Neuronii sunt o clas de celule specifice pentru sistemul nervos.

Neuronul este o celul

adaptat la recepionarea i transmiterea informaiei , unitatea elementar (celular),
embriologic, anatomic, funcional, trofic i metabolic a sistemului nervos.
Conceptul de neuroni, ca unitate principal a sistemului nervos a fost introdus de
anatomistul spaniol Santiago Ramn y Cajal. El a artat ca neuronii sunt celule
individuale care comunic ntre ele. O contribu ie fundamental la cunoa terea celulei
nervoase n stare normal i patologic a constituit-o la vremea sa grandioasa
monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule nerveuse (Ed. Doin, Paris, 1909).

Componentele unui neuron:

a. dendrite
b. pericarion
c. nucleu
d. conul de emergen al axonului
e. teac de mielin
f. celul Schwann
g. strangulaie Ranvier
h. butoni terminali
Neuronii au mrimi cuprinse ntre 100-200 m(micrometru) i 4-8 m. Au un corp
celular (soma) i un numr mare de prelungiri.
Din punct de vedere funcional neuronul se mparte n trei regiuni:

regiunea receptoare, receptioneaz i proceseaz informaia, fiind format

din dendritei soma. Aici se stabilete contactul cu ali neuroni prin sinapse, dar de
obicei nu se formeaz poteniale de aciune n aceast regiune, ci doar poteniale
locale (poteniale postsinaptice).

regiunea conductoare leag regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este

format din poriunea axonului de la locul n care acesta iese din corpul celular hilul
axonic pn la arborizaia sa. Aici au loc poten ialele de ac iune prin sumarea
potenialelor locale.

regiunea efectoare, informaia (potenialul de aciune) este recodificat aici sub

form chimic prin neurotransmitori i transmis prin sinapsa regiunii receptoare a
urmtorului neuron.

Cuprins
[ascunde]

1 Structura

2 Clasificare

3 Proprieti funcionale

4 Conectivitate

5 Vezi i

6 Surse
Structura

Diagrama unui motoneuron cu axon cu teac de milin tipic vertebratelor.

Neuronii au de obicei un singur nucleu mic, dispus central, care prezint unul sau doi
nucleoli. Aici este sintetizat o cantitate ridicat de ARN, iar cromatina este dispersat.
Ribozomii sunt asociai reticulului endoplasmatic rugos i formeaz substana tigroid
(corpusculii Nissl). Corpii Nissl se gsesc n corpul celular i n por iunea ini ial a
dendritelor, dar niciodat n axon. Ei au rol n metabolismul neuronal.
Reticulul endoplasmatic neted are rol n reglarea nivelului de ioni de calciu din neuron.
Microfilamentele, neurofilamentele i microtubulii formeaz citoscheletul neuronului.
Trebuie menionat c neurofilamentele (asociate formeaz neurofibrilele) au rol
mecanic, de susinere i n conducerea influxului nervos.
Mitocondriile se gsesc n corpul celular, dar majoritatea se concentreaz n butonii
terminali ai axonului, furniznd energie (sub form de ATP) pentru transmiterea
semnalului la nivelul sinaptic i pentru sinteza unor neurotransmi tori.
Corpul celular i dendritele sunt nvelite ntr-o membran plasmatic, neurilema, cu o
importan deosebit n recepionarea i transmiterea semnalelor prin canalele ionice.
Axonii prezint axolema, care este nvelit de trei teci: teaca de mielin (izolator

electric), teaca Schwann (cu rol de protecie i trofic) i teaca Henle sau Key-Retzius
(cu rol n permeabilitate i rezisten). Teaca de mielin este ntrerupt la intervale de
80-600 de noduri Ranvier.
Clasificare

Dup numrul de prelungiri:

neuroni multipolari, cu numr mare de prelungiri. De obicei au o form stelat,

cu nucleu mare i sferic, situat central. Pot fi neuroni senzitivi.

neuroni bipolari, cu dou ramificaii la extremiti. Au form fusiform, iar

nucleul este ovalar i de obicei excentric. Se gsesc de exemplu n retin.

neuroni unipolari, cu o singur prelungire axonic. De exemplu: celulele cu

bastona sau celulele cu con din retin.

neuroni pseudounipolari, cu o prelungire n form de T: prelungirea ini ial se

desparte n dou. Sunt sferici, cu nucleu mare, localizat central. Se gsesc
n ganglionii rahidieni sau ganglionii spinali.

Dup funcionare:

neuroni senzitivi(receptori), care primesc excitaiile de la stimulii mediului extern

- neuronii olfactivi, receptori termici, receptorii presiunii i receptorii durerii. Astfel de
functii indeplinesc neuronii pseudounipolari si cei bipolari.

neuroni motori(efectori), care transmit impulsul nervos prin axon pan la

organele efectoare (muschi, glande). Majoritatea neuronilor motori sint multipolari.

neuroni de asociaie(intercalari), care preiau informatia de la neuronii senzitivi,

o analizeaza si elaboreaza o reactie de raspuns, pe care o transmit neuronilor
motori.

neuroni secretori - neuronii hipotalamusului, care secret neurohormoni.

Proprieti funcionale
Excitabilitatea este proprietatea de a intra n activitate sub ac iunea unui stimul.
Membrana joac un rol esenial prin canalele sale ionice care se deschid sau se nchid
n funcie de modificrile de energie din preajma membranei.
Conductibilitatea este proprietatea de a conduce impulsurile. Aceast conducere se
realizeaz diferit n fibrele mielinice i amielinice, cele mielinice fiind mai rapide (60
120 m/s n cele mai groase, 314 m/s n cele mai subiri; iar n cele amielinice 0.5
2 m/s).
Degenerescena se refer la degradarea neuronului n condi ii de lezare serioas a
axonului.
Regenerarea este proprietatea de a se reface dup anumite lezri.
Activitatea sinaptic se refer la codarea chimic a informaiei i transmiterea
acesteia prin sinapse.
Conectivitate
Neuronii comunic ntre ei prin sinapse. Axonul terminal al unei celule nervoase intr n
contact cu terminaia dendritic a unui alt neuron. Neuronii precum celulele Purkinje pot
avea peste 1000 de ramificaii dendritice, fcnd conexiuni cu alte zeci de mii de celule.

Sinapsele pot fi excitatorii sau inhibitorii.

n creierul uman exist un numr imens de neuroni,formnd un numr imens de
sinapse. Fiecare neuron din cele 16-18 miliarde(de i unii speciali ti sus in existenta a
40 de miliarde,sau i mai exagerat,100 de miliarde) are n medie 7 000 de conexiuni
sinaptice cu ceilali neuroni,sau pan la 10 mii de sinapse.Din pcate,din diferite
motive,numrul sinapselor nu e aproximabil,ci doar speculabil.

Neuronul
unitatea structurala si functionala a sistemului nervos - este o celula specializata in
generarea si conducerea unor semnale de natura electro chimica numite impulsuri
nervoase. Cea ma importanta caracteristica morfologica a neuronului consta in
prezenta unor procese protoplasmatice de diferite lungimi, ce merg din corpul celulei
-dendritele si axonul -, particularitate structurala dealtfel legata intim de functia de
transmitere a impulsurilor nervoase. Dendritele sunt prelungiri celulare, uneori
ramificate (ceea ce creste foarte mult posibilitatea contactului cu alte celule nervoase),
avand functia de a primi impulsuri si a le transmite spre corpul celular. Axonul transmite
de obicei impulsuri de la soma altor celule nervoase sau organe efetuoare (muschii sau
glandele), desi impulsul poate fi uneori transmis si in directie opusa ("reflexele de axon"
de la nivelul tegumentului).
Se poate enunta ca un neuron, prin diferitele sale parti componente, exercita cel putin 4
functii: primeste informatii de la alti neuroni (in special pe calea dendritelor si somei);
executa o computerizare, o sumare particulara a potentialelor excitatorii si inhibitorii ce
sosesc la nivelul somei; conduce potentialele de actiune de-a lungul axonului si
ramificatiilor sale; transfera informatia primita altor neuroni sau celule efectuoare
(musculare, glandulare etc.).
Volumul neuronului variaza considerabil si rapid prin captarea apei sau, mai lent, prin
sinteza proteica sau lipidica.

Corpul celular al neuronului este delimitat de o membrana neuronala, continand

citoplasma, nucleu si diverse organite celulare (mitocondrii, reticul endoplasmatic,
complex Golgi, microzomi,lizozomi, corpusculi Nissl, neurofibrile).
Membrana neuronala, este constituita din punct de vedere biochimic, din proteine
insolubile, cu prprietati elastice, numite stromatina , lipide si colesterol, carora li se
adauga si polizaharide.
Fiind semiprmeabila, membrana neuronala permite transferul apei, al moleculelor mici
si al substantelor liposolubile, dar este impermeabila pentru molecule mari. Se pare ca
exista anumite portiuni ale membranei specializate pentru transport, excitatii ionice,
conductie, metabolism etc.
Se admite claic ca membrana este prevazuta din loc in loc cu pori, plini cu apa.
Existenta acestori pori explica numai partial permeabilitatea membranei, atat din cauza
ca numarul lor este prea mic pe unitatea de suprafata, cat si datorita dimensiunilor lor
prea reduse pentru a permite tarnsferul majoritatii moleculelor.
Citoplasma neuronala, elastica si deformabila, are o structura complexa, in car exista
emulsii si solutii si prezinta o reactie alcalina care trece spre cea acida pe masura
inaintarii in varsta. Este alcatuita din hialoplasma si organitele intracelulare - formatiuni
adaptate diferitelor functii neuronale.
In compozitia citoplasmei predomina apa, al carei procent creste progresiv de la nucleu
spre periferia celulei. Componente caracteristice materiei vii, detinatoarele proprietatilor
biologice fundamentale, proteinele citoplasmatice sunt prezente atat ca holo- cat si ca
heteroproteine.
Citoplasma mai cuprinde lipide sub forma de lecitine, cefaleine, sfingolipide,
cerebrozide, precum si glucide, fie ca elemente structurale, fie ca substante de rezerva.
In sfarsit, in citoplasma se gasesc si saruri minerale sub forma de ioni sau combinatii cu

alti compusi, precum si substante organice si in special enzime.

Mitocondriile sunt mai putin numeroase in neuron decat in alte celule ale
organismului,numarul lor variind dupa tipul neuronului si fiind mai numeroase in celulele
din cornul anterior, comparativ cu alti neuroni.
Mitocondriile, prezente atat in corpul celular cat si in dendrite si axon, sunt sediul
proceselor oxidative care elibereaza energia chimica prezenta in substraturile organice
si o converteste in forme usor utilizabile de catre structurile celulare. Nu este, deci,
surprinzator ca in neuron agregatele mitocondriale sunt preferential localizate in acele
sectoare cu cele mai mari nevoi energetice. Peretii mitocondriali sunt formati dintr-o
membrana externa si una interna care prezinta spre interior o serie de septuri sau
creste mitocondriale, transversale in neuroni si longitudinale in dendrite, axoni sau
sinapse, compartimentand continutul mitocondriei intr-un volum mic, o suprafata cat mai
mare diferitelor procese enzimatice.
Rezulta ca mitocondriile sunt sediul proceselor producatoare de energie, al oxidarilor
neuronale ("cazanul" metabolic). Capacitatea respiratorie a mitocondriei se pastreaza
atat timp cat structura ei nu este compromisa, in timp ce mitocondriile fragmentate mai
pastreaza doar capacitatea de a cataliza unele reactii chimice.
Reticulul endoplasmatic reprezinta o portiune specializata a unei vaste retele
tridimensionale de tuburi citoplasmatice, delimitate de o membrana proprie. Aceste
tuburi, care alcatuiesc un adevarat labirint citoplasmatic, sunt plini...
Sistem nervos
Totalitate a centrilor nervosi si nervilor care asigura comanda si
coordonarea viscerelor si a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale si
functiile psihice si intelectuale. sistemul nervos se afla la locul sau in embrionuluman
incepand cu a cincea saptamana de gestatie.

Structura sistemului nervos - Pe plan anatomic, sistemul nervos este format din doua
ansamble distincte, sistemul nervos central si sistemul nervos periferic.
Sistem nervos central - Denumit si nevrax, sistemul nervos central (S.N.C.) este
format din miliarde de neuroni (celule nervoase) conectati intre ei si dintr-un tesut de
sustinere interstitial (nevroglie). El cuprinde encefalul (creierul, cerebelul, trunchiul
cerebral), protejat de craniu si maduva spinarii, amplasata in coloana vertebrala.
Sistem nervos periferic - Prelungire a sistemului nervos central, sistemul nervos
periferic cuprinde totalitatea nervilorsi ale ingrosarilor lor (ganglionii nervosi), nervii,
legati printr-o extremitate de sistemul nervos central, se ramifica la cealalta extremitate
intr-o multitudine de ramuri fine care inerveaza totalitatea corpului. Exista nervi
cranieni si nervirahidieni.
Functionarea sistemului nervos - Dupa organizarea si functionarea lor, se
disting sistemul nervos somatic, care pune organismul in comunicatie cu exteriorul
si sistemul nervos vegetativ, sau autonom, care regleaza functiile viscerale.
Functionarea sistemului nervos face sa intervina un lant de neuroni, care se articuleaza
intre ei prin sinapse, neuronul asigura conducerea influxului nervos, iar sinapsa asigura
transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul, fie de la un neuron la un organ-tinta,
de exemplu, muschiul in cazul unei sinapse neuromusculare. Aceasta transmisie este
realizata prin intermediul unei substante
chimice denumita neurotransmitator (acetilcolina, adrenalina,noradrenalina). Acetilcolina
este neurotransmitatorul sistemului nervos parasimpatic, care comanda contractia
fibrelormusculare netede si secretiile
glandulare. adrenalina si noradrenalina sunt neurotransmitatorii sistemului simpatic,
care, intre alte functii, asigura contractia peretelui arterelor si intervin in secretia sudorii.
sistem nervos somatic - sistemul nervos somatic comanda miscarile si
pozitia corpului si permite perceperea de catre piele a diferitelor senzatii
(tactile, caldura, durere) si descoperirea prin celelalte organe de simt a mediului
inconjurator (vaz, auz, miros). El este constituit din neuroni senzitivi si neuroni motori.

sistem nervos vegetativ - Denumit inca si sistem nervos autonom, el este

complementar sistemului nervos somaticsi regleaza indeosebi respiratia, digestia,
excretiile, circulatia (bataile cardiace, presiunea arteriala). Aceste celule depind de
centrii reglatori situati in maduva spinarii, trunchiul cerebral si creier, care primesc
informatiile, pe caile senzoriale, provenind de la fiecare organ.
Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic, ale carui activitati
se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor.
- Sistemul nervos parasimpatic este, ca regula generala, responsabil de punerea in
stare de odihna a organismului. El actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator,
acetilcolina, si incetineste ritmul cardiac, stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza
contractiile sfincterelor.
- Sistemul nervos simpatic, sau sistemul nervos ortosimpatic, pune organismul in stare
de alerta si il pregateste pentru activitate. Ei actioneaza prin intermediul a doi neurotransmitatori, adrenalina noradrenalina. Acest sistem creste activitatea si respiratorie,
dilata bronhiile si pupilele, contracta arterele, face sa fie secretata sudoarea in schimb,
el franeaza functia digestiva.
Examenele sistemului nervos - Examenele care permit explorarea sistemului nervos
central sunt, in principal, scanerul, imageria prin rezonanta magnetica (I.R,M,),
inregistrarea potentialelor evocate (metoda de studiere a activitatii electrice a cailor
nervoase ale auzului, vazului si
ale sensibilitatii corporale), electroencefalografia si analizalichidului
cefalorahidian recoltat prin punctie lombara. sistemul nervos periferic este explorat in
mod deosebit prinelectromiografie.
Patologia sistemului nervos - Se deosebesc leziunile sistemului nervos central de
cele ale sistemului nervos periferic.
- Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze:
- compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un
traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem
cerebral;
- distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea

maduvei prin fractura vertebrala). Printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o

intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala);
- excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie);
-degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer,
coreea lui Huntington.
- Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mononeuropatii (atingere a unui singur
nerv) cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica
prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (atingere a mai
multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala
(deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor,
numeroase alte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca
diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt
afectati succesiv mai multi nervi, se vorbeste de multinevrita.