Vous êtes sur la page 1sur 8
Diavolul cu trei fire de par de aur Era odataé o femeie sérmana care nascuse un copil cu caita pe cap, asta insemnand ca era un copil cu noroc. I s-a prezis nu numai mult noroc in viata, dar si ci va lua de sofie chiar pe fiica regelui, si asta chiar la varsta de paisprezece ani. Pe vremea aceea, exista obiceiul ca regele sa cutreiere pe ascuns fara, sd vada cum traiesc supusii lui. Ajunse si in satul baiatului cel norocos $i nimeni nu-I recunoscu. fi intrebi pe oameni ce mai este nou pe la ei, iar oamenii i-au povestit cum, la ei in sat, s-a ndscut un copil cu cdita pe cap, ba, mai mult, ca i s-a prezis acestui copil ca la paisprezece ani se va casatori cu fiica regelui. Cum era foarte mandru si om rau la inima, regele se infurie ingrozitor auzind prezicerea. Se duse la parintii baiatului si, araténdu- se foarte prietenos, le spuse: — Voi sunteti niste oameni sérmani, dati-mi mie baietelul vostru, sa-i port cum se cuvine de grija. La inceput, parintii |-au refuzat pe strain. Dar, cum acesta le oferea O gramada de aur in schimbul copilului, s-au gandit: Este un copil norocos, s-a nascut cu caifa pe cap, trebuie sa facem si noi ceva pentru el”, si s-au invoit sa-I dea. Regele |-a luat, l-a pus intr-o ladita, a plecat mai departe si, cand a ajuns la un rau mare, a dat drumul laditei pe apa, zicéndu-si in sinea lui: ,,Mi-am salvat fiica de petitorul nedorit”. Ladifa fn care era copilul nu s-a dus insa la fund, ci plutea la suprafafa ca 0 corabioara si nici un strop de apa nu patrunse induntru. Asa a plutit ea cam la doud mile departare de curtea regala si a ajuns la © moara in al carei stavilar s-a agafat. Un slujitor, care, din fericire, tocmai se afla in apropiere, a vazut ladifa, a tras-o cu o cange la mal, sperdnd ca in ea vor fi fiind niscaiva comori; cand colo, era un copilas sanatos si vioi. L-a dus stépanilor morii si, cum acestia nu aveau copii, s-au bucurat mult si au zis: ,,.Dumnezeu ni l-a daruit’. Asa ca lau ingrijit si l-au crescut cum au putut mai bine, iar baiatul se dovedea a fi plin de calitati, ceea ce-i bucura mult pe parintii lui adoptivi. Intr-o noapte, cand tocmai se starnise o furtund mare, regele, care cutreiera ca si mai inainte tara, a cerut adipost morarului. Vazindu-l pe baiat, l-a intrebat daca este fiul lui. — Nu, a raspuns morarul, este un copil gasit acum paisprezece ani Tntr-o ladité care a venit pe apa si s-a oprit in stavilarul morii, iar baiatul care macina l-a scos din apa. Atunci regele si-a dat seama ca nu era altul decat copilul cu noroc pe care-] pusese el in ladita si-] aruncase in rau. — Oameni buni, le zise el stapanilor morii, n-ar putea baiatul vostru sd duca o scrisoare reginei? Pentru treaba aceasta |-as plati cu doi galbeni. — Cum poruncesti, Maria Ta, spusera parintii adoptivi, care intre timp aflasera cine-i strdinul pe care-I adapostiserd. Atunci regele i-a scris reginei o scrisoare in care-i spunea: ,,De indata ce tanarul acesta aduce scrisoarea, trebuie sa fie ucis si ingropat si totul sa se petreaca inainte de intoarcerea mea la palat”. Baiatul a plecat la drum cu scrisoarea, dar s-a ratacit gi cdtre seara a ajuns intr-o paddure. Cum era deja intuneric, a zarit in departare o luminifa, a mers spre ea gi a ajuns la o cdsufa. Cand a intrat induntru, a vazut o femeie batrana care statea langa foc. Ea s-a speriat vazdndu-l pe baiat si 1-a intrebat: — De unde vii si ce vrei? — Vin de la moara, raspunse baiatul, si vreau sd merg la regina sa- i duc o scrisoare din partea regelui. Dar m-am ratacit in padure si de aceea voiam sa innoptez aici. — Biet copil, zise batrana, ai nimerit intr-un cuib de hoti si, cénd vor veni acasa gi te vor gasi, te vor omori. — N-au decat sa vind, eu sunt asa de obosit, spuse bdiatul, cd nu pot in nici un chip s& plec mai departe. Apoi s-a lungit pe o lavifi sia adormit bustean. Nu mult timp dupa aceea, talharii au venit acasa si au intrebat-o pe batrand cine-i tandrul care doarme pe lavita. — Ah, le rdspunse batrana, este un copil neprihanit, s-a ratacit bietul de el in padure si mi-a fost mili, asa cd l-am lasat sa intre Tnduntru; trebuie sé duca reginei o scrisoare de la rege. Hotii au cautat scrisoarea, au desfacut-o si au citit acolo cum trebuie sd fie ucis bdiatul. Atunci talharilor le-a fost mila de el, au rupt scrisoarea si au scris alta in care i se spunea reginei ca, indata ce tanarul va ajunge la curte, sa fie cdsatorit cu fiica ei. Apoi l-au lasat sé doarma linistit pana a doua zi. Cand baiatul s-a trezit, i-au dat scrisoarea si i-au aratat drumul spre palat. Cand regina a citit ce scria in scrisoare, a poruncit degraba sa se pregateascé nuntd mare si prinfesa sa fie casatorita cu baiatul cel norocos, ba mai mult, cum tanarul era foarte chipes, fetei i-a placut mult de el si era foarte fericitd ca-1 va avea de barbat. Nu la mult timp dupa aceea, sosi si regele la palat si vazu ca se pregatea nunta baiatului cu fiica lui, dupa cum fusese prezis. — Ce-ati facut, incepu el sd tipe infuriat, eu poruncisem cu totul altceva in scrisoare! Regina fi aradta scrisoarea, si vadi cu ochii lui ce scria acolo. Regele isi daédu seama ca fusese tras pe sfoara si cA scrisoarea lui era schimbata cu alta. Atunci fl intreba pe ginerele sau cum de ajunsese scrisoarea falsa la palat. — Nu stiu nimic despre asta, raspunse el, s-ar putea ca ea sa fi fost schimbata cand am dormit la casa din padure. Negru de manie, regele striga: — Sa nu crezi ca-ti va fi ugor cu mine. Cine vrea pe fiica mea de nevasta, trebuie si-mi aduca din iad trei fire de par de aur smulse din capul diavolului; daca tu-mi aduci ce-ti cer, 0 vei avea pe printesd de nevasta. Baiatul cel norocos ii zise: — Firele de par de aur vile aduc, Inaljimea Voastra, eu nu ma tem nici de dracu’. Apoi gi-a luat ramas bun de la logodnica lui si a plecat in calatoria cea mare. Drumul catre iad trecea printr-un orag nou unde, la portile lui, un strajer il opri si-l inteba ce meserie are si ce stie sa facd. — Eu stiu sa fac de toate, raspunse baiatul cel noracos. — Ai putea sd ne faci placerea, fi zise strajerul, si ne spui de ce din fantana pietii orasului nostru, din care altadata izvora apa din belsug, ba chiar si vin, acum nu mai curge nici picdtura? — Asta ai sa afli indata, asteapta numai pana ma intorc. Apoi a plecat mai departe si a ajuns la un alt oras si din nou un strajer il opri la portile orasului si-l lua la intrebari, ce meserie are si ce se pricepe sa faca. — Eu stiu de toate, raspunse iar tanarul. — Ai putea sd ne faci binele sa ne spui de ce un copac din orasul nostru, care panda mai ieri facea mere de aur, acum nici frunze nu mai are pe el? — Asta o vei afla, asteapta numai pana ma intorc. Si a plecat mai departe gi a ajuns la o apa mare peste care trebuia sa treacd. Barcagiul l-a intrebat ce meserie are si ce stie sa facd. — Eu stiu sa fac de toate, raspunse tanarul. — Asaa, atunci fa-mi si mie o placere, spuse barcagiul, si explica- mi de ce trebuie sa ma plimb eu mereu de la un mal la altul, fara sa fiu vreodaté mantuit de chinul asta? — Agteapta pana ma intorc gi vei afla de ce. Se urca in barca gi, pe la mijlocul apei, descoperi intrarea in iad. Intra fnduntru, acolo era intuneric si plin de funingine, iar dracul nu era acasd; 0 gasi numai pe maicd-sa Care statea intr-un jilt. — Ce vrei? il intreba ea pe baiat, fara a-l privi insa cu rautate. — As vrea trei fire de par de aur din capul dracului, raspunse baiatul, altfel nu-mi pot pastra sofia. — Ceri prea mult, baiete. Tar daca vine dracul acasa gi te gaseste aici, te-ar putea costa viata. Dar mie mi s-a facut mila de tine, vreau sa vad daca nu pot sa te ajut. $i pe data il prefacu intr-o furnica si-i zise: — Strecoara-te intre faldurile fustei mele ca sd fii cét mai in siguranta. — Da, spuse baiatul, e foarte bine, dar mai inainte de a pleca de aici vreau sa stiu trei lucruri: de ce o fantana din care altadata izvora apa, ba chiar si vin, a secat si nu mai are nici apa; de ce un copac care altédata avea mere de aur, acum nici macar frunze nu mai are si de ce un barcagiu trebuie sa vasleasca mereu incoace si incolo cu barca lui, la nesfargit? — Astea nu-s intrebari simple, zise batrana, dar tu sa stai atent si sa asculti ce spune dracul, in timp ce eu fi voi smulge cele trei fire de par de aur din cap. La caderea serii, diavolul veni acasa. Abia intra ca si observa ca aerul nu era curat. — imi miroase, imi miroase a carne de om, zise el, nu-mi place deloc. Apoi incepu sa caute in toate colfurile casei. Cauta, cauta, dar nu gasi nimic. Muma-sa il opri, zicand: — Abia am miaturat si am pus randuiala in casa, iar tw dai totul peste cap; mereu iti miroase a carne de om! Mai bine asaza-te la masa si cineaza. Dup4 ce a mancat si a baut bine, dracul si-a pus capul in poala maica-si si a rugat-o sd-l lase sé se odihneasca oleacd. N-a trecut mult ca a $i inceput s mofaie, apoi sa sforaie. Atunci batrana a apucat un fir de par de aur, l-a smuls de pe capul dracului gi l-a pus langa ea. Aoleo, a strigat diavolul, ce faci acolo? — Am avut un vis rau, zise batrana, de aceea te-am tras de par. — Si ce-ai visat? intreba dracul. — Am visat ca fantana targului, din care izvora apa gi vin, a secat de tot. Oare de ce? — Ei, daca ar sti ei! Acolo, sub piatré, este o broasca testoasa. Daca cineva ar omori-o, ar izvori din nou apa gi vin din fantana. Mama diavolului incepu sa-l caute in cap, sa-l| despaducheasca, pana ce fiul adormi din nou si incepu sa sfordie aga de tare ca se zguduiau ferestrele casei. Atunci batrana ii mai smulse un fir de par. — Hei, ce faci?! a strigat diavolul infuriat. — Nimic rau, am facut-o fa ‘ad Sd vreau, in vis. — Da’ ce-ai mai visat iar? — Am visat un regat cu un copac care panda nu de mult rodea mere de aur, iar acum nu mai are nici macar frunzis. Care sa fie cauza? — Hei, daca ar sti ei! raspunse diavolul. La raddcina marului roade un soarece. Daca |-ar omori, pomul ar avea incd multé vreme roade, daca nu, copacul se va usca de tot, Dar mai lasa-ma in pace cu visele tale! Sa stii ca, daca ma mai trezesti o data, 0 iei peste ochi! Mama-sa insa ii vorbi frumos si continua sa-] caute de paduchi pana ce feciorul ei adormi din nou si incepu sa sfordie. Atunci apuca al teilea fir de par si i-| smulse de pe cap, Dracul sari ca ars in sus si urld cat il tinea gura, gata-gata s-o ia la bataie pe batrana, dar ea I-a domolit iar cu vorba. — Ei, cate nu viseaza omul! — Da' ce-ai mai visat iar? intrebi el curios. — Mi-a aparut in vis un barcagiu care se plangea ca trebuie sa umble mereu incoace si incolo si ca nu va scapa niciodata de blestemul acesta. Cu ce-a gresit, bietul de el? — Ei, cap sec ce esti, zise diavolul morocanos, pai daca vine unul gi vrea sa treacé, sé-i dea lui vasla sa vasleasca, iar barcagiul va scdpa, Mama, care avea acum cele trei fire de par de aur gi raspunsul la fntrebari, il lsd in pace sd doarma gi dracul dormi neintors pana a doua zi in zori. Atunci se scula si plecdé din nou prin lume. Batrana ridica furnica din poalele rochiei si-i reda infatisarea omeneasca. Apoi, fi zise copilului norocos: — Acum ai firele de par de aur de pe capul dracului si raspunsurile la cele trei intrebari. Le-ai auzit bine, nu? — Da, le-am auzit si am sa le {in minte. — Sa-ti fie de ajutor. $i acum, la drum! il indemna batrana. El ii multumi pentru ca-| ajutase, apoi parasi iadul, bucuros ca totul ji mersese asa de bine. Cand a ajuns la barcagiu, a trebuit sd-i raspunda, asa cum ii promisese, la intrebare. — Mai intai du-ma de partea cealalta a raului, ii spuse baiatul, si apoi ifi voi spune cum sa te mantuiesti de chinul tau. Si, cand era deja pe malul celalalt al raului, ii striga: — Daca mai vine unul, care vrea sd treaca de partea cealalta a rdului, da-i vaslele in mana! Apoi plecé mai departe si ajunse in orasul unde era copacul cel sterp, La portile orasului, strajerul astepta si el un raspuns. Baiatul fi spuse ce aflase de la diavol. — Omoara soarecele care-i roade radacina gi va face din nou mere de aur. Strajerul ii multumi si-i dédu ca rasplaté doi magari incarcati cu saci plini de aur. jn sfargit, baiatul cel norocos ajunse in orasul in care secase fantana. Strajerul il astepta la portile orasului, iar el fi spuse ce aflase de la diavol. — Tn fantdnd, sub 0 piatra, e o broasca festoasa; trebuie s-o cautati gi S-O omorali si numai dupa aceea va curge din nou apa. Strajerul fi mulgumi gsi ti darui gi el doi magari fncarcati cu saci plini cu aur, care-] urmara. in sfargit, norocosul ajunse acasa, la viitoarea lui sofie care se bucuré din inima la vederea lui gi-l puse sa-i povesteascd toate jntdamplarile prin care trecuse. Regele primi si el ceea ce ceruse: trei fire de par de aur de pe capul dracului. $i, cénd mai vazu si cei patru magari fncarcati cu saci de aur, nu mai putu de bucurie si-i zise baiatului: — Acum, ca ai fndeplinit conditiile pe care {i le-am pus, poti s-o pastrezi pe fiica mea. Dar, iubite ginericd, spune-mi, de unde ai atéta aur? Aici, in sacii dgtia, sunt comori nepretuite. — Am trecut peste un rau si le-am luat de acolo, caci in loc de nisip, pe mal se afla aur, zise baiatul cel norocos. — As putea oare sa iau si eu aur de acolo? intrebi regele. — Cum sa nu, cat vrei, este un barcagiu pe rau, care te va trece de pe un mal pe altul si de acolo iti vei putea umple sacii. Regele cel lacom rege se grabi si plece indata la drum si, cand ajunse la rau, fi facu mai intdi cu mana barcagiului ca s& vind sa-1 treacd apa. Barcagiul veni, ji spuse sd urce si, cand barca aproape atinse malul celalalt, ii puse vaslele in mana gi el sari pe uscat. Asa ca regele ramase sé umble cu barca incoace si incolo, drept pedeapsa pentru cat rau fi ficuse copilului cel norocos. Va intrebati poate daca si acum mai calatoreste? Cum sa nu! Nimeni nu i-a luat inca vaslele.