FISCALITATEA IN AUSTRIA

1.1 Impozitul pe profit

Austria are un sistem clasic de impozitare a profiturilor
companiilor, implementat incepand cu anul 1988. Subiectii acestui tip de
impozit sunt: companiile pe actiuni, companiile cu raspundere limitata,
fundatiile private, entitatile publice care desfasoara activitati comerciale,
asociatiile, institutiile si fundatiile fara existenta legala independenta si
acumulari de proprietate pentru un scop specific.
Fundatiile private nu au dreptul sa desfasoare activitati comerciale, ele
insele, dar pot opera asemenea unor holdinguri.
O companie este rezidenta daca are statut legal austriac sau locul
de exercitare a atributiilor managementului este pe teritoriul acestei tari.
Companiile rezidente sunt impuse asupra venitului impozabil
provenit din intreaga lume. Provizioanele si listele de articole de venituri
impozabile sunt pe larg ordonate si includ practic toate veniturile, fie
principale, fie accesorii, atat in bani, cat si in natura. Venitul impozabil
este venitul total provenit din una sau mai multe surse reglementate in
Codul Fiscal, din care se scad anumite cheltuieli speciale si pierderile
ocazionate de obtinerea acestor surse. Venitul si castigurile de capital
sunt agregate si impuse la aceeasi rata.
Cele mai importante venituri scutite sunt anumite dividende,
primite de persoanele fizice si de nerezidenti. De asemenea, sunt scutite
contributiile actionarilor la capitalul unei companii sau la majorarea
acestuia.
Cheltuielile deductibile sunt, in general, cele realizate pentru
obtinerea si mentinerea venitului impozabil. Remuneratiile angajatilor
sunt, de asemenea, deductibile. In completarea remuneratiilor directe,
angajatorii pot deduce costurile beneficiilor angajatilor incluzand: planurile
de pensionare, asigurarile de sanatate, accident si viata, mesele, masinile
s.a. In anumite cazuri deducerile sunt limitate. Dobanda imprumuturilor si
alte datorii, pana la o treime din venitul total, sunt, in general, deductibile.
Dobanzile stabilite la rate excesiv de mari la imprumuturi acordate de
actionari sau afiliati sunt considerate distributii ascunse de profit si nu
sunt deductibile. Contribuabilii pot opta sa deduca dobanda fictiva din
cresterea capitalului propriu. Cresterea de capital propriu este
determinata prin compararea valorii medii a capitalului propriu din anul de
impunere cu cea mai ridicata valoare a acestuia din ultimii sapte ani
anteriori. Platile fictive de dobanda nu se trateaza ca venit din investitii,
la nivelul investitorului, dar sunt obiect al unei impuneri de 25% ca un
profit special, la nivelul afacerii. Profitul ordinar (dupa deducerea
dobanzii fictive) este obiect al impunerii la rate standard. Drepturile de

autor sunt, in general, deductibile. Similar cu impunerea dobanzii, platile

suplimentare de drepturi de autor catre actionari sau salariati sunt tratate
ca distributii ascunse de profit.
Dividendele si toate celelalte distributii de profit pot sa nu fie
deductibile. Dobanzile nu sunt deductibile daca sunt utilizate pentru
obtinerea de venituri neimpozabile. Cand o companie rezidenta incheie un
contract de loan pentru achizitionarea unei participari substantiale in
capitalul pe actiuni al altei companii, dobanda platita la contract nu este
deductibila, daca dividendele primite din asemenea participare sunt
scutite de impunere. Aceasta restrictie nu se aplica daca soci 838c26i
etatea mama si filiala sunt impuse pe baza regimului consolidat (de grup).
Exista restrictii la deductibilitatea onorariilor directorilor. Jumatate din
beneficiile si compensatiile platite membrilor consiliului supervizor sau
oricarei alte persoane in legatura cu serviciile de supervizare nu sunt
deductibile fiscal. Aceleasi reguli se aplica si asupra jumatatii din
cheltuielile de calatorie rambursate, atat timp cat acestea depasesc suma
scutita stipulata de lege.
Activele pot fi evaluate la pretul de cost (incluzand si costurile
incidentale: datoriile de import, asigurarile s.a) sau la costul de productie.
Bunurile fungibile pot fi evaluate folosind metoda costului mediu
ponderat. Daca going concern value (valoare bazata pe premisa ca
afacerea va continua sa functioneze) la sfarsitul anului financiar este mai
mica decat pretul de cost sau costul de productie, activele trebuie
evaluate la aceasta valoare (conform legislatiei comerciale). Cand activele
sunt evaluate la pretul de cost metoda FIFO este acceptata. Metoda LIFO
este permisa numai in anumite conditii.
Deprecierea activelor devine operationala din momentul in care
acestea intra in folosinta si poate fi solicitata numai de proprietar. Baza
deprecierii este, in majoritatea cazurilor, pretul de cost sau costul de
productie. Activele financiare (de exemplu participatiile) trebuie evaluate
la going concern value minim, chiar daca reducerea de valoare nu se
asteapta sa fie permanenta.
Numai metoda liniara este permisa pentru scopuri fiscale. Pentru primul
an financiar de folosinta deprecierea pe 12 luni este permisa, daca activul
a fost in folosinta cel putin sase luni. Altfel este permisa doar pentru sase
luni.
Amortizarea pentru activele fixe folosite in comert sau afaceri este
calculata in functie de durata de viata a activului. Desi au fost dezvoltate
anumite standarde, partial de catre lege, partial de catre practica
administrativa, este inca posibil pentru contribuabil sa sustina ca durata
de viata a activului este mai lunga sau mai scurta in activitatea lui decat
ar fi in alte activitati comparabile. Desi nu au fost stabilite directii generale
cu privire la ratele de amortizare, cladirile pot fi depreciate cu o rata de
2%, 2,5% sau 3%, cu exceptia cazului in care contribuabilul demonstreaza

altfel. Masinile se amortizeaza integral dupa o perioada de 8 ani, iar

fondul de comert dupa 15 ani. Un activ mobil cu un cost net mai mic de
400 de euro se amortizeaza in anul achizitionarii. Deprecierea instalatiilor
tehnice si a uzinelor este permisa in mod explicit. Fara nici o proba care sa
demonstreze perioada de folosinta, amortizarea acestora se realizeaza
prin aplicarea unei rate de 3% (33,3ani). Daca anumite circumstante
tehnice sau economice apar, perioada de depreciere se reduce la 20 de
ani.
Provizioanele si ajustarile de valoare reduc si cresc profitul
impozabil in functie de crearea sau lichidarea lor. Cele mai importante
cazuri in care provizioanele sunt permise sunt urmatoarele: platile curente
pentru pensie si dobanzile viitoare; datorii incerte; pierderi anticipate din
proiecte anulate; platile separate (in rate, in transe). Provizioanele pentru
datorii nu trebuie sa fie limitate legal la o anumita suma si in general o
importanta majora se acorda estimarilor contribuabilului, daca sunt bazate
pe factori obiectivi si pe experienta de afaceri a acestuia. Provizioane
specifice pentru datorii se stabilesc pentru datoriile actuale, constand in
garantii, prejudicii, costurile consultantilor etc. Provizioane pentru
asigurari proprii nu sunt permise. Provizioanele nu trebuie sa depaseasca
valoarea going concern a datoriilor asteptate si trebuie reflectate in
bilant. Acestea se lichideaza imediat ce motivul pentru care au fost create
a disparut, cu exceptia cazului evaluarii ajustarilor pentru riscuri majore,
care se mentin pana cand datoria este platita.
O rezerva scutita de impunere se poate stabili din castigurile de
capital, in anul realizarii lor, in masura in care nu au fost transferate catre
alte active care le inlocuiesc pe cele vandute in acelasi an financiar.
Rezerva trebuie folosita pentru o usurare fiscala in anul urmator, altfel
este venit impozabil.
In general, castigurile provenind din vanzarea proprietatii de afaceri
sunt impuse ca venit din afaceri al companiei la rate normale. O diminuare
a sarcinii fiscale se acorda pentru activele mobile de afaceri detinute cel
putin sapte ani si pentru proprietatea imobila detinuta minim 15 ani, daca
sunt inlocuite in interval de un an (doi ani pentru bunurile instrainate ca
rezultat al fortei major) de catre active noi similare. Baza depreciabila
pentru activul inlocuit se reduce corespunzator.
Exista unele exceptii, ca de exemplu castigurile de capital provenite din
vanzarea actiunilor care sunt parte substantiala a unui holding strain,
calificate ca participatii internationale scutite de impunere.
Pierderile se reporteaza nelimitat in viitor. Nu este permisa
reportarea asupra exercitiilor trecute. Pierderile inregistrate in anul curent
sau anterior se suporta numai in proportie de 75% din venitul anului
curent. Pierderile ramase dupa aceasta se reporteaza asupra veniturilor
anului viitor. Pierderile de capital sunt tratate de aceeasi maniera ca si
cele ordinare.

Profitul este impozitat printr-un sistem proportional la o rata

normala de 25%. Aceasta se aplica si pentru castigurile de capital. Exista
un cuantum minim anual al impozitului pe profit pentru societatile pe
actiuni si pentru cele cu raspundere limitata, stabilit la 3 500 de euro,
respectiv 1 750 de euro. Acesta se plateste in avans si se regularizeaza la
incheierea anului financiar.
Dividendele si alte distributii de profit catre companii rezidente
sunt obiect al impunerii la o rata de 25%, impozitul fiind retinut la sursa.
Nu se percepe impozit daca dividendele sunt platite catre companii care
detin cel putin 25% din actiunile companiei care le distribuie. Daca
impozitul este retinut, acesta, de regula, se regularizeaza (se crediteaza)
la determinarea obligatiei fiscale anuale.
O rata de impunere de 25% se aplica si celor mai multe tipuri de
dobanzi platite in afara Austriei, cu exceptia dobanzilor la imprumutul
dintre doua companii. Aceeasi rata se aplica si urmatoarelor dobanzi:
dobanzile din depozitele bancare; dobanzile din anumite titluri de valoare,
incluzand obligatiunile convertibile si purtatoare de profit; venitul din
participatiile in fondurile de investitii si participatiile similare; dobanda
titlurilor emise de institutiile internationale.
Nu se retine impozit asupra drepturilor de autor platite companiilor
rezidente.
Legea fiscala austriaca prevede unele stimulente (facilitati) pentru
anumiti subiecti ai impozitului pe profit, precum si pentru anumite
obiective. Este vorba despre facilitati acordate fundatiilor (de exemplu
numeroase articole de venit pasiv sunt scutite), de alocatiile pentru
inventii cu impact asupra economiei austriece, de alocatii pentru educatie
(mai exact pentru pregatirea profesionala a angajatilor) si de facilitatile
acordate pentru actiunile nou emise (scutire de impozit, in anumite
conditii, a dividendelor atribuibile acestora).
Perioada impozabila este, in general, anul calendaristic. Un an de
impunere diferit de cel calendaristic poate fi folosit daca se aproba de
autoritatile fiscale.
Contribuabilii au obligatia de a completa o declaratie anuala de
impunere, care se depune la organele fiscale pana la data de 31 martie a
anului urmator (31 octombrie daca declaratia este intocmita de un
profesionist financiar).
Contribuabilii efectueaza plati anticipate in contul impozitului pe
profit, in patru transe egale, pana la datele de 15 februarie, 15 mai, 15
august si 15 noiembrie ale fiecarui an de impunere, in concordanta cu
nota de evaluare stabilita de autoritatea fiscala, care, in general, se
bazeaza pe anul de impunere anterior, plus o ajustare. Platile anticipate
minime sunt 875 de euro pentru societati pe actiuni si 437,5 euro pentru

societatile cu raspundere limitata. Aceste plati anticipate si orice alta

suma retinuta anterior cu titlu de impozit (de exemplu impozitul pe
veniturile din dobanzi s.a.) sunt regularizate cu ocazia determinarii
impozitului anual. Platile in exces sunt fie restituite contribuabilului, fie
compensate cu obligatiile fiscale similare ale anilor viitori. Diferentele de
impozit se achita in termen de o luna de la data emiterii deciziei de
impunere.
In plan practic, efectele generate de modul de asezare a impozitului
pe profit sunt surprinse prin ponderea detinuta de acesta in produsul
intern brut. In perioada 1995 2004 situatia se prezinta astfel:
Anul

Ponderea in PIB (%)

1995

1,6

1996

2,1

1997

2,3

1998

2,4

1999

2,0

2000

2,2

2001

3,3

2002

2,4

2003

2,4

2004

2,4

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este

redata astfel:

1.2 Impozitul pe venit

Persoanele fizice sunt rezidente in Austria daca au domiciliul sau
locuinta (resedinta) in aceasta tara. O persoana este domiciliata in Austria
daca ocupa in mod permanent o resedinta acolo. O sedere in aceasta tara
mai mult de sase luni conduce la stabilirea resedintei pe acest teritoriu.
Persoanele casatorite sunt impuse separat. Un copil este, de
asemenea, taxat separat. Un asociat este tratat ca o entitate de sine
statatoare pentru scopul impunerii.
Contribuabilii rezidenti sunt impusi asupra venitului provenit de
oriunde din lume - venit global indiferent daca este obtinut in bani sau
sub forma de bunuri, evaluabile in bani. Norma juridica ce reglementeaza
sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice contine o lista
exhaustiva a categoriilor de venituri ce intra sub incidenta impunerii. Alte
venituri, ce nu sunt specificate expres, sunt exonerate.
Pentru persoanele fizice, categoriile de venituri impozabile sunt:
venituri din agricultura si activitatea forestiera;
venituri profesionale si din alte servicii independente;
venituri din comert si afaceri;
venituri din salarii;
venituri din investitii;
venituri din rente, din concesiuni si din drepturi de autor;

 alte venituri specifice (anumite anuitati, castiguri de capital din

proprietatea privata).
Pentru veniturile din afaceri (categoriile enumerate la pozitiile 1 si
3), profiturile taxabile, supuse impunerii, sunt definite ca diferenta dintre
valoarea activelor (bunurilor) intreprinderii la sfarsitul anului financiar si
valoarea acestora la sfarsitul anului financiar precedent, plus retragerile si
mai putin aporturile la capitalul afacerii din cursul anului. Aceste categorii
de venituri trebuie contabilizate pe baza contului de profit si pierdere.
Doar micile intreprinderi nu au obligatia de a tine un registru de evidenta,
evaluand venitul impozabil ca surplus al veniturilor fata de cheltuieli.
Veniturile supuse impunerii din salarii si alte venituri specifice se
calculeaza in concordanta cu metoda venitului net, ca diferenta dintre
intrari si cheltuieli. Salariul include totalitatea remuneratiilor in bani (cash)
sau echivalent (bunuri) apartinand unei persoane angajate si platite de
angajator insusi. Numeroase cheltuieli sunt deductibile din motive de
politica financiara. Beneficiile conexe, in bunuri, au un regim fiscal
specific. Unele sunt impuse la valorile medii, care sunt de obicei mai mici
decat valoarea de piata (alocatiile de hrana, cele pentru locuinta,
calatoriile de vacanta s.a). Alte stimulente in natura sunt scutite integral
(hainele de lucru, premiile de training si cazare s.a, platite de catre
angajator). De asemenea, angajatii care detin actiuni la compania la care
lucreaza beneficiaza de anumite regimuri favorabile in legatura cu
distribuirile de profit sub forma dividendelor (de exemplu scutiri de
impozit pana la o anumita suma fixa, daca dividendele au evoluat
favorabil).
Veniturile din pensii, primite de un fost angajat de la sistemul de
asigurari sociale, de la un fond de pensii sau de la angajator insusi sunt
taxabile in proportie de 25%, daca subiectul a contribuit nemijlocit la
fondul de pensii. Contributiile la fondurile nationale si internationale de
pensii sunt integral deductibile din venitul angajatului, numai daca sunt
suportate in conformitate cu legea.
Remuneratia platita unui director executiv al unei firme este tratata
ca venit salarial daca acesta este angajat legal, in caz contrar fiind
considerata venit din servicii profesionale. Daca un director executiv
detine peste 25% din actiunile societatii atunci remuneratia este
intotdeauna venit din servicii profesionale. Daca remuneratie este platita
unui actionar cu titlu onorariu platit directorului trebuie sa respecte un
anumit standard (nivel) real pe intreaga perioada, altfel poate fi tratata ca
o distribuire de profit ascunsa.
Contribuabilii care obtin venituri din activitati profesionale si din alte
servicii independente pot opta pentru deducerea unor cheltuieli in sistem
real sau pentru o deducere globala. Aceasta din urma se calculeaza ca un
procentaj din venitul brut si este cuprinsa, in general, intre 6% si 12%, in
functie de natura activitatii desfasurate (de nivelul maxim beneficiaza

activitatile de predare, invatare, stiintifice; artistii, scriitorii si agentii

comerciali, dar plafonate pana la o suma fixa anuala). Sunt si unele
categorii de subiecti pentru care aceste deduceri pot creste, cum este
cazul sportivilor, care pentru veniturile din publicitate pot stabili o
deducere de 33%.
Veniturile din investitii sunt veniturile care nu sunt atribuite uneia
dintre categoriile mentionate. Majoritatea veniturilor de aceasta natura
sunt supuse unei impuneri finale.
Castigurile din capital sunt, in general, neimpozabile, cu exceptia
celor realizate pe parcursul derularii unei afaceri, din operatiuni
speculative si din vanzarea unui pachet majoritar de actiuni. Castigurile
speculative provin din: vanzarea unei proprietati imobile in mai putin de
zece ani de la achizitionare; vanzarea altor bunuri, in special a titlurilor de
proprietate (cu unele exceptii) in mai putin de un an de la cumparare;
derularea contractelor la termen (futures) si forward, a optiunilor scrise, si
schimbarea lor intr-un interval sub un an. De un tratament fiscal favorabil
beneficiaza castigurile din vanzarea unui pachet substantial de actiuni si
cele provenite din vanzarea unui holding, care sunt impuse la jumatate
din rata efectiva aplicata veniturilor globale ale contribuabilului.
Venitul global impozitat este agregatul rezultatelor nete ale tuturor
categoriilor de venituri, din care se scad pierderile, cheltuielile
exceptionale si speciale, precum si anumite scutiri si castiguri.
In categoria veniturilor scutite se includ: unele distributii (alocari)
sociale; platile primite de la fundatii sau fondurile publice pentru
promovarea directa a artelor, stiintei si cercetarii; burse si premii pentru
elevi.
Sunt deduse din venit, sub forma de cheltuieli exceptionale si
speciale: o suma fixa, in cazul veniturilor impuse dupa metoda venitului
net; un credit de deplasare, in suma fixa dar diferentiata in raport de
distanta parcursa pana la serviciu; platile de dobanzi, premiile de asigurari
de viata si costul de achizitie de actiuni in companii rezidente, diferentiat
in functie de starea civila a contribuabilului, de numarul de copiii ai
acestuia si de venitul anual; cheltuielile medicale si cheltuielile de
educare, daca au caracter extraordinar, plafonate in raport de venitul
subiectului; cheltuielile pentru pregatirea copiilor in afara orelor de scoala,
ca o suma fixa lunara.
Toti contribuabilii rezidenti sunt indreptatiti la un credit (deducere)
personal, care depinde de situatia personala a acestora si de venitul total
impozabil. Se acorda un credit de baza, in suma fixa, diferentiata in raport
de tipul veniturilor pe care le obtine contribuabilul, care poate fi
suplimentat in functie anumite criterii (veniturile sotiei, numarul de copiii
s.a.).

Regimul de impunere al venitului global este unul de tip progresiv.

Ratele de impozit si transele de venit sunt urmatoarele:
Venitul impozabil (EURO)

Rata (%)

pana la 3 640

3 640 14 530

21

14 530 29 070

31

29 070 50 870

41

peste 50 870

50

Urmatoarele tipuri de venituri sunt obiect al impunerii numai la

jumatate din rata efectiva aplicabila venitului global: venituri
extraordinare, incluzand castigurile din vanzarea afacerii (daca e detinuta
cel putin sapte ani), anumite indemnizatii pentru venitul pierdut si venituri
din actiuni; castiguri de capital provenite din vanzarea unui holding catre
o companie rezidenta detinuta ca un activ de afaceri de catre un
antreprenor singur sau in parteneriat; castiguri de capital provenite din
vanzarea unui pachet substantial de actiuni intr-o companie; venituri din
folosirea calificata (eficienta) a padurilor.
Dividendele si celelalte distribuiri de profit, apartinand indivizilor
rezidenti, precum si veniturile din afaceri sau comert sunt supuse unei
impuneri finale. In cazul lor rata de impozitare este de 25%. De acelasi
regim beneficiaza si urmatoarele: dobanda la depozitele bancare;
dobanda anumitor titluri de valoare cum sunt obligatiunile convertibile si
actiunile; veniturile din participari la fondurile de investitii si similare;
dobanzi ale titlurilor de valoare emise de institutii internationale dupa 30
septembrie 1992.
Impozitul pe veniturile salariale se retine de catre angajator prin
stopaj la sursa si are caracterul unor plati anticipate.
In general anul impunerii este anul calendaristic. In cazul
contribuabililor care obtin venituri din afaceri si tin evidenta contabila, la
aprobarea autoritatilor fiscale, anul impunerii poate sa nu coincida cu cel
calendaristic.
Impozitul este colectat pe parcursul anului fiscal, fie prin stopaj la
sursa, fie prin plata directa a contribuabilului. Platile partiale (trimestriale)

trebuie realizate pana la 15 februarie, 15 mai, 15 august si 15 noiembrie.

Aceste plati sunt, in general, bazate pe primordialitatea recuperarii
impozitelor.
Diferentele de impozit ramase de platit trebuie achitate in termen
de o luna de la primirea notificarii fiscale. Pentru diferentele de impozit
platite in plus, termenul limita de restituire este data de 31 martie a
anului urmator celui de impunere. Daca un impozit nu a fost platit la
termen se aplica o penalitate de maxim 10% si o dobanda de intarziere.
Efectele generate de impozitul pe venitul persoanelor fizice la
nivelul sistemului resurselor financiare publice austriac sunt evidentiate
de ponderea veniturilor bugetare de aceasta natura in produsul intern
brut. In intervalul 1995 2004 indicatorul este redat in tabelul urmator:
Anul

Ponderea in PIB (%)

1995

9,3

1996

9,8

1997

10,4

1998

10,5

1999

10,5

2000

10,0

2001

10,7

2002

10,5

2003

10,3

2004

10,0

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

1.3 Taxa pe valoarea adaugata

Austria aplica un sistem prin care taxa este impusa la toate nivelele
ofertei de bunuri si servicii. Legea austriaca a taxei pe valoarea adaugata
este asemanatoare cu cea a celorlalte state membre ale Uniunii Europene
cu anumite exceptii, acordate Austriei in virtutea prevederilor anumitor
tratate europene.
Persoanele taxabile sunt:
- antreprenorii, care suporta oferta impozabila a bunurilor si
serviciilor in Austria;
- antreprenorii, cu privire la achizitiile lor intra-comunitare si
anumite servicii referitoare la acestea;
- micii antreprenori si alti antreprenori, care de regula sunt scutiti,
persoane angajate in ferme si in industria forestiera, care sunt subiecti ai
unui regim special si entitatile publice, toti acestia numai daca valoarea
totala a achizitiilor lor intra-comunitare depaseste 11 000 de euro pe an;
- persoanele care importa bunuri din state ce nu sunt membre ale
Uniunii Europene.
Tranzactiile taxabile includ:
oferta (aprovizionarea) cu bunuri si servicii in Austria de catre
antreprenori, in scopul afacerilor lor;
anumite oferte proprii si oferte de servicii facute antreprenorilor;
achizitiile intra-comunitare;

 importurile de bunuri din state ce nu sunt membre ale Uniunii

Europene.
Valoarea impozabila este reprezentata de pretul total agreat
(convenit), cu exceptia taxei pe valoarea adaugata si aflat in sarcina
persoanelor care primesc bunuri si servicii. In cazul importului din alte tari
decat statele membre ale Uniunii Europene, suma impozabila este
valoarea de vama, iar daca bunul (articolul) nu este subiect al vamuirii,
suma impozabila este pretul platit.

In calcularea datoriei finale fiscale pentru perioada de impunere,

taxa pe valoarea adaugata datorata pentru oferta (aprovizionare) este
redusa cu un credit pentru TVA platit anterior pentru aprovizionarea
antreprenorului si pentru importurile facute in folosul lui.
In asieta taxei pe valoarea adaugata exista doua tipuri de scutiri:
scutirea fara creditare pentru taxa platita anterior (de exemplu
pentru tranzactiile, ce sunt obiect al taxarii si care evidentiaza un transfer
de avere reala);
scutiri cu credit
operatiunile de export).

pentru

taxa

platita

(de

exemplu

pentru

Rata standard pentru taxa pe valoarea adaugata este 20%. O rata

redusa de 10% se aplica articolelor alimentare de baza, cartilor si ziarelor,
transportului pasagerilor si inchirierii proprietatii rezidentiale imobile.
In zonele scutite vamal, Jungholz si Mittelberg, taxa pe valoarea
adaugata este asezata la o rata standard de 16%, iar rata redusa de 10%
se aplica in aceleasi conditii descrise mai sus..
Contribuabilii non-rezidentii sunt impusi in aceeasi maniera ca si
rezidentii, daca ei desfasoara una din tranzactiile taxabile.
Persoanele nerezidente, care nu au un loc de afaceri in Austria
sunt indreptatite la o restituire a taxei platite in aceasta tara, pentru
bunuri si servicii, atat timp cat aprovizionarile au fost folosite pentru
activitatile taxabile ale persoanei.
Ca efect bugetar al politicii fiscale, ponderea taxei pe valoarea
adaugata in produsul intern brut, in perioada 1995 2004, este
prezentata in urmatorul tabel:
Anul

Ponderea in PIB (%)

1995

7,6

1996

8,0

1997

8,2

1998

8,2

1999

8,3

2000

8,0

2001

8,0

2002

8,1

2003

7,9

2004

7,8

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, trendul evolutiv este surprins in continuare:

1.4 Contributiile de asigurari sociale

Angajatorii trebuie sa plateasca contributiile de asigurari sociale

pentru toti angajatii al caror loc de munca este in Austria. Contributiile
sunt asezate asupra remuneratiei anuale a angajatilor in suma de pana
la
40 320 de euro (un plafon de 6 720 de euro se aplica remuneratiei
speciale, cum ar fi al 13-lea sau al 14-lea salariu lunar).
Ratele de impunere utilizate pentru stabilirea acestor obligatii
fiscale sunt urmatoarele:
Rate (%)
Contributii pentru
cordonul alb

cordonul bleu

Asigurarile de pensii

12,55

12,55

Asigurarile de sanatate

3,50

3,65

Asigurarile de somaj

3,00

3,00

Asigurarile de accident

1,40

1,40

Asigurarea de insolventa

0,70

0,70

Fondul de casa

0,50

0,50

Total

21,65

21,80

Angajatorii trebuie sa plateasca, totodata, o contributie aditionala

de 2% pentru schimburile de noapte sau pentru conditii de munca grea,
precum si o contributie de compensare de 0,7% pentru vremea rea,
pentru anumite grupe de muncitori incadrati in grupa cordon bleu.
Toate aceste contributii sociale platite de angajatori sunt deductibile
fiscal in cadrul procedurilor de impunere a veniturilor corporatiei.

In acelasi timp, toti angajatii rezidenti sunt in mod obligatoriu

asigurati la sistemul de asigurari sociale. Ei trebuie sa plateasca
contributii, ca un procent din castigurile lor pana la 40 320 de euro
(acelasi plafon special se aplica si in cazul lor pentru al 13 lea sau al 14
lea salariu). Ratele utilizate in determinarea contributiilor angajatilor sunt:
Rate (%)
Contributii pentru
nivel alb

nivel albastru

Asigurarile de pensii

10,25

10,25

Asigurarile de sanatate

3,40

3,95

Asigurarile de somaj

3,00

3,00

Asigurarea (fondul) de casa

0,50

0,50

Total

17,15

17,70

Anumiti angajati trebuie sa faca o contributie la camera angajatilor

(0,5%) si o contributie pentru vreme rea (0,7%).
De la 1 ianuarie 2001, o contributie suplimentara de asigurari de
sanatate de 3,4% este platita pentru sotii, parteneri si alti membrii ai
familiei (cu exceptia copiilor) care sunt asigurati impreuna cu
contribuabilul. Baza impozabila a contributiei este venitul din angajare al
contribuabilului, subiect al plafonului mentionat anterior pentru
contributiile de asigurari sociale generale. Alternativ, membri familiei pot
opta pentru o asigurare de sanatate separata, caz in car contributia platita
pentru asemenea asigurare variaza intre 36,21 euro si 259,59 euro pe
luna, in functie de ocupatie si dei venit.
Contributiile de asigurari sociale sunt deductibile fiscal din venitul
anual impozabil al contribuabilului persoana fizica.
Contributiile de asigurari sociale au o pondere importanta in totalul
veniturilor publice. Ponderea detinuta de acestea, in expresie cumulata,
precum si diferentiat pe cele doua categorii principale de contributori,
respectiv angajatori si angajati, in produsul intern brut, in
perioada
1995 2004 este reflectata in tabelul urmator:

Anul

Ponderea in PIB (%)

Angajatori

Angajati

Total

1995

7,3

6,3

14,8

1996

7,3

6,2

14,8

1997

7,4

6,2

15,0

1998

7,2

6,1

14,9

1999

7,2

6,1

14,9

2000

7,0

6,0

14,6

2001

6,9

6,0

14,6

2002

6,8

6,0

14,5

2003

6,8

5,9

14,5

2004

6,7

5,9

14,4

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare:

1.5 Alte impozite si taxe

Nu se percepe o taxa salariala generala. Oricum, insa, o taxa
municipala este practicata, si aceasta ca un substituent pentru taxa pe
salarii, ce a fost abolita.
Taxa municipala se stabileste prin aplicarea unei rate de 3%
asupra valorilor agregate platite angajatilor, iar subiectii sai sunt
companiile.
O persoana este considerata a fi un angajat daca obtine venitul
sau fie din munca subordonata, fie din anumite forme de munca
independenta.
Intreprinderile care mentin un singur stabiliment (sediu)
permanent pot cere o deducere (alocatie) de 1 095 de euro , daca
dovedesc faptul ca baza lor de impunere nu depaseste 1 460 de euro pe
luna.
Taxa municipala este pentru intreprindere deductibila din punct de
vedere fiscal..
Fiecare angajat trebuie, de asemenea, sa efectueze contributii la
Fondul de Egalizare a Sarcinii Familiale, indiferent daca are sau nu o
locuinta permanenta in Austria. Contributia salariatilor este determinata
prin aplicarea unei cote de 4,5% din suma agregata a salariilor.
O taxa de cult este asezata (impusa), in conformitate cu regulile
speciale, pe jumatate din venitul si averea neta a contribuabilului. Ratele
de impunere sunt subiect al negocierilor cu autoritatile bisericesti.

Taxa de cult platita, pana la 75 de euro intr-un an calendaristic,

poate fi dedusa din impozitul pe venitul individual, ca o cheltuiala
speciala.