zarzavagii
iscusiti. Mai ales sunt vestite verzele uriase ce cresc n
pmntul lor gras. Romnii, care erau la nceput slugi la
sasi, le-au cumprat pmnturile. Pe vremuri, cettenii
Brasovului tineau s aib la mas lapte, miere si fin alb
de la fermele lor din Stupini.
In Brasovechi romnii sunt veniti din alte prti, precum
arat si numiri ca Perinar, Vldrean, Cristolovean i
altele, care trdeaz originea lor din Perani, Vldeni si
Cristian. Cel mai mare contingent de imigrai l-au dat cei
din ara Oltului. Porecla romnilor din Brasovechi este
ui. Incruct "ie", nu stiu. In tot felul lor ei se
deosebesc mult de trocarii din Schei. Biserica romneasc
din Brasovechi cu hramul Sfintei Marii, a fost zidit la
sfrsitul veacului al XVIII-lea. Dac romnii ar fi fost
anterior sasilor n acest cartier, desigur c si-ar fi cldit
biserica pe dealul Strjii, unde era, nc de la sfrsitul
veacului al XIV-lea, o capel, n locul creia s-a fcut
biserica Sf. Martin a sasilor, refcuta n forma ei actual n
1796. Sub ea, acolo unde ncepe Ulita de Mijloc, erau pe
260

vremuri cele dou porti ce nchideau, spre sud, intrarea n

Brasovechi.
Pe vremea mea Blumna era un cartier mic, industrial,
care avea o singur strad mai mare, a Grii, pe care erau
cteva ateliere, cu deosebire de reparat trsuri, si cteva
crciumi unde trgeau stenii veniti din Scuime. Strada
principal se numea din cauza lor, n nemteste, "Ulita
Crciumarilor". Se vedea ct de colo c orasul s-a extins
trziu n aceste prti, de-a lungul soselei ce ducea la
Scele si n Scuime. Partea cea mai veche a Blumnii o
formeaz casele din Curmtur, unde locuiau cei imigrati
din satele scuiesti. Inc din 1513 e atestat numirea
"Suburbium Siculorum" alturi de cea cu ceva mai veche,
"Pratum Florum" si "Plumen aw".
Pe unde astzi sunt strzi asfaltate si vile, erau pe vremea
mea locuri virane, grdini si holde ce se ntindeau pn la
gar, pe care brasovenii au voit-o departe, ca s nu le
tulbure linistea cu suieratul locomotivelor si fumul gros ce
iesea din cosurile lor. Dar orict de departe au asezat-o,
orasul a ajuns-o, cci aceasta e singura parte a lui deschis
si nesugrumat ntre munti.
Casele din Strada Grii (mai trziu Iuliu Maniu, si General
Mooiu), se terminau unde strada aceasta e ntretiat de
Strada Aurel Popovici (nainte Strada Miron Cristea) [azi
Str. Castanilor]. O barier oprea trsurile ce veneau de la
gar, si functionarul orsenesc mergea tacticos de la o
trsur la alta si ncasa taxa de pavaj, dndu-i o fituic pe
care era tiprit "Pflastermautbollette" i pe care o rupea
261

din carnetul perforat ce-l pstra n geanta lui mare de piele

neagr. Pe cap avea un chipiu cu cozoroc, care i ddea
prestana necesar cnd oprea trsurile grbite s ajung n
oras.
Unde e acum spitalul Mrzescu era marea livada Trausch,
pe locul unde fusese un lac, iar n dosul dealului din
apropierea lui era faimoasa "putin a lui Dick" (Dck), n
care se argaseau pieile si n care te trimiteau trocarii cnd
erau furiosi pe tine. Casa frumoas cu monogramul A.S.,
care sttea singur ntre grdini si livezi ngrdite, nu mai
e a lui Anastase Safrano, negustorul grec. Cele dou
fabrici mari, a lui Scherg si a lui Schiel, cea dinti de
postav, cea de-a doua de masini: ncepeau pe atunci s se
dezvolte din modesta estorie si din atelierul, si mai
modest, n marile uzine actuale. Postavul din care ne
fceam hainele de iarn n copilrie era tesut n rzboaiele
harnicelor scelene. Imi aduc bine aminte cnd s-a deschis
n casa din colul Trgului Cailor - casa cu corni, a
familiei Benkner, despre care am vorbit mai nainte - si n
pia, prvlia de postav a lui Scherg, n care am cumprat
materialul pentru un palton de iarn.
In Blumna, unde era pe vremuri spitalul leprosilor, nu
prea aveam ce cuta pe vremea aceea. Numai vara
mergeam pe "lng plopii fr so" de la marginea
drumului, la "scoala de not". Avea bazine pentru nottori
si pentru copii. Drumul lung, pn dincolo de barier, l
fceam grbiti, ca sa fim acolo la unsprezece fix, cci
atunci veneau brbatii la rnd. Cine sosea iute, mai zrea
262

domnisoarele ce nu se ndurau s prseasc apa, cu

"ciele" de muama galben n cap si cu costumul lor
decent, cu pantaloni de pnz pn sub genunchi, cu
ncreituri n partea de jos, si cu un fel de bluze lungi,
ncinse cu un cordon peste mijloc.
Apa nu era din cele mai curate, cci nu prea avea scurgere
dar ne fcea haz s pescuim cu o sit prins n vrful unui
par lung algele verzi si broatele cafenii din bazin. Ce ne
psa noua c de multe ori trebuia s nghiim apa aceasta,
cnd ne luptam cu cei ce ncercau s ne scufunde sau cnd
se ntorcea cu noi brna pe care pluteam? Cea mai mult
ap o nghieam cnd "profesorul" de not - l chema
Gober si cam consuma si el, dar nu ap, ci berea pe care
i-o ddeam cnd ne declara absolventi ai coalei - lsa
slobod frnghia de care eram legati.
La baie mergeam si cnd ncepeau zilele reci, cci trebuia
s ne scoatem banii de abonament si pentru c era un
merit s ai cele mai multe bi. Ce importan avea c
drdiam de frig si c ne ntorceam acas cu buzele
vinete?
irul de vile din partea nordic a Strjii nu exista. Partea
aceasta era nelocuit si numai bun pentru jocurile
copiilor, atrasi de cariera de piatr n care erau ascunzisuri
minunate. Ceva mai populat era urcusul de la Curmtur,
pe unde ducea drumul cel mai scurt la Noua si la
Honterus. Dealul Melcilor era gola si al Furcilor avea
pentru noi, copiii, ceva misterios, desi de mult trecuse
vremea cnd criminalii atrnau aici n furci.
263

Fabricile mari care se nsir azi de-a lungul drumului spre

Noua si Drste dateaz toate din secolul acesta, afar de
cea de ciment, care nici ea nu e prea veche. Dar ridicarea
Brasovului ca oras industrial ncepuse. Aproape peste
noapte se infiripau cartierele nou, cel al grii si cele de-a
lungul soselei, precum si n jurul lui Scherg si Schtel.
Cnd s-a cldit apoi, prin 1893, cazarma honvezilor,
caracterul tot mai pronunat unguresc al Blumnii, cu
muncitorii si ceferestii maghiari, a devenit covrsitor. Dar
noutatea acestui cartier se vede si din faptul c Blumna
n-are o biseric mai mare si mai veche.
n opozitie cu Cetatea, aceast parte a Brasovului e cea
mai bogat n case moderne si vile.
ntre Brasovechi si Blumna, apartinnd amnduror
acestor cartiere, e Dealul Strjii. Casele din stnga, pe
Sirul Cettuii, aveau tblile cu numrul casei ncadrat cu o
linie albastr, ca cele din Brasovechi, iar cele din dreapta
cu o linie verde, ca cele din Blumna.
Noi locuiam n partea brasovechian. Dar nu ne-am mutat
aici dect pe la 1888, cnd tata si pierduse averea cu o
fabric de teracot pe care o nfiinase la Brazi, lng
Ploiesti, si care n-a mers. Pn atunci stteam numai vara
n Vila Tusculum - noi, copiii, i ziceam Aliv Mulucsut,
citind de-a ntoarselea numirea ei, scris cu litere mari,
negre pe frontispiciu - cci aceast parte a orasului era ca
si pustie, si era potrivit numai pentru vilegiatur. Cnd
ne-am mutat cu totul pe Straj si am rmas acolo si peste
iarn, brasovenii se mirau de curajul mamii s stea n
locuri asa de pustii, tocmai deasupra cimitirului luteran.
Caracterul lugubru al acestui loc se accentua si prin liliecii
264

ce zburau seara pe acolo, ca si prin vecintatea noastr.

Mai departe de casa noastr era o cldire veche, tare
drpnat, cu un foisor mare de scnduri. Ea fusese a
strbunicului meu, negustorul Gheorghe Nica, care o
cumprase presimind c locurile acestea vor avea un mare
viitor. O mostenise un unchi mare, Teodor Nica, care tria
ns n Bucuresti si mult timp nu se interesa de
proprietasea aceasta, cu faima c e frecventat de duhuri
necurate, care noaptea se arat prin foisorul cel pustiu. De
fapt, n cas locuiau doi insi, care nu-ti prea inspirau
ncredere. Unul era un btrn slab la minte, cu numele
Iobi, totdeatma nconjurat de copii, care l strigau pe nume
si fugeau. Cellalt era un sas lung si cu mustti mari de
bandit, rosii, cu numele Gebauer, o existen dubioas a
crei meserie era s treac oameni si marf pe "vama
cucului" n Romnia. El conducea pe poteci ascunse pe cei
fr paaport, mai ales servitori si servitoare. La el erau
vesnic oaspeti, care se strecurau seara pe ntuneric.
Spiritele necurate le facea nsusi Gebauer, cu ajutorul unui
cearsaf n care se nvlea. El era cel ce umbla prin foisor,
ca s le treac curiosilor pofta s viziteze casa.
In locul acestei cldiri deocheate, proprietarul a zidit mai
trziu o vil, pe care o nchirie unui grec bogat din
Romnia, care sttea si iarna la Brasov si care fcu pe
cheltuiala lui un felinar ce lumina drumul n noptile
ntunecoase. In anii din urm era aici consulatul german.
De curnd casa a fcut explozie.
Pustiu si urt nu era pe Straj, cum credeau ceilalti. Cum
aprea dimineata soarele dup Curmtur, el si trimitea
265

ntiele raze la noi, iar seara tot pe noi ne mngiau

ultimele luciri ale amurgului, cnd soarele apunea dup
Mgura Codlei.
Si grdina! Ce mare mi se parea n copilrie! In vrful ei
era un foisor la care urcam ns destul de rar, cci urcusul
era greu. Eu aduceam ntiele viorele si m bucuram
totdeauna cnd descopeream cte un cuib nou, plin de
ochisorii vineti ai primverii. Vara culegeam ntiele
caise, iar toamna trziu, cnd pomii si pierdeau frunzele,
eu mai gseam n cei doi gutui din vrful gradinii cteva
fructe cu gust astringent.
Cnd, la un Crciun, am cptat o puc Flobert,
vntorile le fceam tot n grdin. Ciori, trci si pisici
slbticite erau inta exercitiilor mele cinegetice. Mai cu
seam de cnd se pusese un premiu de fiecare preche de
labe de cioar si de cnd pisicile fceau prea dese vizite
porumbarului nostru.
Premii ddea primria si penuru crbusi, care se
nmultiser att de mult, c din patru n patru ani nu mai
rmnea pn la sfrsitul lui mai frunz verde pe copaci.
Sub pomii din grdin si sub copacii de pe Straj
asterneam cearsafuri, si apoi i scuturam de ploau, nu alta,
gndacii. Umpleam apoi un sac si mergeam la primrie ca
s ncasm un creitar de litru de crbusi.
De locuinta de pe Straj mai e legat o amintire. Prin anul
1888 am fost desteptati din somn de un uruit puternic.
Ingrozii, am simtit c se naruie pmntul dinaintea casei
noastre. Tot gardul care ne desprea de "Pomul Verde"
266

dispruse si cu el tot drumul lat de la gard pn la cas.

Abia rmsese o potecu ca de o jumtata de metru de
lat. Norocul nostru a fost c vila noastr era zidit pe
stnc si a rmas intact cnd s-a surpat o parte din deal.
Mult mai trziu mi-a povestit soru-mea c evacund n
miez de noapte casa si lund fiecare cu noi ceea ce ni se
prea c trebuie salvat n grab, eu am mpachetat cteva
crti, pe cnd frate-meu mai mare si-a asezat crtile de
scoal pe polita ferestrii, ca s nu cumva s rmn
salvate.
Adesea sream si gardul si ieseam n vrful Strjii la
Cettuia pe care austriecii au zidit-o n locul turnului de
veghe din timpuri mai vechi. Pe vremea mea aici era
nchisoarea militar. Noi o nconjuram adesea, avnd o
priveliste circular asupra intregului Brasov si nu ne
opream dect la ceasul de soare dinaintea portii. Pe un
cadran de marmor alb umbra unui triunghi de metal
acoperea cifra gravat ce-ti descoperea ora zilei.
Pe partea cealalt, pe o prelungire a platoului din vrful
Strjii, era depozitul de munitii si praf de pusca, pzit de o
santinel ce se plimba ziua-noaptea cu baioneta la pusc si
nu te lsa s te apropii. De ea aveam un mare respect. Pe
Straj erau si aparatele de gimnastic ale soldatilor, fixate
n pmnt, un "stimt" si niste "paralele". Pe ele fceam si
noi exercitii, mai ales cnd eram stui de nvtat si voiam
s ne mai dezmortim "o r".
Mai adesea urcam pe Straj pe scrile repezi pe care
umblau si soldatii, mai cu seam seara, cnd suna
retragerea la nou, cci pe serentine urcatul ar fi durat prea
267

mult. Pe aceste serpentine comode ntlneam adesea pe

unul din cei doi btrni ce-si fceau plimbarea n zile
senine, cnd prietenul btrnilor, soarele, i ademenea s
ias din cas. Amindoi, desi ncrcati de ani - cci trebuie
s fi fost nscuti la nceputul veacului al XIX-lea - erau
voinici si umblau drepti ca lumnarea.
Unul din ei era Bran de Lemeni, care locuia pe partea spre
Blumna a Strjii, cu cteva case mai sus de "Soare",
mnstirea clugrielor catolice. Pe vremuri ocupase
posturi importante n admmistratia austriac din
Transilvania, fiind mult vreme comite suprem. Despre el
se povesteste o anecdot hazlie. Avnd s nnopteze odat
ntr-un sat din Tara Oltului, cel ce ngrijea de cartiruirea
lui ceru unui tran chiabur s-l gzduiasc. Acesta primi
bucuros, voind numai s afle cnd vine: "Ilustritatea sa
domnul comite suprem si consilier aulic..." "Pentru atia
n-am loc!" - l ntrerupse gazda.
Dintre cei patru fii ai lui, cel mai mare, Iani, care dup
moartea tatlui su se plimba si el pe Straj, ano si
distant ca un grande spaniol, s-a facut de 100 de ani.
Al doilea btrn era profesorul pensionar David
Almsanu. Latinist nfocat, cu temeinic cultur clasic, el
profita de orice prilej festiv, ca s trimit srbtoritului o
od latineasc n metru antic, dup msura cruia si
potrivea parc si pasii. Cnd se necjea pe elevii si, care
i fceau si servicii de "famuli", mergnd cu cosnita n
trg, le striga furios: "Cuion de la Mantua cu coada alb!"
De ce tocmai de la Mantua si de ce cu coada alb, n-am
stiut niciodat. Deoarece acest tip de umanisti romni n
Ardealul veacului trecut a disprut, reproduc scrisoarea lui
268

de felicitare din anul 1890, mpreuna cu traducerea

romaneasc - fcut tot de el, - trimis unchiului meu,
arhimandritului Ilarion Puscariu:
"Salve, laetus agas vitam venerande Sacerdos!
Felux curriculum vitae Ta daserat nunquam!
Mitra superveniat, cingens Tua tempora clara!
Adnuat Omnipotens votis, quae poscis ab ipso,
Et formosa nuagis Ecclesia surgat ad astra...!!
Coronae
Kalemdis
Ianuariis
MDCCCXC
ss / David Almsanu profesor n pensiune"
Traducere
"Salutare, se triesci o viat vesel prea cuviose
Parinte. Cursul fericit al vietii se nu ce paraseasc
nici odat. Urmeze mitra care se i ncoroneze
tmplele senine. Auzi Domnul dorinele si
rugaciunile ferbinti. Biserica tot mai falnic se ve
nale pn la ceriuri.
ss / David Almsanu prof. n ponsiune"
La 16 Iunie 1889, Almsanu i trimisese, cu prilejul
numirei de vicar arhiepiscopesc, urmtoarele versuri
latinesti:
"Salve vir docte, multos tibi poscimus annos
Gratulor ego tibi nec non Ommes Sapientes
Gratia praesto adsit coelo demissa supmemo".

269

BRUL N JURUL CETII

Centrul Braovului - Cetatea - e nconjurat de un bru lat
de verdea si locuri virane, care formau odinioar
"glacis"-ul fortreei. n copilria mea mai rmseser aici
cteva din gropile vechilor ntrituri. Bulevardul
Ferdinand, pe care ne-am plimbat n capitolul prim, era
situat binisor mai jos dect promenada, si aici se vindeau,
mai mult ca un secol, lemnele pentru iarn. Abia n 1887
gropile sunt umplute si trgul de lemne a fost mutat pe
locul unde e acum Palatul finanelor.
"Groapa" din actualul bulevard se continua si de cealalt
parte a Portii Vmii. Acolo unde azi e prefectura si
biblioteca "Astrei" erau n copilria mea niste atre si
locuri nu tocmai bine famate. n actualul parc se nsirau
vinerea crute. Ulita Vmii se termina cu liceul catolic. Ca
n cele mai multe orase din Apus, cu ntrituri medievale,
brul ce nconjura centrul orasului e bogat n flori si
verdeat, cu copaci umbrosi, care primenesc aerul si
desfat privirile. Aici sunt bulevardele moderne,
"ringurile" si parcurile.
Pe acest bru sunt la Brasov si locurile de vesnic odihn
a celor moti. Ele au aici frumosul nume de "grdini ale
morilor". Cnd s-au ntemeiat erau afar de oras, prin a
crui mrire au ajuns ns pe terenurile cele mai frumoase
din centrul lui. Traditionalismul sasilor si firea lor nceat
si sovitoare fa de ideile moderne au mentinut cimitirele
pe aceste locuri si dup ce consideratii de igien si de
edilitate impuneau mutarea lor afar de oras. Dup cum
sasii mai continuau sa-si ngroape mortii n Biserica
270

Neagr sau n curtea ei si dup ce din Viena iosefin

venise ordinul ca nmormntrile s se fac n cimtire, tot
astfel ei si ngroap mortii si azi, mai departe, la captul
nordic al Brasovechiului, ca n 1788, cnd s-a astrucat
ntiul cadavru n "Grdina genaralului", amenajat ca
ngroptoare. Si asta desi nc din 1888 s-a pus n discutia
consiliului comunal crearea unui cimitir central, cci locul
pentru morti ajunsese prea strmt si n unele gropi
trebuiau asezate pn la opt sicrie unul peste altul. Dar
ntre salciile plngtoare si monumentele de marmor, cei
vii doreau s zac dup moarte mpreun cu cei ce le erau
scumpi si pentru care aprindeau n fiecare an, la nti
noiembrie, flcri pioase.
Si la intrarea n Blumna e un mic cimitir n jurul bisericii
luterane. De asememea, sunt, sau erau, trei cumitire la
nceputul Dupzidurilor de Sus. Lng Bastionul
estorilor era cimitirul evreiesc, care a fost mutat mai
trziu pe Livada Postei, unde brul orasului se continu
spre nord. Cnd mortii au fost dezgropati, de unii din ei nu
mai stia nimeni. Atunci o evreic miloas, Mandeloaia,
care avea vreo douzeci de copii, declar c scheletul era
al unui copil al ei si mortul si gsea odihna n noul
cimitir.
Cnd, n primul rzboi mondial, au murit, n luptele de la
Braov, un numar destul de mare de soldati germani, s-a
fcut pentru ei un cimitir acolo unde ncepe s urce terenul
spre Tmpa. Astzi nimeni nu se prea ngrijeste de el.
Aici, n apropiere, e si cimitirul din Groaveri al romnilor
din Cetate, pe locul unde mai nainte era poligonul de
tragere al vntorilor. Vntorii s-au mutat atunci mai sus,
271

unde si zidir o cldire mare pe platoul ce servise ca loc

de ngropare a vagabonzilor si betivilor astrucati fr preot
si slujb religioas. In acest cimitir frumos, cu morminte
ngrijite si pline de flori, odihnesc negustori fruntasi si
intelectuali crora Brasovul le pstreaz o amintire
recumosctoare.(* Cum intri, la stnga e mormntul lui
Virgil Oniiu, marele director al liceului si luminatul
profesor, mort n 1915. Nu departe de el, al cntretului
desteptrii noastre nationale, Andrei Mureianu. Cnd
eram n liceu, se ntmpl aici un lucru vrednic de a fi
relevat. n preseara Sfntului Andrei, "studentii" romni
mpodobeau totdeauna mormntul cu flori si panglici
tricolore. n epoca nteirii sovinismului maghiar acest act
"iredentist" a fost interzis. Cu toat oprelistea si cu toate
c la mormnt erau postati polilisti, pe vremea mea n-a
fost un singur an n care mormntul s fi rmas fr flori si
tricolor.
In parcul din fata prefecturii, acolo unde e acum Camera
de comer, era pe vremuri cimitirul ostsesc. In desenul lui
Roza de la sfrsitul veacului al XVIII-lea, locul e nsemnat
cu o cruce.
In Groaveri, pe livada dinaintea gimnaziului era locul
unde petreceam noi, elevii, multe dup-prnze, jucndune. Gropile de odinioar despre care aduce ammte numele
(*

Alturi de "negustori fruntasi si intelectuali crora Brasovul le

pstreaz o amintntire racunosctoare", n cimitimul din Groaveri,
"cel cu morminte ngrijite si pline de flori", a fost nmormntat si
Sextil Pucariu, decedat la 5 mai 1948.
272

locului - care e acelasi ca germanul "Graben" - si care se

umpleau cu ap n caz de primejdie fuser nivelate prin
1883 cu pmntul adus din vechiul cimitir ostsesc. Doar
n mijlocul lor era o bltoac cu ap, n care copiii
prindeau broaste. Din vechea grdin n care s-a cladit
gimnaziul Saguna nu mai rmaser dect ctiva nuci
btrni, de-a lungul canalului cu ap curgtoare. Pe partea
opus era un sir de plopi nalti ce se legnau n vnt. M
ntreb cteodat dac picioroangele pe care umblau copiii
nu erau si ele o rmsit din vremurile cnd gropile ce
nconjurau Cetatea erau pline cu ap. Ar fi un nou
exemplu de degradare a unui obiect util la rolul de jucrie
de copii.
Dar jocurile noastre erau mai ales altele. Cu poetul de mai
trziu St.O. Iosif, fiul directorului, ne jucam bucuros "de-a
hotii si jandarmii", urcndu-ne pn la Turnul Negru, unde
ne ascundeam ca s nu fim descoperii. De pe atunci
poetul vremurilor patriarhale se complcea n rolul de
haiduc.
"Lupta combaterii" era jocul meu favorit. Stteam aliniati
n dou rnduri, fa n fa. Din cnd n cnd ieseam din
rnd si momeam pe adversar s ne urmreasc, cci cel ce
iesea mai din urm avea drept s se ia dup cel iesit mai
devreme si, lovindu-l, s-l fac prizonier. Prizonierii erau
asezati unul lng altul, cu bratele ntinse, ca s poat fi
eliberati de cei din partida amic. Juctorii buni erau cei
ce stiau s se repead ca fulgerul si s elibereze pe
prizonieri, fr s fie nsisi prinsi. Trei prizonieri pierdeau
partida.
273

Tot n Groaveri ne jucam, n pauzele dintre ore, n "capre".

Arsicele le purtam n buzunare si fceam schimb cu ele.
Cele "nioalte", adic cele pe mna stng, erau cele mai
putin cutate, iar cele turnate cu plumb, ca s fie grele
cnd le ntrebuintam ca "ichiu", erau cele mai pretioase.
Unele din ele erau vopsite rosu sau albastru.
Si "n minge" ne jucam, de obicei tot aici. "Pila" era
cumprat mai ales de la Flusturean, un orb care era n
acelasi timp mut si surd, dar care cu toate acestea avea
mingile cale mai solide, de piele multicolor si nfundate
cu pr de cal. El era fiul unui negustor brasovean, unchi al
unui coleg al meu, care se ntelegea cu el prin semne, cu
mna n mna lui.
Cnd mingea n-o bteam sau nu loveam cu ea adversarul
ce fugea, cnd nu ne trebuia deci loc mult pentru joc,
cutam cte un stobor sau calcan, lng care se asezau cei
care aveau s se fereasc de minge. Dac nu erau nimeriti,
treceau ei s tinteasc pe cei ce, la rndul lor, se asezau
lng zid.
Tot lng ziduri erau gropile n care aruncam nasturii cu
care ne jucam "gogolele" (din germanul "Kugeln"), niste
globuri de ciment, uneori si de sticl. "urca" era o bucat
dintr-un b ascuit la cele dou capete, de vreo 15 cm de
lung. Loveai n captut urcii de srea n aer, si din aer o
mai loveai, cutnd s te deprtezi ct mai mult de locul
de plecare. Unii, mai dibaci, o "luau" cu bul de dou si
trei ori, cci atunci distanta se socotea ndoit si ntreit.
Buzunarele ne erau totdeauna pline de capre, nasturi sau
gogole, iar cnd nu aveam de acestea, mcar de smburi
de roscove, tari si strluciosi, cu care ne jucam de-a so
274

sau fr-de. Pstile lemnoase si dulci le rodeam de multe

ori numai ca s umplem scuielele de "organtin", pline de
aceti smburi, pe care i strngeam n pumn si ntrebam
dac sunt cu so sau fr de so, pierznd sau cstignd un
numr egal cu cel din pumn, dup cum tovarsul de joc a
ghicit bine sau nu.
Zmeul l ridicam n aer mai ales de pe maidanul de sub
Straj, unde era loc destul ca s alergi. Aici batea si vntul
mai bine, fcnd ca hrtia albastr, nstins pe nite
speteze subtiri, s se umfle, coada lung s se ncolceasc
n aer si ca vjitoarea s sune, poftindu-te s dai zmeului
sfoar.
In Groaveri, n clinul triunghiular dintre cele dou ape,
canalul si valea, era, pe locul unde s-a zidit mai trziu casa
profesorilor, patinoarul. Dar numai ctiva ani, cci n 1894
s-a cumprat locul de patinat sub Bastionul Testorilor, pe
terenul cimitirului evreiesc mare de 5.500 de metri ptrati.
Un timp, "gheaa" era n fostul arc al aurarilor, unde e
astzi curtea Liceului Mesot. De asemeni, vreo doi ani a
fost si n arcul Mcelarilor, cu intrarea din Dupzidurile
de Jos.
Iarna la Brasov e lung, nct patinatul era pe vremea mea
sportul de iarn al brasovenilor, care nu erau nca deprinsi
s umble cu sky-urile. Alergam pe ghea pn ne nghetau
minile si urechile, de trebuia s intrm din cnd n cnd
n cabana nclzit, unde lng soba ce dogora ne
dezmoream mdularele.
Cei mai buni patinatori erau pe vremea aia farmacistul
Roth, cu un al lung la gt, renumit pentru "olandezele" lui
elegante, si btrnul medic dr. Miess, care nu patina
275

frumos dar care parc avea spiridusul n picioare, cnd

fcea cele mai grele figuri pe gheat. Privindu-l, uitam s
isprvim de mncat covrigul cu sare la care roniam.
In pia, la captul Trgului Grului, n dreptul librriei
Zeidner, unde iarna era o sob cu crbuni n care se
frigeau castanele ce miroseau att de ispititor, era, fixat de
felinar, un drapel alb de tinichea care anuna c patinoarul
e deschis. Cnd sub steguletul alb era si unul mai mic,
rosu, nsemna c n ziua aceea va fi patinaj si seara.
Aceste seri de iarn petrecute pe gheat aveau un farmec
deosebit, mai ales cnd cnta si muzica. Felinarele, destul
de rare si destul de oarbe, luminau numai o portiune mic
de ghea n jurul flacrii de gaz. Restul gheii era ntr-o
penumbr potrivit pentru flirt. In cursul carnavalului era,
odat pe an, si un bal mascat, prilej potrivit pentru veselie
si petrecere. Trebuind ns, din cauza gerului, s-ti sufli
mereu nasul, mstile se stricau si nu puteai rmnea mult
timp nerecunoscut.
Brul n jurul Cettii era locul celor mai obisnuite
plimbri. La dreapta si la stnga Portii Vmii era "parcul",
fcut n 1885, pe locul viran pe care mai nainte erau
carele stenilor ce veneau vinerea la trg, iar la stnga
"promenada". In parc ieseau dup amiaz cocoanele noastre
la plimbare. "La plimbare" era numai un fel de a vorbi,
cci de obicei ele se asezau pe o banc cu cocoane
cunoscute, cu care se ntlneau si cu care vorbeau despre
trectori, care, la rndul lor, vorbeau despre ele.
Pe promenad se plimba n cursul sptmnii tineretul
276

brasovean. Dumunica dup prnz era rezervat

lucrtoarelor si servitorimii. Orchestra orasului sau muzica
militar cnta n pavilion. Pe dinaintea acestuia treceau cu
pasi ncei ssoaicele blonde si romncele oachese, abia
nvrednicind cu o ochire pe studentii postati lng pavilion
si uitndu-se atente la ofierii mbrcati n uniforme nou.
Printre tunicile infanteristilor se zreau "atilele" albastre
cu guler de blan si gitane groase cu fir ale husarilor,
precum si bluzele elegante ale artileristilor, care la haina
lor de parad purtau "ceacourile" mpodobite cu cozi de
cal.
Cnd venea toamna, promenada era uitat chiar de cei mai
credinciosi vizitatori ai ei. Numai din cnd n cnd treceai
prin ea, cnd erai grbit si nu voiai s ntlnesti pe nimeni.
De pe castanii btrni cdeau frunzele galbene si fructele
ghimpoase. Picnd, acestea se despicau, dnd la iveal
castanele strlucitoare. Prin frunzele de pe jos, mturate de
vnt, treceau trind picioarele putii ncntai de fsitul
pasilor lor. Acas printii lor nu-si puteau explica de ce
toamna ghetele copiilor se rupeau asa de usor.
Promenada cu tei din 1800 se lungi n 1888 pn dincolo
de statia tramvaiului, care o lua de-a lungul promenzii
pn la Ulita Vmii, scrtind din roti la cotituri.
Din parc puteai urca pe niste serpentine, trecnd pe lng
teiul cel mare, pe Livada Postei. In partea aceasta a
orasului nu erau nc case, afar de vreo dou vile asezate
n grdini. De la tei drumul urca pn la Turnul Alb, iar de
acolo ducea pn deasupra Turnului Negru, la privelistea
277

asupra orasului si mai departe spre Warte si Stejeris. Dar

brasovenii nu prea mergeau att de departe, ci rmneau
pe "drumul regal", unde btea soarele. Cu toate acestea,
prevztori si pii, ei luau si umbrele cnd ieseau la
plimbare, iar pardesiul l luau pe bra sau "mplscat" pe
umeri.
Cobornd pe lng Turnul Negru, dai pe Dupzidurile cele
de Jos, de unde iesi, la dreapta, n Schei, iar la stnga o
poti lua spre parc, pe un drum destul de dosnic, pe lng
zidurile orasului.
Plimbarea bunicilor noastre era promenada de-a lungul
zidurilor cele "din sus", pe drumul umbros ce leag Scheii
cu Blumna. Acolo mergeau n zile cu soare cocoanele din
Brasov si se asezau cu lucrul de mn pe cte o banc, mai
ales n marele "rondou" de la mijloc, cam pe unde s-a
fcut mai trziu, cnd s-a introdus apa la Brasov,
rezervorul cel mare de ciment. De-a lungul promenzii
curgea un prias minuscul, care ne fcea sete si mai mare
cnd ne jucam sau culegeam floarea-patelui sau
ciuboica-cucului pe panta repade a muntelui. Dar nu era
voie s cerem ap nici mcar de la gradinarul ce locuia
acolo, fiind "nclzii". Exceptie se fcea doar cnd luam
cte o prjitur, indiane sau rulouri barosane umplute cu
spum de ou, n loc de frisc, de la Muller, care vara avea
un chiosc deasupra locului de patinat de mai trziu.
Parc-l vd, cu favoritii lui albi si clipind din ochi cnd era
soare, cci el era albinos ca soarecii albi si cu ochi rosii.
De la chioscul lui Muller pn la turnul de veghe dinspre
Blumna era drum lung pentru noi, copiii, si mai ales
pentru cocoanele nedeprinse cu plimbari mai mari.
278

Totdeauna ceream ns s-l facem, cci treceam pe lng

banca cea cioplit ntr-o stnc, despre care se spunea ca
se rostogolise din naltime, ngropnd sub ea doi amanti
care stteau aici mbrtisati. Prvlirea stncii e atestat si
documentar, n 1817, precum si numele Anei Maria, care a
fost omort de ea.

De pe promenada de sus ncep serpentinele ce duc n

vrful Tmpei. Drumul e destul de obositor si nu e frumos,
cci urcusul, desi lin, tine un ceas si nu e variat deloc. In
schimb ns, cnd ai ajuns sus, ai una din cele mai
frumoase privelisti asupra muntilor, iar la picioare ai
Brasovul. Din perspectiva psrilor el apare cu totul altfel
dect ti-l nchipuiai cnd treceai prin el. Numai acum vezi
c nu faci o linie dreapt din Schei pn n Brasovechi, ci
o curb mare. Te miri ct de strmt e locul pe care a fost
cldit, iar dac nimeresti ntr-o vineri, multimea din piat
279

ti face impresia unui furnicar rscolit cu un bt. Oare

furnicile, care ti se par c umbl bezmetice si fr un
anumit scop, nu urmeaz anumite drumuri n nvlmseala
general, ca si oamenii care ti se par de sus c au s se
calce n picioare unul pe altul?
In vrful muntelui era
statuia lui Arpad, care,
desigur, nici nu stia c
exist acest ncnttor
col de ar. Din punct
de vedere artistic nu mi
se pare fericit ideea de
a pune ntr-un vrf de
munte o coloan nalta
de 7 metri (cu soclu de
20 metri) si pe ea o
statuie
destul
de
meschin, de trei metri
si jumtate, dar ea e
destul de caracteristic
pentru
sentimentele
care
stpneau
autoritile
vremii.
Peste vreo dou decenii de la ridicarea statuiei, a fcut
explozie o bomb, aezat la picioarele ei de unul Ctru,
ca un protest mpotriva ngmfrii stpnitorilor acestor
tinururi. Acest fel de a protesta cu fapta nu prea e n firea
romnului, dar a produs o mare satisfactie la cei umilii.
Acelasi Ctru a fost cel ce, dup nfiintarea episcopiei
280

unguresti greco-catolice de la Hajdudorog, cu scop de a

maghiariza pe romnii de
la miaznoapte, a trimis
noului episcop, cu pota,
un pachet n care era o
bomba ce a explodat cnd
a fost desfcut.
Sub stnca din vrful
Tmpei,
ntr-o
grot
natural, a fost amenajat,
cnd eram copil, un
restaurant
cu
berrie
pentru
excursionistii
flmnzi si setosi. Seara se
vedea de jos arznd pn
noaptea trziu, n aceast grot, lampa ce lumina celor ce
nrziau sus anume ca s vad Brasovul luminat noaptea.
Ea fu dat n arend unui birtas destoinic, al crui mgrus
urca zilnic serpentinele ncrcat cu sticle de bere. Aceast
grot a fost numit Bethlen, n cinstea unui ministru ce
vizit Brasovul n 1891.
Dac, cobornd de pe Tmpa, ii stnga, ajungi repede n
Schei. Dar poi ajunge si la casa de tir (care azi nu mai
serveste ca loc de exercitiu pentru intai), cu trofee de
vntoare si manechine de cavaleri cu platoe de otel. In
sala ei spaioas se aranjau petreceri foarte reusite. Un
restaurant bun, inut, ca si grota de pe Tmpa, de Geist, se
ngrijea ca s petreac lumea bine. Adesea, cavalerii
281

teutoni erau martorii unor scene de veselie glgioas, iar

dimineaa cnd lumea pleca acas, se ntmpla s-i vezi
nirati lng zid, cu degetul nmnusat vrt n gur.

Pe brul lat din jurul Cettii nu erau ns numai cimitire,

locuri pentru sport si promenzi, ci aici se ridicar, cnd
orasul se mri si moderniz, cazrmi, spitale, scoli si
cldiri publice.
Cazrmile sunt cele mai vechi i dateaz din vremea
stapnirii austriecilor, grijulii pentru armata lor. Numai
"erarul" putu obtine de la sasi loc pentru cazarma neagr,
la captul strzii cu acelasi nume, aproape de zidurile
Cettii, n interiorul orasului. Tot astfel pentru manutana
otirii cu cuptoare pentru coptul pinii "grumbe", numit
"comis". In Schei la nltimea gimnaziului, acolo unde
mai trziu se zidi spitalul de ochi, era o sucursal a
spitalului militar. Soldatii sreau adesea gardul nalt, ca s
culeag poame din grdina profesorului Dima, care avea
casa lng cazarm.
282

Mai jos, spre oras, era un spital care astzi, n vremea

specializrii, adposteste pe bolnavii de piele. In partea
opus a brului, la nceputul Blumnii si Curmturii, s-a
zidit "spitalul trupei" n 1887. Despre alte spitale, care nu
sunt pe brul din jurul Cettii, sau sunt mai vechi dect
epoca de care vorbim, va mai fi vorba, ntr-unul din
capitolele viitoare.
Cea mai veche dintre scolile zidite pe brul din jurul
Cettii e gimnaziul Saguna, cu care ne vom ocupa pe larg
mai trziu. Ceva mai nou sunt scoala comercial si scoala
de fete, de-a stnga si de-a dreapta gimnaziului.
Negustorimea din Brasov s-a ngrijit din vreme sa creasc
un tineret cu nvttur pentru comert. Cnd ncepur s se
nmulteasc bncile romnesti, n "comercialele" din
Brasov au nvtat cei mai multi din viitorii conductori ai
acestora. Mai nou e scoala de fete. Pe vremea mea nu
erau pentru ele dect patru, mai trziu cinci clase primare,
iar fetele din multe familii romnesti nvtau la sasi, unde
erau sase clase. Intia fat cu bacalaureatul de liceu a fost,
la Brasov, Lia Dima, n 1909.
La licee nc nu umblau fetele, ci instructia lor se fcea pe
cale privat, lund lectii de pian, francez si croitorie.
Pianul l nvtau mai ales la Humpel, nsurat cu o sor a
lui Titu Maiorescu, si la Krummel, venit la Brasov din
Germania, cu toat familia lui, constttoare din
nenumrai fii lungi si din fete cu coade groase pe spate,
dintre care dou erau bune pianiste, avnd specialitatea s
cnte cele maiu grele bucti unisono la dou piane
deodat. Interpretarea lor era, fireste, lipsit de orice
283

individualitate si not personal.

Franceza se nva la institutul Vautier, la care erau interne
mai ales scelencele bogate si fete cu dare de mn din
provincie. Directoarea acestui institut era btrn cnd
eram copil. Nu erau rare cazurile cnd mama si fata
fuseser deopotriv elevele ei. Nimeni nu stia de unde
venise la Brasov, cci trecutul ei era acoperit de mister.
Cnd a murit, nu s-a gsit nici o hrtie care s fi lmurit ce
a ndemnat-o s vin la Brasov. Pe Nico - nu stiu dac
l-am scris exact - alt francez care a stat la Brasov si ddea
lectii de frantuzeste, eu nu l-am mai pomenit, cci se
mutase la Bucuresti, unde avea o ferm cu cresctorie de
gini. Profesoara mea de francez a fost o vreme
domnisoara Zay, cunoscut pedagog n cercurile ssesti.
Frantuzeste se nvta si de la o frantuzoaic cu numele
Bonnefoi - nu stiu dac am scris exact nici acest nume mritat cu un romn, Constantinescu. Se pare c era
mama cunoscutului ministru liberal Alecu Constantinescu.
Alt profesoar de francez era o romnc mritat cu un
grec, Constantinide. Ea venea n cas s dea lectii. Intre
alti elevi avea si pe niste bieti din ar ce locuiau la
profesorul Popea. Intr-o zi acestia nu si-au nvtat lectiile,
si ca s nu-si tin profesoara ora au mncat toti usturoi,
nghitind cptni ntregi. Profesoara sosi n aceast
duhoare infernal, se aez la mas si nainte de a ncepe,
se scuz: "M iertati dac miros a usturoi, dar la prnz
ne-au dat crnati".
In educatia fetelor se ddea mare nsemntate preparatului
mncrilor, care se deprindea acas, si cusutului de haine
284

si de rufe. Acesta se nvta de la "poloneze", niste fete

btrne, venite din prile polone ale mprtiei austriece.
Ele au fost cele ce au introdus la Brasov masina de cusut,
cci aceast scul att de util a fost inventat abia trziu,
cnd i-a venit cuiva ideea s gureasc acul de cusut la
vrf, fcnd urechea lui la captul care mpungea stofa sau
pnza.
Cei ce au zidit scoli pe brul din jurul Cettii, dup
romni, au fost sasii, care nu mai ncpeau n cartierul lor
latin din jurul Bisericii Negre. Si pe acestea, afar de
Liceul Honterus, sub Romuri, care dateaz din al doilea
deceniu al acestui secol, le-am pomenit gata functionnd.
Scoala de fete, ridicat n 1876, era o cldire frumoas, cu
niste copaci n grdinia din fa, ale cror frunze erau albe
cu marginile verzi. Dar nu ca s admirm aceste frunze ne
fceam n pauzele dintre ore drum pe dinaintea scolii de
fete, ci ca s vedem domnioarele romnce din clasele din
urm, care umblau cu noi la "dans".

285

Scoala de gimnastic sseasc de lng Poarta Scheilor,

mpreun cu curtea ei spatioas si lacul pe care iarna
patinau elevii, era si ea n afar de zidurile Cettii: care se
mai vd astzi m Strada Cosbuc. Scoala aceasta de
gimnastic e din anul 1853. Bltoacele vechiului "glacis"
au fost drenate si prefcute n lac. Astzi el e secat si
prefcut n aren sportiv. Si pe vremea mea scolile ssesti
aranjau spectacole gimnastice, conduse miestrit de
profesorul Greissing, fost ofier de husari, care trebui s
"cviteze", adic s prseasc armata, cnd se nsur fr
"cauiune".
Pe locul dintre zidurile Cettii si promenada de jos, pe
Bulevardul Ferdinand de mai trziu, s-au zidit si scolile
unguresti, licee si scoli reale - astzi romnesti - care
aveau s dea nota "patriotic" n educatia tineretului.
Ele rsreau ca ciupercile, tocmai pe vremea mea: n
1888, scoala real, azi Liceul Mesot; n 1891, Academia
comercial, n fostul arc al Cizmarilar; si doi ani mai
trziu, cele dou scoli de lng ea, una de bieti, cu faa
spre Ulita Cizmarilor, si alta de fete, cu intrarea din
Bulevardul Ferdinand.
Cldirile cele mai nou, adic de la sfrsitul secolului
trecut si nceputul celui prezent, sunt palatele zidite pe
cealalt parte a promenzii, al finanelor cu caraghioasele
obeliscuri n colurile acoperisului, al potelor si al
justitiei, cu nelipsita cupol, podoaba celor mai multe
palate din Budapesta. Desi ele dateaz dintr-o epoc
ulterioar vremii de care ne ocupm, totusi voi povesti un
286

amnunt care a fcunt pe vremuri mult vlv n Brasovul

lipsit de evenimente senzationale. Coleg cu mine, ns n
"comerciale" era Taflan, fost ntr-o vreme artist de circ,
atlet si mare campion n exercitii gimnastice. Era cunoscut
de tot Brasovul romnesc, care-l admira. Peste ctiva ani
dup ce prsi orasul n care nvtase n scoal, a avut, ca
functionar n Fgras, o dram pasional, mpucnd un
tnr cu numele Boier, gsit la amanta lui Taflan. In
Brasov, unde tocmai se termimase, n 1902, cldirea
noului Palat de justitie, cu nchisoarea criminalilor,
nceputul l fcu procesul lui Taflan. Aprtorul lui era
avocatul Simeon Damian, iscusit criminalist. Dar dovezile
erau zdrobitoare. Tot ce putu s obtin aprtorul fu o
condamnare la ctiva ani de temnita. De la proces Damian
se duse, ca de obicei, la plimbare, trist c nu reusise s
obtin achitarea dorit de opinia public. La ntoarcere de
la plimbare, intr un moment la casin s citeasc
gazetele. Aici lumea l ntmpin cu felicitri pentru
sfrsitul att de favorabil al procesului.
- Imi pare ru c nu mi-a reusit s-l scap.
- Dar a scpat!
- N-a scpat. I-au dat cinci ani.
- Ba a scpat!
Si-i povestir cum, pe cnd era transportat din sala de
edine n penitenciar, Taflan a dat un brnci gardianului
din stnga si un pumn celui din dreapta, si ct ai clipi din
ochi o tuli spre Tmpa si se fcu nevzut. Desigur c pn
n vrf, lund-o de-a dreptul printre copaci, nu s-a oprit. In
zadar l-au urmrit. Nu l-au putut prinde si i s-a pierdut
urma. Dup patruzeci de ani am aflat de la o rud a lui c
287

trieste n America.
In dosul Palatului justitiei era ignia, pomenit
documentar din vremuri vechi si ale crei cocioabe se vd
si n desenul lui Roza. Pe strzile ntortocheate trec
noaptea, ca niste umbre, lutarii ce se ntorc de la chefurile
prelungite ale tinerilor doritori de petreceri. Din casele
mici cu lanterne rosii ies cei ce au cutat n templele
Venerei plcerile amorului cumprat. Cnd iganii s-au
stabilit prin orasele si satele noastre, partea aceasta a
Brasovului era afar de locuintele orsenilor pasnici si de
omenie. Acum orasul s-a mrit, si ignia a ajuns n
mijlocul orasului.
Intre ignie si Livada Potei era pe vremea mea un mare
loc viran. Parcurile mici, de la captul Blumnii, si cel din
faa prefecturii aveau nc niste copcei tineri. De Strada
Iorga, cu casele celor ce au stiut s profite de conjunctura
favorabil de dup rzboiul trecut, ca si de frumosul parc
cu dalii nvolate - Cismigiul Brasovului - nici vorb nu
putea fi. Tot maidanul spatios de-a lungul promenzii, pe
care odinioar cresteau vii ce urcau pe Dealul Strjii,
servea nc din secolul al XVIII-lea ca loc de exercitii
soldatilor, un fel de "Cmp al lui Marte" al Brasovului.
Toamna aici se fcea instructia "recrutilor", la care asistam
cu mult interes, cnd eram copil. Imi fcea mare haz cnd
un cioban din vrful muntilor, deprins cu spatii largi, se
ntorcea n directia opus, singur din toata compania lui.
Inclai cu bocanci grei si de obicei prea mari, opincarii
nostri nu izbuteau s bat cu piciorul destul de tare n
288

pmnt, cci erau deprinsi s umble cu genunchii moi la

drum greu si lung. Pantalonii strmi, albastri ai
infanteristilor, si mai trziu cei rosii ai "papricasilor", cum
porecleam pe nou nfiintatii honvezi, stnjeneau n mod
vdit miscrile celor deprinsi cu cioarecii.
Mult timp era "stationat" la Brasov regimentul 2, cel cu
"parole" galbene, care era compus n mare parte din
romni. El fu nlocuit cu cel de Alba-Iulia, cu coloare
verde pe guler, compus numai din romni. Si regimentul
23 de honvezi avea feciori de romni.
Dar Cmpul lui Marte era si al lui Mercur. In zile de trg,
aici poposeau multele care din satele din mprejurime.
Cnd coboram de pe Straj ca s m duc la scoal, trebuia
s m strecor n zigzag neregulat printre caii si boii legati
cu capul spre car, de cele dou laturi ale oistei. Vara, cnd
era cald, mai trecea printre care si cte o scuianc cu un
ulcior mare de pmnt plin cu ap mineral de la izvoarele
din apropiere, astupat cu nuiele nfrunzite. Ele strigau pe
ungureste "beti borviz", si cnd le ddeai un creitar, turnau
mai nti putin borviz n paharul ce-l ineau n mna
stng, ca s-l spele, apoi de un deget oet si pe urm apa
mineral care fcea bsici de aer si te pisca de limb.
Butura aceasta era foarte rcoritoare.
De-a lungul drumului din Brasovechi spre Blumna erau
cteva atre n care se frigeau crnati, cartabosi, bucti de
carne gras de porc, ficat, plmni si alte mruntaie.
Rspndeau un miros binecuvntat de carne fript, cnd
m ntorceam flmnd de la scoal. Cu toat oprelistea din
289

partea mamei, tot am luat odat un prnz ntreg cu zece

creitari.
Stenii ce veneau vineri la trg formau n cea mai mare
parte publicul pentru diferitele spectacole si distractii ce le
gseai n atrele si corturile, uneori cte trei si patru n sir,
de pe lng Poarta Vmii. Aici erau "Mosii" si "Prater"-ul
Brasovului, cu carusele, panorame, panopticuri, menajerii,
circuri, teatre de pureci si alte minuntii.
Caruselele rmneau mai mult, cci totdeauna se gseau
ntre copii si servitorime amatori care s ncalece pe caii
de lemn sau s se urce n trsurelele la care acesti clusei
erau nhmati. Cei ce n-aveau bani, se angajau s mping
un timp cu pieptul la prjinile n form de stea, punnd
astfel n miscare mecanismul lor. O org barbar cnta,
nviornd petrecerea celor ce se urcau clare n societate.
O variant a caruselelor erau leagnele n form de luntri,
pe care le porneai trgnd de niste sfori ce atrnau
perpendicular.
Odat, pe cnd eram copil, un proprietar de carusel a
ncercat s cldeasc un chiosc de lemm pe locul
actualului Palat al finanelor si s se stabileasc la Brasov.
Dar ntreprinderea n-a mers, si chioscul a fost drmat.
Jalnic cntau caterincele panoramelor. Cnd intrai n ele,
de obicei trgeai si o hrtie n form de sul, pe care era
scris o cifr ce corespundea cu numrul unui obiect ce-l
cstigai la iesire: un briceag, un pahar de sticl argintat, o
oglind mic, o ram de scoici, o figur de ghips si alte
obiecte ce luau ochii copiilor. In interiorul ntunecat al
290

cortului erau, pe fiecare parte, niste discuri mari de sticl

mritoare prin care priveai la niste chipuri colorate
reprezentnd scene spectaculoase: lupte, executri, eruptii
ale unor vulcani, naufragii si alte minuntii sau numai
peisajii frumoase, cu lacuri albastre si palmieri. Mat trziu
venir si stereoscoape ce artau imaginile n spatiu.
Mai interesant era panopticul cu figuri de cear n mrime
natural, dintre care unele cu mecanism care le fcea s se
miste: Cleopatra muscat de viper, arul Alexandru al
Rusiei rnit de bomb, diferiti asasini celebri... Ca punct
de atractie, figurile cele mai actuale, printre care pe atunci
era mpratul Friedrich al Germaniei, operat de cancer la
gt de chirurgul englez Makenzie. Att Cleopatra si
Alexandru, ct si Friedrich deschideau din cnd n cnd
ochii. Din pieptul lor iesea atunci un oftat prelung si
lugubru.
Unul din aceste panopticuri a btut recordul actualittii,
aducnd figurile celor doi asasini de la Sibiu, Marlin si
Kleberg, doi tineri de familii bune care ziua umblau la
liceu, iar noaptea "lucrau", omornd cu snge rece un
numr mare de sibieni si jefuindu-i. Pn au fost prinsi,
nimeni nu bnuia c ei sunt fiorosii criminali si nici c tot
ei erau cei ce puneau foc unor case din partea opus a
orasului, ca s nele politia si s o momeasc departe de
locul crimei.
Intr-o desprtitur a panopticului era "cabinetul secret", cu
figuri de ceara ce artau dezvoltarea ftului n pntecele
mamei si boalele venerice. Elevii n-aveam intrare n acest
cabinet, si tocmai de aceea gseam prilejul s ne strecurm
n el, n societatea vreunui binevoitor amic matur.
291

De atrele cu puti cu aer comprimat cu care inteai n

cocosi ce cntau cucurigu cnd i nimereai, sau cu ou ce
erau ridicate si coborte de mici fntni arteziene, nu mai
vorbesc. De asemenea, de femei cu barb, de atleti ce
ridicau greutti sau de oameni ce nghieau foc. Nici
aruncarea de cercuri de fier n jurul unor obiecte pe care le
cstigai, cnd nimereai - ceea ce era foarte greu - nu ne
prea fcea haz, iar pentru lovirea cu un "mai" greu ntr-un
aparat ce arta puterea loviturii eram prea slabi.
Nu eram nici prietenul menajeriilor, care rspndeau un
miros greu si din care se auzeau urletele fiarelor, nainte
de toate ltratul sinistru al acalilor si urletul puternic al
leilor. Desi aveam team c animalele slbatice pot scapa
din cusca lor si ne era mil de bietele slbticiuni ru
hrnite si miscndu-se necontenit n nchisorile lor din
care ar fi vrut s scape, tot mergeam s le vedem. Unele
din aceste menajerii erau destul de mari, avnd i tigri,
pantere, pume si lei dresati. Menajeria Kludsky n 1894
avea 12 lei, 3 elefani si o zebr. In cusca lor intra, la ore
fixe, cte un mblnzitor mbrcat n tunic rosie, care
pocnea din bici si si vra capul n gura leului. Femei
mbrcate n tricou scoteau din lzi cte un sarpe urias si-l
ncolceau n jurul corpului lor.
Pe vremea aceea Hagenbeck nc nu izbutise s introduc
n grdinile zoologice din orasele mari ale Europei si
Americii inovatiile sale, care prezentau animalele n
ambianta lor si le desprteau de publicul privitor numai cu
santuri pe care fiarele nu le puteau trece sau sri. Spre
deosebire de orsenii din Apus, care cunosteau de mici
292

copii animalele exotice din grdinile zoologice, dar mai

mult de optzeci la sut din ei n-au vzut n copilrie nici
un viel viu, noi, copiii din Brasov, nainte de a vedea leii
si tigrii ne-am jucat cu mieii si am privit cum se blcesc
n bltoace bivoliele lenee. Nu mai vorbesc de cai, pe
care n curnd orsenii nu-i vor mai cunoaste dect din
chipuri.
Cel dinti circ ce a adus la Brasov elefanti si lei a fost
Circul Renz. Inainte de a se deschide, un convoi lung de
cai, elefanti, paiate, cini dresati si maimute trecu prin
strzile Brasovului. Doar circul lui Buffalo Bill, care a dat
n Brasov o singur reprezentatie, a produs o vlv att de
mare. Cortul lui urias, n care ncpeau o mie de
spectatori, a fost compus americneste, n cteva ceasuri,
si descompus imediat dup ultimul numr din program.
Buffalo Bill avea barbionul alb si era btrn, dar clrea
nc frumos si nimerea din goana calului su porumbeii
lsati s zboare deasupra arenei. La Circul Renz a aprut
n Brasov ntia oar August cel Prost, n redingot,
mnusi albe si joben, alturi de clovnii traditionali, cu
pantaloni largi, bonet tuguiat si plini de fin pe obraz.
Se spune c cel dinti August fcea, mbrcat n haine
negre, aceleasi acrobatii ca ceilalti clovni, dar c, foarte
timid si cu trac, el pregeta totdeauna s ias n aren. Intro sear, ntrziind dup aren, un coleg i-a dat brnci de-a
intrat mpleticindu-se si fcnd o mutr ngrozit de
pania neprevzut. Publicul a aplaudat cu frenezie,
creznd c si joac rolul de "prostul" circului. Succesul
lui a fost att de mare, c de atunci ncolo deveni un
personaj indispensabil al oricrui circ.
293

Asupra mea au fcut cea mai mare impresie dou circuri.

Cel dinti era un circuor care ddea reprezentatii numai
cnd nu ploua, cci nu avea cort acoperit. Din cauza
aceasta noi ne uitam la productiile lui de pe Straj, de
unde se vedea bine arena. In el era un atlet ungur, cu
numele Istvanfi, tnr, voinic si fromos, care ridica
greutti, fcea pe jonglerul, se lua la lupt dreapt cu
amatorii brasoveni - era mai ales un brasovechian voinic
cu numele Persinar, pe care nu-l putea trnti nimeni - si
fcea exercitii gimnastice la trapez, ca puini altii. El
locuia nu-o cas pe Straj, nct l vedeam si n "civil",
cnd nu mai ne fcea ns nici o impresie. Cnd a plecat,
am gsit n locuinta lui o mic tablet mpodobit cu
mtase albastr, cu ciucuri argintii, pe care balansau fel de
fel de obiecte. Am pstrat-o mult timp, cci pe atunci
fceam si noi circ, imitnd pe omul-sarpe, pe cel ce
nghiea sbii, pe jonglerii si pe atletii care fceau saltomortale. Seara, nainte de culcare, asterneam pe jos
saltelele si ncercam s ne dm peste cap n aer, sau ne
introduceam cte un creion pe gtlej, ori ne czneam s
ducem piciorul dup gt.
Dar circul care m-a impresionat mai mult a fost al lui
Sidoli, care avea la Bucuresti un local stabil de zid, n care
se ineau pe vremuri adunrile politice. Cai dresati
galopau sau se ridicau pe picioarele dindrt, cnd
btrnul Sidoli, care purta un barbison ca Napoleon III si
mustti lungi cu vrful ascutit, pocnea din biciul lui lung.
In pauze i vizitam grajdurile tinute curat, ca paharul.
Scoal nalt de clrie fcea fiica proprietarului,
294

frumoasa Alma Sidoli, care ne plcea mai mult cnd

aprea n tricou trandafiriu si fustuli de baletist, srind
prin cercuri pe care era ntins hrtie de mtase. Dintre cei
doi frati Sidoli, cel mai mic, Francesco, era jongler clare,
iar cel mai mare, Cesare, clrea n costum de jocheu
fcnd cele mai extravagante figuri. Numai un negru, zidit
ca un Adonis, l ntrecea, cci el srea din aren n
picioare pe cal. Odat, cnd eram si eu de fa, a fcut
aceast sritur si Cesare. Atunci negrul, furios, a srit
peste cal pe bancheta mbrcat n postav rosu ce
mprejmuia arena.
De acas auzeam fanfara circului, care se amesteca cu
melodiile melancolice ale flasnetelor si cu muzica vesel a
bandelor de igani ce cntau n fiecare sear la Gambrinus
sau la restaurantul Transilvania. Cteodat veneau si
valurile de muzic de la Pomul Verde, nct nu ne mai
puteam orienta ce e muzic si ce... urletele animalelor de
la menajerii.
Neuitate mi-au rmas si cruele verzi pe roate, nsirate n
dosul circurilor si panoramelor, ca niste vagoane de tren.
In ele locuia personalul si "comediantii" care, seara,
apreau n haine strlucitoare si fceau bezele gratioase.
Ziua, cnd treceam pe lng aceste crue din care iesea
un fum subire pe cosurile sobii cu mncarea frugal a
artistilor, frumoasele amazoane si voinicii atleti abia mai
erau de recunoscut n cmsile lor vrgate si petecite.
Paiaele pocite erau ziua niste tineri frumosi ce-si fumau
tristi tigara, iar baletistele gratioase, niste femei
nepieptnate si trecute cu anii.
Dar viata de vagabonzi ce cutreierau lumea ne atrgea prin
295

romantismul ei, si fantazia noastr poleia cu nchipuiri ce

nfrumuseeau proza ce se desfsura n crutele si
vagoanele din dosul circurilor si panoramelor. Ce n-am fi
dat s putem locui si noi n ele!
De ce se ngrmdete aa lumea n jurul unui cort?
Curiosii, numerosi, nu ncap n el si trebuie s astepte pn
ncepe o nou reprezentaie, cci n cort nu-s dect trei
bnci. Actorii acestui circ, care e si teatru n acelasi timp,
sunt att de mici, de trebuie vzuti de aproape. Ei sunt
scosi dintr-o cutie plin cu vat, pe care o deschide cu
grij directorul. Legati de gt cu srm subtire, purecii cci e vorba de un teatru de pureci - mbrcati ca baletiste,
cu fustulite multicolore de mtase, fac piruete gratioase si
pasi mrunti nainte de a sri. Minunea dresurii ns se
vede la cei sase pureci nhmati la o caleasc, ca cele din
Versailles sau Schonbrunn, avnd pe capr un purece n
livrea si nuntru o printes pureceasc cu crinolin. Tot
Brasovul vorbeste de teatrul acesta, iar cei ce nu au bani s
plteasc intrarea, dezgolesc braul, adpnd cu sngele
lor pe artisti, n schimbul unui loc la reprezentatie.
NEGUSTORI I MESERIAI
La grania ntre Statele Unite si Canada este orasul
Detroit, care n-are nc 250 de ani de existent si totusi
numr astzi peste dou milioane de locuitori. Dar nu
cresterea lui rapid si mulii lui locuitori l-au fcut
cunoscut n toat lumea, ci faima c este oraul
automobilelor.
296

Acum cincizeci de ani, pe vremea Brasovului nostru de

altdat, era un mic orsel provincial, fr fabrici, cu
grdini frumoase si trsuri cu cai. In primii ani ai acestui
veac a trecut pe strzile Detroitului cel dinti automobil,
dup care se luau copiii strignd soferului c a uitat caii
acas si fcnd haz cnd, din timp n timp, masina se
poticnea si trebuia ntoars manivela moristei. Azi, pe apa
ce curge la Detroit, trec anual 30 de milioane de tone, n
majoritate automobile exportate.
Acest tempo american nu e de nchipuit la Brasov. El nu
era ns imaginabil nici acolo nainte de ntiul rzboi
mondial, cnd nc nu ajunsese la dezvoltarea de azi
fabricarea n serie si specializarea lucrtorilor de fabrici la
cteva miscri din ce n ce mai repezi, mai mecanice si
aproape automate.
Tinereea mea este tocmai timpul de trecere de la
meseriasul care, nainte de a fi declarat calf, trebuia s
fac dovada priceperii lui lucrnd un obiect "de miestru",
la muncitorul de fabric care are la dispozitie masinriile
din care scoate gata si fr mult btaie de cap obiectul
fabricat. Inc nu erau cheile Yale, pe care le porti n
buzunarele vestei si fr de care nu poate descuia nimeni
usa, dar nu mai erau nici frumoasele lacte de pe vremuri,
pstrate doar n vreun muzeu, fcute cu mna si cu mai
mult btaie de cap de mesterul care, deodat cu lactul ce
ti-l vindea, ti destinuia si taina deschiderii lui. Noi
purtam cheia de la poart n buzunarul paltonului, cci era
mare si grea, iar cnd odat o uitam acas, ncercam - si
izbuteam de cele mai multe ori s deschidem poarta cu o
297

cheie strin.
La Brasov era o doamn care, dup ce avusese vreo
paisprezece copii, a rmas, la 46 de ani, iar nsrcinat. O
cunoscuta o dojeni. "Ce s faci, drag, dac a dat
Dumnezeu? Va trebui s pun de aici nainte un cot de
crnai mai mult la fript, si asta e tot". Cci pe vremuri
crnatii se vindeau cu cotul, nu se cntreau; iar
crenvurstii se vindeau cu prechea, nu se puneau pe
cntar, ca si pinea, care n orasele mari nu se mai vinde
cu bucata, ci numai cntarit. Aceste trei feluri de a
fabrica si vinde marfa, la cele trei generatii pe care le-am
apucat corespund celor trei feluri de a concepe viata: de
oameni grbii si exacti de azi, care stiu c vremea cost
parale si care au pus masina s lucreze n locul omului, si
de omul care avea vreme si tinea ca munca s-i procure
satisfactia reusitei, dup mult trud, dar cu propria
putere. Intre cele dou generatii si conceptii era generatia
mea; omul nc nu devenise sclavul masinei pe care a vrut
s o stpneasc si avea nc vreme de pierdut, iar cnd si
fcea socotelile, nu era dominat de ideea exactittii
exagerate. El lsa s treac de la el cteva grame mai mult
sau mai putin, cnd era att de usor s vinzi crenvurstii cu
prechea si nu mai pierdeai vremea cu cntritul. Astzi
cumperi marfa fabricat, pe care o gsesti gata n prvlie
si nu trebuie s astepti pn o face mesterul la care ai
comandat-o. Numai articolele de mod se fac, pentru cei
ce se mbrac bine, dup msur. Nu numai hainele
comandate la croitori vestiti si ghetele fcute de cizmar, ci
si rufele de pe corp. Majoritatea cumprtorilor cumpr
ns albiturile gata; tot asa ghetele si adesea si hainele, pe
298

care croitorul prvliei le adapteaz corpului. Cci simtul

artistic, care pretuieste obiectul fcut individual si cu
mna, l pot avea astzi numai bogatii si cei ce au vreme,
iar ntre ei l au, n primul loc, cei ce au cultul modei.
Brasovul a devenit curnd dup ntemeierea lui un centru
comercial de primul rang. Asezarea lui geografic la
punctul de ntlnire a drumurilor ce duc spre rsarit si vin
din apus, un hinterland fertil si o populatie harnic au fost
elementele care au adus nflorirea industriei si mai trziu,
a negoului. Sasii si romnii au avut n privinta aceasta
merite egale. Sunt cunoscute relatiile vii ale Brasovului cu
rile romne, rolul mare al mesterilor brasoveni ca
exportatori de mrfuri mult cutate si nflorirea negotului
cnd au venit, n secolul al XVIII-lea, negustorii romni
din Peninsula Balcanic, de la care au nvtat s fac
comert n mare si romnii din Schei.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea comerul a trecut din
minile romnesti n ale sasilor, armenilor (care se tineau
de unguri) si evreilor. Cauzele acestei decderi a negotului
romnesc sunt multiple si stau n legtur cu revolutia
produs de progresul tehnic pe care negustorii romni,
deprinsi cu mijloacele primitive de transport si cu un trai
patriarhal, nu l-au stiut recunoaste la timp. Copiii lor,
nvtati sa triasc usor si din belsug, si avnd si
aspiratiuni mai nalte, n loc s urmeze pe printi n
prvliile lor, s-au dus la Universisatea din Viena sau din
alte orase din strintate, sau au trecut n "ar". Multi
dintre ei nu s-au mai ntors. Numai din rudele mele au
299

trecut n Bucuresti Nicolae Dima, Alexandru Ciurcu si

fratii Hariton, Ioan si Nicolae Ciurcu, precum si fratii
Marinovici si Florian. La Viena, unde au studiat, s-au
stabilit doctorul Sterie Ciurcu si academicianul Nicolae
Teclu, care avea rude acolo si a fost profesor la Academia
comercial din capitala Austriei.
Descinznd dup mam si bunic din astfel de familii de
negustori, auzeam n copilria mea vorbindu-se mult de
vechii comercianti pe care nu i-am mai apucat. Inainte de
toate de cei cu care eram nruditi sau ncuscriti: Ciurcu,
Nica, Dima, Voinescu Marinovici, Florian s.a. Dar si n
afar de ei, se vorbea mult de altii, mai ales de cei bogati,
iar dintre ei de cei ce au fcut mult bine altora. Cu
deosebit veneratie era pomenit numele lui Ni Iuga,
marele sprijinitor al scolilor si susintor al tinerilor
talentati. Incuscrit cu Gheorghe Baritiu, el si-a bgat
averea n fabrica de hrtie de la Zrnesti, nfiinat de
acesta, si si-a pierdut-o cnd ntreprinderea n-a mai mers.
Zinca Iuga, sotia lui Ni Iuga, avea, ca si alte rubedenii
prin ncuscrire, Simeon Nicolau si Steriu, "stupin" afar
de Brasov, la care mergeau cocoanele noastre "la vizit".
Cnd era ziua numelui - sfntul Nicolae, Ion, Teodor,
sfnta Maria s.a. - ele se gteau, spunea bunic-mea, n
crinoline de mtase, puneau pe cap plriua franuzeasc
legat sub brbie cu o panglic lat de catifea si nu uitau
s ia umbrelua n mn. Asa se duceau la "gratulat".
Plriile le luau de la Marienburg plrierul cel mai vestit
din Brasov, nainte de a veni Artur Platschko, care si el
aducea marfa din Viena, lsnd vorb cocoanelor s vie s
300

le vad. Era mult lux pe atunci, si acesta, mpreun cu

traiul mbelsugat, a fost una din cauzele c negustorii
brasoveni au srcit, cnd prvliile lor nu mai mergeau
bine. O nepoat a lui Ni Iuga a fost cea care a primit
ajutor din fundatiunea acestuia pentru fete srace atunci
cnd s-a mritat cu un profesor.
Despre unul din marii negustori brasoveni, Hagi Iordan,
istorisea bunic-mea c avusese dou fete, dintre care una,
Agnes, s-a mritat cu un ofier austriac, Hroch [?], iar a
doua, de o frumusete rpitoare, Maria, deveni nevasta unui
negustor Constantinides, care a "falat", desigur din cauza
luxului cu totul extraordiniar, care fcu s se evaporeze
zestrea dat de bogatul hagiu. Maria mergea, ca nevast
tnr, la baluri cu o diadem de diamante n pr, cu
toalete aduse din Viena, nu de cele luate de croitorul
brasovean Kachler. Cameriera, adus tot de la Viena, o
nsoea la baluri, nct atunci cnd se aseza la masa ce se
lua n pauz, ea fcea numai un semn acestei femei de
serviciu, si aceasta i "trusa" cu dibcie crinolina, nu ca
celelalte doamne care luptau cu ele pn se asezau pe
scaun. Tnra nevast lua lectii de literatur la Mesot,
care tocmai sosise de la studii din strintate. Celelalte
soii de negustori si cam fceau cu ochiul cnd vorbeau
de pasiunea ei pentru literatur si istorie.
Intr-o zi sosi la Brasov un negustor grec bogat, care
depuse n biroul bancherului Mihalovici dou lzi grele cu
bani si ceru mna Mariei. Cnd cobor din trsura ce
ducea pe miri la biseric, l zri de la fereastra ei bunic301

mea, care era o bun cunosctoare de oameni. "Are ochi

de pirat", a zis. (Soru-mea mai mare era de fa si auzea
ntia oar acest cuvnt misterios, care i se ntipri n
minte.) Si grecul era, ntr-adevr, un simplu aventurier.
Cnd Maria, care purta acum un nume grecesc, se ntoarse
singur din Dresda, unde si ntovrsise brbatul, si
deschise lzile cu bani, afl n ele - niste bolovani...
Mama Mariei, btrna hagioaic, fcuse o danie princiar
spitalului, iar fiica Mariei, Irene, crescut ntr-un pension
din Dresda, a ntemeiat, prin 1887, o societate literar a
"demoazelelor" romnce. Am naintea ochilor,
fotografiate, cele 16 membre ale acestei societti, tot fete
tinere si frumuele, cele mai multe fiice de negustori.
Multe din ele s-au mritat cu brbati din Tar, care luau
bucuros de sotii fete de negustori brasoveni, binecrescute
si bune gospodine. Pe membrele societtii de lectur le-am
pomenit si eu, si mi aduc aminte si de ceea ce ne povestea
soru-mea venind de la edinele societtii, despre Matei
Basarab si faptele eroice ale crailor romni.
De multe ori auzeam vorbindu-se n familie si de alti
negustori, mai ales cnd vduvele sau copiii lor veneau pe
la noi, sau cnd vreun eveniment neobisnuit se petrecea n
familiile lor. Prvliile lor erau mai ales n pia, pe Sirul
Inului si Trgul Grului, n Trgul Cailor si pe Strada
Hirscher. C singura fiica a bogatului negustor Iordache
David pierdea n crti si mituia pe pandurul de la temnia
unde era nchis brbatul ei, vorbea tot Brasovul. De
Voinescu sa stia c n 1866, cnd bntuia holera la Brasov,
302

nu voia s se supun restrictiilor igienice, cci nu avea

fric de molim. Aceasta l rpuse n cteva zile. La
moarte s-au gsit sub pern perele din care mncase. De
moul frumoasei Prunculese se spunea c era un copil
gsit si c, din aceast cauz, numele lui de familie era o
combinatie din dou nume de botez, Gheorghe si Ioan.
Dar acest copil, care crescu n casa unui negustor milos,
deveni nsusi un comerciant cu mare trecere. Costache
Secreanu, originar din Scele, insurat cu sora bunicei
mele, era n tineree, pe cnd studia la Cluj, un mare
"bonvivant", care umbla n echipajul lui tras de sase
armsari focosi, n rnd cu aristocraii unguri, n societatea
crora se simtea mai bine. Totusi, n 1848, fiind
conductorul legiunii rii Brsei, el a luptat vitejeste
mpotriva acestor fosti tavarsi de chefuri. Tot petrecnd
cu fii de familii bogate unguresti, si-a pierdut paralele
mostenite de la Nicolau, al crui tat a fost ntiul petrolist
romn din Ardeal.
De la jumtatea secolului trecut cazurile c negustorii
romni din Brasov "falau" sau se retrgeau din comer cu
putinul capital ce-l putuser salva si duceau o via de
rentieri modesti erau tot mai dese. In copilria mea am
pomenit si eu pe ctiva din acestia: pe Niculit Ciurcu,
btrnul presedinte ale Casinei romne, pe si mai btrnul
Florian, poreclit Butmloiu, mic si grav, care la nouzeci
de ani avea toti dintii si prul, pe care-l pieptna cu crare
la mijloc, pe Ionciovici, venit din Vechiul Ragat, brbatul
"Zinchii cei suchiate", care-si punea perucile la aerisit pe
galeria casei, Radovici, care pe fetiele sprinare se necjea
303

tare si le spunea c sunt niste "spnzurate" s.a.

Dar si fr s-i fi apucat, multi din vechii negustori
brasoveni mi-erau bine cunoscuti din cele ce se vorbea
despre ei la noi n cas. Voi cita cel puin numele ctorva
din ei, din cei ce locuiau n Schei, unde cele mai multe
case din Ulia Furcoaie si din Ulia Mare erau romnesti.
Si din cei din Cetate, care erau proprietari de case n
secolul trecut, de exemplu Ciurcu, Nica, Secreanu,
Rudolf Orghidan, Stan Blebea, Boghici, Boambn, Steriu,
I. Popocici, Ioan Gh. Ioan, Bucur Pop, Ionciovici, Lacea,
Iordache David, Datcu Radovici, Mocanu, Grdinar, Ni
Iuga, Stefanovici, Teclu, Gh. Pop si altii. Toate casele lor
fuseser odinioar ssesti. Iat si alte nume de negustori
ramni, membri ai Casinei romne sau cunoscuti:
Arhimandrescu, Burbea, Burelea, Ancn, Baboianu,
Sfetea, Persoiu, Birt, mai multi membri ai familiilor Jippa,
Leca, Nicolau, Petcu, apoi Bobancu, Cepescu, Cretoiu,
Flustureanu, Gmulea, Ghenovici, Grama, Mciuc,
Mailat, Pantazi, Popazu, Purcrea s.a.
Multi dintre acestia erau veniti din Peninsula Balcanic, n
secolul al XVIII-lea si n prima jumtate a secolului al
XIX-lea, cnd negustorilor din mprtia turceasc li se
acordar mari privilegii. Ei erau n mare parte romni
macedoneni, n parte greci sau bulgari, albanezi sau srbi
cu sentimente grecesti. Intocmai cum nu mai stii astzi ce
slavi sau germani se ascund sub numirea de maghiari, nu
se stia exact mai demult ce erau la origine negustorii
care-si ziceau greci. Ca n Banat, unde bcanului i zic
304

romnii "grec", indiferent de nationalitatea lui, tot astfel

ssoaicele din Brasov, cnd trimiteau servitoarea la
bcnie, i spuneau "du-te la prvlia greceasc".
Iat numele ctorva din acesti levantini, care se ddeau de
greci si ai cror urmasi au rmas n mare parte la Brasov,
beneficiind de privilegiile ce le avea biserica greceasc:
Dossios, Gianli, Enghiurliu, Ermenli, Gake, Ghenovici,
Ioanidis, Mihalovici, Mincu, Panaiotis, Safrano, Sassu,
Trandafilides s.a. Putini dintre acestia erau nsurati cu
romnce si se considerau de romni, ca bunoar Sotir,
care avea de nevast pe fata popii Gherman si ale crui
fiice s-au mritat toate cu romni. Cele dou fete ale lui
Marcu, negustor grec, s-au cstorit una cu Orghidan, iar a
doua cu unul din fratii Safrano, care erau greci, dar dintre
care cel mai mare si-a mritat fetele cu romnii Stnescu
si Dima, iar cel mai mic s-a cstorit cu fata lui Andrei
Popovici si a avut ca ginere pe Alexandru Vaida Voievod.
Btrnul Ioan Alexi era epitrop la biserica greceasc, iar
fiul su, Teohar, avea tipografia n Strada Hirscher, n care
tiprea romanele si dramele sale mai mult sau mai putin
originale, precum si un dictionar romn-german. Operele
sale literare apreau n fascicole ilustrate. in minte c
eroul unui roman - Beiu Vod Domn - ntr-o astfel de
ilustratie era fcut cum se descul. Teohar Alexi era
nsurat si el cu o romnc, fiica negustorului Demeter.
La Barla, n Strada Hirscher, era n copiria mea cel mai
bun rahat. Cei mai multi din vechii negustori, romni si
greci, erau bcani, dar n prvliile lor se vindeau si
manufactur, mai ales en gros. Unii se ocupau cu incso,
305

comision si zarafie. Mai putini tineau piei si sticlrie.

Ctiva erau bancheri.
Deodat cu grecii au venit la Brasov si ctiva negustori
armeni. Originea lor o trdeaz numele de botez, astfel:
Aritonovici Avedik, Bogdan Carabet si Bogdan Cerkez,
Cerkez Garabet, Iacobovici Danik, Iacutgian Varteres,
Ovanes Garabet, Platschke G., Popovici Avedik s.a. Si un
Buicliu e membru al Casinei romne prin anii 1870, ca si
negustorul Luca Pruncul, nrudit probabil cu alt Luca
Pruncul, din neamul Prunculestilor bucovineni, cstorit
cu o brasoveanc. Numele acesta e curat romnesc,
precum porecle romnesti erau numirile altui val de
armeni, veniti din Moldova, ca Kapdebo (Cap-de-bou),
Verzr (Vrzar), Isekutz (Iscu, adic Isac cel mic) s.a.
Precum n Bucovina armenii catolici s-au asimilat
polonezilor si numai cei greco-orientali se dau de romni
n Ardeal ei, trecnd la catolicism, au devenit maghiari
chiar cnd numele le era romnesc.
In copilria mea specialitatea negustorilor armeni era
manufactura. Prvlia lui Lszl era vestit pentru marfa
ei fin. Mai ales scelencele luxoase cumprau de la el.
Cel mai tnr ntre cei doi frati Lszl avea totdeauna o
glum n rezerv cnd te servea cu mna lui gras, la care
lipseau ncheieturile din urm ale degetelor. Stlpul
prvliei din irul Inului era ns negriciosul Verzr. Cu
vocea lui aspr, dar cu vorbe ademenitoare, cnd ti arta
cte o stof strlucitoare de atlas.
306

Marf bun erai sigur c gsesti si la alti armeni, fratii

Simayi, pe Trgul Grului. Prvlia lor a trecut apoi
asupra unui "comis" romn, Bologa, sub care negoul
nflori si mai mult. Tot pe Trgul Grului era alt prvlie
de manufactur, tinut de armeanul Folyovics, pe cnd
Karcsonyi, alt armean, avea "bolta" de pnzrie pe Strada
Vmii.
Dar, precum am spus n capitolele precedente, negustorii
levantini erau de mult aezati la Brasov. La 1550
Reichersdorffer scrie c Brasovul era vestit pentru marfa
lui "turceasc" si c la trgul sptmnal si ddeau
ntlnire scui, armeni, valahi si greci, fcnd ca piaa
orasului s fie populat ca la un iarmaroc. Localnicii
gseau marf oriental, ca vin, orez, smochine, stafide,
migdale, bumbac, roscove si untdelemn, iar cei veniti de la
sud, postav de Flandra. Vama pentru mrfurile importate
era n Ulia Vmii, cam pe unde era vechea "Coroan".
Cnd, n secolul al XVIII-lea si nceputul celui de al XIXlea, negoul trecu aproape ntreg n minile romnilor si
grecilor, care aveau capitalul si spiritul comercial si erau
organizati n "gremiul" levantin si n "companii" cu
"birul", adic judectorul propriu, comerul braovean a
nflorit mult. La decderea ce urm apoi a contribuit, afar
de cauzele enumerate, rzboiul vamal cu Romnia, care nu
mai fcea posibil exportul si importul de materii prime din
aceast ar vecin si bogat. Lna adus din Regat scade,
bunoar, de la 17.300 de mji n 1884 la 564 mji n
1889. Trei sptmni dup izbucnirea rzboiului vamal,
toti cei ce fabricau lzi de Brasov si concediar calfele.(*
307

In copilria mea, din multele bcnii romnesti rmsese a

lui Teclu si a lui Stefanovici, la nceputul Trgului-Cailor
spre pia. Acolo ntlneai regulat pe btrnul Florian,
retras de mult din comer, pe care ns obinuina l fcea
s se duc zilnic n prvlia cumnatu-su. In col, la
ntretierea Uliei Negre cu Trgul Boilor era bcnia lui
Grdinar, "La Cinele Negru". Pe vremea aceasta
crciumile si prvliile, dar mai cu seam bcniile, nu se
cunosteau dup numele crciumarului si prvliaului, ci
dup efigia de la intrare sau de deasupra portii. "La Doi
Uriai", "La Urs", "La Codlence", "La Cetatea
Rsnovului" erau nume de birturi; "La Steaua Rosie" sau
(*

La 10 ani de la semnare, cu prilejul negocierilor de prelungire a

Conveniei comerciale romno-austro-ungare din 1875, Romnia,
independent, capabil de acum s duc o politic economic
proprie, formuleaz propuneri care s corespund intereselor sale
politico-economice. Neacceptarea de ctre Austro-Ungaria a
acestor conditii are drept urmare accentuarea vexaiunilor si
restrictiilor vamale austro-ungare, fapt care duce la declanarea, n
1886, a asa-zisului rzboi vamal, care a durat pn n 1892.
Starea de beligeran economic a avut grave urmri asupra
dezvoltrii economiei ambelor ri, dar ea a afectat ndeosebi, pe
multiple planuri, economia Transilvaniei, bazat pe relatii firesti,
traditionale si reciproc avantajoase cu provinciile surori de peste
muni.
Bruscnd unitatea ecomomic fireasc a ntregului teritoriu
romnesc, rzboiul vamal a afectat grav att industria ct si
comerul braovean, prilejuind o puternic agitatie si nemultumiri
n rndurile populatiei de pe ambele laturi ale Carpatilor. (Pe larg
v. V. Jinga, Principii si orientri ale comertului exterior al
Romniei (1859-1916), Cluj-Napoca, 1975, p. 214-243).
308

"La Cocoul Alb" erau dou bcnii mai usor de tinut

minte dzct numele proprietarului, Porr sau Tartler, mai
ales de stenii ce cumprau de aici. Bcnia lui Duoiu
avea pictat la intrare o "sceleanc" frumoas n port
national, iar Eremias l avea pe Osman Paa clare, n
mrime natural, ca o reminiscent a eroului de la Plevna,
care a depus arma naintea regelui Carol. Rachieriile "La
Rac" si "La Pete", de la nceputul Trgului Cailor, aveau
n mijlocul firmei un rac mare si un pete de lemn. Cnd
intrai n ele, i btea la ochi tavanul lor boltit. Asa erau
mai demult plafoanele celor mai multe prvlii. Asa se
explic numele de "bolt" ce se d prin Ardeal prvliei
(ca n nemescul "Gewlbe"). Crciuma "La Ra" avea o
ra de fier deasupra usii de intrare, iesind n strad. Sub
ea atrna toamna o varz veritabil, semn c acolo se
vindeau cpni de varz murat, iar pe vremea mustului,
un mnunchi de strujele invita pe doritori sa intre si s-l
guste. La Hackmller, lng biserica catolic din Ulia
Vmii, era o mnu mare, iar la prvlia de ghete Peter
din Ulia Cldrarilor, o cizm urias rosie. In strada
Vmii, n farmacia Kelemen era o biseric alb, cci asa
se numea farmacia. La portile multor case vedeai
emblema unui lctu, o cheie mare de metal.
Din cele cinci bcnii romnesti care sau mai pstrat n
copilria mea, nici una nu mai exist astzi. Teclu si
Stefanovici au nchis prvliile demult. Grdinar s-a
mentinut vreme mai ndelungat, dar "bolta" lui, nefiind la
vad comercial, nu avea musterii multi. Duoiu, la care se
gsea cel mai bun untdelemn grecesc, verziu, gros si cu
gust de msline, si de la care cumpram bumbacul, se
309

mentinu mai mult, dar fu nghiit n cele dm urm de

marea bcnie nvecinat a lui Hessheimer. Numai
Eremias n-avea concurent, cci specialitatea lui erau
delicatesele si n special cele aduse prin "vama cucului"
din Romnia: msline, ri la cherd, halva si alte buntti
mult apreciate de romnii din Brasov. Un motan gras o
pzea de soareci. La Eremias ne ddeau, cnd eram copii,
"tocurile" triunghiulare, ce erau prinse, dup mrime, de
cte un cui lng us, ca s bgm n ele poame cumprate
de la trocriele din faa prvliei, pere mustoase, prune
strmbe sau alte fructe din "trocile" mari de lemn, sau
struguri dulci din lzi.
Prvlia Eremias, ntemeiat de Mandragiu, trecu asupra
unui scelean cu numele Eremie. Nepotii acestuia, Eremia
cel cu mustti negre si Ni Grasul, fratii Savu, cel bun de
gur si cel ce avea un ochi pe jumtate nchis, Butmloiu
cel cu cioc, care gusta marfa ce ti-o recomauda, fiind prea
multi, nu s-au putut nelege totdeanuna; si unii din ei
prasind tovrsia si ntemeind alte bacnii, bcnia cea
vestit deczu.
Pe cnd eram copil, putini negustori romni sau greci mai
erau n Cetate, mai ales venii din alte prti. Astfel Taflan,
tovarsul lui Gebauer, Sbdeanu, cu magazinul lui de
ghete, nsurat cu fata negustorului Petrovici si nepoata lui
Bucur Pop, Znescu, venit din ar, si ctiva altii, iar
dintre localnici, fratii Ciurcu. Urmnd pilda bunicului lor,
Carcalechi, acestia erau si editori de crti populare. Era
apoi prvlia de peti Bidu, cofetarul Buzoianu, care-si
zicea Boziano, purta cilindru si barba n cioc, ca Napoleon
III, si Spuderca, care avea ca vnztoare pe frumoasa
310

Anica din Mgherus.

Din firmele vechi nu mai era aproape nici una. Din fiii
strbunicului meu Gheorghe Nica, negustor frunta, numai
fiul cel mai mare era comerciant, dar nu n Brasov, ci n
ar, pe cnd ceilalti doi fii triau n Bucuresti, unul ca
medic, altul ca director la Banca National. Din fratii lui
Gheorghe Nica, unul trecu de tnr n ar, unde avea, la
Galati, un mare negot, pe cnd cel mai mic, Ioan, era un
negustor bogat si ntreprinztor la Brasov, dar fiul su,
Gheorghe, a mbtrnit ca voiajor comercial.
Asemenea negustori fr prvlie erau mai multi ntre
romnii brasoveni sau veniti la Brasov. Intre ei, unii erau
bogati si aveau case frumoase, ca Iordan Munteanu,
unchiul crturarilor Bogdan, .a. Mai ales de doi mi aduc
bine aminte, cci de ei se vorbea mult n copilria mea,
Diamandi Manole si Tache Stnescu, care au avut un rol
nsemnat si n anul 1877, cnd Plevna avu un rsunet mare
si la Brasov.(*
(*

In scopul ajutorrii ostasilor romni rniti n rzboiul de

independen, purtat de Romnia n 1877-78, la Brasov - ca si n
alte localitti din Transilvania - ia fiin un "Comitet de actiune",
al crui presedinte a fost Diamandi Manole, printre membrii si
numrndu-se si I. Lapedatu, Anton Densuianu, .a.
Activitatea acestui comitet debuteaz printr-un nflcrat apel
pentru ajutorarea ostasilor rnii, publicat de D. Manole n "Gazeta
Transilvaniei" 15/27 mai 1877. Drept urmare, n scurt vreme, n
ntreaga Transilvanie s-a adunat suma nsemnat de 124.000 franci
aur. In fruntea listei s-a situat Braovul, cu peste 20.000 franci aur,
sum la care Dumitru (Tache) Stnescu contribuie cu 2.000 fr. iar
Diamandi Manole cu 1.000 fr. aur (v. St. Pascu, Marea Adunare
National de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 14).
311

Diamandi Manole era o figur marcant n orasul nostru.

Isi spunea prerea fr nconjur si nu-i psa de urmri,
fiind om bogat si independent. El facea adesea drumuri la
Bucuresti, unde avea legturi bune ntre cei ce se interesau
de situatia ardelenilor si puteau s-i ajute. Mai ales ns el
pea energic n sinoadele bisericesti, chiar contra
mitropolitului Miron Romnul, cnd acesta avea o inut
prea timorat fat de guvernul maghiar.
Cei doi Stnescu, Tache si Mihalache, Stnescu "cel
btrn" si "cel tnr", erau din ar, si prvlia lor mare
era la Ploesti. Familiile lor erau ns la Brasov, unde aveau
case mari si fceau comert nfloritor. Nu era colect pentru
scopuri nationale sau umanitare care s nu nceap cu ei,
iar fetele Stnescu treceau de cele mai bune "prtii" din
Brasov, cu crestere aleas si zestre mare. Stnescu "cel
btrn" si-a mritat ase fete cu brbati de seam din
Ardeal, trecuti n Vechiul Regat sau Bucovina, iar "cel
tnr", ginerele lui Gheorghe Baritiu, si-a dat una din fete
dup un ofier de husari, cci avea "cautiunea", lucru rar n
Ardeal. Pe ct era de galant Stnescu cu cei ce apelau la
sprijinul lui, pe att era de zgrcit n nego. "Ieftin la fin
si scump la tre", se spunea despre el la Brasov si se cita
ca exemplu felul cum nelegea s trateze cu bietii ce
vindeau n prvlie. Smbta seara lua cuiele de diferite
mrimi din fierrie si, fcndu-le grmad, punea
duminic pe biei s le sorteze, cci numai ocupndu-i i
ferea de a se face lenesi si a umbla haimana. Cu toate
acestea firma Stnescu, att de nfloritoare n copilria
mea, a sfrsit prin faliment cnd s-a declarat rzboiul
vamal cu Romnia, de nu mai putea duce si aduce marf la
312

si din Ploiesti.
Cnd, cu ctiva ani nainte de moarte, mitropolitul aguna
fcu o vizitatie canonic la Brasov, el fu primit si gzduit
n casa lui Stnescu, toat lumea gsind c asa trebuie s
fie. In cele cteva zile ct sttu aici, fu invitat si la alti
negustori de frunte, la Diamandi Manole, care a regizat
primirea grandioas, la Ionciovici, a crui sotie excentric
a servit vreo 20 de feluri la mas, si la Pdure, care era pe
atunci o figur marcant n Brasov, cunoscut pentru
larghetea lui si remarcat, mai ales de cocoane, pentru
frumusetea lui brbteasc. Cele dou fete ale lui au cntat
la "convenirea colegial" de la "Pomul Verde", dat n
cinstea marelui mitropolit, la care au fost la banchet peste
150 de persoane.
Negustorii au avut n secolul al XIX-lea un rol nsemnat si
ca propagatori ai culturii romnesti. Carcalechi, la Buda,
tiprete cri ale rudei sale Nicolau; fratii Boghici si
Rudolf Orghidan nfiinteaz o tipografie si, n 1837,
revista "Foaia duminecii"; E. Nichifor traduce Pravila
comercial, pe care o tiprete cu cheltuiala unchiului su
Gh. Nica, care aduce la Brasov pe Gh. Bariiu si pe Iacob
Mureianu, ca profesori la scoala ntemeiat de el n
Cetate; iar cnd protopopul Popazu ridic coalele centrale
cu gimnaziul pe care l sfinete n 1851 Andrei aguna,
tot negustorii romni sunt cei mai nsufletiti sprijinitori ai
lui.
In locul negoului, care era att de nfloritor pe cnd
negustorii brasoveni umblau dup marf pn la Smirna,
de unde se ntorceau hagii, si la Lipsca, unde ei aveau o
313

biseric a lor, se ridicar, n a doua jumtate a veacului

trecut, negustorii sai. Hessheimer - care a cumprat pe la
mijlocul veacului trecut prvlia sa de la un romn Tartler, Zintz si Porr arau acum bcanii cei mari, de la
care se aprovizionau mai ales satele. Chiar si mcelarii,
care odinioar par a fi fost n mare parte romni, erau
acum sai, precum sseti erau si multi din termenii de
mcelrie: garf, rif, harabatcne (= momie), flechi etc. In
"scaunele" mcelarilor nu-mi aduc aminte s fi vzut n
copilria mea alt mcelar romn dect pe Brbuceanu.
Navrea, Furnic si alti mcelari cunoscui n Brasov si
aveau mcelriile n alte prti.
La mcelar cumprai si slnina, si crnatii, cci pe vremea
mea nu erau bodegi si prvlii de delicatese - afar doar de
Eremias, la care se gsea cea mai delicioas slnin "cu
etaje" - iar vestitele mezeluri de Brasov de mai trziu se
reduceau la crenvursti - cei mici, dar mai mari ca astzi,
perechea cu 5, iar cei mari cu 7 creiari - "sarfaladi" - cu
mult mai mari ca cei de astzi - bucata cu o "dutc", adic
cu 4 creitari; salamul trei felii subtiri de un creitar - tob,
sngerete, cartabo si "parizr". Nu era dect un singur
mezelar, pasionatul entomolog Deubel. Sunca cea mai
bun era la Seewaldita, n Ulita Orfanilor. Cnd intrai n
prvlia ei mic, mirosea a unc cald.
Multele prvlii, din ce n ce mai specializate, de mai
trziu, nu existau nc, iar concuren nu prea era, cci
plrii se gseau la singurul plrier, haine gata la un
singur magazin, mnusi la Hackmuller etc. Cnd voiai s
cumperi ceva, te duceai n pia, unde erau prvliile, sau
n strzile care duceau n pia, a Vmii, ns aproape
314

numai pe dreapta, n Strada Hirscher, n Trgul Cailor, tot

pe mna dreapt, la nceputul Uliii Cldrarilor si cteva
prvlii n Mihail Weiss.
In Ulia Cldrarilor, azi cel mai cutat vad comercial,
erau aproape numai mestesugari n fundul curtilor
pietruite. Cnd treceai prin ea, auzeai tot timpul ciocnitul
maiurilor de lemn n tablele de aram din care se fceau
cldrile ce au dat strzii numele. Ca n Ulia Neagr sau
Strada Nou de Jos si de Sus, pn n zilele noastre, pe
"mesteri" i cutai n atelierele lor cnd voiai s cumperi
sau s comanzi ceva. Azi doar cizmarii si croitorii mai
lucreaz la comand.
Mai era un loc unde gseai pe mestesugarii de care aveai
trebuin, ntr-un fel de trg de mostre permanent. Era
Podul Btuilor, din casa veche a Apolloniei, vduva lui
Lukas Hirscher, din 1545, unde azi e policlinica. In podul
urias al acestei cldiri aflai expuse spre vnzare mobile,
lzi, funii, cizme si alte obiecte. Mai ales vinerea, cnd vin
stenii la trg si nu trebuie - si nu trebuiau, pe cnd
prvliile erau mai putine - s cutreiere curtile caselor n
care se gseau atelierele diferitilor mestesugari.
Vinerea ntlneai ucenicii cizmarilor unguri - cci
cizmria era pe vremea mea specialitatea ungurilor din
Brasov - ducnd cte doi pe umeri o prjin lung pe care
se nsirau multe perechi de cizme agtate de urechile lor.
Seara, cnd se ntorceau acas, prjina era aproape goal,
cci cizmele si bocancii erau marfa cea mai cutat de
stenii cu multi copii. Mai ales "gburii" sasi cumprau
cizmele mari, cu care poti trece prin zpada iernilor grele
315

de la noi; scuii alegeau cizmele cele cu creuri mrunte

sub carmbi. Romnii cumprau mai mult pielea de
opinci, pe care o ncercau dac avea supleea necesar.
Chiar si aurarii brasoveni nu aveau la nceput prvlii, ca
pe vremea mea, cnd Resch si Grf erau cei mai vestiti, ci
lucrau prin curti ntunecoase. Din asemenea oficine ale
hrniciei brasovene s-au nscut marile fabrici de mai
trziu. Tocmai pe vremea mea ncepuse aceast
transformare, creia ns amenina sa-i pun capt nefastul
rzboi vamal, dintre anii 1886 si 1891. Austro-Ungaria
crezu c prin el va face un mare ru Romniei, dar ajunse
tocmai la rezultatul opus. Cci sasii brasoveni,
nemaiputnd exporta n Romnia marfa fabricat de ei,
trecur cu fabricile lor cu tot n Valea Prahovei, ncurajati
de nsusi regele Carol. Atunci se nscur fabricile din
Azuga si se ridicar fabricanti mari, ca Rhein si Schiel.
Dup o statistic din 1798, n Brasov erau 1227 de ateliere
de mestesugari. Cei mai multi erau pnzarii (132) si
cizmarii (102). Vestitele plosti brasovene, care se exportau
n trile romne, le fabricau 52 de ploscari cu ateliere
proprii. Tot attia erau funarii, pe cnd croitori erau 64,
lnari 58 si mcelari 55. Afar de 42 de tmplari, mai erau
52 de "msari", care fceau mai ales faimoasele lzi de
Brasov. Intre 30 si 40 de ateliere aveau cojocarii, argsarii,
abagerii, curelarii, lcrusii, olarii si postvarii, iar ntre 10
si 20 strungrii pentru obiecte de os, plrierii, pieptnarii,
cldrarii, cei ce fabricau teci si spunuri. In 8 ateliere se
fceau nasturi, n 7 lucrau argintarii, care mai de mult
fuseser asa de numerosi nct li s-a dat un bastion mai
316

mare dect cel ce-l ocupau si pzeau pn atunci. Cinci

mesteri fabricau pungi de piele, 3 erau sforari, 5 fceau
obiecte de cositor, cci farfuriile si cnile din acest metal
erau mult cutate; n 15 ateliere se tundea postavul, iar 4
legtori de crti lucrau pentru bibliofili si pentru birouri cu
catastife groase. Afar de aceia erau 38 de zidari, 10
vopsitori, tot atia fauri si 14 crmidari. In 23 de locuri
se mcina fina si alte preparate pentru cei 12 simigii si 14
brutari. Chirurgi erau 11 si acelasi numr de gitnari.
Dar gitane si straie nu se lucrau n Cetate, ci n Schei, n
102 ateliere, iar pnza pe care o vindeau brasovenii era
esut mai cu seam n rzboaiele rancelor noastre.
In canalul Timiului din Blumna, care s-a fcut puin
timp dup mutarea Brasovului n valea Tmpei, se spla
mult ln, iar la Drste se "drstea" postavul esut din ea.
Apa trebuitoare pentru industrie curgea si prin strzile
principale ale orasului. Mesterii erau grupati dup strzi:
n Ulita Scheilor stteau mcelarii, n Ulita Noua
pantofarii, n Ulita Fnarilor, aproape de bastionul lor, cei
ce fabricau funii si lnarii etc.
Cel ce petrecea ctva timp n Brasov observa ns
numaidect marea deosebire dintre negustori. Ea nu se
reduce numai la diferitele temperamente ale vnztorilor,
ci are rdcini mai adnci. Cnd intrai ntr-o prvilie
sseasc, ti se ntmpla de multe ori ca negustorul s te
sfatuiasc s nu cumperi marfa cerut de la el, ci sa te duci
la altul, cci o vei gsi acolo mai bun. Asemenea lucruri
neobisnuite la negustorul de alt neam se explic prin
faptul c negoul la sasii brasoveni s-a dezvoltat din
317

atelierele mestesugarilor, a cror trie era tocmai

solidaritatea lor. Solidari, ei nelegeau s fie si solizi,
stiind c bonitatea mrfii e cea mai bun reclam, si se
simeau tari, chiar cnd erau mesteri mediocri, prin
sprijinul ce-l gseau n "tehuri". Cnd, prin legea din
1872, concurena a fost lsat liber si breslele au fost
desfiintate, mica industrie a deczut.
La romni negotul s-a dezvoltat din pstorit. Productorii
de ln, carne si lapte devenir vnztorii acestor mrfuri
brute, att n nordul Dunrii, ct si n sudul acestui fluviu,
unde macedoromnii erau cei mai buni pstori si cei mai
de frunte negustori. Deprinsi cu drumuri lungi, repezi n
luarea unei hotrri, necontnd pe ajutorul altora, pstorii,
deveniti negustori, umblau altfel cu musteriii lor dect
sasii greoi, prevztori i ordonati.
Poriunea din Srada Hirscher, de la Strada Mureenilor
pn n Strada Castelului se numea Trgul Straielor, cci
aici se vindeau plocadele mioase esute n Schei. De la
sasi, care au venit din Germania cu organizatiile lor n
bresle, au nvtat si romnii s se asocieze n "tehuri",
dintre care cele mai nsemnate erau ale mcelarilor, ale
cojocarilor si ale pescarilor, adic ale importatorilor de
pete srat. Mai erau "marii", care fceau coarde din
maele animalelor tiate. Femeile din Schei se ocupau mai
cu seam cu confecionarea gitanelor, pe trocile asezate
cu fundul n sus. Acestea erau mpletite din fire de diferite
colori, de care atrnau niste ciocnele ce se loveau n tact,
fcnd s rsune tot cartierul de hrnicia trocrielor.
318

Marfa lor era cutat si peste muni. Scheiencele fceau si

nego n mic cu poame, si la aceste pomrese din piaa
Brasovului cei setosi gseau vara si un fel de limonada,
care purta numele de "brag" , avnd ns alt gust dect
braga din Regat. Trocarii mai fceau si transporturi cu cai
sau cu cruele lor lungi cu care umblau prin Valea
Prahovei, din care cauz erau numiti "prahoveni".
Drumurile btute de ei erau grele, nct trebuiau s nhame
la cruele lor multe prechi de cai, dar erau si
primejdioase, cci muli faceau contraband.
Si ntre romni ncepu pe vremea mea o serioas
ndrumare a tinerilor din Schei si din satele din ara
Brsei spre meserii. In fruntea acestei micri se puse
proropopul Bartolomei Baiulescu din familia unor fruntasi
rani cu numele Baiu, din Zrnesti. El sprijini pe cei ce se
duceau la mestesugari, deschise cursuri serale pentru
ucenici si cut s conving pe romnii din Schei c cu un
ct de mic atelier ajung mai departe dect cu funia
hamalilor sau intrnd ca slugi la prvalii.
"Sodalii" se grupar, n 1874, ntr-o societate care avea cor
si ddea reprezentatii teatrale. Tin minte c la o astfel de
productie brasovenii s-au ncumetat s dea Hotii de
Schiller n traducere romneasc. Franz Moor, n loc de
rspuns, avea s ntrerup pe Amalia, care i arta ct de
nedemn era purtarea lui, cu un "Ha, ha, ha" demonic.
Actorul improvizat, ntorcnd fetei spatele, exclam: "de
trei ori ha!"
319

Vinerea, mestesugarii si fabricantii brasoveni ieseau n

trg, n atre asezate la aceleasi locuri. Tinichigiii cu
marfa lor strlucitoare, curelarii cu hamuri negre, care
miroseau de departe a iuft, si curele roscate, plrierii cu
plriile de psl neagr, rotunde si cu boruri nguste,
cojocarii cu cojoace nflorate, ploscarii cu ploti vopsite si
prinse de nite curele subiri, "msarii" cu lzile de
Brasov, galbene si cu flori multicolore, funarii cu ppusile
lor de cnep si funiile bine rsucite, pielarii si vnztorii
de pmtufe, "cosarii" n satrele cu mpletituri etc.
La trgul sptmnal veneau din mprejurime scui cu
pantaloni strmti, ciangi din Scele, pe care i cunosteai
dup prul lor blai si dup vocalele lungite, si sasii bogati
din Tara Brsei, care mai mult vindeau dect cumprau. In
post veneau cu ulei de in, pe care-l msurau cu un "deti"
de tinichea cu o coad lunga, iar turtele de juf le vindeau
pentru vite. Printre "gburoaicele" late in solduri si cu
pieptul strns n bluzele lor vinete veneau romnii din
toate prile n portul lor national, bine pstrat. Scelenii
purtau cmasa mai lung napoi dect nainte, iar
scurteicile negre ale nevestelor lor contrastau cu fotele
rosii ale brnencelor. Tranii veneau s-si vad copiii ce
umblau la gimnaziu si s le aduc merinde, s vnd
produsele holdelor, grdinilor si stupilor lor, precum si
brnza si lna turmelor, si s cumpere marfa industriasilar
brasoveni. In Trgul Grului se vindeau caroalele si n
special grul cu bobul mscat, n saci deschisi la gur.
Cumprtorii lsau boabele aurii s curg grl din
minile lor n saci.
320

Dar cumprturile se fceau mai ales la cele trei "trguri

de ar" - iarmaroace - n aprilie, iunie si octombrie. atr
lng atr se nira, acoperind toat piaa, pe cnd carele
celor veniti la trg erau att de multe pe maidanul de sub
Straj, nct de-abia te puteai strecura printre ele. La dou
astfel de trguri de tar s-au adus si vndut la Brasov
12.000 de vite si 3.000 de oi.
Pe noi, copiii, ne atrgeau atrele cu turte si jucrii. Turta
dulce, cu miere, brun si lucioas, si turta galben de
Sibiu, cu migdale tiate subtire. Intr-o vreme apru si turta
de Turda, mai dulce si crpat la mijloc. Inimi si calreti,
cocosi si alte figuri de turt colorat rosu, cu desene de
zahr si cu obrazul n culori vii, tiprit pe hrtie, fceau
deliciul copiilor si servitorimei.
O oglinjoar, un "burica" cu o singur limb si cu prsele
de lemn vopsite rosu, o trmbit cu care fceai o glgie
infernal, un copilas de lemn lipit de leagnul lui,
porumbei ce ciuguiesc iarba lipit pe o bucatic de lemn si
dansatori ce se nvrteau dup cteva note, cnd ntorceai
o minuscul manivel, ppusi de piele alb de mnus, cu
obraji rosii, mingile de tot soiul si mai ales cele de hrtie
subire nfundate cu tre de lemn si legate cu o gum
subire, nct dup ce loveai cu ele pe cineva, mingea se
ntorcea iar n mna ta, baloanele umflate, crora de le
ddeai drumul se nlau n slava cerului - Doamne, cte
jucrii minunate si cadouri pline de haz - "puiul trgului" pentru domnisoare, crora le "fceai curte"!
321

La Brasov erau preuri fixe. Att de fixe, nct dac

cumprai de la fierria "La Curtea de Fier" a lui Thomas,
Scheeser si Galz un urub, vnztorul cuta mai nti n
cartea groas cu ilustratii pretul lui ca nu cumva s
greseasc. Numai la trg trebuia s te tocmesti si s nu
oferi dect jumtate din preul cerut. De aceea a fost un
mare eveniment cnd ntr-un an apru ntre atre una care
avea, ca la bazare, numai dou preturi unitare: sapte si
dublul, paisprezece creitari. Att costa orice obiect,
jucrii, mingi, batiste, notesuri, muzicue, drmburi,
sticlute cu parfum etc. Lumea cumpra, nghesuindu-se n
faa acestei satre, avnd impresia c face o bun afacere.
Pitulele de zece si douzeci de creitari, crora le mai zicea
si "firfirici" si bncue, curgeau n farfuria vnztorului,
care era plin de monede de argint, subtiri si uneori ptate
cu rugin verde.
Abia n 1893 se introduse "coroana" si "filerii" n locul
fiorinilor, crora le ziceau si "zloti" - de argint sau de
hrtie - si a creitarilor, numiti si "cruceri" . Dar desi
curnd se puser n circulatie banii cei noi, monede de
argint de una si cinci coroane si bancnote de dou, zece,
douzeci si cinci si o sut de coroane, mult timp noi
socoteam tot cu fiorinii si creitarii, nmultind preturile cu
doi. "Sfantii" iesiser demult din uz. Cnd se puser n
circulatie monedele divizionare de metal, la mijloc cu o
gaur, ele erau numite neoficial "vecherle", dup numele
ministrului de finane.
Si fiindc veni vorba de bani, s adugm cteva cuvinte
despre msurile ntrebuintate pe vremea mea, cnd litrul la Brasov i spunea "litr", cuvnt care nu nsemna, ca n
322

ar, o parte dintr-un kilogram - si metrul erau msurile

oficiale, dar erau nc ntrebuintate si altele, mai vechi.
Dintre acestea unele erau uzuale numai pentru anumite
mrfuri. Astfel vinul se vindea cu litra sau cu "deti", dar
laptele cu "cofa", racii se vindeau cu bucata sau cu "ortul"
(cuvnt care nu se mtrebuina numai cnd cimeva si
ddea "ortul popii"), hrtia cu coala sau cu "contul", care
cuprindea 24 de coale etc.
Aceast ndoit msur explic unele curiozitti pstrate
n limba noastr. Cuvntul "frtal", cunoscut prin Ardeal,
vine din germanul "Viertel", adic a patra parte, dar el nu
nsemneaz un sfert de litru, ci o treime. Cauza acestei
nepotriviri se explic prin faptul c mai demult se msura
cu cofa, care avea patru frtale. Din vechile msuri de
capacitate se mai ntrebuina "ferdela", de 20 de litri, si
"gleata" de 80 de litri cu care se msurau cu deosebire
bucatele. Merele se vindeau n Schei cu "vana", purtat n
spinare.
Lungimea se msura cu metrul, care era de lemn n
prvliile brasovene. Cnd prvliasii msurau o pnz, ei
o desfceau, sltnd de cteva ori trmba nfsurat n
jurul unei bucti de lemn sau de carton si punnd-o de
attea ori pe metrul de lemn, sau pe distanta corespunznd
unui metru, nsemnat pe tejghea, de cte ori ceruse
cumprtorul. In pia ns, unde aduceau rncele pnza
de in sau de cnep esut n cas, sau postavul gros de
Scele si-l vindeau sub Sfat, msurtoarea se fcea cu
"cotul", iar ceea ce mai rmnea cnd bucata se sfrea, se
taxa cu "schioapa".
Douzeci de metri erau un "stnjen", care se ntrebuinta
323

ns mai ales la pmnt, alturi de "prjin", iar lemnele se

vindeau cu stnjenul de patru metri ptrati. Pmntul se
msura cu "iugrul", iar muntele cu "ocaua".
Ocaua, ca msur de greutate, nu se mai ntrebuinta la
Brasov, unde se cntrea pe vremea mea cu kilogramul.
Rmsese ns si "funtul", care avea 56 de "deca", sau 32
de "loi". Tin minte c la noi n cas reetele de prjituri
erau n loi. Greuttile de alam ale lotilor erau cu gvan si
intrau una ntr-alta.
Negustorii de pete din Brasov aveau si "calul" ca msur,
corespunznd la 136 kilograme, adic cantitatea de peste
srat adus de la Galati pe un cal.
STOMACUL I GTLEJUL BRAOVULUI
Zola si-a intitulat un roman, care avea de subiect halele
centrale ale Parisului, Le ventre de Paris. Braovul n-are
hale centrale, dar stomacul si gtlejul este si a fost
totdeauna un element de prima ordine n viata
brasovenilor.
Chiar cnd intrai n casele lor i ddeai seama de marele
rol pe care l juca n ele buctria. Inainte de a ptrunde n
locuin, adesea treceai prin buctrie, sau aceasta se
ntrepunea ntre odile de primire si ntre camera copiilor.
Aici, n bucatrie, si petrec partea cea mai mare a zilei
stpna casei, gtind pentru brbat si copii, nainte de
prnz. Uneori mai intram n ea si noi, copiii. Astfel, la
Pati, cnd se coceau colacii - cozonacii - cu multe stafide,
care trebuiau curate, ceea ce era treaba noastr. De
asemenea, cnd se tia porcul si se fceau crnatii si
324

cartabosii - si acestia cu stafide, dar negre - si se topea

untura tiat n mici cubulete, de era uns toat bucatria,
"casa, masa si copiii pn dup urechi". Noi, copiii,
mncam cu ocazia aceasta jumrile grase, care rmneau
dup ce se topea untura. Grsimea de porc se trecea mult,
cci cu unt nu se prea gtea, si deci jumrile erau multe.
Cnd pentru "ele" - adica pentru servitoare, numite si "cele
de afar" - nu rmnea mncare de la mas, jumrile, care
le plceau mult, salvau situatia. Tot cu jumri se fceau
niste plcintue gustoase, bine piprate, ca s nu i se
aplece. Acestea ("Grammelpogatschen"), ca si gogosile,
care pe la Brasov se numeau "crapfne" (din vienezul
"Faschingskrapfen"), erau importate din capitala Austriei
ca cele mai multe prjituri. Si la Venetia am mncat
"crapfen caldi", o rmsit a stapnirii austriace. Aceste
gogosi rumene si unsuroase se mncau fierbinti, desi erau
bune si reci, la cafeaua cu lapte. Din urechile si botul
porcului se fceau "cotoroagele" cu mult usturoi, care se
vedeau si n vitrinele crciumilor, cnd tiau porci, cu un
strat gros de boia - "papric" - deasupra.
Pe lng buctrie avea importan si cmara, unde erau
depozitate toate bunttile, salamul, slnina cu straturi de
carne sau cea papricat, brnza, friptura rece si alte
mncruri rmase de la prnz, din care ne nfruptam dup
prnz cnd ne ntorceam flmnzi de la scoal. Inainte de
toate ns cratiele cu lapte de bivoli, care fcea o
smntn alb ca zpada si groas de dou degete, de nu te
puteai stpni, cnd nu te vedea nimeni, s vri degetul n
crati si sa rupi o bucat din caimac, pe care s-l mnnci
325

nainte de a pune blidul la gur si a sorbi pn la saturatie

laptele fiert.
Sub cas era "pimnia" spatioas si frumos boltit, n care
ncpeau lemnele, iar in alt despritur cartofii, morcovii
si merele pentru iarn, butoiul cu vin, care pe vremuri nu
lipsea din nici o gospodrie asezat, "steandul" cu "lapte
gros" de la Bran, care se potrivea att de bine la crnati, si
butea cu varz.
Despre aceasta se cuvine s spumem dou vorbe, cci
varza joac un rol important n casa romnului si este si
astzi mncarea predilect la nunta, pomana si botezul lui.
La preparativele pentru iarn, butea, sau mai bine zis
butile de varz, cereau un ritual deosebit. Mai nti varza
era "strujnit" n buctrie pe strugul cel mare. Tot aici se
scoteau "coceanele" de la varz, cnd se punea, n
cpni, la murat. Dup cteva sptmni te duceai n
pivni - la noi eu eram "pimnicerul" - s vezi dac e gata.
Ridicai pietroiul de pe scndurelele ce acopereau varza,
luai stratul de deasupra, care nu era bun dar cu care
acopereai la urm varza din nou, si gustai dac era bine
ptruns si destul de zemoas. Cnd era fcut, aduceai la
mas o farfurie plin, din care luau toti si-si ddeau cu
prerea dac nu-i cazul sa mai astepte o sptmn.
Din cpanile de varz se fceau sarmalele, multe si mici,
ca la Scele, patria acestei mncri delicioase. Printre
sarmale gseai bucile de carne gras - la Sibiu se punea
afumtur - uneori si slnin rnced, care ddea mncarii
un gust particular, cu care trebuia s te obisnuiesti.
Amestecul cu "rncezeal" era nvtat de la sai, care
326

puneau slnina anume ca s rncezeasc, iar cnd era bine

galbena o fceau sul si o ineau cu anii. Varza se fierbea
ntr-o oal mare de pmnt, care se apuca de cele dou
urechi si se slta "se prvlea", ca s ajung si partea de
sus la cldura focului. Ea se punea la nclzit de cte ori se
aducea iar la mas, cci nclzit, varza era mai bun. Nu
lipsea niciodat piperul, ca s dea gust verzei. La sarmale
era de rigoare mmliga, si nu cea pripit, care-i plcea
mamii, ci cea vrtoas, de o tiai felii-felii cu un fir de a,
cum si-o dorea tata.
Varza era cea mai indiscret din toate mncrile, cci ct
timp fierbea, duhnea toat casa si mirosul struia prin odi
si dup ce ai mncat-o. Tot dup parfumul pe care-l
raspndeau, cunosteai si alte mncri de varz. Inainte de
toate varza "crud", care se aducea la mas n clinuri tiate
din cpn. In zilele de post, lng fasole sau mazre si
linte, ea se mnca cu ulei de in, care se potrivea si cu
salata de castraveti cu mult ceap, sau cu icrele "rosii",
de crap.
Varza se mnca si de alte soiuri, sau pregtit altfel, de
exemplu cu bor, sau varz creat - care se numea la
Brasov "chil" - ori "gulasul scuiesc", cu varz acr si
came gras, cu mult smntn si bine papricat. Varza
"rosie" si cea "clit" nu puteau lipsi pe lng friptura de
porc, gsc si ra.
Daca ieseai din pivni, ddeai, n curte, de coteul de
gini. Trgul de pui era cercetat vinerea cel dinti, cci
dup orele zece nu mai gseai dect psri slabe. Veneau
cocoanele si alegeau. Apucau puii de picioarele legate, i
327

ncercau de greutate, scuturndu-i fr menajamente si

inndu-i cu capul n jos tot timpul, de trebuie s-i fi
apucat toate ametelile. Ca sa vad de sunt grasi, ele suflau
dindrt s se cunoasc ct e de galben pielea. Erau rari
puii ce puteau fi tiai imtediat. De obicei ajungeau mai
nti n cote, la ngrsat. Cnd condamnatii la moate erau
scosi, noi, copiii, ne uitam cum se zbteau prin curte, cu
beregata sau cu capul tiat. Dar uitam de cruzimea
decapitrii cnd veneau la mas rumeni adusi n tingirea n
care se fripseser, notnd n grsimea galben ca aurul si
cu pete mari brune de suc srat. Copiii aveam voie s
"ntingem" n acest suc gustos si ne alegeam buctile
favorite, unii pieptul alb si fraged, altii trtia rumen, altii
aripele si gtul, de pe care rodeam carnea de nu mai
rmnea nici o urm, sau picioarele crnoase, cea mai
cutat parte a puilor.
Vara aveam pui n "prezl" - pan - mici si tineri. Mult
timp ne sfdeam cu verisoar-mea, care sustinea c cea
mai delicioas mncare sunt tieii cu sunc cu "bund",
adic cu coaj groas si prjit bine, pe cnd eu optam
pentru puii pan. Mama avea specialitatea s serveasc
puii gatii astfel cu "musaca", care la noi n cas se fcea
din carne de berbec tocat mrunt si gtit cu vinete si
rosii ntr-un sos sczut. Mncam des si pilaf de pui sau
gin si "papricas" notnd n sos trandafiriu de smntn
si servit cu mici gluste aurii.
Nu obisnuiam s mncm pui la frigare, mncare curat
romneasc; nici nu se cunostea ostropelul si alte mncri
328

orientale de pui. Ciorb de pui nu se fcea, ci numai sup

de gin, gras si tare concentrat, cu multi titei. Numai
rar mncam ciulama de pui. n Romnia Mare ajunse la
mesele braovenilor raa cu gutui si cu msline (ca si
iepurele gtit astfel).
Vecintatea cu Romnia fcea ns ca mncrile din ar
s se introduc nc de mult n Brasov, mai ales n
cercurile negustoresti, unde gseai si alte influene
orientale. Bunic-mea, dar mai ales unchiul meu mare,
Niculi Ciurcu, avea la mas din cnd n cnd cap de viel
cu ghimber, tare aromat si gelatinos. Cci "dresurile" erau
nc multe, n copilria mea n "toculee" n cmar, iar
scortisoara, cuisoarele, foile de "lurbn" si mustarul - cel
frantuzesc si cel dulce si curgtor, de Krems sau de Vret
fcut cu must - nu lipseau la anume mncri. Piperul din
solni era nlocuit cu papric numai n birturile
frecventate de unguri.
Din ar au venit diferite mncri cu carne tocata, ca
chifteluele si perisoarele, mai ales cele cu foi de vi, pe
care le culegeam din grdin, unde aveam struguri ce nu
se coceau niciodat. Ardeii umpluti erau cunoscuti si n
Budapesta, unde, la gar, ceream o portie, de cte ori
veneam din strintate, iar cararabele, adic guliile, nu se
mncau n Romnia, desi sunt foarte gustoase. Cnd sunt
btrne, ele sunt lemnoase. In copilrie mncam si mere
umplute. Se alegeau mere mari, la care se scotea coceanul
si n locul lui se bga umplutur de carne.
329

In piata Brasovului gseam cele mai multe zarzavaturi din

care se fcea ghiveciul. Spre deosebire de alte orase din
Transilvania, noi aveam si vinete, aduse din Regat. Cele
tocate si mncate ca salat cu untdelemn si ceap le
numeam la noi n familie "icre verzi".
Untdelemnul, indispensabil mai ales la mncrile de post,
mai demult l aduceau din mprtia turceasc negustorii,
n burdufuri de piele. Abia mai trziu, deodat cu trenul,
veni cel de Provansa si cel mai putin apreciat, din Italia.
Maionezele, originare din orasul Mayonne, si bidoanele de
tinichea cu untdelemn ne-au venit mai trziu. Vechi
cunostinte ale Brasovului sunt si mslinele, cele mari, de
Volo, si cele mrunte, care se potrivesc att de bine la un
phrel de tuic. Sasii si ungurii s-au obisnuit greu cu
vinetele si mslinele - care semnau asa de mult cu
bomboanele de ciocolat nct un strin, venit la Brasov,
gustnd din ele, nu stia cum s scuipe fructul cel cu gust
srat si amar - si chiar si cu untdelemnul.
Ei nu apreciau nici alte "delicatese" pe care le gseai la
Eremias. Icrele negre le plceau tuturor, dar rii puturosi,
care atrnau de sfoar la usa prvliei, nu-i ispiteau si,
probabil, nu le-ar fi plcut nici dac ar fi stiut s-i
pregteasc cu untdelemn si foi de ptrunjel si de mrar,
dup ce au fost prjiti pe jar si batuti bine cu un mai de
lemn.
Odat veni tata cu o caracatit cumprat de la Eremias.
Desi a stat mult timp n untdelemn si mi se pare a si fiert
cu ceasurile, cnd am dus-o la gur, parc rodeam o talp.
Dar nu recunostea nimeni din noi c nu era bun.
330

In schimb, cu toii eram ncntati cnd mama ne fcea cte

o marinat sau iahnie de crap, ori o sup de raci. Sub
Bucium se vindeau n ciubere, n care misunau printre foi
de urzici, racii cei mari de Olt. Cte unul din ei era
aproape ct un homar mic si fioros, cu ochii lui mari si
holbati, cu mustatile ca ale unui "cicos" de pe pusta
Ungariei si cu foarfecele primejdioase. Cnd acestea erau
ns rosii, scoteai din carapacea lor vrtoas cea mai
gingas si gustoas carne, trandafirie si aromat. Cosul era
bun, mai ales cnd era umplut cu pilaf sau cnd racii erau
fcuti scordolea, cu nuci si mult usturoi. Spre deosebire de
ara Romneasc, unde se zicea "gturi", brasovenii
iubeau "cozile" de raci, cci desi aceste crustacee umblau
de-a-ndrtele, ei stiau c cosul se termina cu coada.
Tot sub Bucium era trgul de pete, care odinioar trebuie
s fi fost n Strada Hirscher, care n copiria mea era
Strada Teatrului, care ns se numea mai-nainte Trgul
Pestelui. Mult variatie de peti nu gseai la Brasov. Din
Olt veneau crapii si tiucile, uneori si cte un somn mare.
Mai veneau mihalii cei cu multe oase, care ddeau ns o
zeam minunat. Nou ne plceau mai mult iparii cei n
form de erpi. Alti pesti i cumpram de la Bidu, iar
petele srat de la Eremias, care avea si lacherd si alti
pesti afumati.
Tot orientale erau si unele dulciuri. Cnd venea din
Bucureti, tata ne aducea totdeauna rahat de Belavista din
Galati, n cutii de lemn, si halva ce se frma cnd o tiai
cu cutitul; si aceasta n cutii de lemn n form cilindric.
Uneori aducea si icre negre n cutii mici de tinichea, moi
331

sau tescuite, pe care le pregteam cu untdelemn si lmie,

de se fceau albe. Asa erau mai spornice. Melci mncam
rar si numai primvara, cnd erau nchisi n csuliile lor.
Se mnca numai coada n spiral, cu hrean si oet si
untdelemn.
Odat a venit la Brasov un grec care vindea baclavale
scldate n sirop de zahr cu miere. Umbla cu o tav mare
de tinichea pe cap, pe care o lua jos de cte ori tia pentru
cineva un romb rumen umplut cu nuci. Mama, voind s
afle secretul acestei prjituri care-i plcea deosebit, s-a dus
ntr-o zi la "atelierul" grecului, n Ulia Cldrarilor, n
fundul unei curti. Acest drum a dezbrat-o de curiozitatea
ei, cci a gsit acolo o muscrie si murdrie att de mare,
nct n-a mai mncat baclavale niciodat.
Tot orientale erau si dulceurile, la care cocoanele din
Brasov tineau tot att de mult, ca si la cafelele turcesti,
servite n casele vechi negustoresti din filigene mici n
zarfuri. Morisca de cafea nu lipsea din nici o cas, dar nici
chiseaua de dulcea. Strinii, cnd veneau din alte regiuni
la Brasov, nu prea stiau cum s se serveasc din dulcea,
si o dat unul, care a rmas de pomin, a luat chiseaua
naintea lui si a nceput s ia din ea cu lingurita pn a
golit-o. Bun era mai ales dulceaa de chitre si erbetul de
zmeura pe care l lingeai de pe lingurit.
Din prajiturile indigene amintesc numai dou: "clia" cea
galben facut cu smntn, brnz, mrar si ou, n tave
mari, si "bomul" cilindric si nalt ca un turn, gol pe
332

dinuntru, din aluat de cozonac nfsurat n jurul unui sul

gros de lemn si uns pe deasupra cu un sirop de zahr. Pe
cnd calia e o plcint cunoscut de tranii nostri, bomul
l-am nvlat de la sai, de la care am luat si numele, care e
forma sseasc a cuvntului german "Baum", scurtat din
"Baumstritzel", adic colac fcut pe pom, cci lemnul pe
care se coace e rotund ca un arbore.
Brasovul a fost totdeauna vestit pentru marfa brutarilor si
a cofetarilor. Inainte de toate, pine ca n orasul nostru nu
se cocea niciri. Desigur c si fina din grul rumen al
rii Brsei contribuia mult la gustul bun al "pitei", dar si
amestecul cu cartofi, frmntatul ndelungat si coptul
ngrijit erau elemente care fceau ca din cuptoarele
brasovene s ias niste pini cum nu le gseai aiurea. Ele
erau mari si aveau o coaj groasa de pe care se btea cu
muchea cuitului scoara neagr si ars de deasupra. Cnd
erai flmnd si treceai pe lng o brutrie, aroma
binecuvntat a pinii proaspete si calde te intuia locului,
abia stpnindu-i pofta sa rupi o bucat din "dontul" ei.
Alturi de pinea obisnuit, mai era pinea alb, cu
chimen. Costa opt creitari, dar se vindea si mprtita n
patru, de aveai coaj multa la fiecare bucat, iar cel ce
prefera miezul, avea si din acesta destul. Pinea alb se
potrivea cu anumite mncri cu sos sau cu slnin si
brnz de oaie n scoar de brad.
De la brutari luai si colacii "mpletiti" fcuti cu lapte;
cornurile diferite, ncepnd cu cele obisnune la cafeaua cu
lapte, cu doi creitari, din ce n ce mai mici cu ct treceau
333

anii, continund cu cele "late", cu aluat cu lapte, si

sfrsind cu cele cu mac si cu "chiflele" cu zahr, care se
serveau mai ales la cafenea. La Siegens, sub Bucium, erau
vestiti pesmetii copti de dou ori, pe care vnztoarea i
presra nc o dat cu zahr, cnd ti-i mpacheta, si de care
cumparau multi oaspetii din Romnia n treeere prin
Brasov.
Aceste diferite feluri ee colaci si cornuri le-au nvtat
brasovenii de la "bcherii" din Viena si s-au deprins cu ele
n cafenelele din capitala Austriei, pline cu ofiteri,
functionari si pensionari. Tot de acolo ne-au venit cele mai
multe prjituri si "torte". Italian din Austria era si
"conditorul" - cofetarul - cel mai vestit pe timpul meu,
Montaldo, cel cu cele dou fete roscate si cu obrazul plin
de pistrui. De el, de Spuderca, Mller si Bozianu a mai
fost vorba mai-nainte. De la acesti cofetari cumpram
"indianele" cele bune. De la doi cofetari ai copilliei au
venit, n copilria mea, si cele dou prjituri care au rmas
pin astzi, Dobos si Pisinger.
Cnd am ajuns n clasele din urm ale liceului s-a deschis
n Ulita Cldraralar cofetria Bodendorfer, a crei firm
era scris cu literele aplecate astfel, de fugeau parc cu cei
ce treceau pe dinaintea pravliei. El era cofetarul elevilor
de liceu, cu prjituri mari si ieftine - costa cinci creitari
orice bucat - si aduse dup prnz direct de la cuptor. Era
unul la noi n clas, Cerbu, care nfuleca cu nemiluita si
cam greea la socoteal. Era atta lume n prvlie, de era
imposibil s controlezi cu cte bucti de "rulou" - Cerbu i
zicea "hurulou" - sau de "capricii de cocoane" s-a servit
334

fiecare musteriu ce mnca acolo "ojina". Cofetarul vindea

si "frmituri", adic ceea ce se lipea de tav si se zgria
cu cuitul. Un "toc" - cornet - plin costa un creiar.
La cofetrii si cafenele se vindea si nghetat, care era de
trei feluri: de vanilie, galben si dulce, de zmeur, rosie si
zgrunturoas, si de lmie, alb si cam acrie.
Si n cas se fceau prjituri, ca la Viena, cci de obicei
dup friptur mai venea si cte o plcint. Nou, copiilor,
ne plcea cu deosebire "trudelul" cu mere sau cu brnz
de vac, plcinta cu mere si cea cu crem galben de ou si
cu aluatul n foi, pe care nemtii din Brasov o numeau
"Krempitta". Dar preferinta noastr era pentru glustele cu
prune, tvlite n mult pesnet si zahr, din care mncam pe
ntrecute cte douzeci si mai multe, cci aluatul n jurul
prunei era subtire. Dar glustele, ca si cltitele si "cohul",
adic budinca de orez sau gris, nu erau prjituri de
duminic, ci numai de zi de lucru.
Tot dup moda austriac era si meniul mesei, care se
servea ntre dousprezece si unu, spre deosebire de Regat,
unde masa principal era pe la sase. Prnzul ncepea
regulat cu "zupa", care era de carne, galben ca aurul si cu
pete strlucitoare de grsime. Tata punea si piper n sup,
iar bunic-mea si cte un vrf de cutit de "sofran", "ca s-i
dea coloare". "Supele false" adic ciorbele, erau n
copilria mea rare, dar cu ct treceau anii, le aveam mai
des la masa. Mai cu seam ne bucuram cnd ne fcea
mama ciorb de mae de viel cu usturoi, ngroat cu ou.
335

Ne delectam mai ales cu "ghindurile" gustoase ale

maelor. Ne plcea mult si ciorba acrie de crap cu cap, pe
care l mnca totdeauna tata, sugnd carnea dulce de pe
fiecare oscior, de nu mai rmneau la urm dect
ciolnasele cu forme curioase, n care nu mai recunosteai
capul pestelui. Tot cu cap venea la mas ciorba de miel.
Fiecare copil avea alt dorin: unul voia creierul, altul
limba, al treilea ochii, iar tata prefera carnea fraged si
pieile de pe flci. Cele mai dorite supe erau cele cu
"sebrle", adic un aluat copt n form si tiat n mici
cubulee, si cea de "mzriche", adic de picturi de aluat
de cltite coapte n untur fierbinte. Cea mai putin
apreciat era supa de chimen, pe care soldatii o primeau
dimineata n loc de cafea. Dug model ssesc, supele erau
ngrosate cu rntas si se serveau, mpreun cu rasolul, cu
morcovi, gulii sau cartofi, ca o mncare numit "cahen".
Dup sup venea regulat rasolul. Dar nu rasolul mustos al
restaurantalor din Viena - formnd piesa de rezisten a
vienezului pe care o mnnc cu sos "amestecat", adic cu
cartofi - ci un rasol de vite tinere sau slabe, "ca
bumbacul", nu ca limba. El venea la mas de multe ori
numai ca "s ridice moralul" servitoarelor, care-l mncau
mai bucuros dac vedeau c si "domnii" se serveau din el.
Nelipsit era lng rasol "zosul", gtit cu rntas, de ceap,
de stafide, de tarhon, de mrar, de "paradaise" - rosii - sau
de hrean, rece, cu oet si untdelemn, sau cald, cu
smntn. Dup sup si nainte de rasol aveam de multe
ori os cu mduv, care se aducea fierbinte, s nu se
"sleiasc", si pe care tata l apuca cu servetul, cu mna
336

dreapt, si btea cu ea n pumnul stng, ca s se scurg

mduva pe felia de pine prjit, iar mama ntindea repede
mduva si presra sare si piper pe ea.
Dup rasol urma friptura, si dup ea prjitura. Fripturile
erau variate, de "bou" sau de "vit" - cci nu se zicea de
"vac", ca la Bucuresti - de viel, de berbec sau de miel, de
porc sau de pasre. Intre diferitele fripturi exista o
ierarhie. Cea de pasre si n special cea de curcan, cu
pieptul alb ca laptele si gua gras umplut cu fel de fel de
bunatati; cea de purcel, bine fript de ti trosnea n dinti
"bunda" brun si strlucitoare, iar urechile arse parc ti
fceau semn s le rupi si s musti n ele; biftecul gros si nu
prea fript, ci rosu pe la mijloc, cu un ochi pe deasupra;
"pecia" - muschiul - fraged, taiat n felii subtiri si cu un
sos cu smntn pe deasupra; limba gtit, ca n Polonia,
cu stafide, migdale si coaj de lamie; n sfrsit, tot la
locul nti la concurs, costiele de porc tnr - cci se zicea
c "nu-i pasre ca porcul" albe si mustoase sau trandafirii
ca o floare de rsur, cnd nu erau afumate prea tare.
Numai n al doilea rnd veneau alte fripturi, si n rndul al
treilea berbecul, tocanele si gulaul. "Garful" gras se
aducea la mas n pictor, ca s nu se rceasc;
"rosbrtnul" plutea n "prezl" un sos ngroat cu fin;
"nilul" - escalopul - "natur", n "prezl", adic pane, sau
cu un sos cu smntn si papric; pieptul umplut de viel,
la care ne plcea mai ales umplutura galben ca aurul, si
mielul de care ne plictiseam repede cnd nu mai era
trufanda, indiferent dac-l mncam pane sau nu. La toate
fripturile era, o "garnitur" de cartofi sau de "urez", uneori
337

de ciuperci, cumprate de la igncile ce vindeau "buretii"

lng Biserica Neagr. Cartofii trebuiau s fie bine prjiti.
La anume fripturi nu puteau lipsi murturile, varza acra
sau laptele gros. Crnatii neafumati se mncau si cu zeam
de varz si hrean.
Numai cnd am plecat n strintate, unde nici paralele
nu-mi ajungeau pentru mese copioase, nici nu m
preocupa ce voi mnca la prnz, am ajuns sa pretuiesc
mncarea de la noi. Mai ales cnd veneam din Germania,
unde cantitatea era mai important dect calitatea si unde
animalele nu se tiau pn nu ajungeau mari si deci cu
carne destul. Acolo lumea se mira sau se indigna de
risipa ce o fceam mncnd psrile tinere, mieii si purceii
de lapte. Acolo nu se stia ce delicios e puiul mic, la frigare
sau n pesmet, bobocul de ra sau de gsc, mielul pane
sau fript, dup care ai asteptat luni de zile si e adus la
mas cu ntia salat verde, si mai ales purcelul cu nuc n
gur. La noi untul, oule, pasrea si carnea trebuie s fie
proaspete ca s plac, nu vechi, ca de cele mai multe ori n
Germania. In opoziie cu untul "topit", cel netopit se
numeste pe la Brasov "unt proaspt".
Numai vnatul trebuia sa fie putin fezandat. Dar carne de
animale si psri slbatice se mnca relativ puin la
Brasov; si cnd atrna la prvlia lui Kuschmann cte o
cprioar sau un mistre la us, trectorii se opreau s-l
admire. Ca s ne facem o idee despre numrul
slbtciunilor mpucate, voi cita cteva cifre din
statistica
Saciettii
Vntorilor
din
1891.
338

Uri (din cei 30-40 ci erau n munii din

ara Brsei)

mistreti

15

cprioare

24

iepuri
cocosi de munte

558
1

ginusi

137

prepelie

3545

rae slbatice

196

sitari

230

porumbei slbatici

256

Cifrele acestea arat c la Braov se vna si se mnca

putin vnat. Adevrat c statisticele acestea nu au mult
valoare documentar, cci norocul vnrorilor e
schimbtor de la an la an, iar braconierii nu-s prieteni ai
statisticei. Dar animalele slbatice si mai ales psrile mai
au si alt dusman: fiarele care le strpesc, mai cu seam
vulpile (din care au fost mpuscate 48 de bucti n 1891),
soimii si ulii (256 n 1891) si ciorile, amatoare de ou.
Ca termen de comparatie dau urmtoarele date din 1895:
s-au tiat 3.408 vite, 9.900 viei, 8.672 porci, 666 purcei,
7.542 oi, 26.160 miei, la care trebuie adugate 68.306 kg
carne de vac tiat si 5.990 de porci adusi de afar.
Cojocarii din Blumna au mai tiat n acelasi an 11.917
339

miei.
Mai demult brasovenii mncau friptur si seara, la cin.
Mama a introdus ns cinele reci, cu mezeluri, salate,
brnzeturi si lptrii, cel mult ou sau crenvursti calzi.
Sasii aveau, chiar cei bogati, la cin numai cte o cafea cu
lapte cu un corn. Adevrat, cafea cinau mai mult
ssoaicele, cci brbatii lor seara o cam stergeau de acas
si mncau la birt. Prnzul era si la ei mbelsugat. Astfel, o
ssoaic cu stare avea n fiecare duminec la amiaz purcel.
Ea avea ns grij ca s nu rmn nimic servitoarelor, ca
nu cumva, gustnd, s li se deschid pofta de aceast
mncare, care "nu era de nasul lor".
Cteodat auzeau vnztarii ambulanti strignd, din
strad, marfa lor. La urechi strbteau numai silabele
"doa", "di" si "ruz", dar dup ele stiai c sunt igance, care
strgau "ia fragi, doamn!" precupee stngnd "ia ridiche,
jupneas! sau "luati cucuruz!". igancele aduceau fragi,
mai spre var si zmeur si mure, cu botele. La gura lor
asezau palmele astfel ca boabele s se scurg din bot n
blid, fr sa lunece pe jos. Ridichile de Brs, albe sau
trandafirii, erau purtate de doua femei ntr-un cos mare, n
legturi de cte trei sau patru, dup mrime. Cnd erau
proaspete - rar se ntmpla s fie "crescute" sau
"cucutoase" - erau fragede "ca untul". tuleii de porumb
fiert se mncau calzi. De aceea vnztoarele lor i tineau
acoperiti cu crpe.
Vinerea cocoanele veneau din trg cu servitoarele dup
ele, cu cosurile ncrcate cu bunti. Se cumpra pentru o
sptamn ntreag, cheltuindu-se cinci pn la zece
340

fiorini. Oule erau cu doi creitari bucata n sezonul lor.

Verdeturile, adic zarzavatul, aduse din Stupini, din satele
din apropiere si din Brasovechi, erau espuse n grmezi
mari: varz de tot soiul, "picioici", adic cartofi, n special
cei lunguiei si subiri, numiti "picioici-chifle", deosebit de
buni n salat, ptrunjel, elin, pstrnac, care toamna se
tiau n felii subtiri si se uscau nsirate pe a, ridichi,
ceap verde, "caranabe", adic gulii, "carfiol", adic
conopid, salata, primvara, si sparanghel si altele.
Varza pentru iarn si cununile de ceap rosie de Fgras
nu se luau din pia, ci de la crute care veneau cu ele la
Brasov.
Tot din trgul de vineri se cumpra de la rance smntina
si untul "proaspt", nfsurat n foi de varz, pe care
cocoanele le ddeau la o parte ca s guste untul, lund cu
unghia o buctic. Cel alb de tot, de bivoli, nu era asa de
bun ca cel glbui, de vac. rancile aduceau si unt topit
pentru gtit, galben ca aurul, de lapte de vac sau de oaie,
mau ieftin, cci la puini le plcea mirosul lui. Turtele
rotunde aveau forma strachinei n care se topise untul.
Brnza se cumpra de la brnzrese, care aveau satre n
trg, sau de la Pascu, brnzarul din Strada Hirscher.
Brnza nou era mai putin srat si se vindea n burduele
mici; cea veche, care se inea pna la Pasti, era iute si,
dup ce burduful era nceput, ea adesea prindea un
mucegai verziu, care i ddea un gust asemntor cu al
roquefort-ului. Ea se mnca de obicei ca bulz. Cnd
mmliga era fierbinte, brnza se topea si se ntindea pe
341

furculit. Cea mai delicioas era cea n coaj de brad, care

mirosea a rsin si avea o coloare roscat-armie sub
scoarta de brad. Cu ea nu concura dect cascavalul cel
gras de Scele. O felie de cascaval sau brnz cu mere era
"ojina" noastr favorit. Brnzeturile strine nu prea aveau
trecere, afar de cele elvetiene, de Emmenthal, cu
"lacrimi" n gurile mari, si de Gruyere. Din cnd n cnd
aducea tata si Quargel, o brnz cu un miros penetrant, n
form de discuri mici, care se potrivea cu bere.
Anumite bucate erau mai bune la birt dect acas. Inainte
de toate, fripturile la grtar. La Gambrinus erau vestite
cotletele de porc sau de vac, servite pe farfurii de lemn.
Specialitatea Brasovului erau "flechii". Cei mai buni erau
la "Gaura Dulce", un birt mic si ascuns n fundul unei curti
din piat, care avea o iesire n, "scaunele" mcelarilor.
Birtasul trecea totdeauna cel dinti dimineata n mcelrie
si alegea buctile cele mai bune. In aceeasi cas, ns cu
ferestrele spre pia, locuia avocatul Sorescu, o
personalitate cunoscut pentru umorul lui n tot Brasovul.
Odat un strin ntrebnd unde e "Gaura Dulce", i s-a
rspuns: "In dosul lui Sorescu".
Cu ct "flechii" erau mai grasi si mai mustosi, cu att erau
mai buni. Pe cnd se frigeau pe crbuni, pica de pe ei
grsimea pe jar, rspndind o arom care-ti excita apetitul.
Carnea fript era adus pe un fund mare de lemn "crptorul" - pe care chelnria o tia cu un cutit lung, cu
o dibcie extraordinar si cu iueal mare ca s nu se
rceasca - n form de titei. Unul din comeseni presra,
ndat ce se aduna o grmjoar de asemenea buctele de
342

carne, sare si mult piper, iar lumea se arunca hmesit

asupra crptoului, nfignd furculia n friptur. Ct ai
bate n palme, nu mai erau "flechi" si trebuiau adusi altii.
Acest lucru se repeta de nenumrate ori, cci e de
nenchipuit ce cantitti enorme se pot consuma, stropite cu
mult vin cu borviz.
Vinul e usor si acriu, cruia la Brasov i se zice "potcoav".
Dar acest cuvnt, pe care si sasii l ntrebuinteaz sub
forma "petkave", nu vine de la fierul de pe copita calului,
ci era numele unui crciumar vestit dintr-un sat apropiat.
La urm veneau cltitale cu brnz cu mult mrar pe care
birtia de la "Gaura Dulce" le fcea deosebit de bune.
Cei cu cultul mncrilor si mai ales al buturilor bune nu
se sfiau s se repead pn la crciuma lui Potcoav, stiind
c cheful e cu att mai reusit, cu ct cei ce l fceau
ajungeau cu mai mult trud la birt. In Brasov era un
negustor voinic, vestit ca mare mncu si bun butor, care
se urca pe Postovar numai ca s aib poft de mncare mai
mare si s-i tihneasc mai bine butura. La Lipsca aveam
un prieten care mergea la opera Siegfried de Wagner nu
pentru c l-ar fi ncntat, nici din snobism, ci pentru c
dup ea avea cea mai nstrusnic sete. Chefliii brasoveni
nu se ddeau napoi s fac drumul lung pn la "Cei Doi
Uriasi", la captul Brasovechiului, "La Ursu" n Blumna,
sau "La Steric" n Schei, ca s bea un vin bun.
Si pivniele, a lui Eszterhazi n Podul Btusilor, cea de sub
Sfat - n cele mai multe orase din Austria si Germania
"Rathauskeller"-ul e vestit - erau locuri mult preuite de
cei crora nu le era team de aerul nchis, ncrcat de aburi
343

de vin, primejdios mai ales cnd ieeai din beci si

pmntul ncepea s se nvrt cu tine.
Toamna, cnd venea mustul, erau cutate anume birturi cu
aceast butur, in care gseai si crenvursti buni.
Acestia, cu hrean sau cu sos de gulas, se mncau de obicei
la Gabel, n curtea casei care fcea col n Ulita
Cldrarilor cu Trgul Boilor, la un pahar de bere, pe la
unsprezece. O astfel de portie mic de o jumtate de
pereche de crenvursti sau de tocan se numea "zon" si
costa sapte creitari. Altii mergeau la aceeasi or la
"Codlence", unde mai trziu era bere de Pilsen si chifle
proaspete cu sare si chimen de la brutria din fa, care se
potriveau asa de bine cu berea. Acolo se si mnca bine si
gseai si vin nefalsificat.
Cel mai cercetat birt cu vin bun era "Impratul romanilor",
unde erai sigur c gsesti cunoscuti, mai ales dintre
burlaci, adevratii priceptori n ale vinului. De obicei
vinul se bea cu borviz, de Borsec, de Repat, de Vlcele
sau din alt izvor din Carpatii estici. Jumtate si jumtate.
Dac lsai acest amestec mai mult vreme n pahar, vinul
se nnegrea. Vinul greu si vechi din Ardeal era numai de
desert. La "Imparatul romanilor" am petrecut si eu cteva
seri plcute, cnd veneam din strintate, cu Costi Satir si
alti burlaci veseli. Pn si btrnul jude Pop, cel care
mnca seara numai un ou si lua o jumtate de "deti" de
vin, sttea cu tinerii la taifas.
In trg erau cele dou rachierii, "La Peste" si "La Rac", pe
la care sa abteau trocarii seara, cnd se ntorceau acas.
Ei luau cteva phrele de "rozol", care era dulce si
344

mirosea de departe a spirt. Cu el au fcut multe parale

Kenyeres si Teutsch, cel ce a fcut si multe si valoroase
donatiuni Muzeului Trii Brsei. Acestea erau coctailurile
brasovenilor, pe care le gustau bucuros si nevestele
trocarilor. Ca s salveze aparenele, cnd beau cte un
phrel de rachiu tare, ele se scuturau tusind si ziceau
mirate: "Cum de beau brbatii!"
Chefurile brasovenilor erau vestite. Lumea era foarte
tolerant cu nzdrvniile ce le fceau oameni n toat
firea la asemenea chefuri. Mai ales erau vestiti ca plini de
"idei" unii dintre domnii din Brasov, ntre care se numra
si tata.
Pe vramea mea s-a deschis ntia bodeg la Brasov, mic
si intim, la Eremias. Cuvntul "bodeg" nu era nc uzual
- el lipseste si din Dictionarul Academiei, cci bodegile nu
se deschiseser cnd acesta ajunsese la litera B - ci se
zicea "butic". Prin Strada Hirscher intra lumea acolo ca
s ia nainte de mas cte o uic cu msline si alte
aperitive. Tot acolo se ncingeau cteodat chefuri
prelungite pn noaptea trziu si continuate uneori a doua
zi. Ca la toate chefurile improvizate, petreceai la ele
deosebit de bine. Eremias avea vinuri bune nfundate si
avea a doua zi murturile si srturile cu care te puteai
"drege", castraveti, scrumbii, sardele si alte pescrii, care,
la rndul lor, cereau butur, ca s "stingi focul" intern.
In butica lui Eremias intrai la un pahar de uic sau de vin
cu cte un fost coleg de scoal, ajuns preot sau notar n
vreunul din satele din apropiere. Amintiri scumpe din
tineree te npdeau, una scormonind alta, de nu se mai
345

isprveau. El te trata cu un litru de vin, iar tu nu te lsai

mai prejos si comandai altul, pn se nnopta si cruta cu
caii nerbdtori nu mai voia s astepte naintea casei. Dar
si la "botul calului" mai beai cte un Pahar.
Vin se bea si acas, la mas. Tata l aducea n butoaie de
la Sard sau Bucerdea Vinoas, iar cepul i-l ddeam eu, si
tot eu aduceam la mas vinul din pivnit, stiind ct s las
n sticl si cnd s sucesc "pipa" (canaua). Uneori
cumpram vin de la Axente Sever, care la btrnee s-a
retras la Brasov, se ocupa cu negotul de vin si tinea si
elevi de liceu "n cost". Vinul si bietii ns nu fceau cel
mai fericit menaj. Doi colegi ai mei, care stateau la el n
gazd gsiser un mijloc pe ct de simplu, pe att de
ingenios sa aib vin la mas. Faceau cu un burghiu subire
dou guri n butoi si sugeau vinul cu un fir de pai. Apoi
astupau gaura cu cear. Axente Sever se tot mira cum
scade vinul.
Pe ct de constante erau birturile cu vin bun, pe att de
supuse modei erau berriile. La Codlence, la Fleischer, la
Gabel, la Redut si alte birturi se perindau musterii. Berea
se bea mai mult ziua, dar o beau multi regulat, n fiecare
zi. Ei aveau tabietele lor. Unii suflau n spuma alb si
groas, ca s o dea la o parte si s nu-si umple musttile cu
ea, altii stergeau paharul unde puneau buzele, si iarsi altii
beau tocmai de lng toart, unde stian c nu se
obisnuieste s se pun gura. Toti nsa tineau ca "gulerul"
s fie ntreg, semn c berea nu era sttuta. Si temperatura
berii trebuia s fie bine potrivit. Cel ce nu avea pivnit de
346

12 grade, nici nu tinea bere dect doar de Czell, de Drste

sau Brasov, slab si de calitate proast, sau cel mult de
Habermann de la Sibiu. Berea adus de mai departe, cea
de Steinbruck, de la Pesta si cea de Pilsen cerea pivnie
bune.
In copilaria mea era si n Blumna o fabric mic de bere,
a lui Hajek, la care nu ajungeai dect fcnd o mic
excursie.
Mai demult, cnd mijloacele de transport erau mai puine,
dar setea brasovenilor tot att de mare ca azi, berea se
fabrica n oras. Un scriitor cu numele Trster luda, n
1666, berea fcut din gru si orz, iar n Ulita Nou e
atestat o berrie n 1728.
Adevratul chef nu era imaginabil fr igani. Ale dracului
baragladine simeau numaidect unde se pornea cte un
asemenea chef si apreau pe nesimite, ca un adevrat
deus ex machina, cnd erai mai doritor de ceva muzic.
Dar despre ei vom vorbi ntr-un capitol separat.
Dup o mas copioas si dup un pahar de vin bun sau o
cecu de cafea turceasc, nimic nu e mai bun dect o
igar. igrile "de piele", adic de foi, nu se prea fumau.
Doar ofiterii veniti din Viena umpleau odaia cu fumul si
duhoarea "virginiilor" lungi si subtiri, pe care le aprindeau
de la firul de pai ce intra ntr-un pai mai gros din mijlocul
igrii. Nici igaretele gata nu se prea obinuiau, si cnd
cumprai dou "dame" cu trei creitari, un "sultan" cu unu,
sau o "ienige" groas cu un creitar, le rupeai n dou si
fceai cu tutunul celor dou jumtti dou tigri nou cu
347

foile "job" sau, mai demult, cu "dernire cartouche".

Fumtorii aveau tabachere; btrnii, de lemn vopsit negru.
Un fumtor adevrat si nu prea grbit gusta cu anticipatie
tigareta, pe cnd sucea tutunul asezat frumos pe foia
subtire, o rsucea si o lipea cu limba, rupnd si aruncnd
partea prisositoare a hrtiei. Cel mai obisnuit tutun era
"purziceanul" cu 88 de creitari mai trziu cu un fiorin
cutia de 100 de grame. Mai bun era "kir"-ul si
"heregovina", toate tiate n fire lungi, ca de aur. Cel mai
bun tutun era "sultan flor" n cutii de tinichea. Tata, care
avea multe drumuri pe la Bucuresti, aducea de acolo cte
o cutie mare de tutun turcesc de lux, de 1kg, numit
"bectimis". Era tiat mai gros si fumul lui avea o arom
minunat. i mai ajutam si noi, copiii, s goleasc cutia de
tinichea, desi nu prea era de nasul nostru. Tata nu ne
oprea, dar vznd c se trece prea iute, o ascundea de noi.
Nici asa nu i ajuta dect pn o descopeream. Numai o
dat reusise s gseasc o ascunztoare, pe care aproape
un an n-o aflarm, ceea ce i fcea mare haz. Tocmai
deasupra patului meu, agat la prete, era pusca de
vntoare, brul cu cartusele si o pung mare de piele
pentru praf de pusc, din vremea cnd ncrctura se fcea
pe la gura evii. In aceast pung si ascundea tata tutunul,
stiind c ea era prea aproape de mine ca s mi treac prin
minte s l caut acolo.
Tigara o aprindeai cu "ctrnite". Cele mai ieftine erau
cele cu pucioas galben sub stratul de catran. Ele ardeau
si n vnt, plpind cu flacr albastr si rspndind un
miros penetrant de sulf. Cele suedeze, care nu se puteau
aprinde dect pe cutia lor, abia iesiser si lumea le gsea
348

nepractice, cci nu puteau fi frecate pe chibritelniele albe

de porelan. In casele mai moderne se lipea pe fundul
chibritelniei de portelan o fsie pe care se puteau aprinde
si chibriturile suedeze. Odat era poftit la o mas ntr-o
astfel de cas, mpreun cu alte fete simandicoase, un
preot de la sat. La cafea d s-si aprind igara, dar
chibritul frecat de marginea chibritelniei nu se aprindea.
"Cearc pe dos" i sopti atunci doamna casei, rosind
pentru nestiinta oaspetelui ei. "Asa m gndeam si eu, dar
nu stiam c e iertat", si ridicnd reverenda, preotul trecu
cu un gest obisnuit chibritul pe fundul pantalonului intins
pe piciorul ndoit.
Va veni, desigur, nu peste mult si la noi o vreme cnd
lumea va da mncrii mai puin importan dect am dat
noi. Despre prnzuri nesfrsite cu piese nenumrate se va
vorbi asa cum se vorbeste azi de mesele copioase de pe
vremea lui Ludovic al XIV-lea. Pentru vremea despre care
vorbim n aceast carte ns, mncarea forma una din cele
mai importante preocupri.
In cursul celor dou rzboaie pe care le-am apucat si a
anilor de refacere ce le-au urmat am trecut prin attea
evenimente importante nct ai crede c lumea nu avea
vreme s se gndeasca la ale gurii. Si totusi, doar zece la
sut din conversatia oamenilor e rezervat strilor cu totul
exceptionale pricinuite de rzboi, iar nouzeci la sut din
griji si din ntrebri sunt: de unde iei untul? ct cost
zahrul? unde se gsete bere? De unde se vede c
stomacul si gtlejul sunt dou organe care merit s li se
dedice un capitol separat.
349

MODA
Prin Trgul Grului trece majestos bancherul Steriu, cu
jobenul lui nalt de postav cenusiu. Numai unul mai are n
Brasov un asemenea joben, cum l poart englezii la curse,
btrinul Florian, mic si grav, nscut la 1808. Nu asa de
btrn, dar alb ca zpada, este Neugeboren, cel cu barba si
sprncenele ca de vat. El umbl drept ca fclia si cu
brbia ridicata, ca s se vad bine barba-i lung si
frumoas de care e asa de mndru. Din partea opus vine
alt btrn cu barb lung si alb. Ei se salult cu un
respect exagerat, si pe cnd rostesc "am onoare", se
gndesc "barba mea e mai frumoasa". Tata - cci el e al
doilea barbos - tinea si el la barba lui, cunoscut n tot
Braovul, dar nu era sclavul ei, ca cellalt, si fuma chiar
cu riscul s i se nglbeneasc musttile. Adevrat c nu
era fumtor mare, si tigara o bga ntr-un tigaret lung cu
imamea groas de chihlimbar.
Portul brbii era un lucru obisnuit la brbati n vremea
aceasta. Tot lung o purta doctorul Fabritius, cel cu sapte
fete, dintre care fiecare cptase de zestre o cas, de le
spunea lumea "melcii lui Fabritius", si paraclisierul
Biserilcii Negre, aceasta de coloare rosie-armie. Cei mai
multi purtau barba tuns, n fel de fel de forme, dintre care
barbisonul, ca al lui Napoleon III, cu musttile cu vrf
lung si pomdate, era mai rar dect favoritii, ca ai lui
Franz Iosef. Tinerii si lsau "cotlete" tunse pe la urechi.
Ciocul, ca al lui Koglniceanu sau Maiorescu, era mai rar,
dar l purtau unii, ca doctorul Cioran. Si mai rar era la
350

Brasov portul englezesc al favoriilor lungi si musttile

rase, ca la Xenopol sau Olnescu. Intre btrni erau unii,
ca negustorul Ionciovici, care si rdeau numai brbia, dar
lsau barba s le creasc pe gt si de la urechi n jos, ca la
Kruger sau Kossuth. Destul de des se ntlnea "musca",
sub buza de jos.
Musttile erau un apanaj al tuturor brbatilor, si nu
tuinate ca mai trziu, ci lungi si uneori pierzndu-se n
barb. Rasi la mustti nu umblau dect popii catolici,
actorii, unii chelneri si cei spni sau cei crora nu le
cresteau frumos, ca profesorului Fgrsanu. Totusi,
Ciprian Porumbescu, de care mi aduc numai vag aminte,
n-avea mustti. Tocmai pe cnd prseam Brasovul,
venise sporadic moda s se lese musttile ntr-o fie de
pnz, ca s le rmn forma adoptata de mpratul
Wilhelm II.
Tinerii purtau prul tuns scurt sau pe jumtate scurtat si
pieptnat n sus. Numai "studentii" sasi l aveau lung si
buclat, iar n vrful capului era chipiul lor albastru.
Cu att mai variat era pieptntura si portul plriilor la
femei. Buclele si zulufii ce atrnau mpodobind capul si pe
care fetele bogate le schimbau ntre olalt nu se mai
purtau. Nici pieptntura "Titus", cu multe ncreituri. In
schimb erau moderne coadele atrnate pe spate la fete
tinere, cum le purtau mai ales ssoaicele. "Prul fals" se
aduga la cel natural mrind podoaba capului. Cocoanele
mai n vrst purtau si n cas o dantel neagr pe cap.
Tunse erau numai unele chelnrie, iar cu prul vopsit se
vedeau numai unele cocoane care treceau de excentrice.
351

Moda se schimba necontenit cu privire la plriile

femeiesti. Dac numai cei bogati cumprau pentru
nevestele lor toalete aduse de la Viena, acest lux si-l
permiteau multi cu plriile, aduse din capitala trii, de
Platschko, uneori si de Ladstadter. Ele erau cnd mari ct
o roat de car, cnd mici de se purtau n vrful capului,
asezate cochet ntr-o parte sau trase pe frunte, ncrcate cu
pene de stru sau aripi viu colorate, cu psari ntregi, cu
mrgele, fructe de sticl si panglici de catifea sau mtase.
Doamnele mai btrne aveau plrii cu jet, cros sau pene
scurte de stru. Seara mergeau cu capion la teatru.
Plriile enorme, care trebuiau prinse cu ace lungi si
primejdioase pentru ochii brbailor, nc nu iesiser, si
numai mult mai trziu ncepur femeile s umble cu capul
gol. Pe vremea mea, cnd voiai s spui despre cineva c
nu face parte din clasele sociale bune, ziceai c e "fr
plrie".
De plrie se inea voaleta, care acoperea tot obrazul, de
trebuia s-o ridici cnd suflai nasul sau srutai pe cineva.
Se purta ns si voaleta cu picele, care ajungea numai
pn sub nas si lsa liber gura. Nelipsite erau si manusile,
cnd doamnele si domnisoarele ieseau pe strad, iar
umbrelua, cnd era soare, si umbrela, cnd era vreme
ploioas - "antuca si "parapliu" - erau tot att de
indispensabile ca eventaiul, cnd mamele si surorile
noastre mergeau la bal. Pe el dansatorii si scriau numele,
cnd le angajau la un joc de coloan, ca nu cumva s fie
uitati.
352

Tot un astfel de auxiliar nelipsit era bastonul la domni, de

cte ori ieseau din cas. Se fcea adevrat lux cu aceste
bee: la cei vechi, de trestie si cu fildes; la cei mai noi, de
abanos sau alt lemn si cu mner de argint sau alt metal.
Unii domni, care locuiau n regiuni dosnice sau treceau
noaptea prin cartiere ru famate aveau i la baston, sau
cauciuc.
Dac nici unul din aceste veminte sau accesorii nu se mai
poart azi, si filmele a cror actiune dateaz din anii 1890
ne par asa de caraghioase, cauza nu e numai necontenita
schimbare pe care o aduce moda, ci ea e mai profund si e
produs n mare parte de alte conceptii ce stpnesc astzi
societatea, de rolul schimbat al femeii, precum si de
cuceririle igienei si ale sportului. Sportivul a prsit
cciula secular si umbl cu capul gol; el a inlocuit blana
cu puloverul de ln si nu mai are nevoie de umbrel, iar
boxul face ca bastonul s nu-i mai trebuie.
Fata tnr nu mai are nici ea umbrel, iar n timpul din
urm nici plrie si umbl cu prul scurt, sau se tundea
ntr-o vreme brbtete, marcnd si prin aceasta c nu se
mai face deosebire ntre sexe. Fumatul, care pe vremea
mea era un apanaj al brbailor, astzi e mai rspndit la
femei, care scot din geant pudriera si rujul si dau nejenate
cu ele pe obraz si buze n faa brbailor. Fustele sunt
scurte de nu mai mpiedeca miscrile si permit femeii s
fac pasi mari. Fiecare din cele dou rzboaie a adus cu
sine o nou etalare a farmecelor femenine. Dup rochiile
ce nu mai acopereau genunchii, n 1920, vine n 1946
short-ul, care abia acoper coapsele si las prad ochilor
353

brbtesti admirabilele picioare lungi si zvelte, dar si

butuci dizgraioi si olduri vulgare. E poate ncecarea
femelei s cucereasc masculul, devenit prea rar si obosit
de rzboaiele ndelungate. Doamne fereste de un rzboi
viitor cu acest tempo, cci o si mai mare scurtare a fustei
acoperitoare ne-ar aduce foaia de vi, iar bomba atomic
ar sufla-o si pe aceasta.
nc de pe vremea mea hainele sau simplificat. Mai puin
cele brbtesti dect cele femeiesti. Totusi noi nu ne mai
mbracam att de puin ngrijit ca bunicii nostri. In
fotografiile vechi ai impresia c la toti barbatii le cad
pantalonii, iar funda subtire a cravatei e legat strmb. Pe
vremea mea pantalonii fuseser strmti si cei mai "dup
ultima mod", purtati de "ghigherli", erau de coloarea
oului de ra. Ei au fcut ns loc n curnd celor din ce n
ce mai largi - ca cei charleston de dup rzboiul prim - si
cu un iret gros pe margini. Cravatele nu ne ddeau mult
btaie de cap, cci le cumpram gata legate, fie c erau
niste fundulie mici, orizontale, cu o cheiutoare de tinichea
n partea dinapoi, ca s se poat prinde de butonul
gulerului si s nu lunece, sau n form de X, acoperind tot
plastronul. Acesta era, ca si gulerul, fals, adic nu se tinea
de cama; la unii era chiar de cauciuc, de se putea spla
cu buretele.
Moda modifica prea puin hainele brbtesti: lrgimea
pantalonilor, coloarea lor, forma cravatei si a gulerului,
care era nalt sau jos, simplu sau dublu, moale sau scrobit,
cu colurile ntoarse sau ndoite. Mai puin se modifica
forma manetelor, care erau scrobite si nu puteau lipsi
354

niciodat, iar de obicei nu erau fixate de cma. Cnd

ajungeai acas sau te apucai de lucru, scoteai manetele.
La veston moda aducea mai ales un rnd sau dou de
nasturi si umeri vtuii sau nu; la jachet vedeai la unii
colori cenusii, iar haina de gal era redingota lung si
elegant. Lux se fcea la veste, care erau, la cei ce se
mbrcau bine, albe sau de diferite colori si forme. Pe
ceilalti, cu deosebire pe sasi, i cunosteai dup nelipsitul
haveloc, care se cumpra gata si era de "loden", nlocuind
pardesiul.
Pe dedesubt se purtau mult cmile Jger, uneori si
izmenele acestui doctor ce recomanda rufele de lna
subire. La ghete iesise moda cu o dung galben ntre
talp si pielea ghetei, iar ncltminea cu "scr" trecea de
deosebit de elegant.
Cu mult mai schimbtoare, dup capriciile modei, erau
hainele femeiesti, mai ales la romnce si unguroaice, cci
ssoaicele nu prea fceau lux. Jurnalul de mod era
"Wiener Mode", pe care-l gaseai la fiecare croitor
femeiesc. Platschko, Mateovici si Klein aveau chiar mai
multe. Croitorii ce veneau n cas luau un fiorin pe zi
pentru rochii de mtase si 80 de creitari pentru cele
obisnuite. De obicei cocoanele care nu erau luxoase aveau
trei rnduri de haine - botezate eufemistic toalete - una de
strad, purtat de toamna pn primvara, alta de var si a
treia "de srbtoare", sau chiar de "bal", dar aceasta de
obicei a mai multor surori sau verioare. Cnd o femeie cu
copii se apropia de patruzeci, ea nu mai era sclava modei,
iar fetele ncepeau s se mbrace "modern" de la 15 ani n
355

sus. Pn la aceast vrst ele mosteneau hainele surorilor

mai mari, cnd acestora le rmneau mici. Tot asa
plriile, care treceau si la verisoare.
In copilria mea nu mai erau crinoline. Tot ce mai
rmsesa din ele era turnura, n form de arcuri sau numai
de perinile, care ddeau o rotunjime elegant acelei prti a
trupului pe care moda de astzi o vrea ct mai inexistent.
Si soldurile erau, la fetele slabe, tapiate cu perinie. Talia
era strns tare n corset - idealul era talia de viespe, cu
oldurile rotunde - iar pieptul ridicat si accentuat ct mai
mult. Se punea mare pre pe un bust frumos la toaletele
decoltate de bal. Cnd corsetul se desfiin, moda cu
mijlocul larg, ca la femeile nsrcinate, si cu pieptul
atrnnd mai mult sau mai putin dizgratios prea lipsit de
orice farmec. In schimb ni se preau frumoase mnecileunci, tare nfoiate de la cot n sus. Aceast cocoa,
lunecat pe bra n jos, ajunse apoi la partea mnecii de la
cot n jos, tocmai unde la baluri braele goale se acopereau
cu mnusi lungi de piele.
Caraghioase erau "rondurile", niste paltoane largi si lungi,
n care cocoanele se nfsurau cnd ieseau iarna pe strad.
In partea dinuntru ele erau blnite si aveau dou
buzunare mici, n care se vrau minile ca s in strns
paltonul n jurul corpului. Cnd mergeau dou sau trei
cocoane n ronduri alturi, credeai c a pornit o ceat de
pinguini la plimbare. Manonul - la Brasov i zicea "muf",
ca nemteste - era de blan de maimu, cu pr lung.
La baluri se purtau nc trene - la Brasov le ziceau, ca
nemteste, "slepuri" - lungi si mpodobite cu ncreituri pe
356

margine. Mama avea nc trena mic si ngust, care fcea

ca sa par mai nalt. Se purtau si gulerele mici si largi la
gt, care cereau parc un medalion de aur cu fotografiile
celor scumpi. Numai pe la 1883 au disprut aceste gulere,
n locul crora au venit mai trziu gulerele nalte si cu
balene, care acopereau tot gtul. In copilria mea iesiser
si asa-zisele "boa" de pene, lungi si atrnnd de amndou
prtile peste piept, ca niste serpi uriasi.
Fustele erau lungi, acoperind gheata. Ctre sfrsitul
veacului trecut, doamnele si domnisoarele trebuiau s tin
n mn aceste fuste largi - pn la cinci metri n periferie
- ridicndu-le cu gratie si lsnd s se vad ceva din
gheat si mai mult din juponul de mtase cu "fru-fru".
Aceste jupoane luxoase nlocuiau "androcul" de postav
rou al generatiei trecute, purtat sub fusta scrobit.
Deoarece discretia era n stilul vremii, nu vom ridica nici
noi jupoanele prea sus, ca s zrim dedesubturile toaletei
feminine. Totusi, ca s cunoastem si rufria femeiasc,
vom deschide usa dulapului cu rufe si vom ridica
acoperisul lzii de zestre, cu trusoul pregtit din vreme de
mamele grijulii.
Iat mai nti cmsile de zi, putin decoltate si cu mneci
scurte, mai trziu fr mneci. Acest "mai trziu" nu e
legat de o dat fix, ci era diferit n familii diferite, mai
conservative sau mai moderne. La noi n cas, mnecile
scurte la cmsile femeiesti nu le mai ntlneai dect la
bunici, dar in minte c s-a vorbie mult n familie de o
domnisoar care s-a mritat n anii dinti ai secolului al
357

XX-lea si avea nc n trusou cmsi cu mneci scurte.

Prvliile de unde se cumpra rufria trusoului se
ngrijeau ca s se stie asemenea lucruri. Nici croitorul de
rufe, Tpfer, nu era totdeaua discret. De obicei cmsile
de zi aveau platc brodat, erau scurte si decoltate. In
schimb, cele de noapte erau lungi si nchise la gt.
Noaptea se lua peste cmasa de zi sau cea de noapte un
"spentl" de pnz sau "barchent". In trusoul soru-mi mai
mare erau si jupoane albe de pnz, care se purtau
scrobite.
Pantalonii, numiti n familie "izmene", erau lungi pn
peste genunchi si aveau in partea de jos o bordur lat cu
dantel. Cmasa se purta n pantaloni. In felul acesta
femeile, care nc nu purtau chiloti, se aprau de frig.
Cnd se boea o stof, se zicea: "parc ai purtat-o n
izmene". In copilria mea fetiele aveau nc izmenele mai
lungi dect fustele, de li se vedeau dantelele si o parte a
pnzei.
Ciorapii femeiesti erau scuri si inui de jartierele de
elastic ce cuprindeau piciorul sub genunchi Ei erau albi,
"stricnii" n cas si aveau n partea de sus, cusut n
cruciulite de arnici rosu, initiala numelui de botez. Cnd a
venit ca actri Helene Pdure n orasul ei natal, lumea stia
c avea ciorapi negri, iar cnd, prin 1893, au debutat la
Brasov dansatoarele "Sisters Barrison", au fost vzuti
ntia dat ciorapii negri, lungi pn peste genunchi.
La fetele nalte ghetele erau cu multi nasturi, iar la
doamnele care nu fceau lux, cu "tug", adic cu dou fsii
laterale de elastic. Se purtau mult, chiar si de brbati,
358

ghetele de "brunel", foarte camode. Copiii de amndou

sexele aveau cizmulie de lac, iarna, cu nasturi de sidef pe
carmbi. Moda aducea tocurile mai nalte sau mai joase,
englezesti sau franuzesti, care n-aveau voie s fie
sclciate.
Incepnd cu plria si sfrsind cu ghetele, am trecut n
revist modificarile, adica precum trdeaz acest cuvnt,
schimbrile aduse de mod. Ele erau destul de mari si pe
vremea mea, fr s fi fost revolutionare ca mai trziu,
cnd la femei s-a schimbat att de mult tot felul de a se
prezenta, nct nu mai puteai distinge femeia "de lume" de
cea "de jumtate de lume". Prul vopsit, care pe vremea
mea se vedea numai la femei usoare sau la cele ce nu
voiau s par btrne, si sulimanul, care trecea de un
corectiv ce se aplica cu foarte mult discretie - mama-i
trecea cu tciunele unui chibrit stins pe sprncene nainte
de a merge la bal - nu erau, ca astzi, un accesoriu
indispensabil al gtelii femeiesti. Frizeriile erau numai
pentru brbati, iar saloanele cosmetice si chirurgia facial,
lucruri necunoscute. Oricare ar fi opinia unuia sau altuia
asupra acestui subiect, este incontestabil c femeia de
astzi este cu mult mai frumoas, mai ngrijit si mai
tnr ca cea de mai demult. La femme de trente ans era
atunci titlul unui roman ce fcuse mult vlv si care azi
nu mai corespunde deloc cu vrsta femeii moderne.
Un cuvnt nc cu privire la terminologia mbrcmintei.
C cei mai multi termeni erau la Brasov de origine
german, e un lucru de la sine nleles, cci Viena dicta
moda. Tot astfel, la Bucuresti numirile de haine erau
franceze, fiindc moda venea de la Paris. Ele au alungat
359

numele de origine greceasc sau ruseasc anterioare si pe

cele turcesti sau slave din veacurile trecute. Corsetului i
spunea la Brasov "midr", si cuvntul a fost fixat pentru
nemurire de un poet de mare talent de la Brasav, Ioan
Barac, care descriind soarta unei corsetiere srace scria c
ea
Cosea la midre
Cu mare deprindere...
MEDICUL DE CAS
"Fuje iute la ucal?" ntreba doctorul Greissing, de cte ori
venea la copiii bunicului meu, care-l ducea la oalele de
noapte nsirate ca niste soldati. Acest medic de cas tipic
al generatiei dinaintea mea, care priza si purta prul
ondulat pe lng tmple, era n toat nftisarea si purtarea
sa cu bolnavii doctorul "rococo", care te pzea de curent,
ti administra clistire si te trimitea vara la bile de la Zizin,
pe care dealtfel el le administra.
Printii mei nu erau fricosi si nu mai ddeau important
excesiv unei rceli sau unui stomac stricat. Tatl meu,
care copilrise la tar, n aerul curat de munte, nu se ferea
de vnt si nu te pipia la ceaf dac esti "nclzit" cnd
cereai un pahar de ap. Mama era si ea curajoas si cu
notiuni destul de progresate de igien, iubind soarele,
aerul curat si dormind cu ferestrele deschise, dar ea avea
convingerile ei despre sntatea omului si cele dou boale
crora le ddea importan erau anemia si nervozitatea.
"Tatl betiv si mama isterica, copiii nervosi si anemici"
era formula pe care o aplica mai des.
360

Din cauza tinutei lor curajoase fa de boale, printii mei

nu-l luar, dup ce nu mai practica Greissing, pe doctorul
Gusbeth ca medic de cas, ca alte rude ale noastre, care
rmaser prudente, ci pe doctorul Copony, care m-a
tmduit n copilrie de scarlatin. Acesta era deosebit de
simpatic si priceput. In preajma rzboiului din 1877 el s-a
nrolat ca medic voluntar ntr-un spital din Bucuresti.
Intr-o zi sttea la fereastra locuintei sale din Ulita
Fnarilor, cu fruntea rzimat de mn si cu mna cealalt
netezindu-si ceafa. Lumea se adunase n strad, cci
trecuse mult vreme de cnd fcea necontenit acelasi gest
enigmatic. Cnd vzu c se strnseser oameni destui,
ridic capul si scuip una mare pe trectori. A fost ntia
manifestare de nebunie, care l apuca de aci nainte,
periodic, n fiecare an si l lsa apoi. Dar clientela si-o
pierdu, cci cine mai avea curaj s se dea pe mna lui?
Dup el avurm ca medic de cas pe doctorul Baiulescu,
de curnd ntors de la studii din Viena la Brasov. Era nalt
si zvelt si purta ntotdeauna jachet neagr; n mn avea
un baston subtire, de trestie, cu cap de fildes din care
cauz fetele l porecliser "bastonas". Era deschis la vorb
si stia s-ti fac curaj, cci singur nu credea n gravitatea
celor mai multe boale. La scaun se uita si el, cci medicul
de cas rmsese marele augur, care fcea prorocii n
vasul de noapte, dar nu ddea mare importan acestui
oracol. De n-ar fi fost prea comod, ar fi fost un excelent
medic, cci era un diagnostician priceput. Cum n timpul
din urm se specializase n hidroterapie, introducnd, n
1895, la bile de aburi o sectie special pentru curele de
ap, boalele banale nu-l mai interesau si-si cam neglija
361

clientela. Baiulescu era si medicul scoalei. La el mergeai

cnd ai lipsit de la scoal, s-ti dea o "scuz", adic
motivarea absenei. Cnd ne "posia" - ne vaccina scpam de lectie. Colegi ciupiti de vrsat aproape nu mai
erau, afar de vreo doi-trei veniti de la sat sau din Schei.
In 1916, venind de pe front n concediu de boal la
Brasov, m-am ntlnit cu domnul Baiulescu si la desprtire
i-am dorit s-l vd n curnd primar al orasului. Dou luni
mai trziu, intrnd Romnia n rzboi, urarea mea se
realiz. Nu dup medic, ci dup primar s-a dat numele lui
unei strzi n Brasov, n noul cartier de sub Tmpa.
Asezarea ei n nemijlocita apropiere a cimitirului din
Groaveri si a cimitirudui eroilor germani nu-i simbolic, ci
ntmpltoare.
i nainte de Baiulescu fuseser ctiva medici romni n
Brasov, dar numai pe scurt timp, cci medicina era un
studiu greu, lung si costisitor si Romnia absorbea pe
copiii brasovenilor care se ntorceau de la Viena ca
doctori, ca Gheorghe Diamandi, Costi Nica, si alti civa.
Astfel, medicii brasoveni erau aproape toti sasi. Unii din
ei, ca acel faimos doctor Honigberger, eroul unui roman
de M. Eliade(*, au cutreierat lumea si au ajuns pn n ri
(*

Doctorul sas Johann Honigberger, "originar" din Brasov,

"aventurier de mare clas" dar si un bun cunosctor al Orientului
Indeprtat - cum ni-l prezint autorul - este de fapt un personaj
fictiv, erou al povestirii fantastice Secretul Doctorului
Honigberger (1940) de Mircea Eliade, care a aprut, ntr-o ultim
editie, n 1969, n volumul La ignci si alte povestiri (p. 253-306).
La Brasov a trit ns Martin Honigberger (1795-1869) farmacist,
medic si renumit explorator.
362

ndeprtate. Numai scurt vreme a fost, n copilria mea,

medic doctorul Cioran, de loc din Rsinari si nsurat cu o
fat a negustorului Sotir (Baiulescu era cstorit cu fiica
altui negustor brasovean, Diamandi Manole), si doctorul
Neagoe, nscut n Orstie, care trecnd apoi la Bucuresti,
a scris lucrri remarcabile daspre pelagr.
Cel dinti medic romn la Brasov a fost doctorul Vasile
Pop, care si-a trecut doctoratul la Viena cu o tez devenit
celebra. Nu l-am mai apucat nici pe doctorul Gnescu fiind gngav, lumea l poreclise Ggnescu - care se pare
c nu practica medicina dect n unele familii. Doctorul
Lemeni, cu un an naintea mea n liceu, a fost ntiul
specialist otorinolaringolog n Brasov. Specialisti nu erau
nici ntre medicii sasi, dect dentisti, Gust si mai trziu
Raupert, si oftalmologul Fabritius, pentru fiul cruia s-a
zidit mai trziu spitalul de ochi din Schei.
In locul specialistului era medicul de cas, pentru toate
boalele. El te stia de copil si-i tratase n cele mai multe
cazuri si pe printi. Cunostea deci antecedentele si te putea
tmdui individual. In loc sa te trimit pe la toate clinicile,
unde esti privit numai dintr-un singur unghi de privire,
urechea si degetele lui te ascultau si pipiau cu luare
aminte, si sensul tactil al medicului experimentat i spunea
adeseori mai mult dect aparatele Roentgen si analizele
clinice.
In Brasov nu era introdus nelepescul obicei chinezesc de
a plti doctorului numai ct timp erai santos - cci dac te
363

mbolnveai era semn c nu-si mplinise bine datoria - dar,

pltit cu anul, medicul de cas te vizita si cnd nu-l
chemai, nct era totdeauna la curent cu sntatea ta.
De microbi ncepuse s se vorbeasc tot mai insistent, si
boala cea mai primejdioas era oftica, de care nu se putea
nc pzi si cu att mai puin vindeca lumea. In schimb nu
era cunoscut, sau cel putin nu avea nume, gripa.
"Influena" si fcu aparitia si la Brasov n copilria mea,
venind din China. Ct despre descoperirile lui Pasteur, e
caracteristic faptul c medicii brasoveni pstrau o oarecare
rezerv fa de eficacitatea vaccinului contra turbrei.
Remediul cel mai sigur contra acestui flagel era tot botnia
la cini si hingherul care strpea cinii fr stpn. Cnd
cteva cazuri de oameni muscati de cini turbati se ivesc
la Brasov si n mprejurimea orasului, doctorul Gusbeth
noteaz n cronica sa medicala c la o femeie, transportat
la institutul antirabic din Budapesta, "se pare" c vaccinul
a avut efect.
Abia mai trziu fur recunoscute cazurile de apendicit;
oamenii mureau de "ncurctur de mae". Mai trziu,
cnd apendicita veni la mod si era operat, ea abia se
ntlnea la romni; era rspndit numai ntre sasi si se
credea c provine din smburii de ciree, cnd i nghieai
din nebgare de seama.
Boalele cele mai frecvente erau, naintea introducerii
apeductului, febra tifoid, cu 95 de cazuri anunate n
1894 si 217 cazuri de scarlatin; febra puerperal cu 14,
364

tusea convulsiv cu 10, pojarul cu 41; alte boale erau sau

mai puin frecvente, sau nu erau anunate la serviciul
sanitar. In 1892 s-a ivit n Hamburg o epidemie de holer
cu 8.000 de cazuri mortale. In Rusia au fost peste o
jumtate de milion de holerici, din care aproape jumtate
au murit. Molima a ajuns si n Ungaria, dar a cruat
Brasovul, unde btrnii si aduceau aminte de gnozviile
acestei boale.
Erau muli copii rahitici si scrofulosi, care se vd din ce n
ce mai rar astzi, de cnd traiul a devenit mai igienic.
Soarele si miscarea n aerul curat au alungat "boala
englezeasc", cum i se zicea rahitismului, si nu mai vezi
rnile urte la gtul copiilor scrofulosi si cu picioarele
strmbe. La fete tinere ntlneai mult, ntre ssoaice mai
ales, obrajii palizi si buzele decolorate. Vina se punea pe
corset, n care fetele se strngeau prea tare. Anemia nu era
un simptom, ci o boal, care trebuia vindecat, si creia i
se ddea o importan exagerat, cci diferitele maladii
care se manifestau printr-o coloare palid a feei, mai ales
la fete tinere, erau nglobate sub numele colectiv de
anemie. Se lua contra ei mai ales ulei de pete, dintr-o
lingur de argint cu capac, s nu se poat vedea si mirosi
uleiul, care nu era rafinat si avea un gust greos. Dup el i
se ddea o bomboan de ment, care te mai mngia si pe
care o mncai pe nersuflate, sorbind aerul rece si cu o
arom placut. De vitamine nu se tia, nici de puterea
tmduitoare a calciului, dar uleiul de pete se lua.
Toat medicina se gsea pe atunci n stadiul de dibuire, n
365

care este nc medicina intern n mare parte si azi, desi

razele X si analizele chimice permit un diagnostic sigur n
cele mai multe cazuri. Medicii ncercau diferite leacuri
nou, dar dintre acestea nu era nici unul s tmduiasc
boala n mod suveran. De sulfamide sau penicilin nu se
stia nimic. Dac doctorii vorbesc azi de marile progrese
ale medicinei interne, de fapt uriasul pas nainte l-a fcut,
n afar doar de chinina contra malariei si frigurilor,
chimia si farmacologia, care le-a pus la dispoziie noile
chei pentru cte un singur lact.
Dar nici chirurgia, care face astzi operatii att de
surprinztoare, cu rezectii de stomac, eliminarea din corp
a unor organe esentiale, ca fierea, splina, rinichiul, mitra si
altele, nu era pe vremea mea dect la nceputurile ei, desi
s-a implinit tocmai o sut de ani de la ntia operatie cu
anestezie cu gaz ilariant. Cnd unui vr al meu i s-a umflat
piciorul ca sticla, din cauza unei tromboze, medicii din
Brasov s-au sftuit mult timp pn cnd au luat bisturiul si
l-au cspit n dou rnduri, nefiind nici unul chirurg.
Cnd bogtanul Ghit Pop s-a decis s se opereze la
Viena, tot Brasovul a vorbit cteva sptmni de curajul
lui si de cltoria lui fcut fr vagon cu paturi, de care
nu se pomenea pe atunci. Lumea nu era asa de grbit ca
astzi, cnd nu mai are vreme s se supun unei cure
ndelungate si prefer o operatie, orict de grea. Medicul
i d acum voie s parasesti patul la cteva zile dupa ce
ti-a scos fierea sau ti-a fcut o cezarian, care n tineretea
mea trecea de deosebit de primejdioas. Nimeni nu se
ntreab astzi dac jumttile de stomacuri sau singurul
366

rinichi cu care ai rmas nu se vor rzbuna mai trziu.

Cu cresterea prestigiului chirurgilor si specialistilor de tot
soiul, a fost surghiunit n orasele mici din provincie
medicul de cas, care era si un amic al familiei si o
personalitate marcant a orasului. Lui i se permitea s fie
original si s-si certe pacientii. Fa de el nu aveai secrete,
si de discretia lui puteai fi sigur n cazuri de boale
compromittoare, dintre care una era isteria la multe
femei.
O persoan tot att de important ca medicul de cas era
n familiile cu multi copii - si acestea erau cele obinuite moaa. Frau Schwarz venea grbit, cu gentua ei, cu
foarfecele pentru tiat buricul si cu cele cteva
instrumente, si copiii erau trimisi la plimbare sau pe la
rude. Cnd veneam acas, ni se spunea c barza a adus un
frior sau o surioar mic. Pe patul "chendelii" nu aveam
voie s ne asezm, ca s nu "se ia" boala mamei, dar ne
lsau s asistm la baia noului nscut, care fcea cele mai
plictisite mutre.
In contact nemijlocit cu medicul de cas era farmacistul.
Farmacia se numea "spierie", un nume vechi, datnd din
vremile cnd farmacistul vindea si "specii", adic marf
scump de coloniale, ca piperul, scortisoara, cuisoarele
s.a. "Potic", ca prin alte prti ale Transilvaniei, nu se
zicea la Brasov.
Afar de Kelemen, cu farmacia lui "La Biserica Alb", n
Ulia Vmii, care era ungur, toti farmacistii din Brasov
erau sasi. Si n trile romne, cei mai multi din farmacistii
367

vechi erau sasi din Brasov. Pe vremea mea nu putu nici un

romn s deschid o farmacie, cci privilegiul acestei
meserii lucrative l detineau cteva familii ssesti.
Cea mai veche farmacie era a lui Roth, la colul Ulitei
Scheilor cu Strada Hirscher, "La Urs". In pia erau dou,
a lui Schtustez, "La Ingerul Pzitor", n Trgul Grului si a
lui Hornung, "La Arap", lng poliie. Tot dou erau n
Ulita Cldrarilor, a lui Jekelius "La Sperant" si a lui
Stenner "La Leu". O farmacie era n Schei, a lui Klein, la
"Coroana de Aur", una n Brasovechi, a lui Kugler (cel cu
cele dou fete blonde, dintre care una era foarte
frumoasa), iar n Blumna dou, dintre care a lui Eichhorn
cred c s-a deschis mai trziu.
Pe atunci aproape nu existau preparate farmaceutice, nici
cutii cu pilule sau sticle cu medicamente, afar de sarea de
Karlsbad, uleiul de pete, Franzbrandwein-ul lui Moll,
picturile lui Hoffman si Davila si puine alte.
Medicamentul se prepara dup reetele cu scrisoarea greu
de citit a medicului de casa, n sticlute, hapuri sau n
prafuri frumos ndoite si vndute n cutiute nvelite n
hrtie subtire, colorat. Retetele le strngea farmacistul si
le trimitea legate ntr-un teanc, mpreun cu socoteala, la
Anul nou. Cnd suma era mai mare, farmacistul aduga un
mic cadou, un spun, o sticlu de parfum etc. Cadouri
mai copioase trimiteau farmacistii la Anul nou medicilor,
care, la rndul lor, sftuiau pe pacienti s trimit retetele la
anumite farmacii.
Medicamentele erau aceleasi: lapte de migdale, care ne
plcea mult, expectorante amestecate cu sirop de zmeur,
ca s nu fie amare, prafuri, mai ales chinin, care se lua n
368

bulin, dar din care scpa uneori puin pe limb si atunci ne

strmbam grozav. Prafurile le repartiza farmacistul pe
niste crti de joc si le turna apoi n hrtiile ndoite n care
sufla ca sa se deschida. La sticlele pentru medicamente li
se lua mai nti daraua, punndu-se pe cumpna nalt, pe
lng cteva greutti de alam, attea globulete de sticl
cte erau de lips ca sa se cumpneasc flaconul gol si
apoi se turna cu o deosebit dibcie lichidul din diferite
clondirae cu dopuri de sticl si inscriptii latinesti. La
urm se cuta dopul de plut potrivit, se nfsura n hrtie
colorat, care se tia, dup ce era legat cu o sforicic ce
trecea deasupra dopului si era fixat cu o hrtiu gumat.
In farmacie luai, ntr-un pahar mare special, desprtit
printr-un prete de sticl, praful de Seidlitz, care musa
cnd se amesteca cu praful dizolvat n ap din cealalt
jumtate de pahar.
Alifiile se amestecau n niste cesti groase cu un drugule
de porelan si se bgau apoi n nisce borcnase sau n
cutiute subtiri de lemn. Cele mai obisnuite erau alifia
galben pentru ochi, suveran si azi, si o alifie alb, cu
efect tmduitor universal, creia i se zicea "cremseles" si
se ddea fr retet. Numai mult mai trziu mi-am dat
seama c numirea originar trebuia s fi fost "creme
celeste", desi cu aceast crem "cereasc" se ungeau
sugacii pe o parte a corpului foarte pmnteasc, cnd se
opreau.
Uneori nu mai ntrebai pe medic si cumprai de la
farmacie "medicina" experimentat din btrni. Pentru
369

bunici, care mai toti simteau junghiuri prin picioare si pe

la ncheieturile umflate din cauza traiului bun din tineree
si a mncrilor grase de care nu se puteau dezbra, era
Franzbrandwein-ul, cu care i frecam pn ipau si cldura
le mai alina durerile "soldinei", nelipsitul lumbago,
sciaticei si reumele ce-i necjeau att de des. Din cnd n
cnd, btrnii mai puneau si cte o cataplasm de mustar,
pe care l tineau pn li se nrosea pielea. Tot btrnii stiau
c-s bune uneori si lipitorile, care, dup ce se umflau de
snge, se storceau, ca s poata fi ntrebuintate din nou.
Pentru cocoane si fete anemice, pe care le apuca uneori
lesinul, erau sticlutele cu sruri ce se puneau la nas.
Contra migrenei era un fel de creion cu mentol cu care te
ungeai pe la tmple si care producea o senzatie de frig. Cu
pomad de buze, rosie, te ungeai la gur cnd ti se crpa
pielea.
In copilrie ne plcea s stm n farmacie si s asteptm
pn se face medicamentul. Acas a noi, cnd ne jucam
"de-a farmacia", stiam cum trebuie amestecate alifiile si
fierte diferitele tizane. Asteptnd, ne uitam cu jind la
vasele cu bomboane de pe tarab. Ca niste bezele erau
bomboanele de limbrici, albe si trandafirii; portocalii erau
bucelele de zahr ars, iar niste dreptunghiuri mici de
past ntrit, tvlit n mult zahr, ne plceau deosebit
de mult.
Tot de la farmacie cumpram spunul de glicerin si
carbolul cu care dezinfectam. Iodoformul, cu miros greu,
trda pe cei ce aveau anumite boale lumesti.
370

Cnd s-a deschis ntia drogherie la Brasov, a lui Teutsch

si Tardes, n Ulita Vmii, multe din mrfurile cumprate
pn atunci din farmacie ncepur s fie vndute n
drogherie. Chinina, bicarbonatul de sodiu, glicerina,
parfumuri, vaselina, spunuri etc. se vindeau n cantitti
mari pe acelasi pre ca ceea ce luai cu gramul din
farmacie. Praful si pasta de dinti si odicolonul, cu care
umblai la Pasti la stropit, le gaseai mai ieftin. In acelasi
timp droghistul lua si locul bcanului, pentru colori, cear,
terebentin si alte mrfuri. Inainte de toate ns, n
drogherie gseai aparatele de fotografie si tot ce era de
lips pentru aceast ndeletnicire, care nu mai era numai a
fotografilor de meserie, ci pasiona din ce n ce mai mult pe
amatori.
Dar nu numai farmacistul avea un concurent n droghist, ci
si medicul de cas n sanatoriile unor vraci din strintate,
ca preotul catolic Kneipp din Wrishofen, care introduse
umblarea descul si care avea attia aderenti, nct s-a
deschis si la Brasov, pe Livada Postei, n 1895, o astfel de
institutie. Alti concurenti erau btrnele, care cunosteau
leacurile bbesti si la care mergea lumea s se vindece,
cnd doctorul nu putea s ajute. Aveam si n neam o astfel
de btrn, specialist n tmduirea glbinrii, fa de
care medicina oficial era tot att de dezarmat atunci ca
si astzi. Lelia Zinca ns a vindecat pe ctiva bolnavi de
icter cu "bun din bou", pe care stia s-l prepare din fierea
unor boi, amestecat cu ierburi amare. Acest decoct se
pare c avea uneori un efect miraculos.
371

Capitolul acesta l-am nceput cu evocarea unui medic

rococo din alte vremuri. Il voi sfrsi tot cu lucruri vechi,
cci medicul de cas e si el o rmi de mai de mult, un
anacronism n epoca specializrii, care ncepuse si la noi,
tocmai pe cnd terminam liceul.
Nu voi vorbi de casele de sntate din veacurile trecute, pe
care le pomenesc unele documente, dar care nu prea stim
cum erau ntocmite. Ordinul cavalerilor teutoni se ngrijea
de bolnavi; Honterus vorbeste de trei spitale, iar cel din
strada numit dup el, "a spitalului" primeste o danie la
1413, cnd un donator ajuta cu bani si leprozeria din
Blumna. Boala aceasta grozav, adus de cruciati din
Orient, ajunse si la Brasov, unde ea, si mai trziu ciuma,
au ca urmare nchiderea bilor publice. Din America veni,
n foarte putini ani dup descoperirea lui Columb, sifilisul,
care se rspndi n Europa prin Frana, din care cauz se
numea "boala frantuzeasc" sau "sfreanul". Un spital
contra acestei boale e pomenit din vremea Reformei, altul
era "in monte", probabil pe Livada Postei. Si pentru
armat se ngriji stpnirea austriac de un spital, care, n
1791, era n Ulia Cldrarilor. In 1887 s-a deschis cel
nou, de sub Curmtur.
Cu att mai interesant e un scurt istoric al Petcuului si al
spitalului "cettenesc", care azi servesc de azil de btrni
si de spital de boli venerice. Voi ncerca s dau cititorilor
cheia nelegerii unor lucruri la care azi nu se mai gndeste
nimeni. Pe de alt parte, scormonind pmntul Brasovului,
vom da de oase de om acolo unde nu le bnuiam.
372

Cnd n anul 1813 izbucni la Brasov o epidemie de cium,

negustorul Vasile Petcu fugi din oras, prsind casa mare
pe care o zidise la nceputul veacului trecut trarul Petcu,
numit, probabil din cauza staturii sale scunde, Petcul. In
absena proprietarului, comisia sanitar prefcu, fr s
ntrebe mult, aceasta cldire spaioas si destul de izolat,
ntr-un lazaret de ciumai. Adaptarea ei pentru noua
destinatie a costat multe parale, dar mai multe avea s
coste ceea ce ceru si obtinu de la oras, dup lungi tratative,
proprietarul cnd se ntoarse la Brasov. Dup ce casa avu
multi ani fel de fel de meniri, ntmplarea voi ca, n anul
1852, penitenciarul din Brasov avnd trebuin de
ncperi, s fie mutati la Petcu cei 11 ologi si nebuni care
pn atunci erau inuti la "uchaus". Astfel Petcuul ajunse
azil pentru btrni si ospiciu pentru alienati. Si sifiliticii,
primejdiosi ca infectiosi si indezirabili pentru morala
public, era vorba s fie mutati acolo, iar orbii, care erau si
ei o plag pentru oras, au fost de asemenea ntr-un timp
oaspetii Petcuului. Azile, ospicii, lazarete, leprozerii,
spitale pentru sifilitici si cei amenintati s orbeasc nu
nsemneaz deci ngrijirea bolnavilor dup specialiti, ci
adpostirea neputinciosilor ce au devenit o sarcin pentru
oras. Cei cu boli contagioase erau izolati pentru a feri pe
altii de infectie.
Si nainte de Petcu au existat cteva azile mici pentru
btrni si neputinciosi, ridicate de oameni milosi. Dintre
ele, cel mai de seam era cel adpostit n chiliile bisericii
Sf. Nicolae din Schei, care a mngiat btrneea multor
femei.
373

Soldatii bolnavi, ca si leprosii si nebunii, nu aveau voie s

protesteze dac erau dusi sau nchii n spital, ca cettenii
pasnici, care se ngrozeau, chiar pe vremea mea, cnd era
vorba de spital. Scurt vreme dup ce s-a deschis "spitalul
cettenesc", s-a mbolnvit de lingoare o servitoare a
unchiului meu mare, Niculi Ciurcu. Sotia lui nu s-a
nvoit s fie dus la spital, ci a ngrijit-o singur acas.
Servitoarea s-a fcut bine, dar stapn-sa a murit de boala
pe care o luase si ea, si care fcea la Brasov lung vreme
nenumrate jertfe.
Acest spital al orasului, mult timp singurul pentru bolnavii
civili, s-a putut cldi abia dup ce un donator generos, S.
Abraham, i-a pus, n 1839, la dispozitie o grdin mare n
dreptul portii de la captul Trgului Cailor, pe care e si
astzi spitalul de boli venerice. Caracteristic e faptul c el
s-a putut ntreine si mri prin daniile fcute de romnii
bogai din Brasov, care si n cazul acesta au fost cei ce au
neles mai nti chemarea vremii si s-au artat darnici.
Vasile Fulga, Stefan Sotir, Hagi Ruset, Gheorghe Ioan,
Constantin Manuel au fcut legate mai mici, iar marele
filantrop Ni Iuga a dat o sum nsemnat. Deosebit de
frumoas pentru c a cerut ca s nu se stie numele
donatoarei, a fost dania Mariei Ghenovici, vduva
negustorului Hagi Iordan, care a druit spitalului 5.000 de
galbeni. Dumnezeu a rspltit-o lungindu-i viata peste 90
de ani.
In vremile vechi, mortii se nmormntau si la Brasov, ca n
374

alte prti, n curtea si grdina bisericilor, iar preotii, marii

demnitari ai orasului si binefactorii bisericii, chiar n
biseric. Sub dalele Bisericii Negre si sub podelele
Sfntului Nicolae odihnesc multi cetteni de seam. Dup
ce mpratul Iosif II interzise nhumarea n incinta
orasului, cimitirele au fost mutate afar. Numai "la greci"
unde odihnesc Brncoveni si Vcresti, se ngroap si azi
putinii morti ai coloniei grecesti din Brasov n cimitirul
pitoresc de lng zidurile interioare ale orasului. Tot astfel
se mai ngroap clugri franciscani n biserica din strada
Sfntului Ioan.
Afar de cimitirele din cartierele exterioare si cele de pe
brul din jurul orasului, de care am pomenit n alt loc, mai
existau odinioar altele. Tot lng zidurile Cettii se
ngropau cei secerati de ciuma din anii 1718 si 1719, n
cimitire improvizate, lng bastionul lctusilor si la
captul Ulitii Cldrarilor, dup ce nu mai aveau loc n
cimitirul franciscanilar din Strada Sf. Ioan. In cimitirul
iganilor, lng ignie, se nmormntau si cei decapitati,
iar pe Dealul Furcilor cei spnzurati acolo. Cu mare
cruzime se artau brasovenii fat de sinucigasi. Cei crora
nu li se ddea o groap n vreun col dosnic al cimitirelor
confesionale erau aruncati, mpreun cu hoiturile cinilor,
lng zidurile orasului, ntre Bastionul Curelarilor si al
Postvarilor.
Spiritul dispus spre glum al brasovenilor a numit drumul
ce ducea de la cimitirul de la captul Brasovului la cel
luteran din Blumna, unde mai trziu s-au zidit casele dim
375

Strada Iorga, "promenada medicilor". Specialisti sau

medici de cas, "vracii" nostri pot uneori amna cltoria
noastr spre cimitire, sau o pot zori, dar nu o pot opri.
CASINA
In anul 1935, Casina romn din Brasov si-a serbat
centenarul. Cu ocazia aceasta s-a publicat o foarte
interesant monografie, cu multe ilustratii, documente si
studii scrise de istorici brasoveni. Citind aceast carte ti
trece pe dinaintea ochilor viata romneasc din acest oras,
n curs de un secol.
Cuvntul
"casin"
nu
trebuie
confundat
cu
modernul casino, cum se
gseste la Monte-Carlo, la
Vichy si n alte statiutii
balneare, iar la noi la Sinaia
sau la Constanta. Casina
ardelean - cea din Brasov e
cea mai veche - e o imitatie
dup vienezul Kasino, care
e un fel de club deschis
numai pentru membrii ei.
Aceast exclusivitate a si fost motivul principal al
ntemeierii ei, ntr-o vreme cnd negustorii romni au
simtit nevoia unui loc de ntlnire, fr amestecul grecilor.
Aici se putea face o politic potrivit intereselor
romnesti. Parcurgnd lista membrilor din anii dinti,
376

ntlnesti ns si multe nume grecesti - ntre ele unele ale

grecilor rmasi la Brasov - care ns se pare c si vedeau
de negotul lor si care traiau bine cu romnii. Erau si
multicei armeni, veniti si ei din mprtia turceasc, si
ctiva slavi balcanici. Parc suntem pe vremea papii
Bonifaciu al noulea, care vorbeste de levantinii oploii
n acest centru comercial si unii prin religia lor.
La nceput casina era numai a negustorilor, care discutau
aici afacerile lor, la o ceasc de cafea neagr si la un
ciubuc. Ei se strngeau n jurul unuia mai crturar, care le
citea cu voce tare "Gazeta de Transilvania", "Kronstdter
Zeitung" sau "Curierul" lui Eliad. Cnd venea la Brasov
un negustor din alte prti, el era introdus ca oaspe de un
membru al casinei.
Acest caracter exdusiv fu ns n curnd prsit.
Negustorii iubitori de cultur, ca Gheorghe Nica sau Ni
Iuga, introduser mai nti ca membri ai casinei pe
Gheorghe Baritiu, Iacob si Andrei Muresianu, iar cnd fii
de-ai negustorilor brasoveni se ntorceau de la studiu din
Viena, era natural ca ei s umble la aceeasi casin ca
ptrintii lor. Dar un Pandeli Dima, ajuns odat membru,
introduse si alti profesori ai nou nfiinatului gimnaziu. In
scurt vreme, numrul negustorilor vechi scznd si
nevenind altii n locul lor, casina negustoreasc deveni cel
mai democrat club, n care protopopul sttea la aceeasi
mas cu judectorul si cu morarul Serban, avocatul cu
"concipistul" lui, functionarul de banc si mcelarul
Brbuceanu cu btrnul Purcrea, care umbla n portul din
Schei, cu cioareci si cmasa iesit.
377

Ca si odinioar, n sala de lectur a casinei erau gazetele:

mai numeroase si n mai multe limbi. Cteva, mai ales
cele umoristice, ilustrate. Din cnd n cnd mai aducea,
cnd se ntorcea din Bucuresti, cineva vreun numr din
foile oprite de a trece peste granit. Lumea se arunca
asupra lor si le comenta cu pasiune. Chiar si dasclul
Aron, judecatorul Pop, negustorul Sbdeanu sau
profesorul Pantu, care de obicei nu ridicau ochii de pe
gazet, pn nu isprveau de citit si anunturile, luau parte
acum la discutii. De asemenea se comentau cu voce tare
nouttile senzationale, att de rare la Brasov, nct meritau
ca si ei s lase jurnalul si s asculte pe cel ce aducea
stirile. Cutare scandal la Curte, ncendiul Teatrului
imperial din Viena, atmosfera mbcsit din Bosnia si
Hertegovina dup anexiune, traiul scandalos al regelui
Milan al Serbiei, a crui soie, Natalia, era romnc, cte
un cutremur de pmnt sau potopul de la Seghedin - cine
zice c nu se ntmplau si pe vremea mea lucruri vrednice
de a fi comentate n casin?
Recordul acestor stiri senzationale l-a btut drama de la
Meyerling, rmas pn astzi un mister. Principele
mostenitor al Austriei, Rudolf, singurul fiu al mpratnlui
Francisc Iosif, a fost gsit mort, mpreun cu amanta lui,
baroana Vecsera, la castelul de vntoare de la Meyerling,
lng Viena. Versiunea curent era c cei doi amanti s-au
sinucis, vznd c nu se pot cstori, cci Stefania, sotia
lui Rudolf (care s-a cstorit mai trziu cu un aristocrat
ungur), nu voia s divoreze, divorul fiind dealtfel oprit
de biserica catolic.
378

In aceast versiune nu prea credea nimeni. Se rspndeau

fel de fel de stiri despre o ceart ntre cei doi amanti,
despre un complot politic la care a luat parte si Rudolf,
nerbdtor de a ajunge pe tron; se vorbea de disparitia
misterioas a lui Bratfisch, vizitiul care-l aducea pe
Rudolf la castelul su de vntoare; se ddeau amnunte
despre felul n care a ajuns vestea la Viena, care i-a fost
comunicat mpratului de confidenta acestuia, doamna
Ecaterina Schnatt, la propunerea chiar a mprtesei; se
stia c tatl baronesei Vecsera trise ca pictor n Bucuresti,
etc. Scurt timp dup moartea lui Rudolf, a disprut din
Viena si arhiducele Ioan care, plecnd n Argentina sub
numele de Johann Orth, a naufragiat. Intre drama de la
Meyerling si disparitia lui Johann Orth trebuie s fi existat
o legtur; lumea fcea comentarii din cele mai fantastice.
Acum, n 1946, a aprut ntr-o revist ilustrat din Elvetia,
o notit care pare a da explicarea enigmei. Iscndu-se o
ceart ntre Rudolf si baroana Vecsera, aceasta l-a lovit n
cap cu o sticl de sampanie, omorndu-l pe loc.
Arhiducele Ioan, care era de fa, a scos atunci revolverul
si a mpuscat-o pe baroan. Imediat a plecat apoi la Viena
si s-a prezentat mpratului. S-a lansat atunci versiunea cu
sinuciderea iar arhiducelui Ioan i s-a dat ordin s se fac
nevzut. El nu s-a dus n America de Sud, cum se spunea,
ci n Suedia, unde a trit pn la adnci btrnee,
necunoscut de nimeni si cstorit cu o suedez, cu care a
avut trei fete. Uneia din acestea, cstorit si ea cu un
suedez, i-a mrturisit, nainte de moarte, tatl ei adevrul
despre moartea lui Rudolf si dispariia ashiducelui Ioan. In
posesia ginerelui lui se gseste un geamantan cu
379

documente, care ntresc spusele lui si descoper, dup

aproape aizeci de ani, adevrul.
Cu un interes tot att de viu erau comentate stirile ce
veneau de la cealalt Curte, de la Bucuresti si Sinaia.
Nscut tocmai n anul rzboiului ruso-turc, la care a luat
parte att de glorioas si tnra ostire romn, am fost n
cea dinti tineree martor al marelui si ndelungatului
rsunet ce l-a avut acest rzboi la Brasov. Doamnele si
aduceau aminte de ajutorul dat de ele serviciului sanitar
romn, domnii de contributia lor si de faptele eroice ale
celor ce s-au dus ca voluntari cu ostirile romne. Toate
aceste amintiri si stiri nou n legtur cu rzboiul formau
mult timp subiectul de conversatie n casin. Se vorbea cu
entuziasm de purtarea eroic a ofierului ardelean Moise
Grozea, trecut n armata romn, si pe care vistavoiul lui
l-a scos de sub drmturile cauzate de explozia unei
grenade la Grivita, unde s-a luptat cu att eroism. El, care
ajunse mai trziu general de corp de armat, era nsurat cu
o brasoveanc, fiica lui Iacob Muresianu. Plevna, Grivita
si Smrdan erau titluri de glorie, cuvintele cu care
domnitorul a ntmpinat ghiuleaua ce a explodat n
apropierea lui, moartea eroic a lui Valter Mrcineanu,
poeziile din rzboi ale lui Alecsandri si dorobantii lui
Grigorescu se recitau si se artau cu mndrie. Istoria
glorioasei campanii se cunostea dm cartea colonelului
Vcrescu si cea a nsudeanului Alexi.(*
(*

Este vorba de lucrarea memorialistic a lui T.C. Vcrescu,

Luptele romnilor n rezbelul din 1877-1878 (2 vol.), Bucuresti,
1886-1887, si de cartea lui A.P. Alessi si Masim Pop: Resbelul
orientale ilustrat, aprut la Graz n 1878.
380

Cnd n 1881 Carol I s-a ncoronat cu coroana regal de

oel, din Brasovul apropiat a placat o deputie de domni
si doamne la Bucuresti. La casin se povestea cum pe
drum, ploile de primvar au rupt un pod si cltorii din
tren au trebuit s fac o transbordare, mpreunat cu multe
peripetii. [...].
Si deoarcece se pare c e scris ca mostenitorii tronului s
nu fie scutiti de soart, cronica senzational a Brasovului,
cu un serviciu special la casin, a avut un subiect palpitant
de conversatie cnd s-a rspndit stirea despre
ntreruperea brusc a unui nceput de roman de dragoste
ntre Ferdinand si domnisoara Vcrescu si plecarea
acesteia la Paris, unde a trit ani ndelungati expatriat.
Am avut parte ca s aud din gura Elenuei Vcrescu
despre ntlnirea, n capitala Franei, a reginei Maria cu ea,
dup ce trecuse de mult vpaia ntiei tinereti.
Evident c cele mai vii comentarii din casin priveau
politica guvernului din Budapesta fa de romni, sau
evenimente care aveau o legtur cu noi. Huiduirea lui Ilie
Mcelariu n parlamentul din Budapesta, dup care a
urmat politica de pasivitate, revoltase pe toti romnii.
[In urma ncheierii pactului dualist (1867) Transilvania a fost
ncorporat cu totul la Ungaria, desfiinndu-i-se ultimele
rmie de autonomie. Realizndu-se fr consimmmtul
romnilor - care constituiau majoritatea populatiei
Transilvaniei - si mpotriva voinei lor, acest act a fost viu
criticat de burghezia ramn, att n pres ct si n cadrul
381

parlamentului maghiar.
Printre cele mai curajoase luri de pozitie se numr
interventia lui Ilie Mcelariu din 7 martie 1867, cnd acesta a
ncercat s-si rosteasc, n limba romn, cuvntarea n
parlament. Intrerupt violent de presedinte si huiduit de
reprezentantii oligarhiei maghiare, el si-a continuat discursul
n limba maghiar, criticnd aspru noile legi, menite s
mpiedice dezvoltarea fireasc a naiunii romne. Alte
discursuri sunt rostite cu prilejul ncriminrii de ctre
autoritti a Pronunciamentului de la Blaj si apoi n cadrul
dezbaterilor privind noile legi din 1868: legea nationalittilor
si legea nvmntului, ambele cu adnci implicaii n viata
politic si cultural a nationalittilor nemaghiare din AustroUngaria.
Insuccesele nregistrate de deputaii romni n parlamentul din
Pesta i determin pe fruntasii burgheziei romne din Ardeal la
o mai strns colaborare cu masele populare, iar fa de
autoritti, la adoptarea unei politici de boicot, de rezieten
pasiv. Departe de a nsemna inactivitate, "politica de
pasivitate" a marcat o epoc de importante actiuni politice si
culturale n ultimele decenii ale veacului trecut, actiuni care culminnd cu miscarea memorandist, au avut urmri
binefctoare n dezvoltarea spiritului naional la romnii din
Transilvania si, implicit, la pregtirea marii uniri din 1918.
(Vezi pt. detalii V. Netea, Lupta romnilor din Transilvania
pentru libertatea national (1848-1881), Buc., 1974, p. 351384).]

Implinirea a o suta de ani de la revolutia lui Horea si

aparitia crtii lui N. Densusianu (cunoscut brasovenilor de
cnd se stabilise ca avocat n acest oras), interzis de
382

cenzura din Budapesta, era mult discutat.(* Cu drept

cuvnt, cci judecnd dup ecoul mare produs n Apus de
condamnarea celor trei conductori ai ranilor rsculai,
aceast miscare revolutionar a zguduit mai mult dect
vile Carpatilor. Odat am cumprat la un anticar o
"Istorie universal" n 16 volume, de la nceputul veacului
trecut. Fiecare volum avea o ilustraie. Cel din urma da
chipul lui Horea tras pe roat.(**
(*

Este vorba de monografia lui Nicolae Densuianu despre

rscoala condus de Horea, Closca si Crisan, aprut la un secol de
la desfurarea acesteia si intitulat: Revolutiunea lui Horia n
Transilvania si Ungaria 1784-1785, (Bucuresti, 1884). N.
Densuianu locuieste la Braov a perioada 1873-1877.
(**
Istoricul francez Cl.Fr.X. Millot, membru al Academiei
Franceze, a scris n a doua jumtate a veacului al XVIII-lea o
istorie universal (epocile: veche, medie si modern) care a aprut
la Paris, ultima editie n 1775, n 14 volume.
Aceast lucrare a cunoscut o larg circulatie si a beneficiat de mai
mutlte traduceri (inclusiv n l. romn - pentru epoca veche aprut la Sibiu n 1798, sub titlul Inceputurile temeinice ale
istoriei de obte).
Cea mai important traducere este cea realizat, n limba german,
de W.E. Christiani, profesor la Universitatea din Kiel, care a
adugat lucrrii lui Millot (decedat n 1785) perioada anilor 17751790, cuprins n ultimele volume - 15 si 16. Astfel, volumul 15,
tratnd perioada 1775-1785, se ocup si de rscoala lui Horea.
Fiecare volum are cte o ilustratie reprezentnd cel mai de seam
eveniment din cele tratate n cuprinsul acestuia. Ilustratia
volumului al 15-lea reprezint prindenea lui Horea de ctre
soldatii imperiali fapt care atest, odat mai mult, ecoul european
de care s-a bucurat rscoala din 1784-85. (Vezi pe larg N. Edroiu,
Rsunetul european al rscoalei lui Horea, Cluj-Napoca, 1976).
383

Cnd n 12 octombrie 1895 s-a ncheiat ntia cstorie

civil la Brasov, inovatia aceasta a strnit, n mod firesc,
discutii aprinse.(* Se vorbea mult de comasarea, nedreapt
pentru elementul romnesc, din 1888,(** firete, de vreun
(*

Cu intenia de a-si adnci imixtiunea n treburile interne ale unor

institutii autonome cum a fost biserica, n vederea maghiarizrii forate
a populaiilor nemaghiare si negermane din Austro-Ungaria, guvernul
de la Budapesta prezint corpurilor legiuitoare n 1894 proiectul de lege
"Despre introducerea matricolelor de stat" si proiectul "Despre
obligativitatea cstoriei civile". Urmrind s scoat de sub patronajul
legal al bisericii dou din cele mai importante evenimente (marcate
oficial prin acte) din viaa oricrui individ - nasterea si cstoria autorittile sperau ntr-o accelerare a procesului maghiarizrii forate.
Viu criticate n parlament si n Casa magnailor de ctre reprezentantii
nationalittilor asuprite si de ctre capii bisericii, aceste proiecte au
declanat aciuni de protest n ntreaga ar. Cu toate acestea, cele dou
legi au fost votate, iar punerea lor n practic, cu un an mai trziu, a
prilejuit noi proteste din partea celor vizati.
(**
La cererea insistent a moierilor, guvernul din Budapesta a elaborat
n 1880 legea XLV privitoare la comasri, lege care cuprindea clauze cu
grave urmri pentru mica proprietate rneasc. Printre altele, aceast
lege prevedea c "orice proprietar a crui avere atinge cel puin a 4-a
parte din hotarul unei comune, poate cere comasarea", adic - n-o mai
spunea legea - are dreptul de a-si stabili proprietatea ntr-un singur loc,
evident cel mai avantajos si fertil din hotarul comunei. Acordnd
nsemnate prerogative organelor judiciare, usor de corupt, legea
comasrilor a devenit un instrument eficace n mna mosierilor pentru
a-i "rotunji propriettile n detrimentul fostilor iobagi si jeleri
urbariali.
Cum era de ateptat, aplicarea ei si comasrile nedrepte au strnit un val
de proteste si nemultumiri mai ales n rndurile rnimii, care n unele
cazuri (Ocna Sibiului n 1885; Fechetu-Bihor 1887; Feldiu-Nsud n
1890) s-au transformat n adevrate micri (v. Iosif Kovacs,
Desfiintarea relatiilor feudale n Transilvania, Cluj, 1973, p. 153-160).
384

nou proces de pres cu condamnarea la nchisoare a celui

rspunztor de articolele publicate si, ceea ce era mai
dureros, cu confiscarea unei prti a cotei ce jurnalele erau
obligate s o depun, ca un fel de cautiune. Autorittile
stiau c n cele mai multe redactii erau oameni, mai ales
tipografi, care erau fericiti s sufere temnia pentru cauza
national, si numai rare erau cazurile cnd autorul
articolului i arta numele si si fcea o glorie s trimit
corespondenta din Vat sau Seghedin, unde i fcea
"cura". Mai stiau acestea c gazetele romnesti erau srace
si n-aveau cum s pun la loc confiscarea banilor. Totusi
se gsea leac si pentru acest neajuns. Din actele secrete ale
politiei brasovene, publicate nu demult, reiese c acolo se
stia, sau cel putin se bnuia c drumurile la Bucuresti ale
printelui Voina, sau ale directorului "Albinei", Valeriu
Bologa, aduceau salvarea de cele mai multe ori. Pstrez ca
document al vremii, o adeverin a lui Aurel Muresianu
despre o asemenea sum, primit de la un unchi al meu,
care era director la Banca Naional.(*
(*

Intensificarea msurilor de opresiune national, exercitate de autorittile austroungare mai ales dup ncheierea pactului dualist (1867), se soldeaz, printre altele, cu
sporirea legturilor romnilor transilvneni cu "ara". Ca urmare, tot mai multe
fonduri provenind din veniturile umor societti anume create ("Transilvania",
"Carpaii", "Liga cultural"), din donatii sau colecte, iau drumul Ardealului, prntru a
salva existenta unor publicatii romnesti si a achita multiplele amenzi aplicate
redactorilor.
Cile parcurse de aceste ajutoare sunt foarte variate, cel mai adesea ns mijlocirea
fcnd-o anumite persoane de ncredere. Dintre acestea, numele lui V.P. Bologa, al
doctorului P. Cioran, al facmacistului A.I. Ciurea, al protopopilor Voina si Saftu sunt
des ntlnite n documentele si corespondena vremii.
Un sprijinitor al luptei nationale din Transilvamia a fost si avocatul Teodor Nica,
unchiul lui Sextil Puscariu, care - stabilit la Bucuresti - detinea functia de director al
Bncii Nationale a Romniei. (Vezi pentru detalii S. Polverejan si N. Cordos,
Miscarea memorandist n documente (1885-1897), Cluj, 1973, p. 149-188).

385

Dar s lsm pe pensionari la gazetele lor si s trecem n

celelalte dou ncperi ale casinei, n care lumea era mai
glgioas si mai vesel. In mijlocul camerii celei mari era
biliardul, cu postavul lui verde, destul de petecit. La el
jucau cam aceiasi juctori, profesorul Lazar Nastasi, care
ntovrsea loviturile cu cele mai fantastice miscri ale
corpului cnd bila trecea pe delturi, colegul lui, Pandeli
Dima, care juca elegant si linistit "duple"-urile lui lungi si
"recus"-urile la care adesea fcea cte un "kix", ca toti
biliardistii ce si-au pierdut antrenamentul; mai trziu
Steric cel tcut, cu frumoasele lui "buzera" si cu seriile
lui de cte douzeci, si alti juctori de ocazie, care cnd nu
aveau partener, l luau pe Nicolae, ngrijitorul casinei, care
ntrerupea jocul ca s aduc unui membru cte o cafea
neagr sau o dulceat.
In jurul mesei de biliard erau msuele de sah sau, dac le
ntorceai scndura din mijloc cu musamaua verde
deasupra, de crti. Sah nu juca deodat dect o preche,
rar dou. Cnd juca profesorul Percea, la masa de joc era
liniste deplin dar cnd luca profesorul Bunea, pierderea
fiecrui "fugar" - nebun - sau cal era ntovrsit de
comentarii nesfrsite.
La una din mesele din colt, sau la dou, era partida
obligatorie de "saizeci si sase", pe care o juca "Vrul",
adic mcelarul Brbuceanu, cu avocatul Sorescu, sau
Nache Dusoiu cu Ueveghes. In cazul acesta, n jurul mesei
se strngeau "chibiii", btrnul Niculi Ciurcu, ceva mai
tnrul "Mam", si avocatul Pucariu, cel cu barba alb. Ei
rdeau cu poft de glumele piprate ale lui Sorescu si faa
386

serioas a lui Ueveghes, cind i "tia" asul de "adut" al lui

Nache cel zpcit, care se zpcea si mai tare cnd l luai
cu repezeala. Numai la urm, cnd juctorii si numrau
"punctele", Nache, controlnd nc o dat numrtoarea,
zicea mirat: "Nu stiu unde e asul de adut, cu care aveam
saizeci si sase, cci am avut si un douzeci la rosu". Pn
si Mam cel tcut rdea cu poft si povestea ce crti avuse
Nache fr s le mai stie, numindu-le ns cu numirile
ntrebuintate n Schei: "coz" n loc de atu, "tuz" n loc de
as, "schiop" n loc de valet, sau "untr", cum i se spunea la
Brasov, "plosc" n loc de "dub", adic pica din crtile
frantuzesti, "cri" n loc de zecele din crti si altele.
Crti se juca cu cele 32 de foi unguresti, avnd asii cu
chipurile celor patru anotimpuri, sau cu patru poeti sau
oameni mari ai ungurilor: poetul Petofi ca as "rosu",
Eotvos ca as de "dub", Vesselenyi ca as de "ghind" si nu
mai stiu care poet ca as de "verde". Cu aceste crti se juca
si "dardl", mai rar pichet, iar duminica, la masa mare
mbrcat n postav verde din camera cea mic, "douzeci
si unu", sau mai ales "ferbel". Acesta se incingea cu
deosebire cnd venea cte un oaspe si mergea uneori
pentru sume destul de mari pentru membrii cu venituri
modeste ai casinei. De profesorul Nastasi se povestea c
odat a cstigat banii cu care a cumprat pentru fetele lui
un "clavir".
In cursul sptmnii se juca ns pe mize mici. Dup
socoteli complicate pe tbliele de "prfrance"
cstigtorul se alegea, mai adesea, cu douzeci sau treizeci
de creitari. La masa de "saizeci si sase" ncalte, se juca de
387

obicei pentru plata crtilor - adic zece creitari - iar cnd

unul avea ghinion - la Brasov i se spunea "pehi" - mai
avea de pltit si cafeaua neagr sau dulceaa ce o lua
partenerul.
Intre jocurile de crti, cel mai amuzant era "preferantul
ilustrat", cnd l jucau popa Saftu cu Pandeli Dima si
directorul Onitiu. Profesorul Dima avea de obicei la jocul
de crti ghinion att de mare, nct si cnd se aseza lng
cineva, ca "chibi", acesta pierdea cu siguran. La
"preferant" juca foarte prudent, dar totusi uneori se avnta
s anune cte un "mizr". Desi nu avea dect o greseal
nensemnat, cu ghinionul lui proverbial "cdea" de
cteva ori. Atunci se aduna toat casina n jurul mesei lui
Dima, i atrna de gt un lan, ca al primarului, iar popa
Saftu scotea din gur tigara "de piele" si intona, secundat
de Onitiu, o cntare care fcea parte nelipsit din ritualul
jocului, ca si glumele nevinovate dar spiriruale ale
avocatului Sani Strvoiu, care "chibia".
Cel ce fcea mai mult haz era ns conul Alecu Petric, un
stlp nelipsit al casinei, de cnd iesise la pensie si a revenit
la Brasov, unde tria cu printii si, foarte btrni. Lui i se
permitea orice observatie si glum. Cnd doi insi jucau
biliard, el urmrea jocul cu mare atentie si, din cnd n
cnd, si ddea cu prerea: "D-i una peste bot", adic
loveste bila dintr-o parte, sau "dup ea", adic "coul". In
timpul acesta el se nlta n vrful picioarelor si se lsa pe
clcie, fcnd, la oarecare distant de biliard, de cteva
ori aceast miscare legntoare.
388

"Cum a fost povestea cu papagalul?" se fcea c nu stie

Sani Strvoiu. Atunci Ueveghes l ntreba: "Ce, nu stii?" si
ncepea s povesteasc ptania lui conu Alecu, cnd s-a
dus, ca n fiecare lun, n ar s-si ncaseze pensia de
telegrafist, pe care trebuia s o aduc mamei lui. In
schimb, ea i ddea locuin, haine si mncare si o mic
sum pentru casin si tigri. Dar aceste drumuri n ar
erau foarte ispititoare, cci pe la Azuga si Predeal avea
prieteni vechi, cu care conul Alecu s-ar fi oprit bucuros la
un pahar de pelinas.
Odat nu putu rezista ispitei, si dup o uic si pelin veni
la rnd vinul. Baterie se urm dup baterie, pna ce din
pensia pe o lun nu-i mai rmsese dect un pol. In gara
Predeal, conul Alecu, vznd trenul ce avea s-l duc
acas, fu deodat coplesit de remuscri, si mai ales de
teama de maic-sa cnd se va ntoarce cu mna goal.
Apoi trecu, din ntmplare, pe lng el un om cu un
papagal. Ce-i trecu atunci ca un fulger prin mintea lui
aburit de vin? Papagalul, cu culorile lui vii, i se pru c e
salvarea. Izbuti s-l cumpere cu cei douzeci de lei ce i-au
mai rmas.
Ajuns acas, se isc ntre el si mum-sa urmtorul dialog:
"Mirosi a vin, prpditule. Iar ai but!"
"Ho! ho!"
"Ce hoho? Adu pensia!"
"Ti-am adus ceva!"
"Las c-om vedea noi! Deocamdat pensia!"
"Iat-o"! zise conul Alecu, rznd, si scoase papagalul pe
jumtate mort din geant.
389

Mam-sa, o bbu mrunic, era aproape s lesine de

spaim, cnd pasrea se repezi asupra ei, dnd din aripi. A
doua oar era s lesine cnd i-a spus c daduse toat
pensia pentru ea.
"Eu am auzit c, ca s-si scoat paguba - se amestec n
vorb un functionar tnr - a jumulit pasarea si a pus-o s
fiarb. A fiert patru ceasuri, dar..."
Acest adaus nu mai era ns pe placul lui conu Alecu, care
se uit cu sprncenele ncruntate la cel ce nscocise acest
adaus la povestea papagalului.
"Las-l s brfeasc - zise mpciuitor nvttorul Butnaru,
poreclit Mo Corbu, de cnd jucase pe acest personagiu n
Crai-nou, opereta lui Ciprian Porumbescu - asa e lumea
nou de astzi. Hai s facem un saizeci si sase, cci am
poft de o cafea".
Conu Alecu se asez fr nici o vorb la masa de joc,
aruncnd numai o privire lung celui ce pusese papagalul
lui la fiert. Partida de crti era sigur c o cstig, cci era
mester mare n acest joc si i surdea perspectiva s-l bat
pe Mos Corbu. Aduse deci dou tblite cam uzate, cret cu
vrful tocit si o preche de crti vechi, cci la "saizeci si
sase" nu se luau crti si tblite nou.
Pe cnd si numra cu o singur mn - cci n cealalt
tinea tigara aprins - loviturile, deodat se aude de la masa
vecin:
"Contra!"
"Re!"
"Sub!"
"Hirsch"
Aceste cuvinte scurte, care se urmar prompt, ca niste
390

replici ameninttoare, veneau de la juctorii de calabrias,

care se "contrau" si "recontrau" si ajunseser pn la
"cerb" nemtesc. In sal se fcu liniste si toti ceilalti
juctori puser crtile lor pe mas, cu faa n jos, si
nconjurar masa unde se ddea meciul cel mare ntre trei
jucatori mari, un profesor de matematici, deprins s
calculeze bine, un funcionar de la "Albina", care stia ce
va s zic s iei repede o hotrre cnd conjunctura e
favorabil, si un tnr avocat venit de curnd la Brasov de
la Budapesta, unde erau marii juctori evrei de calabrias.
Cei doi cu crtile bune stteau tare pe pozitiile lor, unul
avnd n mn patru asi - ei fceau singuri optzeci si patru
de puncte si anulau alte figuri posibile - cellalt avnd
"bela", adic "obarul" si "craiul" - dama si popa "nouaca", care numra paisprezece, si fiind "scart" la o
coloare, deci avnd siguranta c-i va "bate" un as.
"Otile stau fa-n fa", dar nainte de a ncepe jocul, cel
de-al treilea juctor, care avea carte slab, zise uitndu-se
la profesorul Bunea (care nu se rbda s nu dea sfaruri
juctorilor si chiar s le ia cartea din mn si s joace cu
ea):
"Chibiii s-i ie gura!"
Cel care dduse contra "iese" cu asul de "verde": "patru
ai!" Cel ce a dat recontra l "taie" cu popa de "adut":
"bela". Al treilea "unge" "decarul".
"Am iesit cu verde", insist cel cu contra. "Vd, dar nam!"
Lovitura aceasta neasteptat e decisiv si chibitii nu mai
au interes s urmreasc jocul.
Nu-l vom urmri nici noi, ci vom privi un moment cu
391

atentie pe juctori. Doi din ei, profesorul si avocatul, vin

de la Universitatea din Budapesta si aduc de acolo
obiceiuri si jocuri nou, necunoscute pn atunci la
Brasov, unde pe vremuri erau numai profesori ce au
studiat la Viena si vreo patru-cinci avocati romni ce nu-si
fceau concurent si erau sftuitorii tranilor romni, cnd
acestia se "mprocesuau" cu ungurii si sasii. Acum se
schimbaser lucrurile. Avocatii romni se nmulteau si
"candidatii de avocati" aduceau maniere unguresti si
fceau practica n "cancelariile" unor avocati moderni,
care nu aveau mil cu printii lor rani.
Tocmai n copilria mea se petrecea aceast schimbare
mare n societatea romneasc, de care se resimea si
casina negustoreasc, cu obiceiurile ei patriarhale de
odinioar. Bncile cu functionarii lor, ce aveau ocazia s
cunoasc de aproape lupta grea economic a ranului
romn din Ardeal, erau n mod firesc elementul de
legatur cu vremile nou, preocupate de chestiuni
financiare si economice.
Vizita noastr la Casina romn din Braov ne-a servit s
surprindem cteva aspcte ale curentelor acestea, n cras
opozitie cu epoca precedent. Noi, tineretul, aveam ns
prea putin pricepere pentru vremile nou, ci am rmas cu
predilectiile si educatia unei generati mbibate de
umanism.

392

"GAZETA TRANSILVANIEI"
Dac amintirile mele despre Casina romn care atunci era
n etajul nti, deasupra farmaciei "La Urs", la nceputul
Uliei Scheilor, dateaz mai mult din epoca urmtoare,
cnd veneam la Brasov ca student universitar de la studii
si casina era n Trgul Grului, despre "Gazeta
Transilvaniei" mi aduc bine aminte de cnd eram copil si
mai ales "student" n liceu si intrasem n sirul
colaboratorilor ei. Pasii mei m duceau de multe ori spre
casa mic cu un etaj, din pia, a crei curte lung ajungea
pn la zidurile exterioare ale orasului.
Cea dinti amintire se leag de jubileul de cincizeci de ani
al "Gazetei". Pe atunci eram mic, dar mi aduc aminte c
despre acest eveniment se vorbea mult n casa noastr,
unde bunica povestea de vremile cnd tatl ei ncuraja pe
primii ei redactori si i ajuta s poarte cheltuielile cu
tiprirea primei foi romnesti.
De Iacob Muresianu, redactorul "Gazetei" n cursul anilor
grei de la nceput, se spunea c se va retrage cu totul, fiind
prea btrn, si n locul lui avea s ia conducerea fiul lui,
Aurel, care de curnd se ntorsese ca doctor n drept de la
Viena, unde fcuse o scoal special de jurnalist. De
venirea lui n fruntea foii se legau multe sperante.
In ziua jubileului se form un cortegiu festiv, n fruntea
cruia pseau cei doi btrni, mici de stat si albi de ani,
Gheorghe Baritiu si Iacob Muresianu. O retragere cu tore,
seara, mrea aspectul srbtoresc al festivittii, iar un
393

numr special, cu multe contributii si cu reproducerea n

facsimile a paginei dinti, cu chirilice, a primului numr
din "Gazeta", apru tot cu prilejul acesta.(*
Nu trecu mult vreme si un alt cortegiu pleca din faa
casei n care era redactia si locuinta directorului ei. Dar
convoiul era acum trist, cci el avea s duc la cimitir pe
Iacob Muresianu. La carul funebru erau nhmati sase cai,
acoperiti cu postav negru, si ntre cei ce petreceau pe mort
era generalul si autoritile locale, alturi de numerosi
prieteni si admiratori. Acest aspect srbtoresc al
nmormntrii m-a impresionat, n copilrie, deosebit.
Mai trziu, n "gimnaziul inferior", invidiam pe ctiva
colegi de scoal, care erau "jurnalisti", cci mergeau seara
la "Gazet" s ndoiasc filele iesite proaspt din
tipografie si s ajute la lipirea benzilor cu adrese. Abia
mai trziu ajunsei si eu n redactie, cu ajutorul lui Cornel
Scurtu, fratele mai mare al unui coleg, care era redactor al
foii, dnd traduceri pentru foiletonul ei sub pseudonimul
Ucu Paulo.
(*

"Gazeta de Transilvania", primul ziar politic romnesc, a aprut

la Brasov n 12 martie 1838. Datorit spiritului su patriotic si
aportului pe care "Gazeta Tramsilvaniei l-a adus luptei romnilor
pentru nfptuirea statului national unitar romn, aceast dat a
fost considerat ca un adevrat eveniment istoric. In consecin si
aniversrile ce i-au urmat au constituit momente festive pentru
romni, marcate prin diferite manifestri culturale si aparitia unor
volume jubiliare, ca cel din 1888, din 1908 si, mai recent, lucrarea
intitulat 130 de ani de la aparitia "Gazetei de Transilvania",
1838-1968 (Brasov, 1969).
394

Redacia Gazetei Transilvaniei: Iacob Mureianu, Aurel

Mureianu i angajaii ziarului

Nu voi uita niciodat odaia nrunecoas unde era redactia

"Gazetei", n care aveam de acum si eu intrare. Pe pretele
din fa al camerei spatioase era portretul n ulei al lui
Iacob Muresianu, mprejmuit cu o band lat, tricolor;
ntr-un col, bustul turnat n ipsos al lui Andrei Muresianu,
de sculptorul (si muzicianul) Traian Muresianu; la preti,
niste dulapuri cu volumele in folio ale anilor vechi ai
"Gazetei" si niste divane si fotolii mari, de piele neagr,
pline cu gazete, din care redactorii interni tocmai si
scoseser materialul. Intr-un col era masa unde lucra
395

administratorul, mosneagul Niculit Flustureanu, care

luase locul fratelui su n aceast functie grea.
In mijlocul camerei era o mas mare de brad, plin de
hrtii rvsite, la care lucrase Baboianu, veselul interpret
al rolurilor comise n piesele jucate de teatrele de diletani,
Silvestru Moldovan cel mruntel, autorul unei crti despse
"ara noastr", iar acum luau loc Maior, Scurtu, fiul
profesorului de la scoala real, si Traian Pop. Acesta fcea
si poezii. Cnd ncepuse s le publice, brasovenii vorbeau
de el ca de un talent nou. Dar cu timpul ncetar s mai
apar poezii de-ale lui, fie c nu mai avea ce s spun n
ele, sau c munca grea si istovitoare n redactie l epuizase
de tot. A si murit nebun, sracul.
Un adevrat martir anonim al gazetriei ardelene a fost
cellalt redactor, Grigore Maior. Negricios, slab, cu barba
rar n jurul obrazului smead si cu ochii speriati n fundul
capului, acest salahor al condeiului muncea de dimineata
pn seara, nestiut de nimeni. Cnd corespondenele
externe lipseau, el trebuia s le nlocuiasc, sau, ceea ce
era si mai obositor, trebuia s dea o form convenabil
celor scrise de niste agramai. El traducea din foile strine
informatiunile, avea vesnic grija ca tonul gazetei s
rmn decent si, mai ales, s nu jigneasc suceptibilitti
si s nu strneasc interventia procurorului ungur. Cu
toata grija lui, tot a trebuit s nfunde de cteva ori temnita
de stat din Seghedin. Ct sttea nchis, era timpul unei
cure de recreatie. Nebunia a pus capt si vietii acestui
gazetar vesnic surmenat.
Gazetele ardelene, crora primii gazetari le aleseser
formatul si mprtirea materialului dup model nemtesc,
396

se deosebeau mult de jurnalele din Romnia, redactate

dup cele franceze si, prin "Universul" lui Cazzavilan,
dup cele italiene. Toate se deosebeau ns de gazetele de
astzi, cnd se poate spune c avem cteva trsturi
romnesti n felul de-a face o gazet.
Ceea ce lipsea cu desvrsire "Gazetei" era partea
senzational - asasinate, furturi, escrocherii, sinucideri,
incendii, copii gsiti, certe urmate de bti etc. n toate
orselele din tar, descrise cu cele mai amnuntite stiri
culese la faa locului. Adevrat c asemenea lucruri se
ntmplau mai rar la noi, dar chiar cnd corespondentii le
aminteau, o fceau fr s insiste asupra amnuntelor,
dintr-un fel de decen gazetreasc ce nu ddea faptului
divers spatiul rezervat n gazet unor lucruri mai
importante. Cititorii aveau o mare ncredere n ceea ce
citeau. Ceea ce se tiprea era sfnt. Despre profesorul
Oroianu de la gimnaziul din Brasov se povesteste c
venind ntr-o zi la scoal, surprinse pe un elev mncnd
brnz nfsurat n "Gazeta Transilvaniei". Profanarea
aceasta - brnz n foaia lui Baritiu si a Muresenilor! - i se
pru att de condamnabil, nct ddu biatului o btaie
zdravna si-i explic cu ce greutti si jertfe se scrie o
gazet romneasc.
In "Gazet" lipseau si anunurile bnoase - afar de
ilustratia cu un pescar lnga care era un pete enorm,
pentru recomandarea emulsiunii Scott si, n calendare,
leacurile ce le recomanda farmacisrul Vertes din Lugoj - si
rubrica despre sport, precum si cea economic si
financiara. Pentru asemenea lucruri nu existau n redactie
397

oameni pregtiti. Acestia s-ar fi cutat si gsit ns, dac

cititorii ar fi avut interes sa fie informati. Puinul ce se
relata despre progrese tehnice se traducea din gazetele
strine la rubrica "Din lumea mare". Interview-urile si
anchetele, att de pretuite de cei ce iubesc reclama, nu
existau nc. Exista ns buna-credint si simtul
rspunderii pentru cele publicate. Mult mai trziu nc,
cnd socrul meu ne surprindea cu cte o veste senzational
adus de jurnalele din Romnia Mare, noi, care cunosteam
felul de a scrie si a dezmini cele scrise, ne exprimam
ndoiala n veridicitatea stirii. "Vestea e autentic rspundea socru-meu - am citit-o doar n gazet!"
In odia de alturi, ntr-un vraf de jurnale n toate limbile,
lucra Aurel Muresianu. El scria n fiecare zi articolul de
fond si veghea cu gelozie ca tonul "Gazetei" s rmn cel
serios si plin de demnitate, de odinioar. Puini si vor da
seama ce nsemneaz s iai n serios menirea ta de
jurnalist, asa cum o fcea Aurel Muresianu. De multe ori,
intrnd, dup scoal pe la patru dup-amiaz, la redactie, l
gseam msurnd cu pasi largi odaia si chinuindu-si cu
degetele de la mna dreapt musca din barba albit nainte
de vreme. Din cnd n cnd venea biatul din tipografie:
"S-mi dati articolul!" Cci "Gazeta" trebuia s intre la
masin si din articolul de fond nu era scris nc nici un
rnd. Alteori articolul fiind gata n minte, trebuia gsit
pentru el un titlu potrivit. "Nu stii un titlu" m ntreba,
dezvoltndu-mi ideile. "Mai bine era s nu fi introdus
titlurile si s pun n frunte numai data, ca la Neue Freie
Presse"! Aceast cutare chinuitoare a unui titlu care s
398

atrag atentiunea cititorilor era o dovad a surmenrii sale.

Dimineaa, sub cuvnt c trebuie s citeasc jurnalele
strine, ca s gseasc subiectul cel mai actual, nu lucra,
amnnd pn n ultimul moment articolul, iar atunci
zorul pe care zilnic i-l ddea tipograful l enerva si l silea
s se nteeasc si mai tare. Cu toate acestea, chiar n anii
din urm, cnd era foarte slbit de boal, el nu lsa pe altii
s scrie primele articole, tinnd cu ndrtnicie la directia
consecvent a foii sale.
Si, de fapt, dac Aurel Muresianu, ca om, trecea de
fantast, si ca jurnalist, de ceva cam greoi, un lucru i
recunosteau si adversarii, c a rmas consecvent, pstrnd
cu sfintenie traditia foii Muresenilor si tinnd cu respect la
misiunea de apostol al jurnalisticei romne din Ardeal.
Pe cnd alte jurnale aveau o tinut mai mldioas si
credeau c n politic uneori trebuie s te adaptezi unor
mprejurri schimbate; pe cnd, chiar n snul comitetului
national, voci tinere vorbeau de schimbare de atitudine,
"Gazeta", ocolind cu tact chestiunile confesionale - toti
redactorii, afar de Scurtu, erau uniti, si Blajul astepta de
la ei mai mult coloare greco-catolic - a stiut s apere
programul national cu ndrjire, sustinnd pasivitatea
parlamentara fa de orice ncercri de lupt activ si de
concesiuni oportuniste.
In urma acestei intransigene duse la extrem, "Gazeta"
pierdu unele simpatii. Abonatii ei nu erau platnici prea
buni si directorul ei trebuia de multe ori s umble singur
s ncaseze abonamentele. Din cauza proceselor de pres,
desi "Gazeta" nu avea asa multe ca alte foi, si a inovatiei
de a scoate duminica un numr dublu, pentru trani, cu un
399

material bogat si cu un pret mai ieftin, cheltuielile cresteau

si nu se acopereau din veniturile tipografiei proprii.
Acest numr de duminic si corespondenele cu stiri
despre miscarea cultural din oraele si satele mai mari ale
Ardealului, la care tinea si directorul si cititorii,
corespundeau cu ideea ce si-o fcuse jurnalul romnesc
din Ardeal despre menirea presei. Luptele politice din
Regat nu interesau - si nu trebuiau s preocupe pe romnii
din Ardeal, care aveau s rmn impariali - iar certele
ungurilor n parlamentul din Budapesta aveau un interes
numai cnd priveau direct sau indirect pe romni. Dar
nfiintarea unei bnci, sau zidirea unei biserici sau scoli n
cutare sat din Tara Brsei, sau reprezentatia teatral a
"tinerimei studioase" din Abrud sau Turda, erau
evenimente ce nu puteau fi trecute cu vederea. Urmnd o
traditie veche ardelean, satul si literatura lui popular
erau n mare cinste. Orsanul din Transilvania nu pierduse
contactul cu satul din care s-a ridicat, iar prin propaganda
ce o fcuse Alecsandri pentru versul popular si prin
raspndirea ce se ddea studiilor de folclor si etnografie,
culegerile produselor muzelor n costum national erau la
ordinea zilei. "Gazeta" se decise deci s editeze o dat pe
sptmn un numr pentru popor, cu sfaturi gospodresti,
cu propagand pentru igien si ridicarea culturii, cu stiri
din toat lumea si cu multe basme, snoave, anecdote si
versuri populare sau scrise n stil popular. Aceast gazet
de duminic era bine redactat, avnd corespondenti
priceputi pe la sate.
Cele dou lovituri ce le primi "Gazeta" n vremea aceasta
400

nu venir nici de la autoritti, nici de la abonaii platnici

ri, ci de aiurea. La Sibiu ncepuse s apar "Tribuna", mai
bine scris, mai mldioas, cu idei mai nou si cu mai
mult curaj. Procesele de pres curgeau grl, si ele i
mreau necontenit aureola de martir. In jurul lui Slavici
si al lui Eugen Brote se grupar cele mai talentate condeie
tinere.
Brasovul negustorilor si al ortodocsilor, dar mai ales al
tinerilor profesori - si acest lucru a fost o lovitur grea
pentru "Gazeta" - era "tribunist". In jurul lui Diamandi
Manole si n jurul profesorilor nou veniti la gimnaziul din
Brasov se strnser multi. Vasile Goldis nu se sfii s scrie
un articol vehement, cu neobisnuitul, n presa din Ardeal,
"hai sictir" la adresa directorului Gazetei. Valeriu Braniste
si btu cu att sarcasm joc de "baba Gazet" si de
interminabila serie de articole de fond "la situatie", scrise
de Aurel Muresianu, nct lucrul se sfrsi cu un duel ntre
Braniste si Scurtu. Acesta din urm umbl mult vreme cu
bratul n crp neagr, iar Braniste scrise din temnita din
Seghedin o serie de articole spirituale, mult gustate de
amicii si.
Prilejul la nentelegerile dintre "Gazeta", credincioas
atitudinii demne si prudente adoptat de Gheorghe Baritiu,
si stilul nervos al tinerilor din jurul lui Slavici, care scria
c "soarele romnismului rsare la Bucuresti" si era un
convorbist plin de temperament, crescut la Viena pe lng
Eminescu, l dadu cuvntarea tinut la solemnitatea
deschiderii gimnaziului, cu ocazia serbrii Sfintei Sofii, de
profesorul Ghit Pop. Sosit de-abia de curnd la Brasov,
tnr si cu faima de poet de talent - a scris si o dram n
401

cinci acte intitulat Horia - cu vocea lui sonor de tenor, la

un moment dat intercal n vorbirea lui versurile populare
despre armele Iancului, pe care "le plou si le ninge, si
n-are cine le-ncinge" In sala gimnaziului se fcu n primul
moment o liniste mormntal, pentru ca n momentul
urmtor toat lumea s izbucneasc n aplauze nesfrsite.
Acest incident putea avea cele mai grave urmri pentru
soarta gimnaziului, care de mult era un spin n ochii
guvernului din Budapesta. Ghit Pop trebui s plece din
Brasov - la Bucuresti, unde ajunse profesor la un liceu; a
murit dup mai multi ani, asasinat de un elev - dar tinerii
profesori si "Tribuna" din Sibiu nu se linistir, ci Braniste
trimise la Brote, iar acesta public discursul cu "armele
Iancului". Brasovenii se desprtir n dou tabere, grupate
n jurul "Gazetei" si al "Tribunei".
Procesul Memorandului, ce veni n 1894 s zguduie toat
suflarea romneasc, aduse strngerea rndurilor si uitarea
dezbinrilor locale. Aurel Muresianu plec la Cluj, ca
aprtor al unuia din cei de pe banca acuzatilor, iar noi,
elevii gimnaziului, citeam rapoartele trimise de el si
publicate n "Gazet", fr s mai avem preferinte pentru
vreuna din foile romnesti.
In istoria jurnalisticii romne din Ardeal, "Gazeta
Transilvaniei" ocup un loc de frunte, desi a rmas o foaie
provincial. Dr. Aurel Muresianu, credinciosul si
ndelungatul ei director, si-a cstigat mai multe merite
dect multi din adversarii si mai populari, care n locul
gravittii acestuia, aduceau zeflemeaua, ce prinde mai
usor la publicul mare.
402

PROCESUL MEMORANDULUI - FILOROMNII O FOTOGRAFIE BUCLUCA

Tineretul brasovean primea, n gimnaziul cu vechi traditii
romnesti, o educatie national pe care nu trebuia s o
propovduiasc profesorii, ci care era n atmosfer; ea
slsluia ntre zidurile lui. Profesorii nu predicau
nationalismul,(* dar erau o pild vie a lui. [...].
Conflictele cu autorittile devenir mai grave cnd
guvernul din Budapesta ordon cteva restrictii, interzise
cteva libertti si introduse niste inovatii suprtoare sau
vexatorii. Cnd am fost opriti s mai purtm chipie cu
panglic tricolor, am pus n locul ei una albastr pe
chipiele elevilor din clasele superioare, galben la cei din
"comerciale" si rosie la cei din clasele inferioare, cautnd,
cel putin la nceput, s iesim la plimbare cte trei, cu
colori diferite, ntr-un sir. Mai greu ne-a czut cnd ni s-a
cerut ca istoria Ungariei si literatura maghiar s se predea
si s se "rspund" numai ungurete. Mai ales elevii din
Regat, care n-aveau de unde sti ungureste, au fost grav
atini de aceast ordonan, care le fcea imposibil
(*

Termenul este preluat din lexicul, nc srac, al veacului al XIXlea si semnific, n acest caz, lupta pentrn meninerea fiinei
naionale, pentru aprarea drepturilor natiunii, ale poporului romn
din Transilvania si emanciparea lui de sub asuprirea strin.
Asadar, "nationalismul" prezent n scolile brasovene, ca si n toate
scolile romnesti din Transilvania, nsemna de fapt - pn la
Unirea din 1918 - patriotism n sensul mplinirii idealului tuturor
romnilor: nfptuirea statului national unitar romn.
403

urmarea gimnaziului din Brasov pn la urm. Imi aduc

aminte de bietul Constantin Ionescu, poreclit Barbarossa,
mai trziu profesor si director al Liceului "Lazr" din
Bucuresti - un elev excelent, care nva ca papagalii
literatura maghiar, fr s neleag nici jumtate din
ceea ce memoriza: "Kis, Kis - care va s zic Kisfaludi;
Kroly - care va s zic Kisfludi Karoly..." Aa mergea,
potincnindu-se, pn ce stia pe de rost toat biografia
poetului maghiar.
In aceast atmosfer ncrcat veni procesul
Memorandului, care tra pe banca acuzatilor pe cei mai de
seam conductori politici ai romnilor din Transilvania,
pentru vina de a fi dus mpratului, pentru care luptaser
n revolutia din 1848, un memorand n care erau nsirate
"graviminile" poporului romn si nedrepttile ce i se fac.
Deputtia n-a fost primit de mprat, iar Memorandul a
fost pus "ad acta", fr ca Franz Iosef s fi avut
curiozitatea s-l deschid. Magnatii maghiari erau bine
organizati la Curtea din Viena, iar mpratul indiferent
fa de romni. Budapesta ns vzu n gestul romnilor,
care nconjurau pe unguri si se adresau direct monarhului,
o crim de nalta trdare, nscennd un proces monstru si
monstruos la Cluj. [...].
In aceast epoc eroic, care a culminat cu procesul
Memorandului, am trit, ca elevi n liceu, momente de
adevrat nlare sufleteasc. Nici profesorii nostri nu
urmreau cu mai puin ncordare fazele acestui proces cu
momente cu adevrat dramatice, si nchideau ochii cnd n
loc s intrm punctual n clas, noi zboveam pe vreo
banc a Dupzidurilor, unde unul din noi citea cu voce
404

tare drile de seam amnunite de la proces. Reciteam

rspunsurile pline de demnitate si curaj date procurorului
de un Cristea sau Coroianu, ne nsufleea oratoria unui
Lucaciu si l vedeam aievea cum se ridic presedintele
Comitetului national, doctorul Ratiu (cruia plebea din
Turda i-a spart ferestrele) si, fcnd un gest larg cu mna
lui de urias, ntunecnd cu umbra ei o parte din sal,
rspunznd la ntrebrile procurorului pline de venin,
enun cu glas ridicat c drepturile unei natiuni nu se
discut, ci se afirm.
Acest rspuns plin de demnitate a sosit tocmai n
momentul cnd acuzatii preau ca sovie, sub amenintarea
temniei grele. In zadar se zbteau cei mai iscusiti avocati
ardeleni, btrni cu experien de vechi aprtori si tineri
plini de elan, ntre care se distingea cu deosebire Amos
Frncu, din neamul moilor ndrtnici si nenfricati, cci
nici argumentele juridice, nici logica faptelor nu puteau
rzbi contra ovinismului. Atunci apru din Bucuresti
Iona Grditeanu, si deodat acuzatii se prefcur n
acuzatori.(*
(*

In timpul desfsurrii la Cluj a celebrului proces memorandist

(7-25 mai 1894), punctul culminant l-a constituit declaratia lui
Ioan Raiu, presedintele Partidului National Romn din
Transilvania, care - printre altele - de pe banca acuzatilor, face
cunoscut lumii ntregi c ceea ce se discut n sala "Redutei" era
nssi existena poporului romn, si c "existenta unui popor nu se
discut, ci se afirm". La redactarea ntregii pledoarii, care inversa
rolurile, tansformndu-i pe acuzati n acuzatori, a colaborat si
juristul bucurestean Iona Grditeanu, trimis de Liga Cultural ca
observator la proces. (Vezi pentru detalii Vasile Netea, Istoria
Memorandului, Bucuresti, [1947], p. 287-296).
405

Toat lumea romneasc era entuziasmat de curajul celor

amenintati cu cele mai grele pedepse, si nu mai putin
corespondentii strini (cci procesul acesta atrase ntia
oar mai cu dinadinsul atentia strin asupra strilor de la
noi), cu toate c erau siguri c aceast atitudine a
memorandistilor va ndrji si mai mult autoritile.
Si, de fapt, anii de temni grea au fost muli. Ratiu si
Lucaciu erau n fruntea condamnailor, cu cte cinci ani.
Dar cnd a trecut Lucaciu prin gara Brasov, lumea
romneasc i-a iesit n ntmpinare la gar, iar noi, elevii
de liceu, i-am srutat poalele hainei.
"Trim timpuri grele, dar frumoase", ne-a spus el. Dar n
felul cum ne-a spus-o si din faa lui de iluminat am neles
c vremile erau frumoase tocmai pentru c erau asa de
grele. Nu era popa de la Sisesti care ne vorbea; ci omul ras
la obraz si cu ochii ptrunztori fcea parte din cohortele
romane. Mult vreme cntecul nostru favorit era doina lui
Lucaciu. [...]
Rsunetul acestui proces a fost mare. Tocmai n Norvegia
ndeprtar s-a auzit un glas puternic de revolt mpotriva
barbariei autorittilor maghiare. Scrisoarea deschis,
publicat de scriitorul Bjornson, fcu ocolul presei
europene si numarul prietenilor nostri crescu cu unul din
cei mari.
Filoromnii!
Grija pentru buna prere a strinilor si satisfactia ce o
simteam cnd n strintate se ivea cte un prieten al
406

neamului nostru era caracteristic pentru spiritul public de

la noi, care eram un neam oropsit si nedreptit, obisnuit
s aud numai hul, sau s fie trecut cu vederea de cei ce
s-au putut ridica la puterea ce le-o ddea avuia mai mare,
gratie mprejurrilor istorice mai favorabile.
Pe atunci nu se cunostea nc la noi marele rol al reclamei
n comert si al propagandei n politic. [...].
Cci propaganda si are si ea capriciile ei. Marele rsunet
ce l-a avut Latina gint abia l nelegem dac citim azi, cu
ochi critici, poezia aceasta, care nu-i, desigur, una din cele
mai reusite ale lui Alecsandri, si nici prestigiul de care se
bucura, ca poet, Carmen Sylva. Cu toate acestea, ambii
ne-au fcut mult atmosfer favorabil n rile latine si n
Germania.
n Ardeal, unde lumea nu e att de uor dispus s fac
haz de lucruri serioase, filoromnii, nu prea numerosi
dealtfel, erau considerati cu mult recunotin. Marchizul
Pandolfi sau alti brbati ce ne luau aprarea erau numiti cu
respect. Cnd n biblioteca "Reklam" apru ntia crulie
tradus din romneste Moara cu noroc a lui Slavici, creia
i urmar n curnd Nuvelele lui Caragiale, umblam cu ele
pe la toti cunoscutii nemti, recomandndu-le lectura lor.
"Rumnische Revue" a lui C. Diaconovici era abonat n
multe familii romnesti. Articolele politice si istorice, sau
traducerile din literatura romneasc, nainte de toate
satirele lui Eminescu, traduse n versuri de Em.
Grigorovi, care se publicau n ea, se citeau mult. i Mite
Kremnitz, amica si colaboratoarea Carmen Sylvei, cu care
a scris mpreun romanul Bate la u, trecea de mare
407

talent. Emile Picot, n Frana, care a publicat o colectie de

poezii populare si fcea cursuri de limba romn la "Ecole
des langues orientales" la Paris, cehul Pick si mai ales
profesorul Jung din Innsbruck, care a combtut pe Roesler
si teoria lui, erau citai cu recunotin, iar Berger primea
scrisori calde de la prietenii si de la noi pentru cartea lui
despre Romnia.
Un eveniment fu publicarea n "Convorbiri literare" a
versurilor romnesti, curgtoare si armonioase, de poetul
provansal Boniface Hetrat. Ele aduceau ceva din cldura
soarelui din sudul Frantei si sonoritatea limbei
trubadurilor. Dar poetul fcu marea greseal c nu rmase
n strintate, ci se strmut n Romnia. Astfel, acest om
modest si foarte urt la fa, pierdu tot farmecul cu care l
nvluiau cei ce-l stiau peste nou mri si ri. Abia mai
trziu apru din nou n publicitate, n revista "Viaa
Nou", si ctiva ani nainte de primul rzboi mondial
tipri si un volum de versuri.
Un filoromn care mai ales n Ardeal s-a bucurat
totdeauna de mari simpatii era cehul Jan Urban Jarnik,
profesor la Universitatea din Praga. Cum a ajuns el s
nvee romnete, e ndeobte cunoscut de cei din
generatia mea, cci ne-a spus-o de repetate ori n acel
interminabil Drumul pe care am mers, publicat n
"Convorbiri literare". De fapt, stia foarte bine limba
noastr si scria ntr-un stil popular, cam forat popular,
prea mult nesat cu "pas-mi-te", luat de la Ispirescu, si cu
"bag seam". Colectia de Doine si strigturi din Ardeal,
408

editat n tovarsie cu Andrei Brseanu, e una din cele mai

bune, iar glosarul bogat - specialitatea acestui filolog
cruia i plcea s purice textele si s se ngroape n fie este un model de exactitate si concizie. In "Tribuna" lui
Slavici el traduse romneste romanul Bunica de Bojena
Nemova. Cnd l-am cunoscut eu, mai trziu, el era un om
voinic, cu barba si musttile zburlite si cu nftisarea
slav, care povestea oricui era dispus s-l asculte cum
ajunse s ne iubeasc. Pe pieptul boit al cmsii sale
flutura o mare decoraie romneasc la care inea foarte
mult, iar fracul, rmas prea strmt, cci l avea de la nunt,
era parc ilustrarea vorbelor: "Eram tocmai la nunta mea,
cnd mi veni vestea c la Blaj se tine sesiunea
Asociaiunei Transilvane. Lsai toate balt si alergai la
voi, fratilor"... Era mult sinceritate n dragostea ce ne-o
pstra acest filoromn veritabil.
Oarecare vlv fcu, pe cnd eram n clasele din urm ale
liceului, germanul Rudow, un poliglot care se putea luda
c atunci cnd a mplinit treizeci si trei de ani, cunostea
treizeci si trei de limbi. Acest om original, care ne-a
nvat iute limba, fiind cstorit cu o romnc, poeta
Suciu, s-a stabilit mai nti la Sibiu; apoi, dac nu m
nel, la Arad. El a scris despre noi diferite articole lipsite
de cldur, dar n general bine informate. Istoria literarurii
romne scris de el n limba german a produs o mare
vlv la cei nemulumii cu locul ce li s-a rezervat n
aceast crtulie, nainte de toate la cei grupati n jurul
"Revistei nou", unde Hadeu, Sineanu si Ionescu-Gion l
criticar aspru si si btur joc de convorbiritii Iacob
409

Negruzzi si Bogdan-Duic, care au scris prefaa sau au

colaborat la aceast carte. Rudow a murit tnr.
O admiratie nelrmurit am avut, mpreun cu alti
transilvneni, fat de Gustav Weigand, care scrisese
despre romni si, cu sprijinul guvernului romn, ntemeie,
n 1892 sau 1893, la Leipzig, un Seminar romn. Atras de
faima acestui filoromn, am plecat, dup absolvirea
liceului, la universitatea unde fcea cursuri. Toat cariera
mea viitoare a fost hotrt de acest filoromn, care era si
un eminent profesor.
In jurul procesului Memorandului se isc o literatur
ntreag de scrieri de natur politic. Cele dou mai
importante fur Chestiunea romn, un studiu mare si
documentat de Eugen Brote, si Replica.(* Autorul ei era
Aurel Popovici, care studia medicina la Graz si care se
dovedi ca un cap politic de primul rang si un teoretician
plin de temperament al politicii noastre. Vasta sa cultur si
(*

In urma difuzrii Memoriului studentilor universitari romni

privitor la situatia romnilor din Transilvania si Ungaria (1891) si
a ecoului favorabil de care s-a bucurat acesta peste hotare,
studentii maghiari public si rspndesc broura de Rspuns la
memoriul bucurestean, n care ncearc s-i submineze coninutul
si prin afirmatia c ar fi alctuit de "strini". Aceast insinuare
determin studentimea romn din Imperiul habsburgic s
elaboreze sub conduarea lui A.C. Popovici si s difuzeze n mai
multe limbi de circulatie, Replica junimii academice romne din
Transilvania si Ungaria (1892) care, redactat n modul celei mai
depline probitti stiintifice, a produs o puternic impresie n
rndurile opiniei publice europene.
410

stilul su zvcnit, cu multe sublinieri si citatii din cele mai

nou crti, erau ceva nou la noi.
Noi, elevii din cele dou clase din urm ale liceului, eram
stpniti cu totul de acest curent nationalist, alimentat de
proces si de literarura politic pe care a strnit-o. Aveam
impresia c nu puteam rmne n afar de jertfele aduse de
cei mai de frunte brbati ai neamului. In 1894 intrarm n
contact cu "octavanii" - adic cu elevii clasei a opta - de la
Blaj si Nsud, si fcurm o societate secret cu deviza
"Venin vom lua,
Prin foc ne vom sclda,
Pentru idealul nostru national".
Indat dup "matur" examenul de bacalaureat - voiam s
ncepem activitatea politic. Deocamdat hotrrm s
lum contact unii cu altii n vacana Crciunului.
Initiativa o lu Brasovul. Ion Scurtu - care mai trziu
trebui s prseasc Universitatea din Cluj pentru inuta sa
"iredentist" - si cu mine am fost alesi de colegi s plecm
la celelalte dou licee. Am pornit, ntr-o zi rece de
decembrie, mai nti la Blaj, unde ne asteptau ctiva
colegi mai rsrii, ca Tiberiu Brediceanu, Macaveiu
canonicul si marele dignitar de mai trziu, cei doi frati
Octavian si Traian Mihai din Orstie, fostul nostru coleg
la gimnaziul din Brasov Octavian Tsluanu si alti ctiva.
In odaia separat a unui birt studenesc inurm
conventicule cu cuvntri si jurminte srbtoresti.
Mai putin neted ne-a fost cltoria la Nsnd, unde pe
411

atunci nu era tren. Voind s facem economie, cci

resursele noastre financiare erau foarte limitate, nu am luat
bilet direct pn la Bistria, prin Cluj, ci numai pn la
Apahida, unde am asteptat cteva ore, ntr-o gar mic si
prost nclzit, trenul care se forma la Cluj. Voiam s
evitm orasul care a pronunat sentinta memorandistilor.
La Bistrita ne-am dus la avocatul Tripon, cruia i-am spus
care era cauza cltoriei noastre, si am aflat un sprijin larg
la acest patriot si iubitor al oricrei miscri generoase. El
ne fcu si rost de sania ce avea s ne duc la Nsud. Cnd
ne-am mbarcat, nfsurati n bunde groase, pentru un
drum destul de lung, spre orselul n care nu cunoteam
dect pe doi colegi, dintre care unul studiase la Brasov
pn n clasa a sasea, aveam impresia c suntem doi
nihilisti din romanele lui Turgheniev. Pentru ca aceast
asemnare, ce ne plcea att de mult, s fie si mai mare, la
ntoarcere, n noaptea viitoare, sania s-a rsturnat cu noi la
o cotitur de drum si orict ne nvleam n blni, nu mai
izbutirm s ne nclzim. Noroc cu ceaiurile calde ale
avocatului Tripon, care ne ngriji si ne ospt ca pe copiii
lui.
Si la Nsudul grnicerilor, si la Blajul Cmpiei Libertii
gsirm colegii entuziasti pe care ne puteam bizui. Cei din
urm, n elanul lor national, avur ns ideea nstrusnic
s se fotografieze, iar pe fotografia nconjurat de o
ghirland de foi de stejar si panglic tricolor pictat de un
fotograf bljean, acesta scrise cu litere aurii "Venin vom
lua, Prin foc ne vom sclda, Pentru idealul nostru
national". Fotografia ajunse n alte mini dect cele ce
412

trebuiau si conductorii octavanilor bljeni nu ajunser s

se mai scalde n foc, cci fur eliminai din scoal. Intre ei
erau si Tiberiu Brediceanu si Octavian Tsluanu.
MUZICA
Iat un capitol interesant, cci suntem ntr-o vreme cnd
cea mai trzie ntre arte ncepea si la noi s ptrund n
cercuri din ce n ce mai largi, mai ales n orasele din
Transilvania si Banat, cu o populatie amestecat cu
germani. Cnd compar totusi vremile acelea, cu multi
melomani, dar cu putini pricepatori de muzic, chiar ntre
intelectualii culi, cu cultura muzicala a bucuresteanului de
astzi, care face coad cu ceasurile la casa de bilete ca s
poat auzi un artist mare, mi dau seama ct de repede s-a
tiut ridica romnul, ntr-o generatie sau dou, de la o
treapt primitiv a ptrunderii muzicale, la un nivel destul
de nalt.
Nu vom urmri aceast refacere interesant n curs de
cteva decenii, ci vom cuta s artm cum se comporta
pe vremea mea un brasovean cult fa de muzic si care
erau preferinele lui. In scopul acesta vom ncepe cu
elementul vechi si traditional al muzicii noastre, cea
popular.
Incepnd cu fluierul adus de elev din satul pe care l
prsise, continund s cnte doinele duioase din
copilarie, el trecea la "flauta" - flautul - care era
instrumentul lui favorit cnd devenea orsean. Cte unul
din colegii mei de scoal era mai dotat si cnta, dup auz,
la vioar, dar tot din repertoriul de doine si hore, care ne
413

plceau asa de mult. In fiecare clas erau ctiva cntreti

buni, care cu vocile lor tinere si mldioase ddeau
chefurilor noastre nota sentimental necesar. Mai ales
ntre bneni se gseau cele mai frumoase voci. Afar de
cntecele populare, acesti cntrei stiau cele mai nou
romane, si unii din ei cunosteau chiar arii din opere
celebre.
Cu ctiva ani nainte de mine si n anii urmtori, elevii din
clasele din urm ale liceului aveau n fiecare clas cte un
cvartet, dirijat de cel mai muzical ntre ei - Steric, Auric
Pop, Manase Dima, Valentin Bude si altii - care cnta
frumos si era ascultat de tot publicul ce-i urmrea cu drag
si i primea cnd umblau la colindat. Cnd eram "sextan",
adica n clasa a asea de liceu, cvartetul octavanilor era
deosebit de bun. Incepnd s cnte la berria
"Gambrinus", l auzeam din locuina noastr de pe Straj
si coboram si eu la un pahar de bere.
Muzica popular era cultivat si de corul "Reuniunei"(*,
(*

"Reuniunea romn de gimnastic" din Brasov s-a nfiinat n

toamna anului 1863, la initiativa profesorului Nicolae Teclu.
In 1866 reuniunea si schimb statutul, deoarece i s-a adugat
"sectia de cntri", devenind "Reuniunea romn de gimnastic si
de cntri". In cadrul celor dou sectii activeaz o seam de
oameni de cultur si profesori, printre care I. Codru Drgusanu, P.
Rosca, Ion Mesot, Stefan Iosif, Pantelimon Dima, Ciprian
Porumbescu, Gheorghe Dima s.a.
In 1927, ca urmare a adoptrii unui nou statut, sectia de gimnastic
nu mai este inclus, vechea reuniune devenind "Reuniunea de
muzic Gh. Dima". Ulterior reuniunea se afiliaz la "Astra", ca
sectie aparte.
414

care, la "convenirile sociale" ce le ddea de dou sau mai

multe ori pe an, avea n programul concertelor cteva
bucti din popor, armonizate de compozitorii ardeleni.
Cnd dirijorul avea ambitii mai nalte si executa coruri
mai grele, voind s dea publicului o educatie mai nalt
muzical, ntre asculttori se gseau totdeauna
nemultumiti. Cu deosebire notarul public Nemes, de prin
prtile Clujului protesta contra acestei muzici "nemtesti" si
fcea pe nationalistul intransigent.
Adevrat c triam pe atunci n plin folclor nu numai n
literatur, ci si n muzic. Cnd a venit la Braov corul lui
Muzicescu de la Iasi, cu un program aproape exclusiv
compus din muzic popular si bisericeasca, el a fost
primit cu atta cordialitate si aplauze ce nu mai voiau s
sfrseasc, nct iesenii credeau c la Brasov se auzea
pentru ntia oar muzic popular ntr-un concert.
Aceast prere eronat o cptase chiar Muzicescu, si
dup el a reprodus-o si Paslusnicu n Istoria Muzicei sale.
Entuziasmul brasovenilor se explica si prin corul excelent
al iscusitului dirijor si prin vocile splendide, mai ales de
bas, ale cntretilor, dar mai ales prin faptul c un oaspe
scump din capitala Moldovei venea n Ardeal.
Vremea aceasta se mai caracteriza printr-un fapt. Dei
epoca romantic apusese, provincia tria n plin
romantism; desi floarea albastr ncepuse sa se ofileasc,
lumea asculta bucuros melodiile de inim albastr. Mai
ales cnd la sentimentalismul lor se aduga cntecul plin
de temperament al celui mai romantic interpret, iganul, cu
duioasele-i trgnri si cu cuvenitul tremolo de coarde
415

apsate de mini agitate.

Eu l-am pomenit nc pe faimosul Laie Chiorul, cruia i
lipsea un ochi si n locul lui era numai o groap adnc, cu
pleoapa trist tras peste ea. La ziua tatei venea de-i cnta
acas, numai cu un nepot care-l acompania, precum i
cntase de nenumrate ori n vremile bune. Era foarte
btrn si prea si mai trecut cu anii, din cauza nemsuratei
sale tristei. Asa l revd pe acest Barbu Lutaru al
Ardealului, nvluit n ceata celor dinti amintiri.
Dealtfel, lutarii din Transilvania se deosebeau de cei din
ar. La ei nu vedeai naiul oriental si ei n-aveau nici
"guriti". imbalul - nu se zicea "ambal" - era mai mare;
iar la cntecele unguresti - pe care le ascultam bucuros,
cci ele erau si mai sentimentale - acest instrument avea
uneori rolul de solist, celelalte instrumente innd numai
acompaniamentul.
Tocmai fiindc iganul ardelean nu cnta niciodat din
gur, pe el nu-l preocupa textul, ci numai melodia.
Niciodat nu m-am putut mpca cu aseriunea, exprimat
att de adesea n ara veche, c iganul a fost un fel de
trubadur al nostru transmittorul minunatelor balade si al
duioaselor doine. Am cules si eu poezii populare, dar
niciodat de la igani, ci cel sau cea care mi dicta sute si
mii de versuri era un batrn sau o femeie, care le auzise de
la ciobanul ce le nscocise n singurtatea lui, sau de la o
copil ce a simit ntia oar fiorii dragostei.
Si melodiile cntecelor populare din Ardeal se deosebesc
mult de cele din Romnia. Este poate singura ramur a
artei cultivat de popor, care e mult diferita dup
416

provincii.
Brasovul a avut ctiva lutari vestii ntre igani. Fraii
Glusc au ncntat copilria si adolescena mea. De
asemenea "banda" lui Dic, cel cruia i plcea s fie
ascultat de priceptori, cci avea ambiia s fie si nteles,
nu numai ascultat. Cu Costi Glusc am petrecut cteva
nopti la niste chefuri intime n butica lui Eremias, iar cu
Dic sfrseam mai trziu petrecerile zgomotoase cu cte o
serenad la geamul celei ce avea s devin sotia mea.
Lutarii cntau n birturi cu vin bun si n grdini cu copaci
umbrosi, cci ei nu se mutaser nc n cafenele la chefuri
cu sampanie si buturi tari, sorbite de cocoane si
domnisoare vesele, care dansau bucuros. Tiganii stiau ce
cntri i plac fiecruia dintre noi; conductorul tarafului
pleca capul pe vioar, se apropia de tine si, fr s ceri, ti
cnta la ureche cntecul favorit.
In opozitie cu romnii si ungurii, sasii apreciau mai putin
muzica lutarilor si ascultau mai bucuros orchestra
orasului cnd cnta la promenad sau la "Pomul Verde".
Despre acesti "turnri" am vorbit n alt parte. Cei mai
multi dintre ei erau veniti din alte prti, cu deosebire nemti
sau cehi, foarte muzicali si unii si altii. Dirijorul lor era pe
atunci Brandner cel elegant, sudet din partea german a
Boemiei, care cnd conducea orchestra, sttea cu faa
ntoars spre public, salutnd pe cunoscui cu faa
zmbitoare, ntocmai ca Johann Strauss, cu care semna si
la mustti.
Intre orchestrani erau unii care ddeau lectii de vioar sau
alte instrumente. Tin minte mai ales pe doi, pe Greger, cel
ce btea toba fcnd cele mai virtuoase micri cu cele
417

doua bee pe care le arunca si n aer si le prindea tocmai n

momentul cnd trebuia, si pe violonistul Till, care venea la
verii mei s-i nvee s cnte la violin. Vorbea nemete
cu accent cehesc, si nici nu inea s vorbeasc curat, cci
nu-i plcea deloc pe nemi. El a fost ntiul iredentist ceh
pe care l-am cunoscut.
i ntre germanii catolici din Brasov, care toti erau veniti
ca functionari din alte prti ale monarhiei, ntlneai multi
oameni muzicali, ca Faflik, Weiwar si altii. Ei si ctiva
sasi si romni formau, mpreun cu "turnrii", o orchestr
filarmonic care ddea din cnd n cnd concerte destul de
reusite.
Cele mai cercetate concerte erau cele date de artisti
originari din Brasov, din care cei mai multi triau ns n
strintate.
Violonistul Malcher
si domnisoara
Brennerberg, violoncelista Gartner si mai cu seam cele
trei surori Gmeiner, cu fratele lor, cnd reveneau la
Brasov, aveau totdeauna sli pline. Intre toti, artist mare
era Lula Gmeiner-Miess, cam de vrsta mea, care a
devenit una din marile cntree de lieduri ale Germaniei,
cu o voce catifelat de alto. Era deopotriv de mare ca
interpret a lui Schubert, Schumann, Brahms, Max Reger,
Richard Strauss si altii, ca si de frumoas.
n anul 1894 au mai dat concerte la Brasov, afar de
artistii pomeniti, dintre brasoveni surorile Krummel,
Frieda Schnell, K. Hausenblass, Laura Konopassek, Marie
Rosenkranz. In acelasi an a fost si concertul dat cu ocazia
jubileului de 25 de ani ca dirijor al orchestrei orasului a lui
Brandner. Dintre artistii strini au concertat numai
418

violonistul Ondricek, Popper si cvartetul comic Udel din

Viena.
Am avut la Brasov si cteva concerte de artisti romni. A
cntat, cnd era tnr, Ghi Dima, care ncepuse ca
profesor de canto la gimnaziul din Brasov n 1874 si a
revenit la 1899, dnd un impuls mare vietii si educatiei
muzicale din orasul de la poalele Tmpei. Vocea lui de
bas era putin mldioas, dar cntnd cu o rar muzicalitate
si interpretare artistic, el stia s dea baladelor lui Loewe,
pe care le cnta att de bucuros, toat amploarea cuvenit.
Nicolae Popovici, bneanul druit de Dumnezeu cu o
voce de o rar dulcea si mldioie, a cucerit dimtr-o dat
toate inimile brasovenilor, cnd li s-a prezentat, curnd
dup sosirea lui ca profesor de "cntri", n 1887. Inaintea
lui fusese n postul acesta, ca suplinitor, brasoveanul Iacob
Muresianu, compozitorul ardelean, timp ndelungat
profesor de canto la Blaj, iar nainte de el Ciprian
Porumbescu. Desi pe acesta din urm boala de piept l
dobor cnd nu mplinise 30 de ani, eu mi aduc bine
aminte de el, sau mai exact l vd n gnd trecnd pe
dinaintea scoalei de fete ssesti, nalt, slab si cu faa
smead. In cei doi ani nemplinii ct a stat n Brasov, el a
studiat cu corul lui opereta Crai nou, care a fost
reprezentat cu mare succes.
Cnd eram n clasele din urm ale liceului veni la Brasov
Popovici-Bayreuth, care cstigase la opera din Praga si la
cea din Bayreuth un renume european. Concertul dat de el
a fost un eveniment de primul rang, cci artistul era tnr
419

si vocea lui, nu prea mare, dar cu o scoal excelent si

stpnit de cntre deplin, prea mai mare dect era ntradevr. Balada prinului Eugen de Loewe, pe care o cnta
nsoit la un moment dat de un galnic gest, sucindu-si
mustata, cuceri toat sala. Mult vreme artistul, cruia
Brasovul i plcea deosebit de mult, se norcea cu drag n
mijlocul prietenilor si.
Dac Popovici venea de la Brladul Moldovei, Iaul ne
trimise, afar de Muzicescu, pe neobositul cltor prin
toate regiunile locuite de romni, Teodor Burada. Vioara
pe care trgea arcuul cu o verv nentrecut era
nsoitoarea lui n cltoriile pe urma fratilor ndeprtati.
Cnd, n focul doinei ce o cnta, o coard plesni, brbatul
artist, mruntel de stat si cu miscri repezi, propti vioara
de genunchi, puse alt strum, o cerc la ureche si
continu concertul, fr sa fie stingherit de incidentul
tulburtor. Folclorul nvinsese si de ast dat.
A vrea s mai pomenesc de un oaspe, brasovean si el de
origine, care ns trecuse de att de mult vreme hotarul,
ca s se stabileasc n ar, nct nu-l mai stiau la Brasov
dect ctiva btrni. Era artistul comic Ionescu,
continuatorul lui Millo n interpretarea canonetelor lui
Alecsandri. Imi aduc ca prin vis aminte de Barbu Lutaru,
Mama Angelua si Herscu Boccegiul, care intra n scena
de la "Numrul Unu" fugind de cinii imaginari care-l
ltrau de dup culise. Desi btrn si cu o voce slbit de
ani, el fu rspltit de multe si ndelungate aplauze.
Dar vama de la Predeal nu era riguroas numai pentru
420

mrfuri, ci si pentru artisti, care se strecurau numai rar la

noi, mai des ns la Brasov dect n alte prti ale
Transilvaniei. Ceea ce trecea granita fra pasaport, erau
cntecele, ncepnd cu Stelua, pe care o cntau si mamele
noastre, continund cu Blcescu murind si cu Clugrul
din negru schit, trecnd la cntecele populare, dintre care
cel mai rspndit era Srba popilor, si sfrsind cu
cupletele din operetele lui Strauss, cntate n versiunea
romneasc cu atta art de nemuritorul Iulian.
Aceasta era epoca de strlucire a popularului artist, si n
acelasi timp triumful operetei vieneze. Strauss, tatl si fiul,
Supp, Millcker, Zierer si altii erau compozitorii rsftati
ai timpului. Voievodul tiganilor, Liliacul, Fatintzza,
Boccaccio, Studentul cersetor, Srmanul Ionatan, Mykado
Psrarul apoi Geisa de Sulivan si alte operete pline de
arii melodioase si cuplete hazlii fceau nconjurul lumii.
Pn si libretele romantice, care ni se par astzi att de
imposibile, erau gustate de public.
Trupa german care venea anual la Brasov trebuia s dea
operetele vechi si nou, singurele care atrgeau un public
numeros. Intia dat cnd m-au dus si pe mine printii la
teatru a fost la opereta Donna Juanitta, n care juca rolul
de primadon Helene Pdure, fiica unui negustor fruntas
din Brasov, care se fcu cntreat ntr-o trup ambulant.
Era foarte frumoas si avea o voce minunat. In Studentul
cersetor, opereta lui Millcker, avea un rol de brbat, si
picioarele ei frumoase fceau pe cocoanele din Brasov,
care fuseser scandalizate cnd plecase cu "comediantii",
s dea iarsi din cap. Brfelile nu mai conteneau nici cnd
421

apru pe scen tenorul Rust, dup ce nu mai fusese n

orasul nostru ctiva ani, din cauz c fugise cu o doamn
din societatea brasovean. Cele mai ciclitoare ntre
doamnele din Brasov stiau si c Babitzky, vioaia si
admirata subret, care juca numai roluri de fete tinere, era
trecut de patruzeci de ani. Iar o femeie de patruzeci avea
fete mritate, se purta n haine ntunecate si nu mai srea
pe scen ca Babitzky cea zvpiat. Dar pentru Jupan,
negustorul de porci din Voievodul tiganilor, nu era n
trupa lui Bauer nici un actor de talia lui Iulian.
Uneori se ddeau si opere. Repertoriul era compus mai
ales din bucti de Verdi, la case se aduga Faust de
Gounod sau Ebreea de Halvy. In 1891 stagiunea operei
din Troppau a deschis seria scurt de reprezentatii de la 5
la 23 aprilie cu Brbierul lui Rossini si a nchis-o cu
Ernani de Verdi. Reprezentatiile acestea nsemnau
adevrate acrobatii de regie, pe scena cea minuscul a
teatrului brasovean, fr lumin electrica si cu un cor de 6
pn la 8 brbati si tot attea femei. Totusi, noi eram
ncntati cnd lui Faust i aprea imaginea Margaretei
proiectat de o lantern magic, cnd un tenorist cu voce
frumoasa dar cu picioare strmbe se prefcea dintr-un
btrn mncat de molii n junele cuceritor al Margaretei.
Decorurile erau totdeauna aceleasi, si aceiasi coristii, n
care brasovenii recunosteau pe cutare croitoreas sau pe o
calf de elar. Pentru un public ce se lsa furat usor de
nselciunea optic nu conta c iganii din Trubadur
purtau acelaasi cizme ca si soldatii din Faust.
Dar pe ct de putin pretentiosi erau brasovenii cu privire la
decoruri si la artificiile de regie, pe att de critici erau fa
422

de repertoriu. Cereau nouttile din urm, si desi din

Wagner abia auziser la promenad uverturile din
Tannhuser si Lohengrin, ar fi vrut ca la teatru s se dea
operele ntregi. Cu acompaniamentul onchestral al
operelor de Verdi priceptorii de muzic nu mai erau
multumiti; de aceea a fost un adevrat eveniment cnd
muzica verist a lui Mascagni ajunse, n cucerirea lumii, si
la Brasov. La un concurs al unei case de editur muzical
din Milano cstigase premiul nti un tnr compozitor
italian cu totul necunoscut, cu o oper sicilian, nou ca
muzic si cu un libret misctor. In curnd urm alt
compozitor necunoscut, Leoncavallo, cu "Paiaa" lui.
Fragmente din Cavalleria rustican erau cntate adesea la
promenad de orchestra orasului - adevrat, tot att de des
si Visul unui rezervist, cu semnalele de trompet din
cazarm, ntrerupnd melodiile visate de soldatul chemat
la exercitiul de arme - si chiar de tarafele de lutari, cu
acele portamente ignesti indispensabile unei melodii
frumoase. Ca din toate operele gustate de amatori si din
operetele cunoscute de toat lumea, orchestra orasului
aducea regulat potpouri-urile ce erau foarte moderne pe
atunci, un fel de fantazii n care se urmau cele mai
melodioase prti dintr-o bucat mai mare, cu treceri de
cteva tacte de la un fragment la altul.
Intermezzo din Cavalleria si prologul din Pagliacci erau
cntate la "clavir" n cele mai multe case cu fete mari.
Clavirul!
In muzeul primriei din Viena si n casa n care a sezut
423

Schubert se pot vedea clavirele celor doi mari componisti

de la nceputul veacului trecut. Unul din ele are numai
clape negre. Pianele sunt mici si abia se deosebesc de
clavecinul sau de spinetul generatiei anterioare. Dar de la
1830 ncoace instrumentul cu care puteai cnta si ncet si
tare - de unde numele lui de "pianoforte", scurtat mai
trziu n "piano", cnd aceast posibilitate de a varia
puterea tonului nu mai era cea mai pretioas nsusire a lui
- deveni cel mai de seam rspnditor al muzicei. Doar
patefonul acestui veac si radioul zilelor noastre l-au putut
detrona.
La Brasov pianul a strbtut devreme, mai nti la
germani, dar n scurt timp si n casele negustorilor romni.
El era adus cu mari cheltuieli de la Viena, unde se formase
de la nceput o nfloritoare industrie de piane. La o
verisoar a mamei mele pianul adus de la Viena e atestat
de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, iar n copilria mea
toate rudele mele aveau "clavir" n cas. Cnd venea cte
o vizit, fata cea mai mare trebuia s se aseze s cnte cte
o bucat din Czerny sau - dup cum era taxat strinul - o
sonatin de Mozart, sau o roman sentimental. Cntatul
la pian era tot att de important ca dulceaa sau cafeaua
turceasc ce se oferea vizitatorului, iar acordorul era un
mester foarte cutat. Acesta, la Brasov, nu putea suferi pe
prusieni si cnd lua luleaua neamului, se lua dup copiii
ce-i strigau "s triasc prusienii!" ("hach die Preussen").
Dar pianul nu fcea parte numai din educatia fetelor "de
familie", ca si limba francez, si nu slujea numai ca un
mijloc de divertisment, ci el nlocuia orchestra n case
particulare sau chiar n concerte. In unele familii din
424

Brasov erau cntree cu voci frumoase, care erau

ascultate bucuros. Mai ales domnioarele Popovici erau
foarte dotate, si au cultivat canto si dup ce s-au mritat,
devenind doamnele Sttescu si Anghel. (Fiicele acesteia
din urm sunt si ele cntree, una din ele fiind angajat la
opera din Monte-Carlo). Dintre fetele Popovici, cea mai
mic, Honoria, a fost cntreat de oper n Italia. Ea s-a
scufundat cu Titanicul pe cnd pleca n America s cnte
pe scene mari. Si n familia Muresianu, afar de Iacob,
compozitorul, cntau frumos Traian si Sevastia, mritat
Davidescu.
Muzicali erau si membrii familiei Dima. In casa lor se
fcea muzic serioas si pianul nu era numai o mobil ce
mpodobea salonul. Sotia lui Ghi Dima, Maria, era
foarte muzical si avea o voce superb de alto. Ascultndo cntnd, am ajuns s preuiesc liedul, cea mai nobil
bucat muzical, la care vocea este n serviciul cntecului,
nu invers, ca la cele mai multe arii celebre din opere, care
dau virtuosilor prilejul s strluceasc cu mijloacele lor
vocale. La lied interpretarea si sufletul de care cntretul
d dovad primeaz, iar acompaniamentul formeaz o
parte integrant a muzicei, fcnd ca vocea omeneasc s
ias la iveal n toat nobleea ei. De aceea pianul este
slujitorul cel mai credincios al liedului, care a gsit cei
mai mari interprei n suta de ani ce s-a scurs de la aparitia
si rspndirea lui. Adevrata frumusee a liedului am
cunoscut-o ns abia mai trziu, n cele dou centre
muzicale germane - cci acest gen muzical este nscut si
cultivat n Germania si Austria german - Leipzig si
Viena. Tot numai n strintate am nteles puterea magic
425

ce eman de la un mare dirijor.

Despre pania unui demnitar mare al bisericii noastre
circula - n privina muzicei si a rolului efului de
orchestr - urmtoarea anecdot, care dac nu era
adevrat, avea ns meritul de a caracteriza bine strile de
la noi. Cnd acest respectabil brbat plec odat la Viena,
prietenii si voiau s cunoasc impresia ce i-a lsat-o
orasul muzicei. "Am fost si la oper. Sal mare si lume
gtit. Inainte de a se ridica perdeaua, un domn n frac se
asez cu spatele ntors spre public n faa bandei de
cntreti la vioar si gurdune si cu un gtej n mn
btea dup ei tactul".
Pe acela dintre compozitori care s-a multumit s vorbeasc
omenirii pe clapele de fildes ale pianului si care unea
melancolia vremii si a poporului su dup mam cu
strlucirea neamului cruia aparinea dup tat, pe Chopin,
l-am cunoscut nc pe cnd eram la Brasov. Adevrat,
numai n cteva balade, ceva mai multe valsuri si mai ales
n cunoscutele sale nocturne, de ajuns pentru ca el s fie
pentru mine una din marile revelatii n muzic. Valsul "de
o minut" si nocturna stropilor de ploaie, att de trist,
m-au impresionat mult. Mai ales bucata din urm mi
evoca pe alti doi romantici, cu care mi se prea c se
nrudeste, pe Byron si Lermontov, poate si din cauza
sfrsitului lor.
Ceea ce nu se auzea la Brasov n cercurile romnesti era
muzica de camer; si numai puini romni mergeau la
Biserica Neagr s asculte orga la care cnta att de
426

frumos Geifrig si mai trziu Lassel. Pentru aceste dou

feluri de muzic se cerea o cultur muzical mai temeinic
dect o aveau n genaral romnii, n a cror biseric n-au
ptruns nici instrumenmele de coarde si de suflat, nici
orga. La sai n schimb se ddeau, n cteva familii, cu
orchestre mici de diletanti, adesea, concerte de cas.
Muzica instrumental era cultivat chiar la sate. in minte
c n clasa a treia de liceu, pe care am fcut-o la sai, un
coleg, originar dintr-un sat din jurul Brasovului, a
njghebat un cvartet de instrumentisti cu care a cntat la
ziua numelui profesorului "de clas" o bucat compus de
el. Aproape toti colegii mei sai cntau la vreun
instrument sau n corul bisericesc, iar "cantorul" - l chema
Lurz - urma odinioar n ierarhia profesorilor imediat dup
"rector", ntocmai ca la liceul Sfntului Toma din Leipzig,
pe vremea lui Bach.
Cu toate acestea brasovenii sasi erau cu mult napoia
sibienilor. Baronul Samuel de Brukenthal n-a fost numai
un priceptor al picturii, strngnd n palatul su o colectie
remarcabil de tablouri, ci si un meloman care-si
amenajase o sal spatioas de muzic. Traditia inaugurat
de el n secolul al XVIII-lea a dinuit si n cel urmtor, si
artistii mari se nvtaser s prelungeasc turneurile lor
pn n capitala politic a Transilvaniei. Insusi marele
Liszt ddu un concert. Dar sibienii de batin n-au fost
cuceriti de el, ca magnatii unguri ce i-au fcut ovatii
nesfrsite. Pentru priceperea muzical a sibienilor e
caracteristic c virtuozitatea neasemnat a lui Liszt nu i-a
putut opri s vad superficialitatea compozitiilor sale, cu
nesfrsitele zorzoane, care-i ddeau prilej s-si arate jocul
427

su miestrit.
Dar comparnd pe saii din Sibiu cu cei din Brasov, nu
trebuie s uitm c lng valea Cibinului nu erau numai
compatrioti de-ai celor de lng Tmpa, ci si multi
functionari austrieci si o garnizoan puternic cu ofiteri ce
purtau nume italienesti si frantuzesti si blazoanele unei
vechi aristocratii. La nceputul veacului al XIX-lea era n
Sibiu un organist cu numele Caudella, probabil un
predecesor al compozitorului bucurestean cu acelasi
nume, de mai trziu.
TEATRUL - AGATA BRSESCU
Strada Hirscher se numea pe atunci si a "Teatrului", cci
acolo, pe locul actualului cinematograf "Reduta", era
cldirea veche a teatrului, pe care am mai apucat-o si eu.
Ea a fost drmat abia n
anul 1892. Era veche de
peste un secol, se numea, ca
o sal vestit dnn Viena,
"Raduta" si avea o fatad
mpodobit cu zorzoanele
stilului baroc trziu si
rococo incipient. Una din
cele dou cldiri din care
era compus, cea cu sala de
teatru, avea spre strad un
rnd de ferestre rotunde.
In sala ei spatioas - cel
putin mie mi se prea mare 428

s-au dat multe baluri, la care mergeau bunicile noastre n

crinoline de mtase scump. Ca s nu se murdreasc pe
pantofii de atlas cu "tina" de pe strad si s nu-si
"sgrceasc" fustele nfoiate, ele intrau n cte un ciubr
de-l purtau cu "rudurile" dou slujnici. Pe scena teatrului
au jucat uneori, ca oaspeti, actori mari din Viena, ca Adolf
Sonnenthal, pe care, btrn, l-am mai vzut si eu n teatrul
imperial din capitala Austriei.
Stagiunea din urm, din 1891, s-a deschis cu Onoarea lui
Sudermann si s-a nchis cu o comedie de L'Arronge. Cei
trei ani ce trecur pn la terminarea Redutei celei nou,
trupele de teatru ambulant sub direciile Wolf, Bauer si
Berger, jucau fie n sala de la "Numrul Unu", la hotelul
"Europa", sau ntr-o barac mare de scnduri pe maidanul
de dinaintea Porii Vmii. Prin toate am trecut si eu n
copilria si adolescena mea. Acum, dup o jumtate de
veac, Brasovul n-are nc un teatru propriu, ca Sibiul sau
Clujul, si nici o trup stabil de actori, ca multe orase mai
mici din strintate.
Mai demult lumea avea - poate sub influena ofierimei si
a functionrimei austriece - mai mult interes pentru teatru.
In vechea sal de la "Redut", cu fotelele ei mari si grele
de stejar, mbrcate n muama neagr (tintuit cu cuie cu
cap gros de portelan alb si eu numrul locului scris cu
coloare alb pe spatele scaunelor), "cavalerii" tineri
stteau n pauze n picioare cu faa ntoars spre public si,
pe cnd muzica cnta, ca la Viena, si cnd se reprezentau
drame, ei aruncau priviri languroase duduilor frumos
429

coafate din sal.

Unii din acesti tineri fceau curte si actrielor, pe care le
ntlneau dup reprezentaie. Pe cnd tata era nc
nensurat, era o artist frumuic care cucerise inimile
celor mai muli brasoveni, dar care nu lsa pe nimeni s se
apropie de ea. Exasperai de aceast inut rece si
neprietenoas, ei i-au jucat o fest de o neobisnuit
cruzime. Au mbrcat n frac si vest alb pe un tip
caraghios din Brasov, poreclit Pcal, si l-au asezat ntr-un
fotoliu de orchestr n rndul prim. La un semn dat nu
avea alta de fcut dect s izbucneasc ntr-un hohot de
rs zgomotos, cum numai el stia rde. Se ddea Fecioara
de Orleans de Schiller, n beneficiul titularei rolului,
tnra actrit inaccesibil avansurilor cavaleresti. Toat
sala era fascinat de jocul si frumusetea ei si asculta cu
rsuflarea oprit frumoasele versuri ale poetului german.
Cnd, n monologul celebru, ea vorbeste de "livezile pe
care le udam odinioar", la un semn, Pcal izbucneste
ntr-un "ha, ha, ha" vrjmas. "St!" n public. "Ha, ha, ha",
continu vesel Pcal din fotoliul lui, contagiind si pe altii.
Biata Jeana D'Arc a izbucnit ntr-un plns ce n-a fost n
stare s-l opreasc nici dup ce zgomotosul ntreruptor a
fost scos din sal.

430

Ce emotionat am fost cnd am intrat ntia oar n sala

"Redutei"! La cas era tot un fel de Pcal, Hedwig cel
rstit, ce speria pe cei ce nu-l stiau. Cnd ntreb pe mama,
artnd cu capul spre mine: "Dar pentru el, ce bilet?"
m-am nrosit pn dup urechi si nu puteam ntelege
calmul mamei cnd rspunse: "Pe sta l lum ntre noi".
Eram asa micut, c aproape nu ocupam loc. In anii
urmtori printii trebuir adesea sa faca concesii
principiilor lor pedagogice si s dea ascultare rugminilor
mele fierbini de a m lua cu ei la teatru. Mai ales cnd, n
clasa a treia de liceu, am nceput s umblu la sasi la
scoal, nct nelegeam ce spun actorii. Inc n vechea
"Redut" am vzut si am admirat pe vestitul comic Tewele
din Viena.
Intiul eveniment artistic a fost ns pentru mine piesa
Magda (Heimat) de Sudermann, n sala de la "Numrul
431

Unu", jucat de o artist cu numele Kthe Htter. Am

vzut-o mai trziu pe Agata Brsescu si pe Leonora Duse
n acest rol si totdeauna actiunea puternic a dramei si
jocul nentrecut al artistelor m-au impresionat adnc. La
sfrsitul secolului trecut Sudermann era autorul dramatic
cel mai popular al germanilor. In Brasov, crtile lui,
romanele Frau Sorge si Der Katzensteg si dramele
Magda, Onoarea, Sfrsitul Sodomei si Lupta fluturilor
erau cunoscute de toat lumea. In Germania dominat de
ideile onoarei ce nu se putea spla dect cu arma n mn,
cnd cineva o considera ptat, si n care un ofier nu se
putea cstori cu sora unei actrite care a avut, necstorit,
un copil, conflictele din dramele lui Sudermann miscau
adnc, iar utilizarea lor pentru efecte dramatice inea
atentia ncordat. Pe de alt parte, autorul introducea pe
scen o atmosfer mbibat de erotism, care era nou n
Germania, desi naturalismul o adusese aiurea la ordinea
zilei. Pe ct mi aduc aminte, numai o dram puternic,
intiulat Ciocrlia ("Die Haubenlerche") mai era asa
"decoltat" n repertoriul teatrului brasovean. Cellalt
autor "modern", R. Voss, specula numai setea de
senzational a publicului cu dramele sale fioroase. ncolo
clasicii, Goethe, Schiller, Grillparzer, Lessing si
Shakespeare dominau scena n sli cam goale, dnd ocazia
regizorilor sa fac adevrate acrobatii scenice si unor
artisti, veniti ca oaspeti, s atrag un public mai numeros.
mi aduc aminte mai ales de doi, care au venit la Brasov
prin 1893 si 94. Unul era un urias cu voce puternic,
Moritz Morrissohn, care l fcea pe Hamlet, cellalt era
Ferdinand Bonn, case prsise teatrul imperial din Viena
432

din cauza unui conflict cu directia. El era si un violonist de

seam si avea mare succes n piesa Lutarul din Cremona,
n care cnta si din vioar.
Din cnd n cnd directia ddea si cte o pies strin, de
autori ce cuceriser sau erau pe cale s cucereasc scena.
In fruntea lor era Dumas-fiul cu Dama cu camelii, ce nu se
mai nvechea, Victorien Sardou cu Madame Sans-gne,
care fcu serie si la Brasov, si Ibsen cu Strigoii, care nu
avu succes, dar ddu directorului Otto Bauer prilejul s
ntoarc ochii fioros cnd cerea mamei sale soarele de pe
cer. Scriitorul norvegian era atunci btrn, dar din Bergen,
unde copilsise, pn n Transilvania erau multi kilometri
si mari deosebiri de fire. Totusi Titu Maiorescu fu atras de
marele talent si ddu nsusi o traducere a uneia din
ultimele drame ibseniene - nu si cea mai nsemnat si mai
caracterisric, Micul Eiolf, pe care o public n
"Convorbiri literare".
Din repertoriul romnesc nu s-a dat niciodat nici o
traducere. Adevrat c el nu era mare, dar nici Alecsandri,
nici Caragiale nu strneau curiozitatea directorilor de
scen. In schimb, lumea se ducea bucuros la comediile
naive, cu qui-pro-quo-uri si cu glume cu care erau deprinsi
cititorii foilor umoristice germane, si cu care mbogeau
repertoriul n fiecare an Schonthan, Kadelburg,
Blumenthal sau L'Arronge. Comediile lui Alecsandri erau
piesele de rezisten ale teatrelor de diletani romni.
Numai piesele lui Iosif Vulcan, cu "hai, cumetre, s mai
cntm una!" le fceau concuren pe scenele improvizate
din cutare sat ardelean.
De artisti din Regat care s dea reprezentatii n Brasov nici
433

vorb nu putea fi. Si ct de bucuros l-am fi auzit si noi pe

Manolescu n Hamlet si pe C. Nottara, Brezeanu si pe
Aristia Romanescu, noua stea a scenei nationale!
Cnd eram n clasa a saptea de liceu, "Gazeta
Transilvaniei" mi fcu propunerea s-mi dea un bilet
permanent pentru un fotoliu de teatru, cu conditia s scriu
regulat recenziile. Se juca atunci n noua "Redut, n sala
elegant cu fotele de lemn curbat, care se ridicau n mod
automat cnd te sculai de pe scaun. Ele aveau dedesubt si
un dispozitiv de srm n care ti puteai pune plria, de
nu mai plteai garderob. "Pitula" economisit nsemna
mult pentru brasoveni, ale cror servitoare stteau nsirate
la iesire cu pardesiile stpnilor si jachetele stpnelor lor
pe brae, facnd un fel de garderob vivant. Numai cei ce
nu cunosteau secretul noilor fotolii erau speriati de
repeziciunea cu care se ridica scndura pe care te asezai,
cnd nu mai sedeai pe ea. Despre un locuitor de la sat,
care venise la Brasov s asculte un concert, se spune c,
ntrebat dac i-a plcut, rspunse c muzica a fost foarte
frumoas, dar c n-a putut-o gusta cu adevrat pentru c
pozitia strcit - el nu bgase de seam c partea de sezut
a scaunului se ridicase - si plaria de la spate l jenau
mult.
La reprezentatii stteam ca un boier, n fotoliu, nu n
picioare ca pn acum, si n pauze m ntlneam de obicei
cu Leo Greiner, un fost coleg de la liceul ssesc si viitor
scriitor german, care mi povestea multe cancanuri din
culisele teatrului. Pe acestea le stia de la soru-sa, fost
cntrea de operet. De la el aflam si amnunte despre
autor si despre felul cum fusese primit piesa la Viena. Pe
434

acestea le utilizam n recenzia ce o scriam a doua zi n

coal, n ora lui Glodariu sau Budiu. Trecnd pe la prnz
spre cas, lsam manuscrisul la "Gazeta Transilvaniei", iar
seara m citeam cu mult plcere. Si altii citeau bucuros
aceste recenzii, care n loc de obisnuitele exagerri si de
stereotipele "joc admirabil", "artist consumat", "ar putea
debuta pe bina din Viena", etc. aduceau o informatie
nou.
Fireste c ntre actori aveam favoriii mei. Inainte de toate
pe o foarte drgu naiv, Grethe Forst, creia i profeeam
un viitor strlucit, dar despre care, n urm, n-am mai auzit
nimic, precum n-am mai auzit nici despre ntiul amorez
Hackenschmiedt, de care erau ndrgostite multe cocoane
din Brasov. Cnd, cu ocazia unei certe cu btaie ntre
directorul teatrului si intrigantul Neher, cel din urm s-a
ales cu o vntaie mare sub ochiul stng, pe care n mod
ostentativ n-o pudra cnd iesea pe scen, criticul de la
"Gazeta Transilvaniei" i-a luat acestuia aprarea.
Ca toate teatrele din provincie, si trupele ambulante care
veneau la Brasov trebuiau sa dea deopotriva drame clasice
si cele mai nou piese de care se vorbea. Cu repertoriul
clasic nu era prea greu, cci n garderoba teatrului erau
toate costumele necesare. Si pentru schimbrile multe ale
scenriei o practic ndelungat aflase cele mai
economicoase expediente. Spiritul tatlui lui Hamlet
semna aidoma cu un strigoi. Mai greu era cu costumele
pentru piese ca Madame Sans-gne, care costau o multime
de parale si nu puteau fi adaptate din cele din "Faust".
Dac titulara acestui rol era ns frumoas, i se ierta cnd
rochiile fostei spltorese nu erau veridice de tot.
435

In 1894 veni n Brasov ntiul teatru unguresc cu stagiuni

mai lungi. Afiele anunau, cu litere mari, Tragedia
Omului de Madch. Teatrul era bine subventionat, nct
nu-i psa dac la nceput slile erau goale.
Teatrul romnilor din Brasov si din Ardeal n general era
cel de diletani. Duduile apreau fardate si costumate, pe
scene improvizate, n sala cea mare a vreunui hotel,
admirate si aplaudate de rude si prieteni, care descopereau
totdeauna talente nou si voci admirabile.
Despre o asemenea reprezentatie cu bucluc, la care aveam
si eu s declam poezia Fluierul ciobanului, vreau s v
povestesc ceva. "Productia" avu loc n satul Bran de lng
Brasov si era aranjat de "tinerimea studioas". Se ddea
Cinel-Cinel de Alecsandri. O domnisoar cu vino-ncoace
si cu un glas frumos avea rolul principal. Eu eram pe
atunci un copil de nou sau zece ani, dar treceam n Bran
de bun declamator. Cum piesa era scurt, s-au adugat
cteva declamarii si cntece. Necazul era c aceast
hotrre s-a luat n ultimul moment, si eu, care trebuia s
apar pe scen n costum national, nu gseam cioareci
potriviti. Mama avu idea salvatoare de a-mi mbrca o
pereche de ciorapi lungi de bumbac alb ai ei, pe care, ca s
nu lunece, i cusu nainte si napoi, de fcu din ei cioareci.
Cu ei, cu cmasa de noapte cu altie si cu o cciul n cap,
asteptam dup culise s-mi vin rndul. S ajung dup
culise a fost usor, dar odat ascuns ntre ele, nu mai
puteam iesi dect pe scen, unde n-aveam ce cuta pn
nu-mi venea rndul. Si rndul nu-mi mai venea, si grozav
as fi iesit numai cteva clipe afar, cci tracul n care m
gseam m fcea s simt tot mai puternic dorinta de a da
436

fru liber unor porniri firesti. Si rndul meu tot nu venea,

desi m schimbam de pe un picior pe altul. De la o vreme,
entuziasmul meu ncepu s curg grl, de se fcu o balt
ntre culise, cu tendinja de a se scurge si pe scen. Astfel
s-au rzbunat ciorapii cusuti nainte, si fluierul bietului
ciobnas m-a dat de rusine.
Cea mai impresionant reprezentatie ce am pomenit-o la
Brasov a fost cnd a jucat Brseasca. Era un eveniment
putin obisnuit ca o absolvent a conservatorului din Viena,
si mai ales o strin, s fie angajat imediat la teatrul
imperial. Dndu-i-se de la nceput rolurile cele mai
importante, ea a cucerit n scurt vreme simpatiile
publicului vienez. Apoi ajunser dintr-odat stirile cele
mai fantastice la noi: Brseasca a prsit Burgtheater-ul.
Dup o versiume, fiindc i se oferiser conditii
neasemnat mai favorabile la un teatru berlinez, dup alt
versiune, fiindc tragediana Wolter, geloas de succesele
rivalei ei tinere, ar fi miscat totul ca s scape de ea. Se
vorbea si de o ncercare de sinucidere, fiind ns pescuit
la timp din apele Dunrii, n care se aruncase. Un timp
oarecare lumea o pierdu din ochi, apoi ea apru deodat n
America, unde repurt succese mari.
Si iat c aceast artist, cu un nume att de celebru si cu
un trecut att de interesant, n floarea vrstei si a marelui
ei talent, vine la Brasov. Preturile urcate nu mpiedecar
de ast dat pe brasoveni s umple sala pn la cel din
urm loc.
Ca Hero n drama lui Grillparzer Valurile mrii si ale
dragostei, apru pe scen n haina-i alb, care cdea n
437

falduri mari pe corpul ei nalt si voinic. Un glas adnc si

melodios, de o mare putere, strbtea sala nedeprins cu
asemenea voci. Intocmai cum un mare violonist te
cucereste de la nceput cu tonul nobil si plin al unui
Stradivari, asa te captiva din capul locului marea
tragedian. Cnd vine Leandru, Hero rmne tintuit
locului, cu ochii atintiti asupra lui, cu ochii care nu ar fi
avut voie s priveasc pe un brbat. Mimica ei exprim
tragedia unei pasiuni ce i rpeste toat stpnirea.
Asa nu stie s joace dect o artist cu adevrat mare!
La iesirea din teatru tineretul a deshmat caii de la trsur
si a dus-o n triumf pn la vila unde doamna Kertsch o
gzduise. Cnd a sosit acas, trsura era plin cu florile pe
care publicul entuziasmat i le aruncase cnd a prsit
teatrul.
Tot att a plcut cnd a venit, n 1895, din nou la Brasov.
Dar stnd, de data aceasta, mai mult, lumea s-a deprins cu
ea si ncepu s o priveasc cu ochi mai scruttori. Unii
vedeau niste cree n jurul ochilor, si nemtii observau c
pronunt pe s si pe r prea aspru. Cum se fcea c o artist
att de mare era fr angajament?
Nu-i bine ca o div s coboare din nltimi si s se
amestece cu vulgul. Dar vznd-o, dup doi sau trei ani,
din nou ca Thrse Raquin n piesa cu acest titlu de Emile
Zola, gurile rele au amuit n faa talentului urias cu care
ea, fr s pronunte un singur cuvnt, stia stpni scena.
numai cu ochii ei mari si plini de expresie.
438

LECTURA UNUI BRAOVEAN

Pn acum m-am ferit ca de foc s vorbesc de mine. Nu
autorul, ci Braovul si epoca n care ne-am plimbat prin el
sunt eroii acestui volum. Cnd este ns vorba despre
crile pe care braoveanul cult le citea la sfrsitul
veacului trecut, nu m mai pot exclude ca atunci cnd
vorbesc despre mncrile preferate sau hainele care
plceau mai mult. Dac m voi opri mai ales la crile care
m-au impresionat mai mult pe mine, este pentru c chiar
pentru istoricul literar e important a cunoate preferinele
unei epoci si gustul artistic al celor ce triau atunci. Nu
liste de crti si nume de autori sunt menite s dea o idee
just despre ceea ce era considerat ca valoare, ci scoaterea
n relief a unor scriitori si a ctorva opere care erau mai
mult si mai bucuros citite.
Crile de basme pe care le nghieam cu lcomie n
copilrie nu erau dect continuarea fireasc a povetilor
spuse att de frumos de bunic-mea, cu glasul ei blnd si
cu rotiri elocvente de ochi. inndu-i bumbacul pe care l
depna pe ghem, sau privind la undrelele ei harnice cu
care "stricnea" ciorapi la toti nepotii, stteam uitat,
ascultnd, pe scunelul de la picioarele ei. Cnd ochiurile
de pe o undrea se isprveau, ea se scrpina discret cu
undreaua liber n prul de dup ureche si istorisea mai
departe despre Ft-Frumos si zne mndre, despre Sfnta
Vineri si despre Aladin si lampa lui fermecat.
Cnd am nvat s citesc, Ispirescu m purta pe aceleasi
trmuri fermecate. Cu litera mrunt a Basmelor si
439

legendelor romnilor, modestul "culegtor tipografic" din

Bucuresti mi povestea despre minunea "tinereelor fr
btrnee si via far de moarte" si despre ptaniile lui
"Prslea cel voinic si merele de aur". Cu douzeci de ani
mai trziu, nvnd limba albanez si citind ntr-o colectie
de basme populare povestea "Riosului", am rmas uimit
de marea asemnare cu "Prslea", fr ns ca s gsesc la
albanezi farmecul unei expuneri att de impresionante n
simplicitatea ei ca la Ispirescu. Acelai subiect strbun, cu
aceleasi motive cunoscute de alte popoare, dar
ntrebuinate de neamuri cu dispozitii artistice diferite.
Povestile ardelenesti ale lui Pop Reeganul le-am cptat
ca premiu la sfrsirul anului prim de liceu. Pe vremea
aceea nu exista la noi o literatur potrivit pentru copii, ca
astzi. Era foarte greu s gsesti crti care s corespund
cu vrsta si aplecrile lor, cci nici tehnica, nici istoria
natural nu ne interesau mult. Nici chiar Jules Verne,
profetul inventiilor moderne, care atunci era foarte mult
cixit si pe care tata l avea n bibliotec ntr-o editie
german ilustrat si luxos legat, nu m atrgea dect
prin actiunea captivant si aventurile extraordinare ale
unor eroi care nconjurau pmntul n optzeci de zile.
Cltoria lui Stanley n Africa Central, tradus din
nemeste de profesorul brasovean Andrei Brseanu, pe
care o cptasem ca premiu la sfritul clasei a doua de
liceu, avea pentru gustul meu prea multe descrieri
etnografice si amnunte geografice si prea puine episoade
sentimentale, ca aflarea morii lui Livingstone. O var
ntreag am citit la ea. Cu att mai mult mi plceau
romanticele povestiri ale lui Hoffmann si alti povestitori
440

germani, ca Rosa de Tannenburg sau Oule de Pasti,

romneste de Rureanu cel cu limba si ortografia lui Eliad.
Mai erau niste brourele cu copertele n colori, care
treceau din mn n mn ntre elevii claselor inferioare de
liceu: O noapte de groaz pe un far, care i biciuia nervii,
si De pe tron pe eafod, cu tragicul sfrsit al lui Ludovic al
XVI-lea si al Mariei Antoaneta, care n cromolitografia de
pe copert si lua rmas bun de la copilul ei.
Lectura obisnuat a colegilor mei de scoal erau haiducii,
si autorul lor predilect N.D. Popescu. Mie nu-mi plceau,
cci i gseam prea cruzi si aveam o aversiune, care mi-a
ramas toat viata, fat de literarura ce speculeaz setea de
senzational si atmosfera balcanic a acastor crti. De
aceea nici fascicolele dui Ignat Hert, nici, mult mai trziu,
romanele politiste nu-mi plceau, iar dintre autorii romni
care tocmai n epoca aceea erau apreciati n urma
propagandei ce le-o fcea G. Dem. Teodorescu, ma lsa
rece Anton Pann, care petrecuse un timp si la Brasov.
Abia si mai trziu, dar nu pentru subiectele lor
senzationale, ci pentru valoarea lor literar, am citit cu
plcere pe Bucura Dumbrav si pe Panait Istrati.
Haiducii mi-erau simpatici, dar nu cei descrisi de N.D.
Popescu, ci cei ale cror isprvi erau cntate de popor. Ei
si alde Toma Alimo erau figurile cavaleresti care
corespundeau unui Roland si altor eroi din epoca
medieval a Apusului. Romantismul arunca nc valuri
puternice n tinereea mea, iar pentru folclor interesul
cititorului romn era mare. In casa profesormlui Ioan
Popea, nsurat cu o sor a mamei mele, mi s-au deschis si
441

mie ochii pentru frumusetile poeziei populare. Toat viata

mea am considerat poporul ca cel mai mare poet al
romnilor, dup Eminescu, si am avut o sincer admiratie
pentru literatura lui. Popea ne-a citit si comentat atunci
poezia Movila lui Burcel din colectia Alecsandri,
reprodus n cartea sa de citire.
Insufletirea o trezise Alecsandri, si ea a crescut si cnd au
urmat studiile despre literatura popular si cele
etnografice. Cele mai multe reviste si mai ales gazetele din
Ardeal publicau literatur popular. Aceasta e vremea
cnd aprur cele mai mari colectii de poezii populare, a
lui G. Dem. Teodorescu, a lui Bibicescu, cea de JarnikBrseanu s.a. Basmele lui Ispirescu gsir imitatori, pe D.
Stncescu la Bucuresti si pe Pop Reeganul n Ardeal. In
Transilvania, si mai ales n Banat, lumea se pasiona si de
fantastice studii de mitologie comparat si credea n
"descoperirile mari" ale academicianului At. Marienescu
si n articolele lui S. Mangiuca din faimoasele lui
calendare. In frunte sttea Academia Romn cu volumele
publicate de Fl. Marian despre "Nunta", "Nasterea",
"Inmormntarea" la romni si cu cel despre Basmul romn
al lui L. Sineanu.
La Brasov era o verioar btrn a mamei mele, nevasta
unui negustor. Toat viata ei n-a citit dect o singur carte,
dar pe aceasta de attea ori, c era toat vrzuit. Cartea
era Genoveva de Brabant. Tot n Brasov tria, n tineretea
acestei mtusi mari, Ioan Barac, scriitorul popular despre
care avem acum dou monografii voluminoase: a lui Ion
Colan si a lui Gh. Bogdan-Duic. El era mult pretuit de
brasoveni pentru Arghir si Elena, Til Buhoglind si alte
442

povestiri n proz sau versuri. Un negustor, Rudolf

Orghidan, a suportat cheltuielile celor sapte volume,
traduse din nemete, O mie si una de nopti sau Halima. In
sfrsit, tot brasoveni erau fratii Ioan si Nicolae (Nache si
Nicolache) Ciurcu, al cror bunic a fost alt negustor, venit
la Brasov din Oradea, vestitul "ferlegher" din Buda,
Zaharia Carcalechi. Nepotii au imitat pilda bunicului si au
deschis, pe la 1880, o librrie romneasc, mai nti n
Podul Btusilor, imediat pe mna stng cum intrai din
pia, mutndu-se apoi pe acelasi rnd din Strada Hirscher,
dar mai departe. Ei au fost propagatorii crtii romnesti
ntre brasoveni. Interesul pentru literatura popular l-au
speculat ca buni negustori, iar pentru poporul de la sate, al
crui grad de cultur era cam acelasi ca al batrnei
negustoroaice, editar din nou scrierile lui Barac, Aaron si
altii, si crtile populare n genul Genovevei.
Nache Ciurcu si-a fcut ucenicia de librar la Socec n
Bucuresti si sttea mai departe n legturi comerciale cu
cea mai mare librrie si editur din ar. Astfel Brasovul
ajunse si n privinta crtii orasul de legtur al Ardealului
cu Romnia liber. La Ciurcu gseai totdeauna noutti
literare din Bucuresti, care mpodobeau bibliotecile
particulare ale celor mai multi brasoveni. Aproape toate
rudele mele aveau cte un dulap cu crti romnesti, pe
lng cele nemtesti. Cnd Valeriu Bologa, noul "dirigent"
al filialei bncii "Albina", s-a nsurat cu soru-mea, n
1889, ntia lui grij a fost s comande la Ciurcu o
bibliotec bogat de crti romnesti, pe care le ddu la
legat n pnz neagra, cu inscriptii aurii la iscusitii legtori
de crti din Brasov. De acum eram aprovizionat cu lectur
443

romneasc si nu mai trebuia s m nghesuiesc la

biblioteca "gimnaziului inferior", destul de srac n crti
pentru copii de vrsta mea. Crtile bune erau de obicei
mprumutate, iar profesorul Chelariu, care o conducea, nu
mai stia ce s ne recomande. Astfel se opri odat la
crtulia Cilibi Moise, ce m ademenea prin titlul ei, care fu
ns pentru mine o mare deceptie.
Intre crile tatlui meu, ale profesorului Popea si ale
cumnatu-meu gsii Novelele lui N. Gane, care a fost
ntiul novelist romn care m-a impresionat att de mult
nct de atunci n-am mai cutezat s-i recitesc crtile, de
team ca ntia impresie s nu slbeasc. Erau si Ciocoii
vechi si noi de Filimon, a cror valoare literar o
ntrezream n mod vag, Istoria literaturii de Aron
Densuianu, ale crui legturi cu Brasovul datau din
vremea cnd se stabilise ca avocat si conductor de revist
n acest ora,(* novelele lui Mircea Rosetti, care ne
(*

Cu intenia de a primeni si a dinamiza viata gazetreasc romneasc

din Transilvania, unde "Gazeta Tramsilvaniei" se pstra n limitele
vechilor ei pozitii "cumptate", iar "Telegraful romn" si dovedea din
ce n ce mai mult nclinatiile oportuniste, Aron Densusianu scoate la
Brasov ziarul "Orientul latin" (aprilie 1874 - oct. 1875). Condus si
finanat cu colaborarea fratelui su Nicolae, a lui I.Al. Lapedatu si
Teofil Frncu, noul ziar brasovean, desi cam rigid n interpretarea
fenomenelor politice, se remarc prin modul tranant n care nelege ssi manifeste opiniile si s demaste msurile administrative oficiale care
tindeau s ngusteze aria drepturilor poporului romn din Transilvania.
Aron Densuianu se stabileste la Brasov, venind de la Fgras n anul
1875. In 1880 l aflm mpreun cu familia n Romnia, mai nti la
Bucuresti, (un an), apoi la Iasi, ca profesor de limba si literatura latin la
Universitate, post pe care l va deine pn la moarte, n 1900 (v.
Georgeta Antonescu, Aron Densuianu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974).
444

impresionau mai mutlt prin viata scurt si romantat a

autorului, almanahurile bogat ilustrate ale librriei Socec,
cu contributiile celor mai importanti scriitori
contemporani, si multe alte crti. Pe acestea le citeam cu
aceeasi admiratie si respect, dac aveam a face cu V.A.
Urechi cel cu numeroase conferinte reproduse n Operele
sale complete, cu Suvenirile contimporane ale lui G. Sion,
care lsase o puternic amintire din timpul bejeniei sale la
Brasov, n 1848, sau cu altii. Numai n podul plin cu crti
rmase de la strbunicul meu, Gh. Nica, sprijinitorul
literatilor si pasionatul bibliofil, n-am avut pricepere s
caut.
Eu nsumi avui n curnd dorina din ce n ce mai vie
s-mi njgheb o bibliotec. Alturi de premiile colare,
intrar n ea, ndat ce tata mi ddu doi fiorini pe lun
"bani de buzunar", Poeziile de Eminescu, Comediile de
Caragiale, si mai trziu Studiile critice de Gherea. Cum
frate-meu mai mare nu era amic al crtilor, peregrinar si
crti din biblioteca tatii ntr-a mea. Din vremea cnd
scosese foaia umoristic "Cocosu rosu", dar si dintr-o
pronunat preferin pentru scrierile umoristice, el avea n
biblioteca lui operele celor doi scriitori spirituali ai
timpului, att de deosebiti n felul lor de a glumi,
americanul Mark Twain si austriacul Moritz Saphir. Mai
era unul, Karl Julius Weber, cu al su Demokritos cel
rztor, si, binenteles, Alecsandri, cu comediile sale. Pe
acestea le-am citit cu deliciu n copilria mea, dar cu
aproape aceeasi plcere le-am citit cnd fceam la
universitate cursuri despre marele poet al generatiei de la
1848.
445

Mai aveam eu un sistem s-mi mbogtesc biblioteca:

tiam din gazete foiletoanele si le coseam frumos n
brosurele. Mai ales "foia" "Tribunei", care ncepuse
tocmai n copilria mea s apar la Sibiu, era deosebit de
vioaie si variat. Ioan Slavici, care pe atunci era n cea mai
productiv si fertil epoc a activittii sale, supraveghea
de aproape foiletonul. In curnd intrar n redactie
Cobuc, care acolo public unele din idilele sale si cteva
balade si legende - mi aduc aminte mai ales de lunga
poezie epic, care mi plcu deosebit de mult, intitulat Pe
pmntul turcului - Bogdan-Duic, care trimitea
"corespondene" din Bucuresti despre miscarea literar si
trata cu o ironie muctoare pe unii scriitori ardeleni, ca
brasoveanul Teohar Alexi, apoi I. Mera, doctorul de la
Karlsbad, care avea talent, Alexandru Hodos, cunoscut
mai trziu sub pseudonimul Ion Gorun, cu proz si
versuri, mai ales traduceri din Heine, fratele acestuia,
Enea Hodos, mort abia de curnd ca nonagenar, un iscusit
traductor (din nemete) si propagandist al lui
Turgheniev, Ioan Mota, bun povestitor, vioi si plin de
temperament, s.a. Acesta din urrn a nfundat n repetate
rnduri temniele unguresti pentru articole "iredentiste".
Despre el, sau mai bine-zis despre o nalt fa
bisericeasc, circula o anecdot foarte caracteristic.
Voind s aranjeze odat la Sibiu o festivitate la care rolul
principal l avea corul teologilor, chem la sine pe
profesorul de canto, s-l consulte asupra programului. "Un
irmos de Dima". - "Bine!" - "O colind" (serbarea era pe
la Crciun) - "Bine!" - "Ca s se vad c teologii nostri se
pricep s cnte si n orchestr, propun o sonat de
446

Mozart..." - "Asta nu! l ntrerupse repede arhiereul, c

abia a iesit din nchisoare si o s avem bucluc cu ungurii".
Exemplul "Tribunei" fu imitat si de celelalte gazete
romnesti, care ddur o importan din ce n ce mai mare
foiletonului. La "Gazeta Transilvaniei" scria versuri
Traian Pop si traducea din nemete Cornel Scurtu. Imi
aduc aminte ce adnc m-a impresionat Cersetoarea de la
Pont des Arts de Wilhelm Hauff. Cnd, mai trziu,
treceam seara Sena si lmpile celorlalte poduri se reflectau
n ru, adesea mi aduceam aminte de eroina acestei
novele. Si romamul Homo sum de Ebers a aprut tot n
foiletonul unui jurnal. Pe atunci romanele istorice erau
mult citite.
O inovatie introdus de "Tribuna" erau si brosurile n
format mic, cu utilizarea zaului foiletoanelor. Ele se
vindeau cu un pre mic si au contribuit la rspndirea n
cercuri largi a unor scrieri originale si traduse. Numrul
prim al acestei biblioteci populare l forma Pdureanca lui
Slavici. In curnd urm Bunica, romanul ceh de Bojena
Nemova, tradus de Urban Jarnik. Abia peste civa ani
ncepur s apar si n Bucuresti asemenea biblioteci
ieftine, desigur imitnd seria nesfrit de crticele ale
Bibliotecii universale a lui "Reklam" din Leipzig, care
ncepuse cu Faust de Goethe si avea traduceri din toate
literaturile pmntului. Un librar neam, Carol Mller,
arunc pe piata Bucuretilor "Biblioteca pentru toti", cu un
tipar elegant. Prin crtile de format mic si cu coperte
portocalii el ajut la rspndirea scrisului multor autori
447

tineri. Socec scoase atunci autorii vechi, cronicarii,

mitropolitul Dosoftei si altii, n crticele cartonate. Si
provincia se misc. La Iasi, Saraga ednteaz o biliotec n
care aprur numere cu proz de Eminescu, Iorga, Sofia
Ndejde si poezii populare din Moldova, iar la Craiova
Samitca publica o bibliotec galben n care se ddeau
traduceri din Balzac si altii. i Benvenisti ncepu o serie
de cri ieftine, cu un format neobisnuit, lung si ngust, n
care se public traducerea lui Mazeppa de Lordul Byron.
Trecnd n clasa a treia de liceu la scoal german, am
ajuns s citesc nemete. Bibliotecile scolare erau bogate.
Marea revelatie a literaturei germane au fost pentru mine
povestile cu indieni. Actiune mult, cu episoade
neasteptate si pline de romantism, caractere nobile,
prietenie sincer si jertfitoare, triumful binelui, adevrului
si sentimentului de recunotin chiar ntre indieni, toate
fceau lectura lor captivant. Cel din urm mohican,
Vinetu cel viteaz si multi altii erau prietenii mei cei mai
buni, iar Cooper, scriitorul meu favorit. Atunci am si
tradus n romneste o carte nureag, intitulat Pasrea
preeriilor, pe care librarul Haiman din Bucuresti voia s
mi-o publice, dar dup ce i-am trimis manuscriptul n-a
mai dat nici un fel de semn de via, ci a dat faliment.
Putnd s citesc nemete, fcui cunostint si cu scriitorii
clasici nemti. Dramele lui Schiller le-am citit toate, iar
poeziile lui Heine m-au ispitit adesea s le traduc.
Hlderlin, Rainer Maria Rilke si Stefan George nu erau
apreciati sau cunoscuti pe vremea aceea, iar poetii lirici cu
448

nume mai putin strlucitor dar plini de suflet, care au scris

attea versuri ce-i asteptau pe marii componisti de
lieduri, nu-i descoperisem nc. De asemenea, nu gseam
o nrudire ntre Lenau si Eminescu, precum o aflau multi.
Cu att mai mult m ncnta poezia epic german, n
special baladele lor puternice. Uhland cu Blestemul
cntreului, Schiller cu Cocorii lui Ibicus si numerosi alti
poeti pe care i nvtam de rost si-i declamam n scoal. O
impresie mare a fcut Goethe cu Craiul Ielelor, pe care
l-am auzit la Brasov declamat de un recitator si care, mai
trziu, m-a mai impresionat tot att de puternic ca
Grenadirii lui Heine, cnd mi vorbeau cu muzica lui
Schubert si Schumann.
Despre drame si poezii aveam s aud mult teorie n
scoal, n lectiile de poetic din clasa a sasea si n cele
despre teoria dramei din clasa a saptea. Pe cele dinti le
fcea foarte frumos directorul Oniiu, iar n special despre
balad ne vorbea cu mult entuziasm, de-l ascultam cu
plcere mare, profesorul Branite. Adevrat c Eminescu
si Cosbuc le ajutau la amndoi s gseasc exemple
fermectoare pentru ilustrarea expunerilor lor teoretice.
Mai greu era pentru profesorul Iosif Blaga, mai putin
interesant ca ceilalti doi si prea mult preocupat de partea
teoretic a materiei, pe care o trata ca n manualul
voluminos ce-l scria tocmai atunci. Cele cteva comedii
de Caragiale i ddeau exemplificri potrivite pentru
"prelegerile" lui, dar cu Rzvan si Vidra si cu cele cteva
drame pline de lirism ale lui Alecsandri nu prea stia ce s
nceap. Atunci fcu cel mai cuminte lucru ce-l putea face,
ne conduse n Anglia lui Shakespeare. Pe Macbeth l stiam
449

scen de scen. Dealtfel drama aveam s o cunosc mai

bine dect din expunerile profesorului meu, din lectur si
mai ales prin pasiunea cu care am umblat toat viata la
teatru.
Chiar dramele antice sau cu subiecte din antichitate m
atrgeau. Spun "chiar", pentru c n tinereea mea se
produse o reacie tacit mpotriva clasicismului latinogrec. Profesorul nostru de latineste si greceste nu avea
darul s spulbere aceast indiferen pentru autorii clasici
si antipatia pentru multi eroi si zei ai mitologiei vechi,
care reveneau mereu n versurile si dramele poetilor din
secolele trecute, ca si cnd orice om cult ar trebui s fie
familiarizat cu ei. Despre Homer, Vergiliu, Ovidiu si
Horatiu - cci la acesti patru se reduceau autorii de epopei
si versuri pe care i traduceam n liceu - ne rmneau din
scoal numai amintiri neplcute. Trecuser timpurile cnd
la liceul din Brasov erau ca profesori de limbile clasice
Gavril Munteanu, traductorul lui Tacit si "tata"
Almanu, care scria ode ocazionale latinesti.
Cunoasterea limbii germane mi ajuta mult la mbogtirea
cunostintelor mele literare. Nemteste am citit toate acele
romane care n anii din urm ai liceului formau lectura
mea predilect. Epoca romantic mi-a dat mai ales dou
daruri pretioase: Ivanhoe de Walter Scott si Un erou al
timpului nostru de Lermontov. Toat vraja cavalerismului
medieval si farmecul unor vieti certate cu conventionalul
si cu ordinea burghez vorbesc din aceste dou romane,
att de diferite si totusi att de caracteristice pentru
vremea n care au fost scrise. Realismul, naturalismul,
450

psihologismul si celelalte "isme" ce urmar ctre sfrsitul

veacului trecut, toate se reflect mai ales n roman.
Nu voi pomeni aici dect cteva opere care m-au
impresionat mai mult. Inainte de toate cele rusesti, Printi
si copii si Apele primverii de Turgheniev, cel ce ne fcea
cunostint cu probleme sociale, nou de tot pentru noi;
Ana Karenina si Resurectiunea [Invierea] de Tolstoi,
marele arhitect al cldirilor epice si al frescelor cu multe
persoane; si acel Dostoievski att de alt fel genial dect
marii scrirtori europeni, cu Crim si pedeaps. Un
romancier care m-a rpit mai ales prin stilul su subtil si
rafinat era danezul Jens P. Jacobsen cu al sau Niels Lyhne.
In Ardeal, n vremea aceasta, mai cu seam dup ce
Slavici si Cosbuc trecuser muntii, ntemeind la Bucuresti
revista "Vatra" (care n-a avut o viat lung si un succes
mai mare), era o adevrat secet literar. Luptele politice,
mai ales n epoca Memorandului, absorbeau cu totul
preocuprile clasei culte. Discutiile despre originile
romnilor si continuitatea lor n Dacia, tras la ndoial de
adversari, erau urmrite cu mai mult pasiune dect
literatura, desi nici pe terenul stiintific nu apreau lucrri
mai remarcabile. Murise Bariiu, care n anii din urm,
cnd Academia Romn i fcuse cinstea s-l aleag
presedinte, nu mai public aproape nimic, iar
"Transilvania", revista Asociatiunii, sub directia lui
Zaharia Boiu se ngropa n procese-verbale. O lucrare de
valoare a initiat si dus la bun sfrsit Dr. Cornel
Diaconovici, cu Enciclopedia Romn, mult hulit, dar
rmas pn astzi singura lucrare enciclopedic
451

romneasc ce e nc ntrebuintat pentru timpurile mai

vechi. Intre colaboratorii ei se remarcau ctiva profesori
brasoveni.
Dintre scriitorii din Brasov, trei profesori merit s fie
pomeniti n locul prim: Andrei Brseanu, Virgil Onitiu si
I.C. Pampu. Cel dinti, ales pentru meritele sale literare si
stiintifice membru al Academiei Romne si presedinte al
Asociatiunei, avea, pe lng darul oratoriei, un remarcabil
talent poetic. Pe-al nostru steag e scris unire, compus ca
mar puternic de Ciprian Porumbescu, arat de ct avnt
poetic si patos nobil era capabil. Onitiu, marele director al
Liceului Saguna n cea mai grea epoc a existenei lui, era
un umorist de seama. Observator bun al strilor din
Ardeal, el a scris cteva schite care vor rmnea. Ct
despre Pantu, scheianul ironic, care se simtea att de bine
vara, cnd putea petrece, ca attia din naintasii si, n
Ialomita, ncercrile sale de a descrie viata logofetilor de
pe mosiile cu pmnt negru ca prul unei fete frumoase,
pe care avea s-i descrie mai trziu Sandu Aldea, merit s
fie scoase n evident, ca si romanul su Linistea casei.
Nimic nu caracterizeaz mai bine miscarea literar a unei
epoci ca revistele si felul cum ele sunt primite. In
Transilvania stpnea n vremea aceasta "Familia" lui Iosif
Vulcan. Ea continua s apar la Oradea, cu rubrica
"Salon", cu ghicitori pe pagina final, cu ilustratii
cunoscute din reviste strine si cu literatura care era pe
gvstul lui Vulcan si al provincialului ardelean. Aproape
toti scriitorii din Transilvania cu oarecare talent sau numai
452

cu veleitti de literati au debutat n aceast revist.

Directorul ei le trimitea scrisori de ncurajare, aducndu-si
aminte de norocul ce-l avusese descoperind pe Eminovici,
cruia el i schimbase numele n Eminescu.
Intre crtile tatlui meu era si o colectie descompletat din
"Albina Carpatilor", redactat pe vremuri de profesorul
brasovean Ioan Lapedatu, mort prea tnr ca s poat da
toat msura talentului lui real. Imi aduc aminte cu cta
plcere citeam nuvelele sale istorice. Si cteva numere
vechi din foaia umoristic "Gura Satului", cu caricaturi
exagerate, am gsit tot n dulapul de crti al tatei. Pe
vremea mea era mult citit "Calicul" lui Popa din Sibiu, cu
glumele lui grosolane si tonul cam vulgar n care erau
scrise versurile Cocoanei Gur-Dulce, care brfea
curajoas, lovind fr cruare si n fete simandicoase.
Iubitorii de scandal citeau "Calicul" cu mult plcere, iar
cei ce se simeau cu cte o musculi pe cciud l
deschideau cu team. Tot att de grosolan era umorul
"Vulturului" din Oradea, care avea ceva strin n ntreaga
lui structur.
Un timp scurt a aprut si "Rndunica", o revist literar a
soilor Silvestru si Margareta Moldovan. Moldovan era o
cunostint veche a Brasovului, de cnd functionase ca
profesor si redactor al "Gazetei". Sotia lui era feminist ceva nou pe vremea aceea si, spre scandalizarea
doamnelor din Brasov si Sibiu, fuma. Din cauza aceasta
un mucalit i schimbase numele de fat (pstrat ca
scriitoare), din Margareta igreanu n igareta
Mrgreanu. "Rndunica" ncepu cu o inedit de
453

Alecsandri, aduse cteva pagini de Popovici-Bnajeanu;

ncolo ns aceleasi banalitti, din cauza crora trebui s-si
nceteze aparitia n curnd.
Orict de naiv era uneori cititorul ardelean, el ncepuse - si
mai ales n Brasovul cu legturi vechi si statornice cu
Romnia - s aprecieze talentele literare si s nu se mai
mulumeasc cu diletantismul de la noi. Revistele din
partea nordic a Ardealului, ca "Aurora", nu aveau cititori
n Transilvania de miazzi, la Sibiu si Brasov. Doar un
nume de scriitoare care m-a impresionat cu nuvelele ei,
dar pe care nu l-am mai ntlnit de atunci n revistele pe
care le citeam, Izabela Rovinaru, mi-a rmas. Chiar din
"Familia", numerele cele urmrite cu mai mult interes erau
cele se veneau primvara, dup ntoarcerea lui Vulcan de
la edinele Academiei Ramne (ce se tineau pe atunci n
martie). In ghiozdanul lui aducea totdeauna cte o poezie
sau o bucat n proz de "mrimile" bucurestene, care,
desi nu i ddeau lucruri mari, nu puteau refuza pe
struitorul lor coleg de peste munti. Si rapoartele lui
constiincioase despre edinele Academiei si despre crtile
premiate erau citite cu mult plcere.
In casa unchiului meu Popea descoperii ntr-o zi, pe
dulapul de crti, un teanc mare de "Convorbiri literare" de
pe cnd apreau la Iasi n format mare, cu nvlitoare
subtire, albastr sau trandafirie. De cte ori nu m vedea
nimeni, duceam acas cte un an ntreg din revist.
Cu "Corvorbirile literare" Brasovul avea legturi mai
strnse dect oricare alt oras din Ardeal: Fratele lui Popea,
454

episcopul de mai trziu al Caransebesului, era, ca vicar la

Sibiu, tribunist nfocat, de unde si marea simpatie pentru
revista "Junimei" la fratele lui din Brasov. Redactia
"Tribunei" era de prerea lui Slavici, care era, ca literat,
junimist, ca prietenul su Eminescu, si ca toti tinerii
profesori ce studiaser n Viena, unde aprea tocmai
"Almanahul Romniei June" cu poezia "Luceafrul" n
forma ei original, nescurtat. Tribunisti erau si unii
negustori brasoveni. "Convorbirile" aveau ntre ei ctiva
abonati statornici.
Legtura cu "Convorbirile literare" o fcea si librria care
ncepuse s scoat editia operelor complete ale lui
Alecsandri, Costache Negruzzi, si ale altor scriitori mari
ce se grupaser de la nceput n jurul revistei ieene.
Legate luxos, n pnz rosie sau n piele, ele mpodobeau
bibliotecile particulare ale brasovenilor cu dare de mn.
Socec era originar din Scele, iar tovarsul lui, Teclu,
descindea din neamul negustorilor brasoveni cu acest
nume.
In sfrsit, Maiorescu nsusi, seful recunoscut al "Junimei",
era pe jumtate brasovean. Mama lui era sor cu
protopopul, mai trziu episcopul, Popazu. Tatl meu si
aducea aminte de vremea cnd fiul ei, Titu Liviu, era
coleg de clas cu el la liceul din Brasov, atunci deschis.
In 1885, cnd "Convorbirile" se mutar n capital,
adoptnd un format nou, ele erau fr ndoial revista
conductoare a literaturii noastre. Titu Maiorescu era
arbitrul criticii romne. Alecsandri, laureatul de la
concursul felibrilor din 1878, deschise revista, n 1885, cu
drama Ovidiu. Eminescu gsise o tardiv dar aproape
455

unanim recunoastere. Creang si public fermectoarele

Amintiri. Caragiale continu cu D-ale Carnavalului seria
nentrecutelor sale comedii. Slavici, desi "Tribuna" i
cerea tot timpul, era autorul "novelelor din popor",
apreciate ca un nou gen literar. A.D. Xenopol ncrucis cu
curaj spada cu roeslerianii ce ne negau continuitatea. N.
Gane, simplul povestitor n grai dulce, se avnt la nuvela
n stil mare Ura din copilrie. Cum putea
"Contemporanul" lui Ndejde si Morun s se ia la
ntrecere cu "Convonbirile", sau Al. Macedonski,
ponegritorul lui Eminescu, s cstige aderenti pentru
"Literatorul" lui? Cel putin n Ardeal, aceste dou reviste
erau ca inexistente.
Adevrat c o ierarhizare a valorilor strnse n jurul
"Convorbirilor" nu eram n stare s facem. Dealtfel, nu o
fcea totdeauna nici Maiorescu, care pretuia pe Samson
Bodnrescu mai mult dect s-ar fi cuvenit si considera pe
gingaa Matilda Kugler Pomi de poet cu talent mare. Nici
profesorii nostri de literatur romna nu aveau perspectiva
actual ca s fac distinctia neresar ntre scriitorii mari si
cei mai mrunti. Iacob Negruzzi, bunoar, nu era pretuit
pentru marile sale merite ca neobosit si entuziast redactor
al revistei, ci ca autor al Copiilor de pe natur, o
continuare a genului apreciat de generatia trecut, cu
tipurile luate n zeflemea de bonjuristi. Noi, la Brasov,
eram prea departe de Moldova si prea aproape de
Bucuresti, ca s facem, precum se cuvenea, distinctia
necesar ntre marele artist Creang si agreabilul
povestitor Ispirescu, ntre ranul plin de duh si cu un
456

neasemuit sim pentru frumuseile limbei de la ar si ntre

cel ce rmase la periferia capitalei si cnd spunea
galnice snoave din popor.
Anii 1889 si 1890 au adus cele trei pierderi de nenlocuit
pentru gruparea de la "Convorbiri". A murit Alecsandri,
iar cei doi prieteni nedesprtiti n noptile de la "Bolta
Rece" din Iasi, Eminescu si Creang, n-au vrut s plece
singuri nici pe drumul cel lung al mortii. De fapt autorul
Luceafrului si al satirelor murise mai demult. O scurt
licrire dup atacul dinti, cnd si putea vedea cu ochii
volumul de poezii ngrijit de Maiorescu, fu urmat de o
nou si definitiv ntunecare a mintii.
Imi aduc aminte de adnca noastr ntristare cnd veni
vestea c "organele-s frmate si miestru e nebun".
Profesorul I.C. Panu deschise ntre profesori si elevi o
colect pentru a se da poetului posibilitatea s-si caute de
sntate. Venind acas de la liceu, cu colegul Ioan Scurtu,
unde eram elevi n clasa a doua, deci nu puteam judeca
dect farmecul limbei versurilor eminesciene, unul din noi
ntreb:
"Dac ai sti c cu viaa ta poti rscumpra sntatea lui
Eminescu, ai fi gata s mori pentru el?"
"Fr s stau un singur moment la ndoial!
Acest semnificativ dialog ntre doi nci ndurerai spunea
mai mult dect sumele isclite pe listele colectei si dect
dac am fi scris un rspuns la pamfletul nedemn al lui
Grama.
Faima lui Eminescu ajunsese la Brasov si mai nainte.
Soru-mea mai mare mi comunic ntr-o scrisoare
457

urmtoarele:
"Pe Eminescu l-am vzut o singur dat. Era n anul
1881, n Bucuresti, unde plecaserm multi brasoveni
la serbrile ncoronrii Regelui Carol I. Si astzi simt
cum inima mi palpit la gndul fericitor c vd pe
marele nostru poet. Cu emotie m-am apropiat tiptil
de el si i-am netezit pe nesimtite bratul. In ochii lui
citeam o tristete adnc. Era un contrast izbitor ntre
omul tcut si trist, care umbla gnditor pe strad, si
veselia grupului de transilvneni ce trecuser grania.
Plria cu boruri late, moale si neagr, umbrea faa si
fruntea nefericitului poet. Pe umeri, aruncat genial asa mi se prea - o manta neagr. Toate aceste
amnunte mi s-au ntiprit n minte. Cu oboseala
feei si a inutei sale contrastau ochii lui, ca niste
ochi de copil, cu albul vinetiu n jurul pupilei,
atrgtori, expresivi si vistori. Iat impresia pe care
am avut-o, ca fat tnar de 15 ani. Acum dup 66 de
ani, cnd citesc introducerea la editia nou a piesei
Las si vd cu ct dragoste l ngrijea soru-sa
Henrieta, care e att de simpatic si cumptat cnd
pomeneste de Veronica Micle, mi-am adus iar
aminte de toate acestea."
In clasele din urm ale liceului influena lui Eminescu
asupra generatiei mele si a celei ce ne preceda a fost
uria. La Saraga, n Iasi, apru o editie ieftin a poeziilor,
care la Socec btuse n scurta vreme recordul de apte
editii, precum si un volum de nuvele si basmul FtFrumos din lacrim, ngrijit de V. Morun. Rscolitoare
458

erau scrisorile sorii lui oloage, Henrieta, care aprur tot

n Iasi.
Din Bucuresti "Convorbirile" continuau s vin regulat
sub directia lui Iacob Negruzzi, pn n 1894, cnd ea
trecu n alte mini. Elevii lui Maiorescu, care nvtaser
de la miestru s scrie frumos, limpede si ngrjit si l
imitau n gesturi si atitudini, continuau traditia dar nu
puteau s dea revistei viaa si vigoarea veche. "Arhiva" de
la Iasi, n frunte cu A.D. Xenopol, si "Revista pentru
istorie, arheologie si filologie" a lui Tocilescu ncepur s
fac cu "Convorbirile" un grup de publicatii "serioase",
dar din ce n ce mai putin literare. Dar cu aceast ipostaz
nou am intrat ntr-o epoc care nu mai formeaz obiectul
crii prezente.
Unul singur din vechii colaboratori ai "Convorbirilor" a
crescut mereu, Caragiale, care, mpreun cu Eminescu si
Creang, rmne o figur mare a literaturii noastre si
dovedeste importana gruprii din jurul lui Maiorescu. La
profesorul Ioan Popea sttea "n cost" un nepot, Liviu
Penciu, cu vreo opt ani mai mare dect mine. Intr-o zi
scoase dun buzunar o crulie din "Biblioteca pentru toti"
si cu un "ascultati!" ncepu s ne citeasc niste schie.
Domnul Goe, nevasta efului de tren care iese la gar s
ntmpine pe "madam Carol", Bubico... si la fiecare schit
nou ne tvleam de rs. Autorul comediilor devenite
clasice si al miniaturilor sculptate n cel mai nobil fildes
avea ns si alte surprize pentru admiratorii si. O fclie de
Pate si Pcat l prezentar ca pe un al doilea Gustav
Flaubert, cu opere de art slefuite ca niste nestemate, iar
459

Npasta, drama misctoare, sumbr si rscolitoare de

patima rzbunrii, avea ceva din puterea unor psihologi
rusi.
La Brasov veneau proaspete stirile despre isprvile
boemului Caragiale. "Moftul romn" se numea o revista
umoristic scoas de el, cu nceputul unui roman,
Smrndia. In piaa teatrului deschise o berrie, imitnd
pe Gherea, restauratorul din gara Ploiesti. Se pare c el era
muteriul cel mai asiduu al acestui local. Prin gara Brasov
trecea cnd lua trenul spre Budapesta, ca s bea un
"caputinr" n gara acestui oras, unde descoperise cea mai
delicioas cafea.
Uneori se oprea si n orasul nostru, si atunci era adevrat
srbtoare. Avea un fel special de a petrece cu ardelenii
naivi, fcnd studii pentru figura lui Chico Rostoganul. i
plcea s se prezinte nestiutor al unor lucruri elementare,
mboldind astfel pe cte un profesor pedant s i le explice.
Astfel, odat - era tocmai pe vremea cnd se astepta ivirea
cometei Haley - el ceru informaii de la un profesor
prezent, despre comete, mirndu-se de toate cte le afla de
la belferul fericit c poate da marelui Caragiale explicatii
astronomice. La sfrsit, cu aerul cel mai serios: "Nu m
mir c astronomii au putut calcula exact cnd se va ivi
cometa pe cer, dar nu pot s-mi explic de unde stiau ei c
se numete tocmai Haley. Chelnr, solvesc!" Si plec,
lsnd nedumerit pe savantul profesor.
Alteori, el sustinea, cu un lux de argumente zpcitor
pentru ardelenii greoi, o tez. Dac vedea c asculttorii
si erau convinsi de dreptatea lui, trecea pe nesimtite la
dovedirea tezei contrare, cu acelasi lux de argumente.
460

Cnd i se prea c a convins iar pe cei ce l ascultau, se

scula de la mas si solvea".
Dup moartea lui Eminescu si Creang, si cnd nici
Caragiale nu mai publica la "Convorbiri", mai ales trei din
noii ei colaboratori se remarcar. Cel dinti era Duiliu
Zamfirescu, poet, nuvelist si romancier. Versurile lui nu
aveau nici adncimea, nici armonia poeziilor cu care ne
deprinsese Eminescu, dar aveau o not clasic si un avnt
italian adus din ara unde poetul era acreditat ca diplomat.
Nuvelele erau inegale, dar nu erau niciodat banale.
Meritul lui Zamfirescu st ns n roman, gen literar care,
cu putine exceptii, era aproape absent n literatura noastr
naintea lui. Mihai Vereanu a lui Iacob Negruzzi nu
conteaz, iar N. Xenopol, care fcuse un nceput
promitor cu Brazi si putregai, s-a oprit din drum, dup
ce trecuse si el pe la "Convorbiri". Zamfirescu,
dimpotriv, a dat o serie ntreaga, dup ce ncepuse cu
Viaa la ar si celelalte dou romane ce-i urmara, cu
subiecte din rzboiul pentru independen.
Ceilalti doi autori erau de dincolo de muni si fur
prezentati cititorilor de nsusi Maiorescu, care cobor din
Olimpul su spre a vesti cu bucurie ivirea acestor dou
stele nou. Ele nu erau egal de luminoase.
Cel dinti era bnean, Ni Popovici. A terminat liceul la
Brasov, dup ce trecuse si prin alte licee, pe unde nu prea
lsase o amintire bun, din cauza traiului dezordonat pe
care-l ducea. Eu eram n clasele inferioare cnd auzii c
unchiul meu, Popea, a trebuit s intervin cu toat energia
461

ca s nu fie eliminat si din acest liceu. La conferinta

profesorilor veni cu caietul de teze din limba romn al lui
Popovici, si dup ce citi paginile minunate pe care le
scrisese, profesorii si schimbar prerea. In "Convorbiri"
debut cu novela Din lume, n care ne conducea ntr-un
mediu nou, al meseriasilor lugojeni. Bogat n coloare,
bine scris si cu un subiect plin de duiosie, nuvela aceasta
plcu mult. Cnd se afl c poetul - cci Nit Popovici
avea si poezii pline de o dulce melancolie si influenate
mult de Eminescu - era tuberculos, simpatiile pentru el
devenir si mai mari. Ca si craioveanul Traian
Demetrescu, atins si el de aceeasi nemiloas boal si cu
versuri pline de tristete, bnteanul muri tnr si unanim
regretat.
Cnd Maiorescu public n "Convorbiri" Nunta Zamfirei,
numele lui Cobuc - att de putin eufonic - era cunoscut n
Ardeal din versurile pe care le publicase n "foia"
"Tribunei". Noi mai stiam si c el trecuse muntii ca s
scape de "ctnie", ca atti alti ardeleni tineri. Se zvonea
pe la Brasov c lucra pentru manualele profesorului
Manliu, mpreun cu Bogdan-Duic, cu care era prieten de
la Sibiu. Legtura lui cu Brasovul se mai stabili si prin
librarul Sfetea, de origine din Schei, pe a crui sor o lu
n cstorie si care i edit Fire de tort. Poeziile lui fur
evenimentul literar al acestor ani.
Imi aduc aminte c ntr-o zi veni Scurtu la scoal cu
vestea transmis de fratele su, care o aflase n redactia
"Gazetei Transilvaniei", c a aprut un volum de poetul pe
care Maiorescu l lansase n "Convorbiri". Sfiosul poet
462

abia se ls nduplecat s fac voia prietenilor si si-i

lsase pe ei s-i strng versurile ntr-un volum, n 1893.
Acest rol mai mult pasiv al poetului la compunerea
primului su copil literar explic si titlul prea putin poetic
de Balade si idile - ce frumos e cel al volumului su
urmtor: Fire de tort! - si intercalarea, printre poeziile
originale a unor traduceri din literatura germana, fr
indicarea autorului. Cnd un avocat din Piatra, cu numele
Lazu, l nvinovi de plagiat, lumea lu numaidect
aprarea lui Cosbuc, care devenise, n scurt vreme, poetul
ale crui versuri le stiau pe de rost si copiii de scoal. Desi
Lazu dovedise cu cteva probe evndente c unele poezii
din Balade si idile nu erau originale, lumea avu bunul sim
s cunoasc c un poet de talia lui Cosbuc nu avea nevoie
s se mpuneze cu pene strine. De atunci ncoace
izvoarele lui de inspiratie au mai fost artate, ns n mod
cuviincios, de exemplu de I. Rdulescu Pogoneanu,
tocmai n "Convorbiri". Odat, asistnd la o productie cu
declamatii, dat n Lipsca, care nu-mi fu mirarea cnd
auzii pe un actor declamnd o poezie n dialect bavarez
Drei Bua und alle drei, nu tocmai asa de frumoas, dar
fr ndoial aceeasi ca Trei, Doamne, si toti trei. Curios
ns c la ctiva ani dup aparitia Baladelor si idilelor am
citit n "Fliegende Bltter" o poezie evident influenat de
Poet si critic a poetului romn.
Rsunetul poeziilor lui Cosbuc a fost deosebit de puternic
n toate provinciile romnesti. Deopotriv al baladelor sale
puternice si pline de nerv, ca si al idilelor sale
fermectoare si pline de atmosfera satului grniceresc din
nordul Ardealului, precum si al cntecelor sale galnice.
463

Ele venir cu un suflu proaspt, ntr-o epoc robit cu

totul de melancolia si pesimismul lui Eminescu, care
stpnea pe poetii mrunti ai timpului, imitatori mai mult
sau mai puin abili ai lui. Deodat, acum, n locul "florii
albastre" si al "durerii universale", n locul "setei de
repaus" si al Nirvanei mult dorite, n locul sufletelor
obosite, att de putin firesti la un popor tnr n
ascensiune, Cosbuc aduse dor de viat si brbtie, soare si
lumin, senintate clasic si plcere de a se simti tnr si
de a rde din toat inima. O form nou a strofei si a
versului, cu ntorsturi neateptate, o limb curat si lipsit
de neologisme - doar adjectivul "las" face exceptie - se
adaug la miestria atins de Eminescu, ridicnd la
naltimi mari poezia romn. Sufletul tineretului fu robit
din nou, si literatura noastr fu inundat cu idile. Tot pe
vremea aceasta inu la Ateneu Vlahu, un convertit si el,
conferina sa despre Curentul Eminescu, n care arta ct
de nefireasc era la noi boala pesimismului ce coplesise pe
epigoni. El termin cu puternica lui poezie Unde ni snt
vistorii?
In 1887 apru la Bucuresti "Revista nou", sub direcia lui
Hadeu si a unui comitet din care fceau parte
Delavrancea, Vlahu, Bilciurescu, Bianu, Speran,
Sineanu si Ionescu-Gion. Poeti, prozatori, filologi,
istorici si umoristi, cci, ca s fie aproape complet
multilateralitatea marelui Hadeu, nu putea lipsi nici latura
umorului si ironiei n care acesta excelase, ca director al
unor foi umoristice mult gustate pe vremuri. Si mai bogat
era lista colaboratorilor stabili sau incidentali crora
464

revista le deschise coloanele.

In cei sapte ani ct a aprut "Revista nou", ea a ntrunit
pe cei mai multi scriitori care nu putuser intra la
"Convorbiri" sau nu voiser s fac cauz comun cu
Maiorescu, avnd alte convingeri literare sau politice,
nume respectabile, ca Ion Ghica, sau Dem. Sturdza (care
au trecut ntr-o vreme si pe la "Convorbiri"), doctorul
Istrati, istoricul Radu Rosetti s.a. Printre ilustratiile cu care
Socec voia, desigur, s ridice revista la un nivel european,
care ns nu prea erau remarcabile, au aprut si cteva de
Grigorescu, pe lnga un Stefan cel Mare de Epaminonda
Bucevschi si caricaturi de Jiquidi. Muzic aducea, aproape
n fiecare uumr, C. Dumitrescu.
Din literaii care au tiprit proz si versuri, cei mai muli
nu mai spun mult astzi cititorului, dar atunci sunau bine.
Imi aduc aminte cum pe St. Bassarabeanu, care publica si
sub numele de Victor Crsescu novelele sale cu subiecte
luate mai ales din viaa pescarilor de la gurile Dunrii, ni-l
cita ca exemplu de prozator de mare talent si de o rar
productivitate - aparuser deodat cinci volume de novele
- profesorul nostru V. Branite. Si mai productiv era
Rdulescu-Niger, cu poeziile si mai ales cu proza sa destul
de searbd. Dintre poei, cei mai multi nu aveau o
personalitate pronunat, nct nu tiai dac versurile
publicate erau de Carol Scorb sau de Artur Stavri si care
din cei ce iscleau din Moldova, Gheorghe sau Cornelia,
era autorul cutrei poezii ce se citea cu plcere, dar nu te
impresiona mai adnc. Haralamb Lecca nc nu venise cu
dramele sale, ci publica numai versuri, ca si V. Cosmovici
sau Neniescu, cel cu Puii de lei.
465

Anecdotele n versuri de Th. Speran erau mult apreciate

pe vremea aceea. Ion la teatru se declama la toate seratele
de diletani si strnea adevrate salve de aplauze. Ca toat
literatura de acest soi, ele au pierdut mult din farmecul lor
initial. Asa s-a ntmplat si cu Mo Teac al lui Bacalbaa
si cu cronicile spirituale ale doctorului Urechi, chiar si cu
Zacherlinele pe care le publica Hadeu n "Revista nou".
Dintre toti poetii si prozatorii revistei, numai trei nume
s-au impus. Cel mai tnr ntre ei, Nicolae Iorga, nc
nu-si dduse msura talentului su, cci n "Revista nou"
a publicat numai poezii destul de terse, nite scrisori din
Italia, cu unele impresii vioaie si dou-trei studii literare.
De Alexandru Vlahu, care a prsit revista n curnd, ca
s scoat cu amicul su doctorul Urechi, revista "Vieaa",
se leag o amintire. Eram prin primele clase de liceu,
cnd, ntr-o var, veni la Bran, unde petreceam vacanta, pe
atunci tnrul profesor Ion Clinciu, originar si el din Bran,
cu un coleg si prieten din Bucuresti, profesorul Dragu.
Acesta ne vorbi cu mult entuziasm de Vlahu, care
promitea sa fie un poet "mai mare dect Eminescu". Si ca
s dovedeasc acest lucru, ne citi cteva poezii din
volumul ce tocmai apruse: Liniste, n prag, La icoan si
altele. Impresia a fost covritoare.
Aceeasi prere despre talentul su o avea majoritatea
contemporanilor sai. Numele su sub versurile publicate
de la nceput n "Revista nou", i ddu acesteia un mare
prestigiu. Amintirile sale despre Eminescu, ca si niste
studii critice sau schia Polidor, erau viu comentate. La
ocazii festive se declamau versurile sale pe care le spunea
deosebit de frumos la societatea de lectur a liceenilor din
466

Brasov un coleg mai tnr, bucuresteanul Aurel Bogdan.

Romanul su Dan, asteptat cu mare nerbdare, apru n
curnd si fu citit cu ardoare de tineret, care era ncntat de
lirismul lui. El a fost cel care a avut curajul - cci acest om
mic de stat si blnd la vorb era o fire de rzvrtitor - s se
lepede de influena covrsitoare a lui Eminescu creia
fusese cu totul robit la nceput, si s arate tinerilor poeti
drumuri nou de urmat.
Cea de-a treia revelatie a "Revistei nou" era Barbu
Stefnescu, a crui firm literar suna att de frumos si
poetic: Delavrancea. Un ndrgostit al cuvntului eufonic,
pe care avea s-l joace n cele mai vii lumini, ca orator,
mai nti n conferine publice la Ateneul nu de mult
deschis, graie colcetelor neobositului Esacru ("Dati un leu
pentru Ateneu!"), apoi la bara avocatilor si la tribuna
politic. In srcia ce stpnea proza romn, el aduse o
not nou si viguroas. Subiectele sale stranii si fantastice
uneori, de un realism crud alteori, conveneau firii sale,
care unea cel mai pronunat romantism cu cel mai modern
- pe atunci - naturalism, ca si la Zola dealtfel, autorul
romanelor Visul si Nana. Un stil zburdalnic, o imaginatie
exuberant, o necumptat risip a bogiei lexicale din
limba popular, turnat n tipare nou literare, un suflet de
poet unit cu un patos de mare orator, un talent epic de
povestitor de la ar si, n acelasi timp, un rafinat fiu al
civilizatiei moderne - iat cum era autorul "Sultnichii" cu
flori n codi, al trubadurului cu plete lungi si lavalier
sau al medicului ce ncearc o transfuzie de snge. In
curnd el avea s atace, n Paraziii, si romanul realist.
Cnd n volumul I al "Revistei nou" a aprut portretul
467

Iuliei Hadeu, moart n 1888, la 19 ani, dup ce dduse

un volum de versuri franceze, care prevesteau un mare
talent att Vlahu ct si Delavrancea au scris cteva
pagini frumoase, cel dinti n versuri, al doilea n proz.
Aceast moarte fr vreme a stat la nceputul unei serii
lungi de brbai mari, care s-au stins unul dup altul n anii
ct a aprut revista. Pe toi i-a comemorat "Revista nou",
vorbind cu pietate si despre convorbiritii Creang si
Eminescu, cu care Hadeu avusese o mic rfuial. Despre
Alecsandri, Iorga a scris un studiu amplu, iar la moartea
lui Ispirescu att Delavrancea ct si Vlahu i-au dedicat
cteva pagini duioase. Urmeaz apoi o serie lung:
Timotei Cipariu, n acelasi an cu pictorul Lecca;
Koglniceanu, I.C. Brtianu si pictorul Aman, rposati si
ei n cursul unui an. In cel urmtor mor G. Sion si
episcopul Melchisedec. La adnci btrnee se stinge Gh.
Bariiu si actorul Millo. Tocmai n anul cnd revista
nceteaz de a mai aprea, sfrete, prin sinucidere,
Alexandru Odobescu o via nchinat frumosului si
armoniei clasice.
Ideea acestor comemorri nsotite de portretele celor morti
pare a fi pornit de la Ioan Bianu, care avea cultul
oamenilor mari ai trecutului. Noi, la Brasov, unde de
asemenea lumea cinstea cu recunostint si veneratie marii
morti ai neamului, urmream cu interes portretele de pe
coperta fiecrui numr nou al revistei.
Dar rolul lui Bianu pare a fi fost si cel pe care l-a jucat cu
consecven acest sprijinitor al elementului ardelean si la
Academia Romn. La "Revista nou apare de la nceput
O. Lugoianu, brasoveanul Piti cu studiile lui etnografice
468

si folcloristice, I. Paul, care publicase pe vremuri o

puternic novel din timpul revolutiei ardelene, intitulat
Nu-i nimic, brasoveanul Ioan Bogdan cu un articol despre
profesorul su din Viena, Fr. Miklosich, Dulfu cu
specialitatea sa, "Pcal", V. Borgovan si S. Mndrescu.
Ardelenii completeaz cu articole informative rubricele
revistei, care in la curent pe cititori cu micarea cultural.
Cronicari teatrali erau D.D. Racovi si Bengescu Dabija.
Din celelalte provincii romnesti colaboreaz E.
Grigorovi, Z. Arbore si Pericle Papahagi. Sineanu
aduce la "Revista nov" pe I.A. Candrea. D. Stncescu
public znoave, cu care debuteaz si G. Adamescu.
Noi, fireste, nu deslueam bine pe atunci talentele
adevrate de cei mai mruni strnsi n jurul lui Hasdeu ca
o trup de actori de mna a doua si a treia n jurul unei
celebritti plecnd ntr-un turneu artistic. Biografiile lui N.
Tincu le ciseam cu acelasi interes ca ale lui Iorga, si
superficialitatea unui Ionescu-Gion, cel cu Istoria
Bucurescilor, frumos ilustrat, nu ne btea la ochi.
Dimpotriv, stilul su bombastic si pretenios, cu
"doftoricescul mestesug" cum nu s-a zis niciodat - si cu
arhaisme si ntorsturi de fraz nefiresti, ne impunea.
Insusi directorul liceului brasovean, cumptatul V. Onuiu,
model de bun-sim, si-a intitulat un volum Din cele trecute
vremi.
Despre Hasdeu ar fi multe de spus. Trei brbati geniali ca
el au mai avut romnii n fruntea literelor, doi naintea lui
si unul dup el. Toti patru au avut o soart asemntoare:
stnd mult deasupra contemporanilor lor, ei treceau cu
drept cuvnt n ochii acestora de spirite universale, cum un
469

neam nu le are dect rar. Dimitrie Cantemir, istoric,

etnograf, filosof, romancier cu tlc, polemist si muzician,
apreciat att n ara sa, ct mai ales la Constantinapol si n
Rusia lui Petru cel Mare si propus membru al Academiei
din Berlin de nsusi marele Leibniz, a scris n mai multe
limbi - si nu e citit n nici una. Eliade Rdulescu a dat rii
sale coal, tipografie, pres, teatru, revist literar cu
traduceri din literatura universal, studii filosofice si
religioase; a fost profetul unar reforme sociale si
reformatornul limbii literare n care a scris proz si
versuri. Spun cei ce le-au pomenit c el trecea n ochii
contemporanilor de un om att de exceptional, cruia i se
cuvin onoruri mai mari dect celorlalti muritori, nct,
cnd pea pe Podul Mogooaiei ca s se duc la edinele
Academiei Romne de curnd nfiinate, al crei
presedinte a fost ales de la nceput, el era nvesmntat ntro tog alb. Trectorii se opreau s-i fac loc s treac:
"Iat Eliade!" sopteau ei cu respect - dar nimeni nu-l mai
citea. Despre al patrulea brbat genial al neamului, N.
Iorga, nu voi vorbi, cci el apartine epocii viitoare, de la
nceputul acestui veac. Rmne polihistorul Hasdeu.
Poet, istoric, linguist, folclorist si etnograf, filosof,
polemist, jurnalist, umorist, dup moartea fie-sii spiritist,
acest erudit cu aplecri romantice, dac ar fi trit ntr-o
ar n care trebuia s se concentreze numai n una sau
dou directii ale talentului su multilateral, s nu se lase
ispitit de multiplele scprri geniale ale spiritului su
deschis tuturor problemelor mari ale mintii omenesti, ar fi
produs opere care puteau s nfrunte vitregia vremii. Dar
atunci n-ar fi fost uriaul epocii sale, n-ar fi fost idolul
470

unei generaii, n-ar fi fost Bogdan, fiul lui Tadeu Hasdeu

(care scria si el lucruri remarcabile) si n-ar fi adugat
numelui su pe cel de Petriceicu, care sttuse odat pe
tronul rii sale.
Vorbindu-mi despre nmormntarea trist a acestui rsfat
al sorii, cruia parlamentul i-a votat o recompens
national dup aparitia unei lucrri, dar pe care, cnd a
murit, nu l-a petrecut la mormnt dect un singur prieten,
Maiorescu mi-a spus: "Hasdeu a fost o nenorocire pentru
ara romneasc". Aceste cuvinte caracterizeaz mai mult
pe Maiorescu, omul care cerceta la rece si sub aspectul
eternitii si pe cei ce apartineau cu toate fibrele fiintei
numai epocii lor, dect pe cel ce, dac avea s mai nceap
odat drumul vietii, rmnea tot n afar de normele unei
existene ordonate, tot un poet al tiinei si, prin fantazia sa
scprtoare, un cuceritor al maselor care l-au aplaudat cu
frenezie, si care aveau s-l uite att de curnd.
Pe vremea cnd umblam n liceu - tocmai epoca de care
m ocup acum - orice pagin din "Revista nou" care
purta isclitura sa era cea dinti la care ne opream. Stiam
c dincolo de pretii clasei, n cancelarie, o citesc cu
acelasi interes profesorii nostri, indiferent dac era o
traducere din Ovidiu n care vorbea de barbarii de la
Tomis mbrcati n "ndragi" de piele, sau niste versuri
originale despre Dumnezeu, indiferent dac ddea, ca
probe cum nelege s atace problema unui dictionar al
limbii romne, pe cei patru "as", dac Magnum
Etymologicum l ademenea la excursii istorice pe "Arges"
n sus, dac ne arta ce trebuie s credem despre suflete
471

dup moarte si cum "cugeta" el despre spiritism, sau, n

sfrsit, dac arta cu o ironie incisiv, n Eine Trilogie,
mpreun cu Sineanu si Ionescu-Gion, toate lipsurile si
greselile crtii nemtesti a lui Rudow despre literatura
romn. Studiile sale istorice nu le mai continua pe
vremea aceea si nici nu mai lucra, ca singur slavist al
timpului, cu documentele slave din Arhivele Statului, al
cror director rmsese. Numai cnd un Hunfalvi sau alt
adept al lui Roesler nega continuitatea noastr n Dacia,
aprea polemistul cu condeiul ascuit, care pe un amnunt
neobservat de altii cldea niste teorii ademenitoare,
asemenea unor palate maure zidite pe un petec de pmnt
steril.
Ridicndu-se din gruparea socialist, care publica la Iasi
revista "Contemporamul", um srciitor nou pentru
brasoveni, care se numea C. Dobrogeanu si cruia
Caragiale i dase numele literar de Ion Gherea (o traducere
liber a adevratului su nume, Katz), publica, prin 1890,
un volum de studii critice, cruia i urmar n curnd alte
dou, iar n 1893 scoase o publicatie anual sub titlul
"Literatur si stiint". In dou studii mari el analiza opera
lui Eminescu si a lui Caragiale, despre care scrisese si
Maiorescu, iar n alte trei vorbea de Vlahu, Delavrancea
si Cosbuc, "poetul rnimei". Despre Duiliu Zamfirescu pesimistul de la Soleni" - avea o prere foarte putin
favorabil.
Criticile lui Gherea, frumos scrise si dovedind un gust
artistic distins, fur primite cu mult simpatie de scriitori
si de publicul inteligent. Plcea mai cu seam lipsa tonului
doctrinar al criticilor maioresciene. Hyppolite Taine si G.
472

Brandes erau citati ca autoritti, studiile despre unii

scriitori mari strini desteptau n cercuri largi dorinta de
a-i cunoaste mai de aproape, de a evada din cercul strmt
al unei lecturi perimate cu suprapretuirea unor autori care
nu mai corespundeau vederilor generatiei nou. Acesta e
meritul cel mare al lui Gherea. [...]
Discutia ntre Gherea si Maiorescu (sau mai bine zis elevii
acestuia) care punea problema artei pure - arta pentru art
- si nu a artei cu tendin, aprat de Gherea, ne pasiona si
pe noi, desi ea era cea mai putin important. Intr-adevar,
ceea ce import n cele din urm la un scriitor e talentul
lui. In "talent" e cuprins si msura, simul instinctiv al
scriitorului, care-i spune cnd militarea pentru o idee se
poate face fr ca opera de art s sufere si s fie prea
legat de actualitate.
COALA: "PE NORME" I N "GIMNAZIUL
INFERIOR" I "SUPERIOR"
Deschiderea anului scolar sau "scolastic", cum se zicea
atunci, se fcea la Sfnta Sofia. Sofia nsemneaz n
greceste nelepciune. Sfnta cu acest nume avea trei fiice,
cu numele Credina, Ndejdea si Dragostea. Cnd
impratul Hadrian le-a schingiuit pentru legea lor
cretineasc, mama lor a plns trei zile pe mormntul
mucenicelor si "si-a dat sufletul su si s-a slluit n viaa
cea bun. Gimnaziul nostru s-l intemeiem pe
ntelepciunea aceea care a avut trei fiice, si anume pe
Credina, Ndejdea si Dragostea, cci numai aceasta este
ntelepciunea adevrat". Cu aceste cuvinte profetice a
473

pus, n septembrie 1851, marele episcop Andrei aguna

piatra fundamentala a scoalei care avea s devin cel mai
viguros izvor de cultur din Ardeal.
Toata viaa arhiereul luminat a supravegheat cu cea mai
curat dragoste dezvoltarea acestui "gimnaziu" - termenul
"liceu" nu era ntrebuinat n Ardealul cu coale de tip
nemesc - care s-a completat cu toate opt clase si, n
curnd, si-a adugat o sectie real, de patru clase, si una
comercial de trei clase. El conduse, n persoan, n 1866,
primul examen de "maturitate" - bacalaureat la care au luat
parte si dou rude de aproape ale mele, Nicolae Dima si
Teodor Nica.
Cu discreia ce-l caracteriza,
aguna se interes, cu
ocazia unei vizite ce o facu
Braovului, dac nu s-ar
gsi n apropierea gimnaziului de vnzare o cas care
ar putea servi ca locu-in
directorului. Cnd afl c o
cldire potrivit exist, o
cumpr imediat din banii
si, i fcu reparaiile necesare si o ddu s ad n ea conductorului scoalei,
destinnd ca din venitul poamelor din grdin s se
aboneze gazete si reviste pe care directorul s le dea, dup
ce le-a citit, bibliotecii scoalei. Cnd, odat, ntre profesori
si eforia colii se isc un conflict pentru un ajutor bnesc,
el aduse o solutiune simpl: plti din punga sa suma
cerut, fr mult temei juridic, de profesorii pltii cu
474

suma ridicol de o sut de fiorini pe lun. Astfel el fcu

dreptate celor ce nu aveau drept.
Pentru asemenea fapte mrinimoase el era considerat ca
un printe de credinciosii sai. Cnd tinerii brasoveni
plecau n strinnate s continue studiile la universitti, si
postalionul se oprea la Sibiu s schimbe caii (cci mai
avea drum lung pn la statia de tren de la Seghedin), ei
nu pregetau s fac vizit arhiereului si s-i cear
binecuvntarea. Cnd guvernul maghiar fcu gimnaziului
niste oferte ademenitoare de subventii si mriri de leaf la
profesori, el sftuia eforia s reziste mai departe de a le
primi, ntemeindu-se pe legea autonomiei bisericii din
1868, care nltura amestecul Budapestei n trebile noastre
colare.
Aceasta e "Inelepciunea" pe care aguna o declar
patroana gimnaziului din Brasov, a acestui "Ierusalim al
culturei romnesti", cum l numea el, si care aez
recunosctor portretul su frumos, n ulei, la locul cel mai
de cinste n sala festiv. De partea cealalt a estradei era,
tot n ulei, portretul episcopului Ioan Popazu. Acesta
simboliza "Credina" nestrmutat n cauza dreapt a
neamului su.
Pentru ca s poat cineva aprecia tot ce a fcut Popazu pe
cnd era protopop al bisericii Sf. Nicolae, pentru
gimnaziu, trebuie s citeasca marea si valoroasa
monografie despre Istoria scoalelor centrale romne
gr.-or. din Brasov, scris din incidentul iubileului de 50
de ani ai gimnaziului, att de frumos si documentat, de
profesorul Andrei Brseanu si publicat n 1902. Atunci se
475

va convinge ce greutti uriase au trebuit nvinse si ct

devotament de fiecare clip a depus vrednicul preot pn
cnd, n grdina mlstinoas din "Groaveri", un iscusit
arhitect romn a nlat mretul palat, care dup aproape o
sut de ani strjuieste nc falnic si solid intrarea n Schei.
Va urmri, n aceasta scriere care ridic un monument
vredniciei romnesti, drumurile lui Popazu la Viena
tocmai n preajma revolutiei, va afla cum un negustor
brasovean trebui s fac pe cumprtorul locului, ca s nu
trdeze intentiile romnilor, si cum vrednicul protopop
aduna bieti mai mrisori de la scoal si le ajuta s
rostogoleasc pietre de pe dealurile din capul Oabnului,
ca s aib ce cra, pentru mesterii zidari, carele aduse de
steni.
Pe pretele cu cele dou portrete ale arhiereilor din sala
festiv era, cnd eram copil, un fel de gobelin cusut cu
mult art si rbdare, n fire colorate, de domnisoarele
Malnar din Cluj si druit gimnaziului din Brasov.
Reprezenta pe Mihai Viteazul n picioare, cu cciula
traditional n cap si artnd cu mna ntins spre zidurile
cettii pe care a asediat-o odinioar.
Mai erau pe cei doi prei lungi ai slii, ntre cele cinci
ferestre spre nord si de-a dreapta si de-a stnga usii de
intrare, portretele n ulei ale binefctorilor gimnaziului si
ale primilor lui directori. Unul era al lui Gavril Munteanu,
nvatul academician, nscut n Vingart si trecut, cnd era
de 23 de ani, n ar, unde a fost n 1835 "corepetitor" la
Liceul Sf. Sava si, pn n anul revoluiei, profesor la
seminarele preoeti din Buzu si de la mnstirea
Bucov. El s-a pus de la nceput, ca cel dinti profesor, n
476

slujba gimnaziului brasovean. El, traductorul operelor lui

Tacit, trebuie s fi fost cel ce a propus ca n sala festiv a
gimnaziului s se nscrie ca deviz pentru tinerime
cuvintele "Literis et virtuti". Carte si brbie era ceea ce
cerea el de la elevi. Cnd Odobescu a asistat la serbrile
de la a doua adunare general a Asociaiunei Transilvane
care s-au inut, ca toate serbrile mari ale braovenilor, n
sala gimnaziului, desigur umanistul a fost impresionat de
aceast lozinc. Cnd Munteanu s-a mbolnvit, l-a urmat
la conducerea instituiei fostul lui "co-rector", Dr. Ioan
Mesot, de loc dim Drstele Brasovului, care fcuse studii
strlucite la Viena si Bonn, unde desigur l-a avut profesor
pe Friedrich Diez, printele filologiei romanice. La
patruzeci de ani a murit si acest brbat luminat, tocmai
cnd se termina rzboiul, n 1878, regretat de toti
brasovenii, pe care i-am auzit vorbind numai cu mult
simpatie despre el.
Impresionant era mai ales galeria de portrete ale
binefctorilor brasoveni ai gimnaziului. Pe atunci nu se
atrnau n sala festiv chipurile ministrilor, ci, n portul lor
din Schei, strjuiau modesti un Dumitru Ototoiu, mort n
1852, si un Vasile Lacea, mort n 1861. Amndoi au fcut
danii nsemnate pentru coala n care vedeau zidul
puternic de aprare al neamului si fa de care aveau o
dragoste adnc. "Dragostea", fiica mijlocie a Sfintei
Sofii, iubirea de cultur si setea de lumin o reprezentau
acesti oameni din popor care, dac nu puteau iscli sume
mari pe "Legmntul" de a sustine scoala n cei zece ani
dinti, au adus cu braele lor piatra, crmida si nisipul.
477

Dragostea a fost cimentul vrtos care a fcut din aceast

scoal o redut puternic a rezistenei noastre nationale.
Ca si la mcelarul Ototoiu si la Lacea, dragostea a
ndemnat pe negustorii brasoveni, ca Iuga sau
Ionovinovici, s fac donatii nsemnate, sau pe cpitanul
Cristureanu s aib grij de elevii sraci. Dragostea
freasc s-a artat ns mai ales peste muni, cnd toate
fondurile strnse, ban cu ban, nu mai ajungeau ca s se
acopere marile cheltuieli cu zidirea gimnaziului, a scolilor
populare, reale si comerciale ce i s-au adugat si a plti
corpul didactic din ce n ce crescut. Atunci biserica Sf.
Nicolae sri ntr-ajutor, si prin Ioan Maiorescu, cumnatul
lui Popazu, Koglniceanu din Moldova si Epureanu n
Muntenia votar subventia fgduit de Petru Cercel
bisericii, cte 500 de galbeni dotatie anual. Suma aceasta
s-a mrit mai trziu. Scarlat Rosetti, elevul recunosctor al
lui Gheorghe Lazr, care a ridicat la Avrig un monument
dasclului su, a fcut o danie si gimnaziului brasovean.
Dar cea mai mic ntre cele trei fiice ale Sfintei Sofii,
"Ndejdea", unde era ea? Ea coborse din sala cea mare,
unde erau portretele rigide ale btrnilor, n Groaveri, pe
locul viran dinaintea gimnaziului. Aici era la nceputul
anului colar forfoteal mare, aici era tineretul, sperana
neamului. Monografia lui Brseanu d o list complet a
"maturizanilor" dintre anii 1866 si 1900 si cteva statistici
despre elevii nscrisi. Datele acestea sunt extrem de
interesante. Multi brbati de seam ai Ardealului, care au
jucat un rol nsemnat n viata cultural, politic si social a
acestei provincii, au iesit din clasele acestui gimnaziu,
478

profesori, avocati, preoti, medici, ingineri, functionari si

ofieri. Multi au trecut muntii dup absolvirea liceului si
au sporit rndurile transilvnenilor care s-au stabilit n
Romnia si au pus umrul la marea oper de europenizare
a acestei ri. Dar si tineri din Romnia au fost printre
elevii gimnaziului. Veneau mai ales bieti cu stare, cam
rzgiai, pe care printii lor i trimiteau la Brasov si-i
ddeau "n cost" la cte un profesor, ca s fie
supravegheati, meditati si s creasc n atmosfera de
familie a caselor acestora. Si din Bucovina veneau din
cnd n cnd elevi - mai ales cu ctiva ani naintea mea iar
n clasa care urma dup a mea au fost si vreo doi slovaci.
Tocmai pe vremea aceea se fcuse o tovrsie politic cu
slovacii din Ungaria pentru a lupta unii mpotriva
asupririlor unguresti.(* In general ns, gimnaziul din
Brasov trecea de greu, nct multi din elevii mai slabi
plecau la alte gimnazii mai usoare, unde ei erau apoi ntre
cei mai bine pregtiti.
Dar s coborm si noi din sala festiv n Groaveri, unde la
nceputul anului se ntlneau elevii noi si fceau
cunostint cu cei vechi. Aici era bursa de crti care
(*

La 10/22 aug. 1895 are loc la Budapesta Congresul

reprezentantilor natiunilor asuprite din Austro-Ungaria si
Transilvania, care a constituit de fapt o alian politic romnoserbo-slovac, ndreptat impotriva politicii de maghiarizare
forat a natiunilor si nationalitatilor din Imperiul habsburgic. Ca
for executiv, congresul alege un "Comitet de lupt", menit s
organizeze si s conduc ntreaga activtitate n spiritul principiilor
enunate de congres.
479

serveau de manuale. Acestea erau uneori ferfeniite de te

sfiai s le iai n mn, de team s nu le pierzi foile.
Acestea erau cele mai cutate cci preul lor era, n
consecint, mai mic si mai aveau avantajul c pasagiile
importante, la care profesorul tinea s le stii, erau
subliniate. Unele din ele aveau si corecturile dictate de
profesori. Mai ales botanica de Viciu, ale crei latinisme
le ndrepta meticulos profesorul Ilasievici. Cam la aceste
corecturi se reduceau explicatiile pe care le aduga el la
cele cuprinse n manual.
Cei cu dare de mna nu cumprau crti vechi. Acestia erau
mai ales bnenii, care ncepuser s vin la gimnaziul
din Brasov dup ce Popazu trecuse ca episcop al
Caransebeului. Ii cunosteai de departe, cci erau bieti
frumusei, bine mbrcati si manierai. O prietenie
adevrat cu colegii lor din Ardeal nu se prea putea
njgheba, fiind prea deosebii ca educatie si mai ales ca
fire.
Poate c slbiciunile de caracter pe care transilvnenii le
gseau la unii din ei s se fi explicat prin succesele pe care
bnenii le aveau, de obicei, la sexul frumos. Aproape
toti erau si cntrei buni. Cei mai multi veneau de la
gimnaziul din Lugoj si aveau avantajul c stiau si
ungureste si nemeste, sau mai bine zis vbete.
Marea majoritate a elevilor era ns din Ardeal si n
special din ara Brsei si ara Oltului. i cunosteai dup
vorb si dup port. Cci n clasele inferioare ale
gimnaziului ei erau mbrcai n port national. Abia prin
clasa a cincea si a sasea schimbau cioarecii cu pantalonii.
480

Ti-era mai mare dragul cnd ntlneai mergnd la bra pe

orseanul cu cravat si pe olteanul cu cmasa peste
cioareci. Dintre colegii din jurul Brasovului, secelenii erau
cei mai destepti, pe cnd brnenii erau mai grei de cap.
Printre copiii de coal se amestecau la nceputul anului,
sfiosi, printii lor steni. Se interesau de la cte un
constean de nscrieri, de crti, caiete si de gazde. La
Ciurcu gseau toate cele trebuitoare pentru scoal:
manualele pe care nu le putuser cumpra vechi, caiete
frumoase cu coperte albastre si o foaie de hrtie sugtoare,
cu ase creiari caietul, un "impur" - maculator - cu
scoare groase, un "clauzur" - penar - cu desprituri
pentru condeie, creioane, "radir" - guma - si penie
"aluminiu". Elevii mai sraci umblau cu sticla de cerneal,
ceilalti cumprau un "climr" de lemn cilindric, al crui
capac se "sirofa" - nsuruba - sau care se deschidea de sine
cnd apsai pe un discule arcuit.
Mai grea era problema gazdelor. "Costul" - locuin
nclzit si mncare - costa ntre zece si douzeci de
fiorini lunar, dup cum stteai singur sau mai multi ntr-o
camer. Cele mai cutate gazde n Schei erau Puiu,
dasclul Butnaru si Jurak, care nu era romn. Si la Petric
si Axente Sever locuiau colegi de-ai mei. Mai duios era
raportul ntre gazd si elevi la o btrn din neamul meu,
lelia Zinca Scolaru, care locuia n csua de la intrarea la
internatul de fete. Pentru doi fiorini pe lun, ea ddea
locuin n mica ei "cuvn" - buctrie - bine cald iarna,
colegilor mei Cerbu din Pru si Binig din Sona.
481

Mncarea o cptau acestia de acas, cnd li se aducea

vineri - zi de trg - merinde pentru o sptmn ntreag,
brnz, ou, ceap, unt si din cnd n cnd un pui. Lelita
Zinca le fierbea cte o zeam acr sau le fcea cte un
"pancof" de ou. In schimb ei i crau lemne din "sop", i
fceau comisioane si cumprturi din pia si i "suriau frecau - podinele, cci servitoare nu inea si singur nu
mai putea face asemenea munci grele.
Odat am fost martor la un asasinat crud n locuina lui
Cerbu si Binig. De la o vreme ei observau c se umbl la
merindea lor. Orict se trudeau s afle pe ho, era
zadarnic. In ziua cnd eram la ei, btrna lor gazd
fgduise c le va face o papar bun cu brnz si mrar.
Cnd dau s scoat burduful de brnz, ce le vd ochii?
Un oarece gras se ngropase ntreg n mncarea cu care se
delecta. O scurt consftuire asupra pedepsei ce se
cuvenea nestiosului prizonier. Crucificare! Patru
cuisoare, si rstignirea avu loc. Apoi urm vivisectiunea.
Intestinele erau nc pline cu buntate de brnz.
A sunat clopoelul. Ct ai bate n palme, locul mare
dinaintea gimnaziului rmase "listav", golindu-se de
furnicarul elevilor. Chronos, cumplitul zeu al mitologiei
antice, luase forma unui clopoel cu timbru vesel, atrnat
de o funie lung lng scri. El marca trecerea
nemblnzit a vremii, ceas cu ceas, si ne scpa de
"secundele", numite mai vulgar si "dube", pe care le
mprea cu drnicie profesorul Nastasi, cu predilectie
ctre sfrsitul orei. Ca toti elevii, si noi eram convinsi c
482

clopoelul era numai prietenul nostru, nu si al profesorilor,

care, cnd suna, fceau o fa contrariat, ca si cnd le-ar
fi fost ciud, desi cu mult nainte de a se auzi sunetul lui,
ei se gndeau "ce pcatele s le mai spun, ca s umplu
ora?"
Clopoelul l trgea "neica Drgan" - tatl profesorului si
acadamicianului Dr. Constantin Lacea - pedelul scoalei,
sau servitorii acestuia, Nit si Costache, cnd el era ocupat
cu nsemnarea cu cret pe o tabl neagr a numelor celor
ce primeau scrisori. Uneori el umbla cu "concavatoarea"
pe la profesori acas, spunndu-le cu voce grav:
"Smbt avem conferin".
Mai simpatic era sunetul clopotelului la 10, cnd era pauza
cea mare, de un sfert de ceas. In cele cincisprezece minute
ajungeam s facem un joc de capre, s mbucm o felie de
slnin cu "paprica" la bcnia grecului din colt si s si
fumm o tigar dup ea...
Dar vd c amintirile m-au cam npdit, fr s in seama
de ordinea cronologic pe care am nvtat s o respectm
n orele de istorie. S ncep dar cu clasele "normale" sau
cu vremea cnd umblam "pe norme", cum se zicea pe la
Brasov scoalei primare.
In anul 1884 am intrat de-a dreptul n clasa a doua; nici eu
nu stiu cnd si cum am nvtat acas s citesc i s scriu.
"Domn" era Moian, un nvtor tnr pe care l iubeam
foarte mult si-l tineam de cel mai cuminte om din lume.
Intmplarea a voit ca mai trziu s-mi schimb prerea
despre el. De la Brasov a trecut n Romnia, unde si fcu
483

un nume prin cursurile de lucru manual, n special de

mpletituri de paie. Dar n Tar se ddea si pe atunci mai
mult important titlurilor dect vredniciei personale,
nct el plec, ca om matur de patruzeci de ani trecuti, la
Lipsca, s ia doctoratul. Acolo ne-am ntlnit iarsi, fostul
dascl si elevul lui din scoala primar, si acolo m-am
convins repede c blajinul fiu de ran de pe ara Oltului
se apucase de un lucru mai presus de capacitile lui
intelectuale.
In clas atrnau de o sfoar de-a lungul preilor, niste
chipuri frumos colorate din istoria biblic. Pe acestea le
lsa cte o lun; apoi, naintnd n materie, le schimba cu
altele. Atunci era un moment de asteptare febril, si la
fiecare chip nou se auzea cte un "a!" plin de ncntare al
clasei ntregi. Moianu avea un mijloc foarte bun de a
stimula ambiia noastr. Din dou n dou sptmni,
fiecare elev avea dreptul s "provoace" la "disput" pe cei
ce erau naintea lui. Mai ales pe "sedatori", monitorii
clasei, ca s le ia locul. Puneau trei ntrebri din materia
luat n cursul celor dou sptmni din urm, dar aveau
s rspund si ei la trei chestiuni din aceeasi materie. Dac
nu stiai, iar cel ce te provoca stia, ti lua locul.
In cele dou clase dinti bietii nvau mpreun cu fetele.
Cu mine n clas era Frosica, fiica profesorului Nastasi,
foarte frumusic si cu o aluni deasupra buzei de sus. Ea
a fost ntiul meu amor, si am plns lacrimi amare cnd, n
anul urmtor, a murit de meningit.
Intr-o zi aprur n clas, n hainele lor de pnur groas si
cafenie, esut n Scele, doi frati gemeni, Alexandru si
Ion Lapedatu, care semnau att de mult unul cu altul, de
484

nu-i puteai deosebi. Erau fii profesorului Ioan Lapedatu,

mort un an dup nasterea lor. N-au rmas la Brasov dect
scurt vreme, si multi ani nu m-am ntlnit cu ei. Si pe
Ghi Boambn, cel cocosat, l-am lsat n gimnaziu n
urma mea, dar ne ntlneam destul de des, fiindc ne
urcam n vrful grdinii si fumam tigri de mtase uscat
de porumb, sau m duceam acas la el, n Ulia Teatrului
(Strada Hirscher), unde puteam ntoarce casa cu fundul n
sus fcnd teatru de umbre. Printi nu avea, cci i-au murit
tineri, dar avea bunic si strbunic, care trebuie s se fi
nscut pe la nceputul secolului trecut. Btrnele ne
permiteau orice, iar noi gseam niste ascunzisuri minunate
dup mobilele mari de nuc frumos poleit. Toti trei unchi ai
lui Boambn erau burlaci, fratii Flustureanu.
In clasa a treia l-am avut ca profesor pe Dobre, care si
schimbase numele n Dobreanu. Fiind si profesor de
caligrafie n gimnaziu, se bucura de vaz mai mare. In
anul acela muri tatl colegului meu Mrgineanu, avocatul
brasovean cu glasul dulce de tenor, de care mi aduc
aminte. Pentru numele de orfan ce i se cuvenea copilului
si pentru hainele negre ce le purta, l respectam mai tare.
In clasa a patra l avui de nvtor pe btrnul Gheorghe
Bellissimus, om mruntel si usctiv, care a servit scoala
din Brasov multi ani cu credint si cu "virgasul". Era n
clas un hojmlu de vreo 14 ani cu numele Cpn,
care fcea pe clul la asemenea ocazii. Copilul vinovat
trebuia s ias din banc si sa-si dea jos pantalonii.
Cpn l apleca cu o mn pe podiul catedrei si cu
485

mna cealalta i aplica numrul stabilit de Bellissimus pe

partea cea mai crnoas a corpului. Btrnul dascl venea
pn la marginea catedrei si se apleca ca s vad mai bine.
Muscndu-si musca din barb, numra virgasele. Pentru
noi scenele ce se petreceau la astfel de ocazii, cu lupta
ntre Cpn si jertfa sa si cu tipetele pedepsitului, erau
amuzante. Un spectacol interesant si o multumire
sufleteasc am avut cnd, ntr-o zi, virgasele fur aplicate
lui Cpn. Nefiind n clas nimeni ca s se poat
msura cu el, fu chemat pedelul.
Trecnd n "gimnaziul inferior" si schimbnd chipiul
albastru de postav cu cel negru de catifea al "gimnazistilor
- pe atunci chipiele aveau nc panglic tricolor - m
simteam o personalitate important si nu mai ddeam
mtusii mele voie s-mi zic Pichi. Cnd caut acum s-mi
dau seama de anii petrecuti la gimnaziu, mi aduc aminte
nainte de toate c scolarii de atunci aveau, spre deosebire
de azi, vreme destul. Scoala si lectiile ne lsau destule
ore libere s mergem iarna la patinat si vara la notat s
jucm sah si biliard si s citim multe crti n serile lungi
de iarn si n dup-amiezile ploioase din Brasov.
Programa analitic nu era nici pe departe asa ncrcat ca
astzi; cunostinele noastre mult mai reduse, mai cu seam
n tiinele naturale, dar mai temeinice ca astzi.
Profesorul nu credea c tocmai materia pe care o preda el
e cea mai important si nu cerea s stim toate amnuntele
care nmulesc paginile manualelor actuale.
Adevrat c prin laboratoare cu aparate fizicale si
alambicuri chimice nu prea zboveam. Fceam mai mult
486

un fel de fizic si chimie "rece", lmurindu-ne dup

figurile din text. Hri nu desenam la geografie, iar slile
de la muzeul de stiinte naturale nu se nclzeau iarna. Si
tocmai pe vremea mea ele s-au mbogtit cu unele colecii
importante. Un fost elev al gimnaziului, doctorul Sterie
Ciurcu din Viena, nduplec pe un cercettor al centrului
african, Dr. Holub, s fac o donaie foarte valoroas de
animale si reptile tropice. Si localnicii contribuiau
necontenit la mrirea lui. Imi aduc aminte cnd un unchi
al meu, care era preot n Bran, a adus un rs mare,
mpuscat n pdurile brnene, pe care l-a dat la mpiat si
l-a cinstit apoi gimnaziului.
Colectii de gndaci, plante si pietre fceam si noi. Toate
sticlele de medicamente nghiite de noi erau pline cu spirt
n care pluteau gndacii morti. In cutii, pe fundul crora
lipeam dopuri de papur, mplntam cu ace cu gmlie
fluturii ce miroseau a camfor. Volumele groase din
biblioteca tatii, dar mai cu seam anii vechi de
"Gartenlaube" purtau urmele florilor presate nainte de a le
lipi n "herbare". Cu Ghi Boambn fceam expeditii pe
Dupzidurile cele de Jos, ca s gsim n albia stncoasa a
vlcelei ce curgea ge acolo, minerale pretioase. Odat,
prietenul meu, spnd lng un copac, gsi urmele unei
comori, care dup prerea lui era din vremea turcilor si
coninea - o furculi cu prseaua de porelan. Cnd o
ngropase cu o zi nainte tot el n pmnt, nu-si dduse
seama c turcii ce asediau Brasovul nu mncau cu
furculiele.
Modele n gimnaziul inferior erau cu totul altele dect
487

astzi, mult mai inocente si mai copilresti. Astfel iesise

moda de a lega crti. Aveam prese de strns, cuite de tiat
filele, pnze de diferite colori si hrtie marmorat.
Colectiile de mrci ne pasionau. Cum aveam ctiva
creitari, i ddeam pe mrci. Mai ales ne plcea s
cumprm plicurile nchise, cu surprize n ele. Eram si
abonat la un jurnal de filatelisti din Leipzig, de la
Gebrder Senf, care aducea, n reproducere, chipuri de
mrci rare. Eram foarte mndri c ntre acestea se gseau
si "capetele de bouri" din Moldova. Cam la dou
sptmni treceam pe la "cnlaria" tatei si cotrleam prin
cosul de hrtii si prin actele vechi, n care gseam multe
scrisori impturite frumos, cu adresele scrise pe verso
scrisorii cu sigiliul rupt si cu urme de ciripie rosie,
ntrebuinat n loc de sugativ. Ce valoare ar avea astazi
mrcile din Bosnia si Hertegovina, si mai ales cele din
Romnia, cu chipul lui Carol I cu favoriti! Dar ele au
czut jertf pasiunii mamei de-a face rnduial n pod si a
arunca lucrurile ce se strngeau n mod inutil acolo.
Nu demult am ntlnit n cimitirul Belu pe un bucurestean,
mort si el de atunci. "De la o vreme, pe prieteni nu-i mai
ntlnesti pe strad, ci aici", mi-a zis el, cu un zmbet plin
de resemnare. De fapt, dac m gndesc la colegii mei de
scoal, spre cimitire ar trebui s m ndrept. Cornel Popea,
cel frumos si nalt ca un brad, a czut la Ciresoaia,
mergnd la atac n fruntea regimentului pe care l
comanda cu gradul de colonel n rzboiul trecut. In
gimnaziul din Brasov nvtase el s fie n rndurile prime,
unde l gsi moartea si ca ostean, cnd neamul i cerea
488

jertfa suprem. Vrul su, Neagoe, si veselul Valentin

Bude, unul secelean, altul zrnestean, ngra si ei
pmntul Moldovei, unde au fost doi din lungul sir de
dascli ardeleni care au pus atta suflet curat n cursurile
lor. In Bucuresti s-a stins si Ioan Scurtu, bunul meu
prieten care, venind din Brasovechi, trecea totdeauna pe la
casa noastr de pe Straj si suflnd mtr-o fluieri mi
semnaliza prezena. El era fiul profesorului Scurtu care
fcuse matura" n rnd cu cei dinti absolveni. O boal
grea l sili s se retrag cu o pensie de mizerie, ca vaduv,
cu o cas de copii, la mahala. Copilul lui cel mai mic,
colegul meu Iancu, lovit nsusi mai trziu de aceeasi boal
necrutoare, a fost cel mai jertfitor idealist, eliminat de la
Universitatea din Cluj pentru c depusese o cunun cu
panglica tricolor pe un mormnt scump romnilor. Tot n
liceul din Brasov, unde el era oratorul clasei noastre,
sorbise el dragostea nflcrat de neam...
E curios cum de multe ori marile sperane, pe care le legi
de un coleg de scoal, nu se mplinesc si, dimpotriv, elevi
mediocri devin barbati cu greutate sau artisti de talent. Cei
ce vor s reformeze nvtmntul pe baza unei selectiuni a
elitelor ce se recunosc n liceu ar trebui s tin seama de
aceast experien. Aici voi aduce numai cteva exemple
de la liceul ssesc la care am umblat n clasa a treia si a
patra. De elev slab trecea Edi Orendi, care era ns
considerat ca un desenator de mare talent. L-am ntlnit
apoi la Lipsca, unde studia muzica la conservator. Am fost
la el acas si mi-a cntat o sonat pe care o compusese si
pentru care gsise mult recunoastere la profesorii si. Din
489

nenorocire a murit scurt timp dup aceea. Dimpotriv,

preuit pentru vocea lui frumoas de bas, dar tot elev
mediocru, era Tamas, care a fost mai trziu unul din
pictorii cei mai de talent ai sasilor. Si el a murit tnr.
Aproape nebgat n seam de colegi si profesori era
sfiosul Schullerus. Si totusi el se adeveri ca un poet liric
de mare adncime de sentiment, nainte de moartea lui
prematur.
Fala clasei pentru inteligena lui sclipitoare si talentul lui
poetic era elevul Leo Greiner. In clasa a treia el mi citea
traduceri din Ovidiu si drame originale n versuri.
Umplnd odaia cu fum de igar, stteam ceasuri ntregi
discutnd despre autorii nostri favoriti, ntre care erau mai
trziu si scriitorii rusi. Si romnete nv de la mine,
fcnd cteva traduceri din Eminescu, pe care l aprecia
mult. Pentru Cosbuc, dimpotriv, nu se putea nclzi.
Dup ce am prsit amndoi liceul si Brasovul, el ajunse
n Mnchen s-si fac un nume n cercurile boemilor
mnchenezi, mai ales ca recitator de versuri de cabaret. A
scris si o epopee modern. Ein neues Epos i zicea.
Artndu-mi-o odat la Brasov, i-am rspuns c sunt
curios s citesc si eu "Eppes Neues". Gluma, care fcea
aluzie la originea lui evreiasc i-a plcut att de mult, c
am citit-o nu peste mult vreme n "Fliegende Blatter".
Si fiindc am vorbit de Greiner, unul din prietenii care au
avut o influent mare asupra mea, am s povestesc si un
episod duios. In clasa a patra de liceu ncepusera s
dispar, de la o vreme, o multime de obiecte, creioane,
caiete, cri s.a. Era evident c unul din colegi era houl.
490

El fu descoperit n curnd. Era unul din elevii eminenti,

fiul unei vduve srace. A fost eliminat din scoal. Nu
mi-a fost dat s vd de multe ori atta ur n privirile
colegilor, ntre care pn n preziu avusese prieteni multi,
ca atunci. Simul de proprietate al sasilor era ultragiat si
revolta mpotriva celui ce iesise din cadrele legii, ce
trebuia respectat, era unanim. Intre toti nu se gsir
dect un evreu si un romn, care avur mil cu copilul
palid si speriat de toat ura dezlntuit mpotriva lui.
Greiner si cu mine, cnd trebui s prseasc scoala, noi
singuri l-am petrecut. Peste dou luni a si murit.
Si la liceul romnesc aveam colegi doi poei. Unul din ei
trieste si azi. In tinereea mea a publicat multe volume de
versuri si avea, ntr-o vreme, multi admiratori. Era din
Romnia, unde se ntoarse n scurt vreme. Mult vreme
nu l-am mai vzut. Abia acum ctiva ani ne-am ntlnit
iar, amndoi btrni. Cu toate acestea, am recunoscut
imediat n el pe Radu Rosetti, biatul nalt si slab, bine
mbrcat si cu miscri vioaie, cu care ntr-o bun zi ne
pomenirm n prima clas gimnazial din Brasov. Avea o
fa lunguiat si palid, nasul tare coroiat si obrazul plin
de pistrui. Vorbre si cu ochi scprtori de inteligen, el
si gsi imediat prieteni. Intre acestia m numram si eu.
Impreun scoaserm o revist umoristic, pe care el o
botez "Pclandru" si pe care o hectografiam la aparatul
de multiplicat al tatei.
Porecla lui era, n scoal, Cocobarz. Numele acesta i s-a
dat n urma unei scene petrecute n anul 1888, n clasa a
doua, n ora de latin. Persoanele: Paul Budiu, profesor,
491

Radu Rosetti, elev, vecinul din dreapta, vecinul din stnga.

Profesorul (ctre elev): Cnt domnule!
Elevul: Ciconia est alba. Alba = alb; est = este; ciconia...
Vecinul din dreapta (sopteste): Cocostrc
Vecinul din stnga (sopteste): Barz
Elevul: Cocobarz.
Prin clasa a asea descoperirm un poet nou printre noi.
Era un biat tcut si modest, copil de ran de pe ara
Oltului, foarte srac de acas. El stia totdeauna lectiile, dar
niciodat nu se distingea. Asa de retras tria nct nici un
coleg nu-l cunostea mai de aproape. In clas, n pauze,
sttea lng foc, unde si dezmorea mdularele n care se
ncuibase frigul din odia srccioas n care tria.
Il chema Lazar Lazea si a murit tnr, n Bucuresti, unde
fcuse literele si se sustinea din lectii particulare. Cnd
unul din colegi descoperi c fcea poezii, el fu silit s ne
citeasc cteva. Am rmas cu toti ncntati de el. Erau
armonioase, erau triste si influenate mult de versurile lui
Eminescu. Ni le citea singur, cu foarte mult sentiment, cu
un glas ncet si scldat n lacrimi, care tremura de emotie.
Melancolia versurilor sale l stpnea cu totul. Poetul su
favorit era Lordul Byron.
Din poetul englez a declamat cteva poezii si la
"Societatea de lectur a studentilor", dar niciodat nu l-am
putut ndupleca s citeasc acolo si poeziile proprii.
Aceast "Societate de lectur", sub conducerea unui
profesor, era o instituie foarte folositoare. In fiecare
smbt seara, de la 5 pn la 7, "studentii", adic elevii
celor patru clase din urm ale liceului, ne adunam,
492

declamam, citeam "elaborate" originale, fceam critica lor,

cntam la cte un instrument, cu un cuvnt "ne
produceam" toti care aveam n vreo directie talent artistic.
Un student din clasa a opta sau din comerciale - cci din
societate fceau parte si "mslinarii" - era vicepresedinte,
iar altul era secretar si purta procesele-verbale. La el "se
insinuau" cei doritori s secere aplauze cu cte o
declamaie sau lucrare, care trecea mai nti prin "comisia
literar", compus din studenti din toate clasele. Acestia o
respingeau sau o admiteau, nsrcinnd pe unul din
membrii ei s-i faca critica n scris. Din buctile cele mai
bune se compuneau apoi programele edintelor publice, la
care veneau s asiste printii si "inteligena" brasovean.
Sedintele societtii literare erau foarte bucuros frecventate
de noi, mai ales de cei cu aplecri literare sau artistice.
Cnd ea era condus de un profesor iscusit cum era Virgil
Oniiu, ne deprindeam s discutm obiectiv si cu decen
si s nu gsim numai prile slabe ale unei lucrri - prilej
ca s artm ct suntem noi de destepti si cititi - ci s ne
bucurm si cnd puteam luda si ncuraja pe un coleg.
Astea le-am nvat toate de la Oniiu - si mi-au prins
foarte bine n cariera mea viitoare de profesor si
conductor de seminar.
Poeziile, care formau repertoriul bietilor cu dispozitii
pentru declamatii, nu mai erau Penes Curcanul si
Ucigasul fr voie sau Umbra lui Mircea la Cozia si Pe o
stnc neagr, ci Satirele lui Eminescu, Clin, Din prag si
La icoan de Vlahu. Milu Dan declama frumos
monologul lui Despot, imitnd bine, n gesturi si n
modulri de glas, pe directorul Oniiu, pe care-l auzise
493

declamnd aceast bucat. Cornel Comnescu descoperise

nu stiu unde o bun traducere a poeziei Corbul de Edgar
Poe si o spunea frumos.
Cu Milu Dan am pit-o odat. In clasa a opta ne dduse
Oniiu, ca tez din limba romn, "Codrul n poezia
popular si ne spusesa c cea mai bun lucrare se va citi
la societatea studentilor. Si subiectul, si perspectiva de a
citi teza la societate ne ispitea mult, si pe mine, si pe
Scurtu. Ca de obicei, eu lsai lucrarea pn n seara din
urm, pregtind numai n minte planul si coordonnd
ideile. In seara aceea, iat c vine Milu Dan la mine,
agitat, si m roag s-l ajut, cci el degeaba si bate capul
cu "Codrul", cci nu-i vine nici o idee. Imediat m-am
apucat de lucru si i-am lucrat-o eu, fr s-mi dau seama
c i mprumutam toate ideile mele. Apoi mai stturm de
vorb si se facu miezul noptii cnd plec. Atunci n zadar
m apucai de lucru, cci eram epuizat si somnoros.
Deodat, ce-mi trzni prin minte? M apucai si fcui o
poezie n gen popular, n care preamream codrul. Cnd,
dup trei sptmni, Oniiu veni cu caietele n clas, toti
erau n asteptare. Milu Dan avea nota 1 - cea mai mare Scurtu, care fcuse o tez de vreo douzeci de pagini, avu
observarea "nomen non est omen", iar mie mi scrise la
urm "glume de astea te rog s nu-ti mai permiti". Dar
vzui eu c nu mi-a luat-o n nume de ru.
Cu prilejul unei productii pentru o sedint public - asa
povesteste Valentin Bude n amintirile sale - am alctuit
noi, cei din cursul superior, o orchestr. "Ne dirija
494

eminentul violonist Krause din capela orasului. Eu cntam

la flaut, iar colegul Angelina la contrabas. In timpul
concertului din sala festiv, s-a zpcit Angelina si a
pierdut irul notelor, dar nu prezena de spirit. Cu arcusul
simula ca atinge strunele contrabasului, iar cu glasul de
bas profund, ca al unui malac, intona ritmic, sonor si
vibrant, notele cuvenite. Publicul n-a observat trucul.
Dirijorul Krause l-a felicitat pe Angelina a nemete:
Dummeata ai salvat situaia. Verfluchter Walach! Prompt
ti-a trsnit prin cap ce era de fcut. Un neam ar fi trebuit
sa se gndeasc vreme ndelungat cum s ias din
ncurctur".
Public aveam si la examenul de sfrsit de an. Uneori se
ntmplau si la acesta episoade hazlii. De unul mi aduc
mai ales aminte. Era vorba de hexametri, si profesorul
ntreba pe elev dac cunoaste asemenea versuri si n
literatura romneasc. Rspunsul a fost citarea versului
prim din Mihnea si baba:
"Mihnea ncalec, calul su tropot, fuge ca vntul..."
- Cte picioare are un hexametru?
- Sase.
- Si care sunt cele sase picioare? ntreb un domn din
public.
- Mihnea dou si calul patru.
Bnuiesc c elevul a dat acest rspuns de al dracului ce era
si ca s taie pofta ntrebtorului de a mai pune astfel de
chestiuni. Amestecul publicului la examene nu era pe
placul nostru. Mai ales ne displcea avocatul Lengher,
care pe vremuri fusese profesor la gimnaziul nostru. El
495

ntreba mai mult ca s arate cte stie el si i plcea s te

aduc n corn de capr cu explicri care "nu erau n carte".
Inainte de a te lmuri te privea prin ochelarii si cu lentile
de sticl groas, zmbind ironic. Asa m-a ntrebat odat, la
examenul de latin, cum e vocativul de la deus.
- Deus, rspunsei.
- Bine, dar ce nu e dee?
- Fiindc face exceptie.
- Dar de ce face exceptie?
-?
- Ian gndeste-te, de ce face exceptie tocmai acest
cuvnt?
-?
- Atunci am s-ti spun eu. Fiindc Dumnezeu poate face
ce vrea. Deci poate face si vocativul cum i place lui.
Despre avocatul Lengher se povestea c odat, cnd se
ducea cu trenul n Banat, de unde era, s-a urcat n
compartimentul su un neam blond, cu care, dup
obiceiul su, ncepu vorba. Neamtul era din Germania si,
ceremonios, btu din clcie si, fcnd un compliment, se
prezent: "Lang". Zmbitor, se "recomand" atunci si
romnul: "Lengher". Neamul credea c si bate joc de el,
ridicnd la comparativ numele lui, dar avnd consideratie
pentru prul alb de la tmplele celui ce purta o peruc
blond de pe vremuri, el zise rspicat si energic: "Eu m
numesc Lang". - "Si eu Lengher", fu raspunsul.
Vorbind despre colegii mei n cei opt ani ct am umblat la
gimnaziu, am fost adesea ispitit s m las purtat de
496

amintiri duioase si s descriu pe tovarsii mei de scoala si

joac, care purtau chipiul cu cptuseala tricolor, cnd
panglica cu cele trei colori a fost oprit. Sub aceste sepci
se dezvolta un creier cu gnduri proprii, obscure adesea,
dar interesante totdeauna. Am rezistat ns ispitei, stiind c
btrnii care lungesc vorba devin plicticosi.
Cred ns c tabloul scolilor la care am nvtat si care,
alturi de biserica Sf. Nicolae, au dat Brasovului romnesc
cele mai frumoase pagini de istorie cultural n-ar fi
complet dac nu as vorbi ceva despre profesorii acestei
scoli. Cnd, aducndu-mi aminte de timpul petrecut n
liceu, aud adesea pe altii btndu-si joc de cte un "belfer"
ruginit n preri, de cte un suflet hain care se bucura cnd
putea da o not rea elevilor pe care prindea pic si i
spiona, dac aveau pe mnec numrul cnd ieseau pe
strad, de cte un amrt, care acas era tiranizat de o
Xantip si se rzbuna n scoal pe elevii nevinovati,
fcnd pe tiranul omnipotent, abia atunci mi dau seama c
asemenea exemplare nu prea erau ntre profesorii mei.
Dac m ntreb de ce, cred c motivul principal era spiritul
nalt etic care a stat de la nceput la temelia acestor scoale
si brbatii cu adevrat superiori care au fost primii
profesori, pilde vii pentru ceilalti. Si faptul c cei mai
multi si-au luat soii din fetele de negustori brasoveni, cu
educatie solid si su simtul pentru sfintenia vietii familiale
curate, a fost hotrtor.
Profesorii vechi fcuser aproape toti studiile universitare
la Viena, pe atunci un centru cultural de mna nti, unde
avuser ocazia sa cunoasc mult cultur si civilizatie
497

european. Unii dintre ei au fost si n Germania, mai ales

la Lipsca, cu care negustorii brasoveni aveau legturi
vechi si unde era si o biseric romneasc. Si la Bonn si
Mnchen au studiat unii. Prin Italia a nvtat pictura
Vldreanu, pe care Andrea del Sarto l-a impresionat mai
mult dect Rafael. Presupun c la aceast convingere a
ajuns asemnndu-se pe sine cu el. "Rafael fcuse carier
pentru c a avut noroc; Andrea del Sarto nu, desi
madonele lui sunt tot att de frumoase", ne zicea el,
ascuindu-ne creioanele, al cror vrf ca acul era pentru el
lucrul principal la desen.
Doi din vechii bursieri ai Brasovului au fcut studii n
Franta si Belgia, lucru cu totul neobisnuit n Ardeal. Unul
din ei era Ioan Lapedatu, de fel din satul Colun, n judetul
Sibiu. Cei ce l-au apucat vorbesc despre el ca de un mare
talent, care ar fi dat lucruri mari dac n-ar fi murit la 34 de
ani. Al doilea era Dr. Ioan Bozoceanu - de fapt l chema
Bozocea - cu doi ani mai tnr, mort doi ani dup ce am
prsit Brasovul, de loc din Vlcele, lng Brasov. Acesta
se luptase pe strzile Parisului pe timpul Comunei. Parc l
vd, nalt, drept si totdeauna scos ca din cutie, cu musttile
lui negre ca pana corbului si cu pince-nez-ul ncadrat n
ram de aur. Printre fotografiile rmase dup profesorul P.
Dima este si o poz a lui Bozoceanu, de la un fotograf din
Rue de Rivoli, A. Osbert "artiste eintre professeur", care
"garanta asemnarea". Pe dosul ei e scris cu mna
"Primindu imaginea mea, Fi sigur de posesiumea inimei
mele!" Nu-i dalicioas aceast dedicatie, att de potrivit
cu vremea aceea?
498

Nici liceul din Brasov nu a fost lipsit de cteva tipuri de

profesori, fr de care o scoal medie nu e imaginabil.
Trecnd peste numele lor de familie - brasovenii i vor
recunoaste usor, iar pentru strini el nu e important - voi
pomeni pe trei dintre ei, reprezentnd trei tipuri
interesante.
Mai nti profesorul distrat. E fr ndoial cel mai
simpatic ntre ei. Chiar zpceala este o dovad de
concentrare asupra problemelor care l preocupau att de
mult, nct parc tria pe alt lume. Epoca cea mai bogat
n ciudenii ale spiritului su distrat era cea n care
conducea revista "Scoala si familia, cele dou institutii a
cror sfintenie o apra cu atta convingere.(*
Cum avea obiceiul sa provoace discutii cu elevii, creznd
c asemenea "colocvii" sunt deosebit de educative, el nu-si
ddea seama de abuzurile pe care le scorneau spiritele
inventive ale elevilor refractari pedagogiei. Clasa
dinaintea mea gsise urmtoarea petrecere amuzant:
(*

Este vorba de Ioan Popea (1839-1903) profesor dc limba

romn, limba german si religie n perioada 1865-1900. Autor al
mai multor mamuale scolare, I. Popea - cunoscut n familia
Puscariu si printre elevi mai ales sub numele de "Neica Nit" desfsoar si o bogat activitate publicistic. In 1887/8 redacteaz,
mpreun cu Andrei Brseanu, revista pedagogic "Scoala si
familia" (an. II).
Anecdota cu sugativa si alte ntmplri amintite de S. Puscariu au
fost consemnate si n "foaia ocazional" "Gaudeamus Sigismund"
editat la Cluj de fostii elevi ai Liceului "Andrei Saguna" din
Brasov, la 29 iunie 1925 (numr unic) "n folosul Mesei
Studentilor".
499

Cnd intra profesorul, un elev din banca nti se scula si

sustinea ceva. Vecinul su se scula atunci si sustinea
contrarul. Profesorul se amesteca n discutie, care devenea
din ce n ce mai vie, lund parte la ea alti doi sau trei insi.
In timpul acesta, n banca din urm ncepea s cnte un
cvartet dirijat de Manase Dima, cnd mai piano, cnd mai
forte, dup cum scdea sau crestea tonul discutiei.
O dat, profesorul, preocupat de gndurile lui, porneste
dimineata la scoal. In curtea Bisericii Negre sufla un vnt
puternic tocmai cnd el voia s-si aprind tigara. Se
ntoarse, adpostind chibritul aprins cu mna. Cnd reusi
n sfrsit, plec mai departe n directia cea nou - si se
pomeni acas.
Alt dat corecta niste caiete. La cel dinti lipsea sugativa.
Profesorul scrise cu cerneal rosie "Sugativ!" si,
zvntnd cele scrise cu sugativa din caietul urmtor, trece
mai departe. Si aici lipseste sugativa. "Sugativ!!" cu dou
semne de exclamatie. Lucrul se repet la caietul al treilea,
cu sugativa cruia supsese cerneala rosie din caietul al
doilea. Urmeaza caietul al patrulea cu trei semne de
exclamatie si asa mai departe pn la cel din urm. A doua
zi n clas, o predic lung despre conjuratia elevilor de a
prezenta caietele fra sugativ. "M rog caietul meu are!"
"Si al meu!" "Si al meu!". Afar de cel din urm, toate
caietele erau prevzute cu hrtie sugtoare, pe care se
cunosteau, ca niste corpora delicti, semnele rosii de
exclamatie.
500

Cu totul deosebit era tipul reprezentat prin profesorul meu

"de clas" n tot cursul anilor de liceu(*. Dumnezeu s-l
ierte, c mult era necioplit! Rmas ran si dup ce
ajunsese domn, el nu avea nimic din fineea nnscut a
steanului
nostru,
desi
nu
era
lipsit
de
umorul natural al omului din popor. Lucrul acesta l stia
singur si i plcea s fac pe originalul, trntind din cnd
n cnd o observatie neasteptat. Cnd, intrnd odat n
clas si observnd c un coleg cruia i ziceam, din cauza
obrazului su negricos, "iganul", lipsea, "Domnilor - ne
zise - parc astzi e o lumin orbitoare n clas. Unde e
artistul nostru din banca a doua?" De obicei observaiile
sale nu erau asa ocolite. Aveam un coleg din TohanulVechi, pe care cu numele de familie l chema Mucea, iar
cu cel de botez, Aristotel. Cnd stia lectia, profesorul i
zicea "bravo, Aristotel!" iar cnd nu stia, "treci la loc,
Mucea!" Altui elev, care lipsea de multe ori de la scoal,
stiind c gazda i d oricnd motivri de complezen,
profesorul nostru, care bgase de seam iretlicul, i zise,
pierzndu-si rbdarea: "S nu-mi mai aduci asemenea
scuze. Du-te la doctor s te vad, du-te la veterinar!"
Latineste si greceste nu prea nvtam la el. Avea trei sau
patru elevi favoriti care stiau carte. Pe acestia i examina
mereu: "Cnt, domnule!" Unul mai ales era specialist n
(*

Autorul se refer la profesorul Paul Budiu (1854-1911), originar

din Sntana (jud. Arad). Studii la Budapesta si Viena. Este numit
la liceul din Brasov n anul 1880, la catedra de filologie clasic.
Traduce si prelucreaz mai multe manuale scolare pentru
nvtmntul secundar (limba greac si limba latin).
501

mitologie, cunoscnd toate cancanurile Olimpului,

zrnesteanul Bude. Numai trziu descoperii izvorul
cunostintelor sale. Erau povestirile unchiasului sftos
Petre Ispirescu. Ceilalti elevi nu-l interesau, i numea
"Benvenuto Cellini" sau "domnilor papucari si fratilor
teologi" sau le ddea alte asemenea titluri lipsite de
neles. Cnd ne vedea rznd, el ne zicea: "Vi se pare c
vorbesc prostii? M, voi sunteti niste prosti, c voi spuneti
numai lucruri cuminti si astfel n capul vostru rmn
numai prostiile. La mine e tocmai invers. Eu dau drumul
tuturor nzbtiilor care mi trec prin minte, si rmn cu
cumineniile pentru zile negre".
In sfrsit, cel de-al treilea tip. Tot fiu de ran, ns nu din
jurul Aradului, ci din ara Oltului(*. Ct timp a umblat la
coal, a nvat si a flmnzit. Cu un "stipendiu" subtirel
ca un fir de a ajunse la visata Universitate din Viena.
Aici, pe lng cursurile savante ale profesorilor, avu si
norocul - cel putin asa credea el - s ajung la o gazd
foarte omenoas, de la care nv nemeste, care i
petecea rufele, i ddea cte o sup cald si pe fie-sa de
nevast. Foarte muli tineri de-ai nostri se deteptau din
visul lor scurt prea trziu. Ca profesor tnr la Brasov, el
trecea la nceput de un element bine pregtit, dar apoi
(*

Reprezentantul celui "de al treilea tip" este Nicolae Piltia (18481901), originar din Smbta de Sus, jud. Brasov, absolvent al
Universittii din Viena. Pred limbile clasice si germana la liceul
din Brasov n 1878-1898. Este autorul unor aprapreciate studii si
manuale scolare privitoare la limbile clasice si la limba german.
502

nentreruptele cicleli ale unui menaj nenorocit lsar

urme dezastruoase. Intimidat n cas, el deveni timid si n
scoal, psind cu grij, ca s nu fac zgomot. Elevii slabi
i jucau la petreceri fiica ce semna aidoma cu mama ei, ca
s capete, cu protectia ei, note mai bune. Urmtoarea
ntmplare din clasa a saptea ilustreaz lipsa de respect de
care avea parte la elevii si, n vremea din urm. Rspunde
la german un bnean. El stia nemteste, ns cu multele
"vbisme" auzite acas. Profesorul l corecteaz. "M
rog, el stie nemteste bine!" i lum noi aprarea. "Asa
nemteste stie si servitoarea mea", observ profesorul.
Atunci se ridic ncet din banc un coleg care sttuse "n
cost" la profesor, si cu mutra cea mai serioas ntreb:
"Tot pe Anica o aveti?"
Nu, nici gimnaziul din Brasov nu era lipsit de tipuri de
profesori fa de care elevii nu aveau totdeauna respectul
cuvenit. De unde s stie ei c nssi meseria, creia se
dedicau numai idealisti si fantati, sraci si fericiti n
naivitatea lor, i fcea adesea s fie distrai, originali si
nepregtii pentru viata cu grelele ei poveri? Cum s aib
ei msura just de apreciere a meritelor lor, s pun n
cumpn greuttile cu care luptau zilnic acesti pionieri ai
stiintei si pedagogiei? Fiecare din cei trei profesori, despre
care am povestit ntmplari hazlii, era autorul unor
manuale lucrate cu mult grij si dragoste, care puneau n
mna elevilor din Ardeal ntia oar cartea romneasc n
locul celei strine.
In arhiva mea de fotografii este si un grup de elevi
fotografiati cu sapte din profesorii lor naintea intrrii n
503

gimnaziu. Poza trebuie s fie de prin anul 1893, pe cnd

profesorul Braniste era nou venit la liceul din Brasov. El e
n picioare ntre elevii Sporea, n costum national, azi
profesor pensionar dintr-un oras de provincie ardelean, si
Aurel Bogdan, bucuresteanul care spunea att de frumos
versurile lui Vlahu. Clasa era cu un an n urma mea si eu
aveam aceiasi profesori (de la stnga spre dreapta):
Nicolae Popovici, Vasile Goldis, Pantelimon Dima, Ipolit
Ilasievici, Vasile Glodariu si Dionisie Fgrsanu. Cel
dinti bnean, al doilea din prtile Aradului, al treilea
din Brasov, al patrulea din Panca, lng Storojine, iar
ceilalti din diferite prti ale Ardealului. La Brasov se
ntlneau romnii din toate prtile monarhiei habsburgice,
ca s cimenteze romnismul. Oprindu-ne un moment la
fiecare din ei - si n legtur cu ei si la alti civa - credem
c putem completa tabloul profesorimei brasovene.
Bietul Nichi Popovici! Boala, care n curnd avea s-i
pun capt activitii si vietii - paralizia general - i se
cunoaste din faa-i suferind si n fotografie. Ochii i sunt
umbriti, este si mai slab dect nainte, iar gulerul care i
permitea totdeauna un joc liber pentru laringele su
proeminent, parc a mai crescut cu un numr. El, copilul
rsfat al brasovenilor, pe care i cucerise de cnd a
desclecat de la Caransebes, prin concertul pe care-l dase
la "Numrul Unu" (si unde cntase la urm, dup ce fusese
aplaudat frenetic, o cntare popular din Banat), el,
prietenul tineretului si cntreul darnic, care fcea s
vibreze toate inimile cu vocea sa puternic si armonioas,
nu mai era acum dect umbra tnrului vesel, cu musttile
504

care atunci se purtau lungi si rsucite si cu un zmbet

prietenos petru toat lumea. El adusese cu sine din Viena
veseliei cntecele pe care le stia de pe cnd studiase la
conservator si jucase si el cu o trup de operete nemesti.
Intunecat la fa, st n faa fotografului Goldis, pe atunci
n floarea tineretii si a frumusetii sale. Venise de vreo trei
ani la Brasov si devenise unul din cei mai buni profesori
de istorie, maghiar si latin. Lectiile lui erau clare si
adesea calde, dar i lipsea cu totul contactul cu elevii si.
Cnd cobora de pe catedr, se ndrepta cu pasi grbiti spre
iesire, fr s se uite napoi sau n lturi. Se vedea c a
terminat cu scoala si nu dorea s zboveasc ntre zidurile
ei mai mult dect era obligat. El nu avea nimic din firea
deschis si vesel a unui Andrei Brseanu, cellalt
profesor de istorie si orator al liceului, iar vorba lui era
lipsit absolut de gesturi. Poate din cauza aceasta el trecea
de om de care nu te puteai apropia cu toat ncrederea si
prietenia. Foate inteligent si cult, el era superior celor mai
multi colegi; foarte bun romn, el avea si un temperament
de lupttor militant. Mai trziu avea s joace un rol de
frunte n politica ardelean. De pe atunci era, pe ct mi
pot da seama acum, un cap politic cum nu se prea gsea
ntre colegii si. Machiavelli era dasclul su de la care
nvtase multe si pe care ni-l luda n orele de istorie.
Spre deosebire de profesorul nostru de latin, Pandeli
Dima examina mai mult pe elevii slabi si se ocupa de ei
pn i fcea s neleag regulile matematicei,
exemplificndu-le cu mere si prune, cu mult mai pe
nlelesul celui greu de cap, dect x si y al formulei din
carte. Asa se explic de ce toti nelegeau ceea ce nvau,
505

si iubeau pe profesorul lor strict, dar drept. El ne lua

aprarea de cte ori fceam cte o escapad nevinovat.
Mai ales i proteja pe elevii care erau buni cntreti.
Acestia aveau, de cele mai multe ori, nevoie de protectie,
cci din cauza glasului lor cam ntrziau pe la chefuri. In
vremea cnd gimnaziul era fr profesor de canto, dup
moartea lui Ciprian Porumbescu si dup ce Nichi Popovici
nu mai era n stare s fac serviciu, iar Giht Dima nc nu
venise la Brasov, Pandeli Dima conducea si corul
gimnaziului si al biserieii Sf. Nicolae.
In general, de cte ori era nevoie s umple un gol, el era
gata s sar n ajutorul scoalei pe care o slujea din anul
1866. Era vechi pensionar pe vremea ntiului rzboi
mondial, cci mplinise de mult cei patruzeci de ani de
serviciu ce i ddeau dreptul la pensia ntreag. Dar n
luptele din Galiia si de la frontul italian czuser, unul
dup altul, patru din profesorii tineri si altii erau
mobilizati. Atunci lumea i aduse aminte c Dima
umblase la liceul cel mai bun din Viena, unde pe vremea
aceea se fcea mult carte greceasc. El a fost deci
"reactivat" ca profesor de elin.
Dima se trgea, dup tat si dup mam, din niste familii
fruntase de negustori din Brasov. Cunoscnd n casa
parinteasc binefacerile unei educatii solide, ntemeiate pe
cinste i dreptate, el a fost si ca profesor un model de
intransigen, cnd era vorba de drumul drept ce trebuia
urmat. Precum se ntmpla adesea pe atunci, el avea un
unchi mai tnr cu ctiva ani dect el, care, bizuindu-se pe
raportul de rubedenie, nu se prea rupea cu firea nvnd.
Doar nu era s-l "trnteasc" chiar "nepotul" su! "Invat,
506

biete, c ai s-o ptesti cu mine!" Si a ptit-o, lund la

sfrsitul anului o "secund" la matematic.
Era la gimnaziu si unul din fiii preotului Cerbu din Pru,
vestit pentru acrobatiile ce trebuiau fcute la sfrsitul
anului, ca s treac dintr-o clas n alta. De obicei ajutau
la unii profesori, cu gusturi mai rafinate, pstrvii cu pete
frumoase, negre si rosii. Se pare ns c nu si la Pandeli
Dima, desi era cunoscut ca un foarte mare amator de
pescrii. Circula pe atunci, dintr-o clas ntr-alta, o
caricatur care reprezenta un cerb cu coarne mari ce nu
ncpeau pe u. Ctiva profrsori, usor de recunoscut,
mpingeau dindart, iar cteva prechi de pstrvi barosani
erau nhmati naintea cerbului. Venea Dima cu niste
foarfeci mari si tia hamurile. Aceast caricatur
nevinovat are si ea un tlc. Ridicati aproape toti din
ptura de la sat, care n privinta desteptciunii nu sttea cu
nimic napoia celei orsenesti, "inteligena" noastr
mostenise si un oarecare grad de mldiere a constiintei,
care era necesar ca s nving greuttile ce se iveau de
veacuri n calea omului prigonit. Suntem n vremea cnd
nu puini, ca spre pild fiii de negustori, aveau n urma lor
cteva generaii de naintasi de "domni".
Lui Ipolit Ilaievici i spuneam n glum "ursul de ghia",
cci nu-mi aduc aminte de el dect alb. Jobenul ce-l avea
n cap n fotografie era de rigoare, cci el era directorul.
Venit din ara birocraiei austriece, el era cel mai indicat
s se ocupe de administratie si conducere, constiincios,
exact. Cnd lipsea cte un profesor, el avea grij s nu
pierdem vremea si, dac nu era disponibil alt profesor,
venea chiar el s-i tin locul. De una din aceste nlocuiri
507

mi-aduc mai ales aminte. Era ora de romn n clasa a

asea. Lipsea Oniiu. Aveam analiza sonetului Venetia de
Eminescu, pe care trebuia s ne-o fac profesorul. Cam
greu pentru nlocuitor, care era profesor de botanic si
mineralogie. Dar datoria nainte de toate! Ilasievici citi
strofa nti, apoi ne spuse cam urmtoarele: "Viata
Venetiei, ce putea s priveasc cu fal la trecutul ei, s-a
stins, si acum n loc sa vezi trecnd oameni prin portalele
vechi..." aici se cobor de pe catedr si, urcnd apoi ncet
cele dou trepte ale ei, zise: "ptrunde luna pe scrile de
marmor". Comicul, cum se substituia el lunii, era att de
irezistibil, nct am izbucnit ntr-un rs contagios. Ar fi
rs probabil si fostul lui prieten din Viena, Eminescu.
Bgnd nsusi de seam c n-o prea nimerise cu explicarea
intuitiva, zmbi si el si, cu un "si asa mai departe, cititi
singuri", prsi clasa.
Dar nu aceste ore, n care trebuia s nlocuiasc pe
profesorul absent, i fceau lui nopti nedormite, ci faptul
c guvernul din Budapesta se amesteca din ce n ce mai
adesea n trebile gimnaziului si i cerea rapoarte n "limba
statului", pe care el nu o cunostea. De aceea a fost pentru
el o adevrat usurare cnd consistoriul numi director pe
Virgil Oniiu.
Eu l-am apucat ca director pe btrnul Stefan Iosif, cruia
i ziceam Beciu, fiindc studiase la Beci, adica la Viena.
Profesor ns nu l-am avut, cci la latin si greac venise
tocmai atunci un profesor nou, care si cam btea joc de
predecesorul su, fiindc acesta vorbea n manualul lui de
508

gramatic elin de "funia florilor", traducnd gresit pe

germanul "Tau" al lui Curtius, cu "funie" n loc de "rou".
Cu o cas grea si muli copii, iesind la pensie, se stabili un
timp la Bucuresti, de unde se ntoarse iar la Brasov, unde
gsi ceva de lucru n redactia "Gazetei Transilvaniei". Am
de la el o scrisoare duioas n care mi multumea de
necrologul ce l-am publicat n 1913, la moartea fiului su
Stefan.
In cei 22 de ani ct a fost director la gimnaziul din Brasov,
Virgil Oniiu a fost brbatul providential care a stiut
conduce prin cele mai grele furtuni nava salvatoare. A sta
n fruntea unei scoli asupra creia pndesc sute de ochi
ruvoitori, a o apra cu energie n situatii nespus de grele,
a depune zilnic acea activitate nestiut de lumea mare si a
sta neclintit de partea "drepttii", chiar mpotriva
superiorilor prea mult dispusi a da ascultare unor trdtori,
merit n cel mat nalt grad recunostinta neamului ntreg.
Noi, care i-am fost elevi si ne-am mprtit de frumuseea
lectiilor sale, pregtite cu grij si expuse cu cldur
cuceritoare, care i-am simtit dragostea n care ne nfsura,
si entuziasmul pentru tot ce era frumos, am cunoscut n el
pe dasclul ideal. Cnd ne vorbea la diferite ocazii festive,
admiram darul su oratoric iar cnd publica cte un studiu
asupra diferitelor straturi n literarura popular sau cte un
volum de schie umoristice cu tipurile de ardeleni
zugrvite cu miestrie, isclite cu numele ntreg sau cu
pseudonimul Sorcova, l citeam cu mult plcere. Prin
fapt, prin vorb si mai ales prin exemplu de cinste si
dreptate, el a continuat opera lui Popazu si a celor dinti
509

directori.
In alt carte am reprodus fotografiile celei dinti diplome
de bacalaureat de la gimnaziul brasovean si o poz din
anul 1862, cu un grup de studeni ardeleni din Viena. Pe
diplom e isclit, alturi de aguna, Doctor Basilius
Glodariu, iar n fotografie viitorul profesor, lng tatl
viitorului su coleg de la liceul din Brasov, Braniste. Are,
aceeasi barb nclcit, dar neagr si aceiasi ochelari cu
lentile groase, ai unui miop, foarte "scurt la vedere" cum
se zicea la Brasov.
Cnd a venit ca profesor tnr la Brasov, doctorul
Glodariu trecea de mare nvat. Specialitatea lui era
filologia, n care si crease un sistem propriu, numai al lui,
la care a tinut mori toat viaa. El deriva toate cuvintele
romnesti direct din limba primitiv aric, n care vocalele
si jucau rolul principal. Plecnd de la premisa c orice
sunet al unei limbi moderne s-a dezvoltat dintr-o silab
ntreag - tocit n cursul vremii - el reconstituia tipul aric
cu tot attea silabe cte litere avea cuvntul romnesc.
Aproape de fiecare dat cnd se pregtea s examineze, se
scula careva din noi si-l ntreba o etimologie, de exemplu
"veveri". "Veveri"? ntreba el. Un moment sttea si se
gndea, apoi lua creta si ncepea s scrie pe tabl,
umplnd-o cu rdcini indo-europene, stergnd ce scrisese
n rndurile de sus si umplnd tabla din nou. Dac
clopotul de iesire nu suna nc, se scula altul si ntreba:
"Dar caracati? Asta e mai greu". "Caracati?" Un
moment de meditare. "Nimic mai usor". Si umplea din nou
tabla cu scrisoarea sa piezis.
Intre colegii si se gseau de asemenea ctiva care
510

simulau interes pentru etimnlogiile sale. Dup dou sau

trei sptmni l ntreba altul aceeasi etimologie. Fireste c
tipul aric era cu totul altul. "Apoi, bine, Vasile - zicea
Maxim, care toate le inea minte - n 26 ianuarie i-ai dat cu
totul alt explicare, si-i arta cele ce si le nsemnase atunci
dup Glodariu. Acum care e etimologia cea adevrat?"
"S-l ntrebm pe Hadeu", propunea cte un coleg mai
rutcios, cci toti stiau c filologul brasovean trimisese
memorii peste memorii lui Hasdeu despre sistemul su
filologic, la care nu primise ns nici un rspuns.
Acest tip de filolog nu era rar n Ardeal pe vremea aceea.
Filologia era un fel de sport cu care se ndeletniceau multi
amatori, cunosctori ai limbii latine. Se pare ns c
speculatiile linguistice nu erau tocmai pe placul romnilor
din Macedonia, cci Glodariu, care urmase cu entuziasm
apelul fratilor din Balcani si plecase n 1881 la gimnaziul
din Bitolia, se ntoarse n curnd la Brasov.
Cnd l-am avut eu cu istoria n clasa a sasea, era de mult
"Domnul", ceea ce n limba liceelor nsemneaz bun de
fcut glume cu el. Bietul era att de miop, nct nu te mai
cunostea. Din cauza aceasta, n tot cursul anului a rspuns
din istorie aproape numai Sulic. Pentru unul vorbea din
banc, pentru altul iesea la tabl, pentru al treilea si
mbrca alt hain, pentru al patrulea vorbea mai gros sau
pe nas.
De pomin a rmas povestea cu Narit. Acesta era un elev
care, dup o lun sau dou, prsi scoala. De cte ori
zgomotul crestea n clas att de mult nct l remarca si
"Domnul", deprins cu larma, si ntreba necjit: "Care-i
necrescutul la?" elevii rspundeau: "Narit". Cteodat
511

se ridica unul din banca din urm si zicea: "M rog, eu

n-am fcut nimic". - "Las c te stiu eu, om de nimic si
netrebnic ce esti!" Cnd la sfrsitul anului profesorii se
adunar la conferinta obisnuit, Glodariu zise: "Eu sunt n
general multmit cu elevii mei. Numai unul mi-a fcut
cele mai mari nsrmbe. E Narit din clasa a sasea."
Profesorii, care ghicir ndat care era povestea cu Narit,
au fcut haz de gluma pe care au aflat-o prea inteligent,
ca s mai urmreasc pe vinovati.
Cel ce n fotografie sade lng Glodariu nu e un muscal
din faa Teatrului National din Bucuresti, spn si gras, ci
Dionisie Fgrsanu, profesorul nostru de geometrie din
gimnaziul inferior si de religie din cel superior. Burlac, el
si-a scos, pentru actul festiv al fotografierii, din dulapul cu
miros de naftalin, "ilindrul" cel cumprat cnd terminase
teologia. Cu drag mi aduc aminte de leciile sale de
geometrie, limpezi si pe nelesul tuturor. Cnd ne explica
corpurile, aducea n clas figuri de mucava, iar cnd
ajungea la triunghiuri si "oblonguri", le desena frumos pe
tabl.
Numai o data am rmas nelamurit. Vorbea despre liniile
paralele, care "nu se ntlneau dect n nfinit". "Dac-s
paralele, cum se pot ntlni?" l-am mtrebat. "Asta tu nu o
poi nelege. Asteapt pna ajungi la universitate!". De
nu ne spunea dect c distana dintre doua linii paralele
rmne aceeasi, eram multumii, dar adugnd observarea
c ele se ntlnese, fie chiar numai n infinit, ne-a desteptat
n mod inutil curiozitatea. Odat veni la noi un tnr
student de la politehnica din Munchen. L-am rugat s-mi
explice el cum st lucrul cu ntlnirea liniilor paralele la
512

infinit. El mi desen dou linii tare convergente, care se

ntlneau la o jumtate de metru. Dac liniile erau mai
puin convergente, ele s-ar fi ntlnit la Paris, sau n Lun,
dac erau si mai putin convergente. Urmnd n felul
acesta, ajungem la o ntlnire n infinit, dac convergena
dispare cu totul. Astzi sunt mai puin ncntat de
asemenea dezlegri prin logic a enigmelor, ca atunci.
Dar nu pentru a discuta cum se poate explica o problem
care nu exist dect n plsmuirile imaginatiei noastre am
citat cazul liniilor paralele, ci pentru ca s arat c
Fgrsanu a izbutit s fac din religie studiul cel mai sec.
Dac, n loc de a ne ncrca memoria cu date din istoria
putin interesant a bisericei cretine din timpul sinoadelor
de la Niceea si de aiurea, dac n locul dogmaticei, care
stabilea nti dogma si numai dup aceea venea cu
infinitul, ca s poat face liniile paralele s se ntlneasc,
ar fi rmas la evanghelie si la poezia primului cretinism,
ar fi nemulumit pe teologi, dar ar fi ncntat pe elevi, care
se gseau tocmai n vrsta cnd problemele mari ale
ordinei firesti preocup att de mult creierul omenesc. Dar
era ntr-un liceu confesional, n care teologii aveau si ei de
spus un cuvnt, dup ce numai mulumit bisericei
gimaziul din Brasov putuse s-i conserve caracterul
national. Nu vom lua deci prea mult n nume de ru lui
Fgrsanu dac dintr-un eminent profesor de geometrie
devenea un anost catihet. Unde erau minunatele
cromolitografii ale dasclului Moianu? Oare niste
reproduceri bune fotografice - eram doar tocmai n epoca
progresului mare al fotografiei artistice - dup operele
nemuritoare ale marilor pictori strbtuti de fiorii unei
513

sincere credine ar fi fost nelalocul lor n vremea

pozitivismului exagerat?
Cel mai tnr ntre profesori, Dr. Valeriu Braniste, st
singur n picioare, amestecndu-se cu elevii pe care abia i
ntrece n vrst cu zece ani, si e singurul profesor far
plrie. Cu elevii si era un fel de camarad, ne trata ca pe
niste oameni mari si fcea cursuri ca la universitate. Desi
nu era cu "notiul" tot n mn si ne examina rar, nvtam
toti, fiindc ne cucerea prin leciile ce le fcea, desi era
profesor la cel mai dificil studiu, limba maghiar. Dar n
orele de ungureste fcea estetic cu exemple potrivite din
marii scriirori unguri, neuitnd ns pe poeii romni. Teza
sa de doctorat fusese la Budapesta despre Andrei
Muresianu.
Cu el deodat au venit la Brasov alti doi profesori tineri,
Ghi Pop si Iosif Blaga.
A rmas numai cel din urm. Modest ca o fat mare, el se
nrosea cnd un elev nu stia lectia si nu stia ce s fac cu
minile lui mari. Muncitor si constiincios, el avea marele
merit c introduse la liceul din Brasov excursiile scolare n
Italia si Grecia, strngnd, cu "pitula", de la elevi banii,
din clasa nti.
Ghit Pop trebui s prseasc gimnaziul n urma vorbirii
"iredentiste" tinute la o inaugurare n sala festiv a
gimnaziului, despre care am vorbit la alt loc. Scrisese si o
dram n versuri, intitulat Horia, alt crim pentru un
profesor. La Bucuresti a aspirat ntr-o vreme la catedra
universitar de limb german. A scris si o mare gramatic
a limbii romne pentru germani, dup metoda Toussaint 514

Langenscheidt.
Cnd vorbirea lui Ghit Pop, care primejduia existena
gimnaziului, fu publicat n "Tribuna", toti stiau c
corespondentul indiscret al gazetei din Sibiu fusese
Braniste. Gazetria si lupta militant a fost si a rmas
elementul care l-a atras totdeauna. In astfel de mprejurri
rmnerea lui la Brasov n-a fost de lung durat si nici
revenirea la catedr, peste civa ani. Trecut ca gazetar,
mai nti n Banat, unde redacta gazeta lui Mocioni
"Dreptatea", el descoperi pe poetul Vlad Delamarina,
primul poet care a nterebuinat dialectul n literatura
romneasc. Sub titlul de "divniri", Braniste n gazeta sa
introduse niste "causerii" spirituale. Mai trziu a redactat
"Drapelul" din Lugoj, iar ntre timp "Patria" din Cernui,
unde descoperi pe poetul Nicu Dracinschi. Astfel
gazetria, n urm politica, au rapit Brasovului pe unul din
cei mai buni profesori ai sai.
PROFESORII I STUDENII PETREC
In seara de Sf. Petru si Pavel, dup ce anul "scolastic" se
termina cu distribuirea "testimoniilor" si premiilor, nainte
de ce profesorii si cutau cte un loc de vilegiatur ieftin
si sntos, ei se ntruneau la un osp dat de tata n cinstea
lor, n tot cursul celor doisprezece ani ct am fost, fratemeu mai mare si eu, elevi la liceu. Aceste cine n-aveau
rost s capteze bunvoina profesorilor, cci amndoi
copiii eram tot timpul "premianti", ci fceau numai
legtura fireasc ntre brasoveni si profesorii gimnaziului
la un pahar de vin si la o mas vesel. Invitatiile acestea
515

de la Villa Tusculum erau vestite si toti veneau bucuros la

ele. Certuri si dezbinri nu existau atunci ntre profesori,
iar dac unul sau altul erau dusmniti, se bucurau c au
prilej s-si ntind mna mpciuitoare.
Pe la orele zece, dup ce mncarea era terminat, iar vinul
de care tata avea totdeauna n pivnit - nveselise
ndeajuns spiritele, copiii si cocoanele se retrgeau,
lsndu-i pe domni singuri. Cocoanele treceau n "salon",
uitnd, ca din ntmplare, ua crpat, ca s prind si ele
cte ceva din glumele si cntrile vesele. Cum la sfrsitul
lui iunie era cald si frumos, usa spre grdin era deschis,
ca s ias fumul gros de igri. Noi, copiii, profitam de
acest fapt si ne strecuram n ea, de unde puteam auzi bine
cum stiau rde si petrece profesorii seriosi.
La nceput, cel mai glumet ntre profesori era
"conrectorul" Niculit Pop, fostul colaborator principal al
tatii la redactia foii umoristice "Cocosul rosu". Avea,
nainte de ce boala l rgusise, si o voce frumoas. Dup
ce veni Nichi Popovici la Brasov, partea muzical o
ngrijea el. Dar fiecare din profesori si avea cntecul su
favorit, pe eare trebuia s-l cnte. Refrenul l intona apoi
toat masa. Pandeli Dima, cu "hop turc furc", Lazar
Nastasi cu "Gummi elasticum, gummi arabicum", cntat
pe melodia imnului englezese, Maxim cu "Wann i' komm,
wann i' wiedrum komm'", Oniiu cu "O du alte
Burschenherrlichkeit", iar avocatul Damian, cumnat cu
tata, cu nelipsitul "Frunz verde", care urmat de numele
unei plante, ddea rima la versul al doilea, dedicat fiecrui
dintre convivi, unul dup altul. La urm venea nelipsitul
516

"Fruz verde lepedeu, n fine, triesc si eu".

Cntrile erau ntreesute de glume sau versuri
epigramatice, de ocazie, al cror autor era mai ales Andrei
Brseamu. Neica Ni Popea trebuia nelipsit s-si tin
discursul su n limba maghiar, care era un sir de cuvinte
lungi si fr nici un neles, perorate cu patos de acest
necunosctor al limbii unguresti. "Dar cu icrele negre,
cum a fost?" ntreba Brseanu. Si deoarece Popea zmbea
numai, povestea el. Cic ncasnd un onorar dup o carte
didactic pe care o scrisese, Neica Ni se gndi s-i fac
nevestii sale o placere - cci ce ar fi Neica Ni, fr o
Mari? intercala Brseanu - si intr la Eremias, unde
cumpr 200 de grame de icre. Pacheelul l bg n
buzuranul pardesiului. Era primvar si soarele cald l
ademeni s fac o plimbare spre Stejeris, cu pardesiul pe
mn. Vremea frumoas tinu si dup ce sosi acas si de
pardesiu nu mai avu trebuin pn la toamna viitoare.
Atunci, bgnd mna n buzunar, ddu de un pachet cu
ceva moale. Cind l scoase si-l mirosi, se strmb si fluier
a pagub dup buntate de icre negre.
Nici profesorul Socaciu, cel tacticos, cruia colegii mai
btrni i ziceau "ar", nu scpa fr s i se aduc aminte
de pania lui de la Kniggrtz, cnd fcuse campania
contra prusacilor. Gurile rele povesteau c trebuind s
treac prin sprtura unui gard de nuiele, i s-a prins "rania"
n mpletitur, si la atacul cumplit al infanteriei austriece
n-a mai putut lua parte. Atunci generalul Benedek a
pierdut rzboiul.
517

Cnd deasupra Curmturii se zrea o gean de lumin,

cheful era n toi. Gazda casei stia c atunci sosise
momentul ca, nainte de plecare, "S-l pism pe Pipratu".
Acest joc, care fcea parte din ritualul chefului, dar nu
putea fi gustat dect atunci cnd toat societatea era att
de montat si cu voie bun nct era capabil s rd de
orice caraghioslc, cerea concursul tuturor. Toat masa se
scula n picioare, se prindea de mini si cnta: "A venit de
la'mpratu, S-l pism pe Pipratu" ... Un solist - Nichi
Popovici - ntreba: "Da cu ce, cu ce?" Marele augur
poruncea atunci: "Cu cotul drept!". Toti mesenii se lsau
atunci de mini si bteau cu cotul n mas, pn ce marele
augur ddea semnul de ncetare. Din nou se ncingea hora
si se cnta acelasi text. La ntrebarea "Dar cu ce?" marele
augur poruncea: "Cu fruntile!" si toti, coscogea brbai
crunti si seriosi, se plecau deasupra mesei si loveau cu
frunile n mas pn cnd gazda se ndura si ddea
semnalul ca s se prind din nou n hor. Urmau cele mai
imposibile "pisri".
Asa petreceau pe vremea aceea brasovenii. Voia bun era
contagioas si vinul curat. Profesorii, care se simeau att
de bine cnd uitau de grijile zilei de mine, pentru c acest
"mine" nu ascundea surprize, erau ngduitori fa de
"studenti", cnd voiau si ei s petreac si s se bucure de
tineretea lor.
Inainte de toate, la scoala de dans. Studentii din cele dou
clase din urm si ctiva "estani" aveau voie sa urmeze un
curs care tinea cteva sptmni. La acest curs erau
invitate cteva fete din case bune, ntre 14 si 17 ani. Pe
vremea mea aveam grij s nu chemm dect domnisoare
518

cu reputatie bun; mai trziu, degenernd dansul din cauza

unor fete cu un nume nu tocmai ireproabil, a fost oprit de
directiunea liceului.
Intre noi erau, fireste, si bieti care nu tineau s
frecventeze dansul. Erau de obicei cei necioplii si
"bicherii", cei dinti fcnd teorii c e pcat de vremea
pierdut cu astfel de ocupatiuni neserioase, cei din urm
declarndu-se "din pricipiu" adversari ai astor fel de
petreceri usoare si curtei ce trebuia facut domnioarelor.
Ei preferau chefurile ntre bieti, cu glume piprate. Dar
numrul lor nu era mare, si adesea am vzut "filosofi"
convertiti ndat ce ajungeau s guste din plcerile
dansului. Fireste c mai ales l frecventau bietii de
intelectuali, care aveau si ceva bani s-si cumpere cte o
cravat de mtase. Dar veneau si copii de rani, care
nvau s se miste n societate si cstigau curnd o rutin
social care le prindea bine mai trziu.
Spre lauda lor, trebuie s spun c acesti fii de rani care
mai nainte nu avuseser prilejul s se nvrteasc n
societate, cu instinctul fericit al ranului nostru, foarte
curnd si nsuseau miscrile si felul ntreg de a se
prezenta al celor din jurul lor, nct dup cteva sptmni
nu-i mai deosebeai de ceilalti. De cte ori n-am vzut
colegi de-ai mei, care ntia oar schimbau, cu ocazia
aceasta, cioarecii esui de mamele lor si cmaa strns
peste talie cu un erpar, cu pantalonii negri si largi, cu
dung, si cu o redingot mprumutat de la vreun coleg,
care i strngea subsiorii! Pe minile lor rosii ei trgeau
mnusi, se prezentau ca niste cavaleri cu blazon si mai
ales dansau ca niste artisti de la balet.
519

Fireste, unii din ei nu se puteau aclimatiza deloc n mediul

cel nou, cu toate silinele ce-si dadeau. Cnd jucau, lucrul
mergea de obicei, cci din satul lor erau deprinsi cu jocuri
cu mult mai complicate si mai grele dect tactul de 3/4 si
alte dansuri "nemesti". Dar cnd ncepeau "s fac curte",
lucrul mergea cu mult mai greu. Ce bine mi aduc aminte
da colegul meu Sabin dintr-un sat prfos din ara Oltului,
care dup cea dinti polc era rou ca un rac si asudat ca
dup o baie de aburi! "Nu gsesti c e foarte cald astzi?"
ncepea domnisoara conversatia. "Ba da. Eu sunt numai o
ap. Dumeata nu asuzi?" Sau altdat: "Nu crezi,
domnioar Otilia, c coconia dinaintea noastr a mncat
la prnz fasole?" "De ce crezi?" ntreb sfioas duduia.
"C prea se fasolete". Astfel de dialoguri i prindea
urechea cnd treceai pe lng perechile care se plimbau n
pauze. Mai toti nu prea stiau ce s faca cu minile pe care
le frecau ca niste negustori n dosul tarabei lor.
Intiele amoruri aici se njghebau, n sala de dans, pe cnd
"profesorul" Fiedler, lung si slab, ne nva s facem pasii
de polca si de vals. Bostonul nca nu iesise, dar polca avea
dou variante, cea "scoian", la care din cnd n cnd te
nvrteai singur si bteai din palme, si "polca ncrucisat".
Mai era si "polca galop", la care traversai sala cu pasi mari
si repezi, "pas de patineurs", la care alunecai ca la patinat
pe parchetul slii de dans, si "pasul celor patru", jucat de
dou prechi. In general se punea mare pre pe "jocurile de
coloan", cadrilul si romana. Cea din urm era un joc
romnesc, inventat n Brasov; cel dinti, cu totul deosebit
de cadrilurile de La "Moulin rouge". Marele miestru al
520

romanei, care cerea multe probe pn ajungeai s dansezi

bine, era pe vremea mea cpitanul Popa. Nu oricine stia
comanda cadrilului, mai ales figura a cincea, cu fel de fel
de variante. Incercarea de a renvia "lncierul"
generaiilor trecute si "mazurca" mamelor noastre n-a
reusit, cu toate silinele lui Fiedler. "Nu-nvie mortii, e-n
zadar, copile!"
De obicei bieti erau mai multi dect fete. De aceea se
ntmpla ca de o codan s se ndrgosteasc doi sau trei
deodat. Atunci era adevrat lupt pentru cadrilul al
doilea, care era al ndrgostiilor. Un joc era totdeauna
rezervat fetelor s-si aleag ele dansatorii. Bietii stteau
la mijloc, asteptnd s fie alesi de domnisoare. Acestea, de
ale dracului ce erau, se fceau c nu te vd, pn la urm,
cnd veneau totusi s-ti cear "o tur.
Fireste c legturile ce se fceau la scoala de dans se
continuau n cursul anului. La muzica de la promenad, la
"corso" din Trgul Grului, la blciul de toamn si
primvar, unde cumpram alesei inimii "puiul trgului",
la "convenirile sociale" si la petrecerile aranjate de
studenti sau de "Reuniunea femeilor", dar mai ales cnd
ne ntlneam, ctiva bieti si cteva fete ce formau, dup
obicei ssesc, o "cununi". Aici ne jucam "jocuri de
societate", de-a "secretarul", de-a "ah, m doare" si alte
multe, care sfrseau cu pedepsirea celor ce pierdeau
gajuri.
De Marioara, cea cu ochi albastri si cu coada groas
purtat pe spate si care stia s cnte la iter, eram
521

amorezai vreo trei insi. Am impresia c n ceea ce m

priveste, desi m gndeam s o iau de nevast "cnd m-oi
face mare", dragostea mea era mai mult "literar". Citind
pe Junele Werther, de Goethe, mi se prea c eu sunt
nefericitul tnr. Ceea ce nu m mpiedeca s rmn
prieten cu rivalii mei, nici s m simt fericit cnd eram
remarcat de alte fete.
Pe cnd numirea de "gimnaziu", ce se da liceului cu opt
clase, dup model german, era un fel de degradare, cea de
"student", dat "gimnazitilor" si "comercialitilor" din
cele patru - la comerciale trei - clase din urm, era o
ridicare n grad, cci de fapt numirea aceasta se cuvenea
numai universitarilor. Studentii formau un "coetus", adic
o organizatie cu obiceiuri pstrate prin uz, la care ineam
cu sfinenie si care erau si ele imitate dup cele n vigoare
la universitile germane, cu mici adaptri locale.
In mod oficial era numit din partea directorului, cu ocazia
deschiderii festive a anului scolar (la Sfnta Sofia), numai
"prefectul", din clasa a opta, si "subprefectul", din clasa a
treia comercial. A fi prefect era cea mai mare cinste la
care putea rvni un student, cci aceasta era recunoasterea
oficial a unui "primus inter pares". Prefectul se alegea
totdeauna dintre cei mai buni elevi, dar nu trebuia s fie
cel dinti n studii, dac altul ntrunea mai bine conditiile
ce se cereau de la un conductor al studenimei. Inainte de
toate erau preferati cei prezentabili, cu purtri bune si
bucurndu-se de simpatia colegilor.
Dup ce-si aveau cpetenia recunoscut, studentii se
organizau n vederea "introitus"-ului, alegndu-si un "fux522

maior" din clasa a opta, o functie foarte rvnit, cci sub

comanda lui erau pui fucsii, adic novicii intrati n
coetus. Fux-maiorul dispunea cu puteri suverane asupra
acestora, care, la rndul lor, erau fericiti s-l serveasc si
recunosctori cnd se stiau sub protectia lui. El era cel mai
chipes, puternic si frumos student; purta o coad groas de
vulpe la chipiu, la petrecerile studentesti. Cel mai bun
muzician din clasa a opta era ales "cantor loci". Pentru
cele dou petreceri despre care va fi ndat vorba, se
alegea din clasa a saptea un "butoier", asistat de un
"vicebutoier", din clasa a sasea, care se pricepeau la
buturi si suportau "gustrile" vinurilor cnd colindau
crciumile si pivniele ca s aleag cel mai potrivit vin.
Serbrile studentesti, mpreunate cu excursii, erau n
fiecare an dou: "Poiana" si "Maialul".
In ntia zi frumoas de toamn dup ncheierea
nscrierilor si deschiderea anului scolar la Sf. Sofia, scolile
ieseau la "pul lui Mesot", ntr-una din ncnttoarele
pajisti ale Poenii Brasovului. Studentii plecau "in
corpore", cntnd prin strzile Scheilor, cu prefectul si
flux-maiorul n frunte. Dup ce cortegiul trecea de piata
Prundului si Sfntul Nicolae, sirurile se mai rsfirau, iar la
Moara lui Pelionis, unde ncepe urcusul pe serpentinele de
pe Oabn, se formau grupuri-grupuri de prieteni vechi si
prieteni noi, care urcau mpreun. Cam pe la mijlocul
Oabnului se fcea o pauz, si aici Vintelariu, cruia i
ziceam Goethe se urca pe o stnc si ddea drumul la
cteva glume piprate, de care rdeau, fireste, mai cu poft
523

fucsii, fericiti c sunt n mijlocul studentilor si pot asculta

glumele lor si s zic "tu" pn si octavanilor.
Plecati mai departe, deodat un zgomot de mare veselie
izbucnea din piepturile tuturor, cci ne ajungea carul cu
butoaiele de vin si cu merindea. Clare pe butoiul cel
mare, cu chipiul ntors cu cozorocul spre ceaf si cu vocea
rgusit de vin si de strigte, butoierul si cei ce l
ntovrseau cntau din rsputeri, salutndu-ne cu plosca
de vin, n vreme ce cruul ddea bice cailor, care urcau
greu; cu att mai greu, cu ct n car mai urcau toti aceia
care mai descopereau un locor liber. Cteva mini
prietenesti se ntindeau de la cei de sus si le ajutau s se
aburce. Inghesuit ntre studenti si cntnd din rsputeri
"Gaudeamus Sigismund", sttea Ni Romanul, hamalul
din Piaa Brasovului, cu fata rubicond si cu ochi
sclipitori, nelipsitul spirit aranjator al tuturor excursiilor
studentesti, fr deosebire de nationalitate. El radia
fericire.
Ajunsi la fntna fostului lor director, Mesot, studentii se
asezau ntr-o adncitur de teren, unde se ncepea
"comanda" ntia. Cntrile studentesti, cuprinse ntr-o
brosuric mic cu copert albastr, compuse sau compilate
de Ciprian Porumbescu de pe cnd era student n Viena, se
cntau n cor, ncepndu-se cu "Merge o comand-n jurul
mesei noastre". Cte un cvartet de cntreti buni intona
Marsul cntretilor de Porumbescu, plin de avnt, cu
melodiosul trio "nici chiar Nilson, Luca, Patti, nu ne-ntrec
cu cntul lor". Pe bastoanele groase de alun, prjolite n
foc si lustruite cu lac, cei mai multi studenti au gravat alte
patru versuri ale acestui mars favorit:
524

"Fetie cu sn rotund,
Paharul cu mare fund,
Si-un cntec vioi, voios,
Sunt trei lucruri de folos",
versuri care parafrazau faimosul "Wein, Weib und
Gesang" al nemilor.
La "provocarea" prefectului, trebuia s "se produc" ba
cutare cntre, ba cutare mucalit, ba un cvartet bine
njghebat, ba alt cvartet-parodie. Cu ocazia aceasta artiti
noi, luceferi pe orizontul Brasovului, erau pusi n
circulatie, fcnd concuren celor vechi. Cte o iscoad
optea prefectului: "Cutare are un glas frumos" sau
"Cutare stie s spun o oraie plin de haz". Porunca
prefectului, care avea puteri dictatoriale, venea dup un
"silentium!" ce prevestea o surpriz. Un "pro laude, dou
pahare" sau "E ru, e ru, dar n-avem ce s facem", intonat
de toat "coroana" si pedepsit cu dou pahare de ap,
rspltea sau blama pe artist.
Publicul brasovean se aduna ncetul cu ncetul n jurul
studentilor. Cele dinti erau domnisoarele, care opoteau
si chicoteau si pentru care, mai ales, se ndesau s fie
"provocati" cei ce sperau s fie ludati. Si profesorii intrau
pe cte o jumtate de ceas n mijlocul studentilor, si
adesea le era dat s vad pe cte un ghidu de biat care, la
porunca prefectului, i imita, spre marea petrecere a
tuturora.
Ca prob de felul poeziilor glumele care se recitau, citez o
combinaie a poeziilor Pene Curcanul si Mnstirea
Argesului, spuse de un elev, care avea memoria slab:
525

Plecat-am nou din Vaslui,

Si cu Manole zece,
Toti mesteri mari
Calfe de zidari,
Dar zu nu era nimnui
In piept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor,
Ce zboar de pe munte,
Merg cu toti n cale,
S-si aleag-n vale
Loc de mnstire
Si de pomenire,
Cu pene la picior
Si chiar cu pene-n frunte.
Cinii cum i vd,
La ei se reped,
Si url-a pustiu
Si latr-a mortiu:
"Cu zile margeti, dragii mei,
Si s veniti cu zile!"
La comanda a doua se fcea "botezul fucsilor" si al noilor
veniti de la alte licee. Sase studenti, dintre cei mai
zdraveni, stteau cte trei de o parte si alti trei de cealalt,
fa-n fa, apucndu-se de mini. Pe aceste chingi era
aruncat pe foale pgnul de fux. Fux-maiorul i turna vin
pe cap cu cuvintele: "boteaz-se robul lui Bacchus si
Gambrinus X cu numele Piigoiu", sau alt porecl, care-i
rmnea apoi tot timpul. Cei ase gligani i crau cu
mna liber la pumni pe spate si palme ceva mai jos, mai
526

tare sau mai ncet, dup cum fuxul era mai voinic si mai
slbu, dar totdeauna fr s-l lase s scape cu una cu
dou.
Acest botez era punctul culminant, care atrgea cel mai
numeros public privitor.
Cam pe la orele trei, vinul se termina si nu mai rmneau
pe lng butoi dect civa favoriti ai butoierului, pentru
care acesta dosise cteva sticle da vin. Restul fcea curte
la domnisoare, ba se ncingea si cte un dans pe terenul ce
urca si cobora, la muzica tiganilor, care nu lipseau
niciodat.
Mai demult la Poian veneau multi brasoveni. Sirul de
trsuri care aduceau cocoanele nedeprinse cu urcatul era
nesfrsit. La masa profesorilor, unde se serveau o multime
de buntti aduse de nevestele lor si unde nu lipseau
niciodat costiele de purcel la grtar si varza cu sarmale,
erau invitai toi burlacii. Vinul cu borviz era rcorit n apa
pului lui Mesot, a crui menire se reducea la cea de
frigorifer.
Dup-mas societatea se mrea cu domnii care nu puteau
lipsi o zi ntreag din birourile lor si veneau numai pe la
dou n Poian. Noii veniti erau primiti cu bratele deschise
si trebuiau s dea zor cu paharele, ca sa ajung buna
dispozitie a colorlalti. Ca prin vis mi aduc aminte de
avocatul Mrgineanu, cel cu barba blond, care cnta cu
voce plcut de tenor o doin ardeleneasc.
La alt excursie n Poian, popa Voina cnta cu
Nemeoaica cea cu glasul de privighetoare si cu ochii
527

negri si plini de scntei "Pasre galbin-n cioc, Ru mi-ai

cntat de noroc". Atunci am auzit ntia oar c doina
mierlei cu pene negre si ciocul galben fcea aluzie la
colorile austriece, care nu ne aduceau noroc.
Si, curios, la Poian se regseau oameni care se
simpatizau, dar care n tot cursul anului nu aflau prilej
s-si vorbeasc. Brazii verzi si parfumai cu ozon si
ambru, Postovarul cu urcusul lin, n deprtare Piatra
Craiului ce se nla trgnd, cu culmea sa stncoas, o
linie pe cerul albastru, tineretul care se simea la largul lui,
toate acestea contribuiau s dea farmecul intensiv, dar de
scurt durat, acestei excursii. Toamna zilele sunt scurte,
si trebuia dat semnalul de plecare devreme. Toti se ridicau
de la locurile lor, si numai cte unul care s-a prea grbit cu
butura, protesta energic, dar n zadar. Imi aduc aminte
cum, odat, unul din cei mai sobri profesori luase luleaua
neamului att de temeinic, nct numai cnd civa colegi
i deter s neleag c la Pietrele lui Solomon, la captul
Oabnului, trebuie s fac pe santinela contra unui
dusman nprasnic, l putur urni din loc.
Grupuri-grupuri pleca lumea, fcnd loc trsurilor, care
apucau nainte. Pe la mijlocul serpentinelor ncepea s se
fac repede ntuneric; si atunci picii din gimnaziul
inferior, care au strns n gazete rin de pe brazii btrni
din Poian, aprindeau fcliile improvizate, suprtoare
pentru cte o preche prins la braet".
Dac excursia la Poian, urmnd imediat dup "introitus",
528

era petrecerea de toamn a coalelor, nainte de "exitus",

adic de cheful prin care "maturizanii" si luau rmas bun
de la viata de student, era excursia n Stejeris, numit
"maial", cu toate c se inea mai ales n aprilie sau n
iunie, cnd vremea la Brasov era mai statornic dect n
mai. Petrecerea era mai solemn dect cea de toamn, dar
tocmai din cauza aceasta mai puin intim.
In ajun, cum se nsera, studentii plecau n grup, avnd
muzica militar n fruntea lor, prin strzile Scheilor, ca sa
anune evenimentul mult asteptat si sa pun capt
cobitorilor de vreme ploioas. La maial, unde era un birt
stabil, atre cu buturi, cofetarul Muller cu indiane
gigantice si agheat de vanilie, zmeur si lmie, mese
de rui btui n pmnt, aren pentru dans, n care nu
puteai intra dect dac unul din "aranjori" ti ddea o
cocard, si unde studentii aveau un cort mare cu bnci, se
aduna tot Brasovul. Pn n Stejeris nu fceai dect un
ceas, printr-o pdure frumoas de stejar, ale crei frunze
zimate mpodobeau toate chipiele studentesti si plriile
cu boruri late ale trocarilor, veniti n numr mare. Cnd se
ncingea hora trocreasc, toat lumea lua parte la ea.
Cheful studentilor, cu cele dou comande, dura mai mult,
cci ziua era mai mare si costa mai multe jertfe din cei ce
buser "pro laude" sau "pro poena". "Cvartanii", care
peste cteva luni aveau s fie primiti n "coetus", si fceau
si ei o comand n vreun col ascuns al pdurii. Nedeprinsi
ns cu vinul but la comand si cu igrile pe care le
fumau, i vedeai iesind din pdure palizi si ovind.
529

Ritualul maialului era cam acelasi ca al Poienii, dar

programul mai ncrcat. Butoaiele cu vin erau primite cu
mai mult solemnitate; cnd se anuna sosirea directorului,
i iesea nainte o deputatie de studenti, cu prefectul n
frunte, care i tinea un "logos" si-l invita s participe la
comand. Directorul rspundea si promitea c va veni
ntre studenti mai trziu. Intre cele dou comande, lumea
trecea s danseze, lunecnd greu pe arena cu iarba smuls
dup ntiele nvrtituri. Dar ce le psa tinerilor care-si
asiguraser cu luni nainte cadrilul al doilea cu aleasa
inimii lor! "Clou"-ul era clusarul si btuta, jucate de
studenti n costum national. Era ntr-adevr un spectacal
unic si plin de farmec, cnd apream prechile de bieti
tineri si frumosi, cu cciulile lor cu vrful ntors si n
cmsile mpodobite cu alesturi miestre. La opinci
aveau zurgli, care sunau ritmic cnd picioarele lor
sprintene executau figurile grele pe care mai nainte le
fcuse vtaful lor.
Dup trei decenii de la ultimul meu maial ca student n
Brasov, am nceput seria maialurilor brasovenilor la Cluj.
Cci vechii brasoveni s-au mutat n numr mare n
capitala Ardealului, cnd viaa nou romneasc, pe care a
adus-o Unirea, a cerut ca toate orasele Transilvaniei s se
nhame la crua care ne ducea vijelios ctre o ar nou si
mndr. Colul sud-estic al provinciei, cu un trecut
cultural att de remarcabil, se goli dintr-odat de o mare
parte de intelectuali, n locul crora desclecar fratii din
ara veche.
Atunci brasovenii stabilii la Cluj si-au adus aminte de
maialele lor de odinioar. Cumprndu-si chipie si
530

bastoane, rugnd pe doamne s le coas "lentele" si

cocardele, alegndu-si prefect, subprefect, cantor loci, fuxmaior, butoier si pe vesnic tnrul Costi Sotir - de fapt
promotia maturizantilor din anul 1888! - aranjor si
initiator n tainele "Romanei", scond o gazet
ocazional, cu amintri din gimnaziu, intitulat
"Gaudeamus Sigismund", cutreiernd n ajun n grup
compact strzile Clujului si cntnd cntece studenesti, cu
muzica n frunte, ca pe vremuri, brasovenii se simeau din
nou tineri. "Nu-i via mai plcut dect de student"
naintea universittii si "Gaudeamus igitur" la lupoaica din
fa si plecarea cu steagul n frunte, fux-maiorul
adunndu-si n parc fucsii - studentii universitari ntmpinarea butoiului, salutul fostilor profesori, comanda
studenteasc si hora trocreasc, "Romana" n costum
national si clusarul si btuta - nici unul din punctele din
vechiul program nu fu uitat.
Asa si aduceau aminte, cu mult drag i pietate, fotii elevi
ai gumnaziului, de Braovul lor de altdat.

531