Eu tiu un basm

Eu tiu un basm de mult uitat

C-un cntre rtcitor,
Ce strunele i-a ncordat
Pe rnd, la poarta tuturor,
i-n cntecu-i nviforat
A plns de lacrimile lor.
Din goana lui s-au ridicat
Vpi i valuri de scntei,
Brbaii s-au oprit n sfat
i s-au oprit n drum femei,
O lume-ntreag i-a legat
De glasul lui plnsoarea ei...
Cntnd prin codri de brdet,
Drume pe larguri de pmnt,
Aa s-a risipit ncet,
Ca frunza spulberat-n vnt:
Nu visul lui nemngiet,
Amarul altora l-a frnt.
Pe urma lui cretea popor
i se ruga cu chip duios:
- Mai spune-ne cte ne dor
i cte suflete ne-au ros,
Pribeagule, stihuitor,
Le plngi atta de frumos!...
El, ascultnd al lor cuvnt,
A chibzuit i-a priceput
C pururi fr crezmnt
Durerea lui l-a petrecut
i c-n slbaticu-i avnt
Strine doruri l-au durut...
Atunci o clip s-a-ntmplat
- Mai vrei voi basmul s vi-l spui?C jalea lui a lcrimat,
Dar a-neles c nime nu-i,
n tot norodul adunat,
S vaz lacrimile lui...