FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI A MEDIULUI

MATERIA: DREPTUL AFACERILOR

TEMA: ACTUL JURIDIC
STUDENT: PETRE LUMINITA MARIA
GRUPA : 1310
SERIA : B

ACTUL JURIDIC
Actul juridic reprezinta manifestarea de vointa, expresa sau tacita, facuta cu
intentia de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica, transmite ori
stinge raporturi juridice civile concrete.
Termenul de act este utilizat in doua sensuri: acela de manifestare de
vointa (negotium juris) producatoare de efecte juridice si acela de inscris
(instrumentum), adica suportul care fixeaza continutul operatiei juridice.
Actul juridic este cel mai important izvor de drepturi si obligatii, el fiind
modul natural si necesar de implicare a persoanei in viata juridica.
Actul juridic exprima vointa subiectului de a participa liber la raporturile
juridice.
Clasificarea actelor juridice se face dupa diferite criterii:
1) Dupa numarul partilor (dupa cum vointa este unitara sau comuna) actele
juridice civile sunt: unilaterale, bilaterale si multilaterale.
2) Dupa scopul urmarit de parti la incheierea lor, actele juridice civile sunt:
cu titlu gratuit si cu titlu oneros.
Actul cu titlu oneros este acela prin care procura alteia un folos patrimonial
in schimbul unui echivalent patrimonial (contractul de vanzare-cumparare,
contractul de antrepriza; contractul de renta viagera etc.).
3 Dupa modul de formare, actele civile sunt: consensuale, solemne
(formale) si reale.
Actele consensuale se incheie prin simpla manifestare de vointa (solo
consensus); ele reprezinta principiul. Forma actului juridic este generata de
principiul consensualismului.
Actele solemne se incheie cu indeplinirea unor formalitati; solemnitati cerute
de lege ad validitatem, (donatie, art.813 Cod civil, ipoteca, art.1746 Cod civil,
vanzare imobiliara.).

Actele reale se incheie valabil prin manifestarea de vointa si remiterea

(predarea) bunului (imprumutul, depozitul etc).
4) Dupa efectul lor, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative.
Actele constitutive dau nastere la drepturi subiective noi care n-au existat
anterior (ipoteca, gaj); ele produc efecte pentru viitor (ex nunc).
Actele translative au ca efect stramutarea unui drept subiectiv dintr-un
patrimoniu in alt patrimoniu (vanzare-cumparare, donatie); produc efecte ex
nunc.
Actele declarative sunt acelea care constata, definitivarea sau consolidarea
situatii juridice preexistente confirmarea actelor anulabile; recunoasterea de
datorie, ratificarea, imparteala, tranzactia ele produc efecte si pentru trecut (ex
nunc).
5) Dupa importanta lor asupra patrimoniului , actele juridice civile sunt:
de conservare, de administrare si de dispozitie.
6) Dupa continutul lor, actele civile sunt : patrimoniale si nepatrimoniale.
Actul civil patrimonial are un continut evaluabil in bani; ca regula, el se
refera la drepturile reale si de creanta (imprumut, donatie, vanzare-cumparare).
Actul civil nepatrimonial are un continut neevaluabil in bani; se refera la
drepturi personale nepatrimoniale (conventia partilor cu privire la numele
copilului din afara casatoriei).
7) Dupa modalitatiile care il afecteaza (termen, conditie) distingem: acte
pure si simple si acte afectate de modalitati (termen si conditie).
8) Dupa momentul producerii efectelor, sunt: acte inter vivos (intre vii) si
acte motis causa, pentru o cauza de moarte (testamentul).
9) Dupa raportul dintre ele, sunt: acte principale si acte accesorii, cu
aplicarea regulii (accesorium sequitur principalem.
10) Dupa modul de executare distingem: acte cu executare dintr-o data (uno
ictu) si acte cu executare succesiva (locatiunea, renta viagera).

Conditiile esentiale de validitate

Potrivit art. 948 Conditiile esentiale pentru validarea unei
conventii sunt: capacitatea de a contracta; consimtamantul
valabil al partii ce se obliga; un obiect determinat; o cauza
licita.
Conditiile actului juridic civil pot fi: de fond, care privesc
continutul actului (capacitatea , consimtamantul, cauza,
obiectul) sau de forma, care privesc forma juridica in care se
exprima vointa (forma solemna ceruta de lege).
1). Capacitatea de a incheia actul juridic. Potrivit art. 949
Cod civil dispune: Poate contracta orice persoana ce nu este
declarata incapabila prin lege.
Deci incapacitatea de a incheia acte juridice trebuie sa fie
expres prevazuta de lege, textele referitoare fiind de stricta
interpretare.
Cu referire la persoanele fizice, principalele incapacitati sunt
prevazute in art. 950 C. civ., care dispune : Necapabili de a
contracta sunt: minorii, interzisii, in genere toti cei carora legea
le-a prohibit oarecare contracte.
Cu privire la persoanle juridice, principiul denumit al
specialitatii capacitatii de folosinta este acela ca acestea pot
incheia orice acte juridice care corespund scopului pentru care
au fost infiintate (art.34 din Decretul nr.31/1954).
2).Consimtamantul valabil exprimat. Consimtamantul
inseamna hotararea de a te obliga judecatoreste si
exteriorizarea acestei manifestari. Vointa interna,
neexteriorizata, nu produce efecte juridice.
Consimtamantul mai are si sensul de acord al partilor.
Pentru a produce efecte, consimtamantul trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa emane de la o persoana avand capacitatea de exercitiu
si discernamant;
b). sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice,
angajare juridica;

c). sa fie serios si nu in gluma (jocandi causa), sau cu

rezerva mintala (reservatio mentalis) cunoscuta de cealalta
parte, ori sub conditie potestativa pura;
d). sa fie precis;
e). sa fie manifestat in exterior: prin inscris; prin gesturi; prin
orice fapt concludent; prin simbol etc.
Tacerea, in principiu, nu constituie consimtamant, cu unele
exceptii (de exemplu, exceptie: cand legea prevede expres
etc.).
f). sa nu fie alterat de viciile de consimtamant. Potrivit
art.953 Cod civil, Consimtamantul nu este valabil cand este dat
prin eroare , smuls prin violenta sau surprins prin dol.
Viciile de consimtamant sunt: eroarea, dolul violenta si
leziunea.
a). Eroarea este o falsa imagine, o falsa cunoastere si
reprezentare a realitatii concrete pe care si-o face partea
(partile) cu privire la incheierea unui act juridic.
Eroarea in care se poate afla una din parti poate privi
substanta obiectului sau persoana cu care se contracteaza.
Eroarea poate fi de fapt (cand priveste o situatie) si de
drept. Eroarea de drept inseamna reprezentarea gresita asupra
existentei ori continutului unui act normativ.
In dreptul nostru se admite, in principiu, ca nimeni nu se
poate prevala de necunoasterea legii (nemo censetur ignorare
legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispozitiilor
legii.
b). Dolul (viclenia) reprezinta inducerea in eroare a unei
persoane prin mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie
un act juridic.
Dolul este compus din doua elemente: un element subiectiv,
intentional, care consta in inducerea in eroare a unei persoane
pentru a incheia un act juridic, si un element obiectiv, material,
care consta in folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite
masinatiuni, siretenii ori diverse manopere viclene facute cu
scopul inducerii in eroare a persoanei.
5

c). Violenta consta in amenintarea unei persoane cu un rau

de asemenea gravitate incat aceasta amenintare sa ii insufle o
temere care sa o determine sa incheie un act juridic pe care, in
lipsa acestei temeri, nu l-ar fi incheiat.
Violenta poate fi psihica sau fizica
Violenta ca viciu de consimtamant atrage nulitatea relativa a
actului juridic, iar ca delict civil poate da nastere la o actiune in
raspundere civila.
d). Leziunea reprezinta disproportia vadita dintre prestatiile
partilor.
Actiunea in anulare pentru leziune este admisa numai
minorilor care au indeplinit 14 ani si care incheie acte juridice
singuri, fara incuviintarea partilor sau tutorelui din categoria
acelora pentru care nu se cere si incuviintarea prealabila a
autoritatii tutelare, daca printr-un asemenea act s-a produs
minorului o vatamare.
Cel ce invoca leziunea trebuie sa faca dovada disproportiei
de valoare intre cele doua prestatii.
3). Obiectul actului juridic este conduita partilor, respectiv
actiunile si inactiunile la care sunt indreptatite sau la care sunt
tinute acestea.
Conduita partilor poate sa se refere la un lucru (un bun), si
atunci acesta este privit ca fiind obiectul derivat (exterior) al
actului juridic civil.
Obiectul trebuie sa existe (sau sa poata exista) la incheierea
actului juridic, sa fie in circuitul civil, sa fie determinat sau
determinabil, sa fie posibil, licit si moral, sa fie un fapt personal
al celui ce se obliga,
Mentionam ca sunt, de exemplu, in circuitul civil, bunurile
apartinand proprietatii publice: bogatiile de orice natura ale
solului, caile de comunicatii, spatiul aerian, apele cu potential
energetic valorificabil si acelea care pot fi folosite in interes
public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei
economice si ale platoului continental

4). Cauza actului juridic se intelege scopul concret pentru

realizarea caruia se incheie un act juridic.
Pentru a fi valabila cauza actului juridic trebuie: sa existe, sa
fie reala, sa fie licita si morala.
5). Forma actului juridic este ceruta de lege pentru
validitatea actului juridic (alteori, este ceruta numai pentru
probatiunea actului juridic).
Principiul care guverneaza forma este cel al
consensualismului. Astfel, vointa de a incheia un act juridic
poate fi exteriorizata in diferite forme, de la un simplu gest
pana la inscrisul sub semnatura privata sau autentic.
Ca exceptie de la principiu, exista acte juridice pentru a
caror validitate trebuie respectate, sub sanctiunea nulitatii,
anumite conditii de forma. Aceste acte se numesc acte solemne
sau formale.
Sunt acte solemne: testamentul, donatia, ipoteca
conventionala etc.

Modalitatile actului juridic civil

Actele juridice civile pot fi pure si simple sau afectate de
modalitati, adica de anumite evenimente viitoare, de care
depinde existenta sau executarea drepturilor si obligatiilor din
aceste acte.
Modalitatiile actului juridic sunt termenul si conditia.
1.Termenul (dies) este un eveniment viitor si sigur care
intarzie producerea efectelor unui act juridic sau determina
stingerea efectelor unui act juridic.
In raport cu efectele sale,termenul este : suspensiv si
extinctiv.
Termenul este suspensiv cand la indeplinirea lui se produc
efectele actului juridic. Pana la indeplinirea termenului,

exercitiul drepturilor si executarea obligatiilor actului juridic sunt

suspendate.
Termenul este extinctiv cand la indeplinirea lui se sting
efectele unui act juridic. La indeplinirea lui, drepturile si
obligatiile partilor din actul juridic se sting.
Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data
implinirii termenului suspensiv.
Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv
si a obligatiei corelative.
In functie de izvorul sau, termenul poate fi: conventional
(voluntar), stabilit de partile unui act juridic civil, legal (stabilit
de lege), judiciar (acordat debitorului de instanta
judecatoreasca).
2. Conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare,
de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului
juridic.
De mentionat ca, de indeplinirea sau neindeplinirea conditiei
depinde insasi existenta sau inexistenta actului juridic respectiv.
Din punct de vedere al posibilitatii de realizare si al legaturii
cu vointa partilor, conditiile sunt cauzale, mixte si potestative.
Conditia este cauzala cand realitatea ei depinde de hazard,
fiind independenta de vointa partilor (daca voi supravietui
fratelui meu art.1005 Cod civil);
Conditia este mixta cand realizarea ei depinde de vointa
uneia dintre parti si de vointa unei terte persoane.
Conditia este potestativa cand realizarea ei depinde de
vointa partilor. Conditia potestativa este de doua feluri:
potestativa pura si potestativa simpla.
Conditia potestativa pura, cand realizarea ei depinde
exclusiv de vointa unei parti ( cumpar daca voi dori);
Conditia potestativa simpla, cand realizarea ei depinde de
vointa uneia din parti si de un fapt exterior de vointa unei
persoane nedeterminate (cumpar daca o sa castig la Loto).

In raport de efectul ce-l produce, conditia este suspensiva

si rezolutorie.
Conditia este suspensiva,cand pana la realizarea ei existenta
drepturilor si obligatiilor partilor este suspendata. Conditia este
rezolutorie, cand pana la realizarea ei drepturile si obligatiile
partilor sunt considerate ca exista si se executa.
Daca conditia rezolutorie a fost realizata, actul juridic se
desfiinteaza retroactiv, ca si cum n-ar fi fost incheiat niciodata.
Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, actul juridic se
consolideaza.

Efectele actului juridic civil

Prin efectele actului juridic intelegem drepturile subiective si
obligatiile civile nascute, modificate sau stinse prin actul
respectiv.
Intre continutul raportului juridic civil si efectele actului
juridic civil exista asemanari, in sensul ca efectele actului juridic
se suprapun continutului raportului juridic civil.
Pentru a cunoaste efectele raportului juridic civil, examinam
continutul raportului juridic, respectiv drepturile si obligatiile
partilor din acel raport create, modificate sau stinse prin
modificarea de vointa a acestora.
Efectele actului juridic civil sunt reglementate, in mod
general, de Codul civil in capitolul Despre efectul conventiilor
(art.969-985 Cod civil).
Operatia de stabilire a efectelor actului juridic civil
presupune: determinarea existentei si dovedirea actului juridic
(negotium iuris) si determinarea efectelor prin interpretarea
clauzelor actului juridic.
Efectele actului juridic sunt guvernate de trei principii de
baza:
a). Principiul fortei obligatorii a actului juridic (pacta sunt
servanda).

Principiul este consacrat in art.969 Cod civil, care prevede:

Conventiile legal facute au putere de lege intre partile
contractante.
Partile angajate juridic printr-un contract au obligatia sa
respecte clauzele contractului, intocmai cum au obligatia sa
respecte legea.
b). Principiul irevocabilitatii actului juridic.
Irevocabilitatea este consecinta fortei obligatorii si consta in
imposibilitatea revocarii unilaterale, adica una dintre partile
actului juridic nu poate prin singura sa vointa sa desfiinteze,
sa desfaca acest act juridic.
Irevocabilitatea conventiilor este statornicita de art.969
alin.2 Cod civil, potrivit caruia conventiile nu pot fi revocate prin
vointa uneia dintre parti, ci numai prin acordul de vointa al
partilor (mutuo consensu), el poate fi desfacut tot prin acordul
de vointa al partilor (mutuo disensu).
Constituie exceptii de la principiul irevocabilitatii: donatia
intre soti, locatiunea incheiata pe durata nedeterminata etc.
c). Principiul relativitatii efectelor actului juridic (res inter
alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest).
Actul juridic produce efecte juridice numai intre partile de la
care emana; el nu produce efecte fata de terti (persoane straine
de actul juridic), deci efectele actului juridic sunt relative.
Astfel, actele juridice produc efecte numai intre partile care
le-au incheiat, neputand sa profite ori sa dauneze tertilor.
In viata juridica apar persoane care, desi nu participa la
incheierea actului juridic precum partile, sunt totusi asimilate cu
acestea in ceea ce priveste efectele actului juridic. Acestea se
numesc avanzi-cauza.
Avanzii-cauza sunt: succesorii universali si cu titlu universal,
succesorii particulari, creditorii chirografari.
a). Succesorii universali si cu titlu universal, sunt persoane
care dobandesc un patrimoniu sau o fractiune dintr-un
patrimoniu la decesul cuiva.
10

Succesorii universali si cu titlu universal sunt mostenitori

legali si testamentari.
b). Succesorii cu titlu particular sunt persoane ce dobandesc
bunuri determinate individual (ut singuli). De exemplu cel care
mosteneste un autoturism.
c). Creditorii chirografari sunt creditorii obisnuiti, care nu au
o garantie reala pentru creanta lor (ipoteca, gaj, privilegii reale),
dar care au un drept de gaj general asupra patrimoniului
debitorului lor.

Nulitatea actelor juridice

Nulitatea este sanctioneaza actul juridic nu indeplineste
conditiile esentiale de validitate cerute de lege, lipsindu-l de
calitate sa si de efectele in vederea carora a fost incheiat,
potrivit regulii quod nullum est ab inito nullum procit
effectum.
In dreptul nostru nulitatea nu este considerata o stare
organica, ci o sanctiune care intervine pentru ca o dispozitie
legala a fost incalcata cu prilejul incheierii actului.
In conceptia dreptului civil roman contemporan nulitatea
este in principiu partiala si remediabila, nulitatea partiala
constituind regula, iar nulitatea totala, exceptia.
Precizam ca in Codul civil nu exista o reglementare
sistematica a nulitatii.
Ca institutie de drept civil nulitatea indeplineste atat o
functie preventiva, cat si una sanctionatorie.
In raport cu natura interesului ocrotit de lege si de regimul
juridic, nulitatea este de doua feluri: nulitate absoluta si nulitate
relativa.
Nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine in caz de
nerespectarea, cu ocazia incheierii unui act juridic, a unei
norme de drept care ocroteste un interes general, public.
Nulitatea relativa este sanctiunea cce intervine in caz de
nerespectare, cu ocazia incheierii unui act juridic, a unei norme
de drept care ocroteste un interes particular, privat.
11

In raport cu intinderea efectelor contrare legii, nulitatea

poate fi totala sau partiala.
Nulitatea totala este aceea care desfiinteaza actul juridic in
intregime.
Nulitatea partiala este aceea care desfiinteaza numai
efectele actului care nesocotesc legea, dar actul juridic ramane
partial in fiinta producand celelalte efecte.
Nulitatea absoluta poate fi invocata de toate persoanele
interesate, care pot fi: partile actului juridic, avanzii-cauza ai
partilor, procurorul si chiar instanta din oficiu, este
imprescriptibila si nu poate fi acoperita prin confirmarea actului
Nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana
ocrotita de dispozitia legala ce prevede nulitatea, este supusa
prescriptiei extinctive si poate fi acoperita prin confirmare.
In raport cu modul de reglementare, nulitatea este expresa
sau virtuala.
Nulitatea expresa (textuala, explicita) este aceea care este
prevazuta anume intr-o dispozitie legala.
Nulitatea virtuala (implicita, tacita) este aceea care rezulta in
mod neindoielnic din felul de exprimare a normei legale sau din
scopul acesteia.
Efectul nulitatii consta in desfiintarea actului juridic din
momentul incheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii
de drept incalcate.
Actul juridic nul nu poate produce efecte in viitor, iar efectele
produse in trecut se desfiinteaza retroactiv. Deci, nulitatea
opereaza nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut
(ex tunc). Retroactivitatea este consecinta fireasca a nulitatii
actului juridic.

12