VALORILE STILISTICE ALE MODURILOR SI TIMPURILOR VERBALE

Moduri predicative:
i.
ii.

Indicativ :
prezent: eu merg
imperfect: eu mergeam
perfect compus: eu am mers
perfect simplu: eu mersei
m.m.c.p.: eu mersesem
viitor: eu voi merge
viitor II: eu voi fi mers
Imperativul (ordin, comanda, rugaminte)

-Mergi! Mergeti!
iii.
-

Conjunctiv:
prezent: eu sa merg
perfect: eu sa fi mers

iv Conditional-optativ:
-

prezent: eu as merge daca

perfect: eu as fi mers

Moduri nepredicative:
-

infinitiv: a merge
gerunziu: mergand
suspin: de mers
participiu: mers (mearsa/mersi/merse)

A.
a)
b)
c)
d)

Indicativul
prezentul cunoaste mai multe valori:
prezentul liric, descriptiv sugereaza participarea afectiva, trairea subiectiva a momentului
prezentul narativ: dinamizeaza desfasurarea evenimentelor
prezentul istoric: actualizeaza evenimente din trecut
prezentul etern: scoate in evidenta aspectul gnomic (legat de cunoastere), specific poeziei filozofice

B. Imperfectul
- noteaza nedeterminarea temporala, dimensionala, mitica, memoria afectiva (memoria involuntara), descriptia,
perspectiva onirica (legata de vis), naratiunea subiectiva, evocatoare.
C. Perfectul simplu: este timpul naratiunii obiective neutre in lirica noteaza un trecit apropiat sau imprecizia temporala,
fiind asociat adeseori cu oralitatea (limbaj familiar) sau estetica uratului (Arghezi).
D. Perfectul compus: fixeaza evenimentul intr-un trecut ireversibil, iar in lirica arata o experienta incheiata, definitiva,
sugerand regretul pentru scurgerea iremediabila a timpului.
E. M.m.c.p: marcheaza o actiune trecuta,, anterioara altei actiuni, indicand imposibilitatea intoarcerii.
F. Viitorul: noteaza trairea subiectiva, imaginara, justifica tonul filozofic sau exprima o actiune viitoare dorita.
G. Conjunctivul: indica o actiune realizabila, posibila sau ramasa-n stadiul dorintei si noteaza presupunerea, deliberarea
sau exprima o porunca.
H. Conditional-optativ: exprima o dorinta sau o conditie si intra in alcatuirea constructiilor afective, conditionale sau
concesive
I.

Imperativul: exprima un ordin, un indemn, o rugaminte subliniind atitudinea pozitiva (entuziasm, bucurie, admiratie
etc.) sau negativa (dezamagire, tristete, melancolie etc.) a vorbitorului. Este o marca lexico-gramaticala a prezentei eului
liric/subiectivitatii.

J.

Gerunziul: creeaza o actiune in desfasurare fara referire precisa la momentul vorbirii; are aspect durativ sugerand
eternizarea, repetitia, permanentizarea.