Am citit cu atenie afirmaia Ioanei Prvulescu, potrivit creia n tragedie Dumnezeu exist, dar se uit n

alt parte cnd ai nevoie de El, n absurd nu exist, iar n comedie nu ai contiina c ar putea exista i
sunt absolut de acord cu ideea exprimat, iar n rndurile de mai jos voi explica i de ce.
n opinia mea, aceast afirmaie poate fi exemplificat prin numeroase situaii din viaa real, dar i
din literatur. Astfel, atunci cnd un om triete o tragedie, el are impresia c Dumnezeu l-a prsit. Aa
se ntmpl i cu eroii din tragedia lui Shakespeare, Romeo i Julieta. Toate nenorocirile care intervin n
existena lui Romeo, dup cstoria sa cu Julieta, l determin pe acesta s cread c este jucria
soartei i c Dumnezeu i-a ntors faa de la el.
Pe de alt parte, n absurd (iar prin absurd, Ioana Prvulescu nelege teatrul absurd),Dumnezeu nu
exist, ilustrative n acest sens fiind multe dintre creaiile dramatice moderne, precum piesele lui Eugen
Ionescu sau ale lui Samuel Beckett. De exemplu, nAteptndu-l pe Godot, a lui Beckett, cele dou
personaje ateapt zadarnic apariia unui anume Godot, care pare a fi chiar Dumnezeu. Acesta a prsit
ns oamenii i refuz s le mai trimit vreun semn.
Nu n ultimul rnd, n comedie, omul nu are contiina existenei lui Dumnezeu. De exemplu, n
comedia O scrisoare pierdut de I.L. Caragiale, personajele sunt preocupate doar de realizarea
intereselor meschine care constituie centrul vieii lor, fr a se raporta n niciun fel la divinitate.
Aadar, sunt de prere c exemplele de mai sus susin convingtor afirmaia Ioanei Prvulescu.