Pies de teatru

DON QUIJOTE DE LA MANCHA, Miguel de Cervantes

DON QUIJOTE (mirat): - Ce-mi aduci, Sancho, frate? O s pot nsemna aceast zi cu o
piatr alb sau cu una neagr?
SANCHO PANZA: - Mai bine ai face, luminia ta, s-o nsemni cu rou, aa cum sunt scrise
ntiinrile prin coli, ca s vezi mai bine ce-o s-i fie dat a vedea!
DON QUIJOTE: - Atunci, se cheam c aduci veti bine!
SANCHO PANZA: - i nc att de bune, c luminia ta n-ai altceva de fcut dect s dai
pinteni lui Rocinante i s iei la drum ca s-o vezi pe Domnia Dulcineea din Toboso, care
vine s te vad pe luminia ta.
DON QUIJOTE: - Sfinte Dumnezeule! Ce spui tu, Sancho, drag? Ia seam s nu m
amgeti i nici s nu-i treac prin cap c ai putea, cu bucuria-i prefcut, s-mi nveseleti
mhnirea adevrat.
SANCHO PANZA: - Poi s te ncredinezi de adevrul spuselor mele!

DULCINEEA: - Segnior cavaler, sunt a minii tale plsmuire! Cu mersul maiestos, cu pielea
cea mai fin, sunt Dulcineea, o blnd i dulce felin!
DON QUIJOTE: - S stea locului toat lumea dac nu mrturisii cu toii c nu se afl pe faa
pmntului domni mai frumoas dect mprteasa din La Mancha, neasemuita Dulcineea
del Toboso!
(toi ncremenesc i apar, pe rnd, cei trei poei)
POET 1:
Acesta-i Sancho Panza, mic de stat
Dar mare-n vitejii. Curat minune!
Scutier mai bnd i mai cinstit pe lume.
V jur i dau n scris, nu s-a aflat.
POET 2:
Cea ce-o vedei, cu-obrazul lat, smolit,
Cu vocea de felin, cu mersul maiestos! O!
Regin, cum i fu, pe-ntreg Toboso,
E Dulcineea de Quijote iubit!
POET 3:
Acesta-i Don Quijote.
Zludul cel ce Manchei druit-a
Mai mari de pre isprvi ca Hercules Cretei.
Cel ce-a lsat mui pe-atia.
Ct calul lui Rocinante l-a purtat spre glorii.