ARHIVELE COMUNISMULUI Soarta senatorilor si deputatilor basarabeni

arestati de sovietici in 1940 (I)

Mihai Tasca,

Elitele politice ale Basarabiei au fost o tinta speciala a organelor sovietice de reprimare. Comunistii au ordonat
persecutarea intelectualilor imediat dupa anexarea provinciei. Alesii poporului - deputatii si senatorii - au fost
printre primii pe listele NKVD-ului pentru arestare. Au fost invinuiti de ,,agitatie si propaganda antisovietica" si
de ,,lupta impotriva clasei muncitoare si a miscarii revolutionare".
Alegerile libere, democratice si directe organizate in Basarabia dupa 1918 au facilitat accesul in forul legislativ
de la Bucuresti a celor mai vrednici reprezentanti ai moldovenilor. Selectarea candidatilor in cadrul partidului,
lupta intre formatiunile politice si convingerea alegatorilor erau procese care transformau campania electorala
intr-o competitie. Evident, invingeau cei mai buni.
SENATOR DE CAHUL EXPULZAT IN ASIA MIJLOCIE
Viitorul legiuitor si activist taranist Iacov Belousenco s-a nascut in anul 1880 la Cahul (la doi ani de la
retrocedarea de catre Romania a sudului Basarabiei catre Imperiul Rus). In acest oras Belousenco a locuit toata
viata. A urmat cateva clase primare, apoi si-a ajutat parintii la muncile agricole. Face patru ani (1902-1906)
armata la tar - in primii doi a fost soldat, apoi - gornist pe langa cartierul general al diviziei. La izbucnirea
Primului Razboi Mondial, in anul 1914, a fost din nou inrolat in armata rusa. Un an mai tarziu ajunge prizonier

la nemti si revine in Basarabia abia in 1919. Intre aceste evenimente, se casatoreste si devine tata a doi copii:
fiica Elena si fiul Ivan. Iacov Belousenco a aderat la Partidul National Taranesc in 1922. In anul 1926 a fost ales
presedinte al unei cooperative agricole din localitate, functie pe care o detine pana in 1930. La alegerile din
1922, pe listele taranistilor, a fost ales senator in Parlamentul Romaniei, mandat pe care-l pastreaza pana in
1926. A mers de opt ori la Bucuresti la sedintele parlamentului. Belousenco a participat la votarea celor mai
importante legi care au consfintit statutul unitar al Statului National Roman.
Intre sedintele din parlament si activitatea de partid, Belousenco isi lucreaza pamantul (avea sase desetine).
Viata pasnica a agricultorului s-a schimbat radical dupa 28 iunie 1940. Iacov Belousenco a fost arestat la mai
putin de o luna de la anexarea Basarabiei - la 12 iulie 1940. Culmea a fost ca upolnomocenul (imputernicitul trad. rusa) NKVD pentru judetul Cahul, Hondacev, cel care l-a arestat, a obligat-o pe sotia lui Iacov Belousenco
sa fie martor la perchezitie. Belousenco a fost invinuit ca ,,a fost membru al unui partid burghez", ,,a desfasurat
agitatie antisovietica si a exploatat taranimea".
Argumentele aduse de Belousenco cum ca ,,Partidul Taranesc avea drept misiune lupta pentru drepturile
taranilor" i-a lasat rece pe securisti. Nici martorii interogati nu au vorbit de rau despre Belousenco (cu exceptia
unuia care a calificat Partidul Taranesc drept burghez). Cu toate acestea, masinaria sovietica de exterminare se
declansase. Dupa doua interogatorii, la 30 august, a fost anuntat ca ancheta preliminara a luat sfarsit, iar la 27
octombrie 1940 lui Iacov Belousenco i-a fost prezentat rechizitoriul. Dosarul a fost trimis pentru examinare
Consfatuirii Speciale din cadrul NKVD a URSS.

,,Instanta de judecata" extrajudiciara a URSS, compusa din doua persoane, in ,,sedinta" din 11 ianuarie 1941
(fara participarea invinuitului, a acuzatorului si a apararii) l-a condamnat pe Iacov Belousenco, in baza art.

54/13 - ,,Lupta activa impotriva clasei muncitoare si a miscarii revolutionare", Cod Penal al RSS Ucrainene, la
opt ani de privatiune de libertate. ,,Sentinta" preciza ca inculpatul Iacov Belousenco, fiind inapt de munca,
trebuie expulzat in Asia Mijlocie, in RSS Uzbeca pentru un termen de cinci ani. Soarta lui ulterioara nu este
cunoscuta. Iacov Belousenco a fost reabilitat de Procuratura Generala a RSS Moldovenesti la 20 aprilie 1989.
DEPUTAT DE ORHEI CONDAMNAT LA OPT ANI DE MUNCI CORECTIONALE
Ion Moscovciuc s-a nascut la 25 septembrie 1894, in satul Sarcova, judetul Orhei. A terminat scoala normala
nr. 2 din Orhei in anul 1914. Pana la 1917, a fost invatator la Raspopeni. A pastrat dragostea de copii si scoala
toata viata.
Ion Moscovciuc se incadreaza in miscarea de renastere nationala, participand la renumitele congrese ale
invatatorilor din Basarabia din anul 1917, la care s-a optat pentru trecerea la limba romana in invatamant.
Moscovciuc este printre cei 52 de consilieri ai judetului Orhei care, la 25 martie 1918, a votat Rezolutia Unirii
judetului Orhei cu Romania.
Dascalul Ion Moscovciuc a detinut si functii administrative in cadrul sistemului de invatamant din judetul Orhei.
Astfel, din 1924 pana in 1926 a fost loctiitorul revizorului-sef scolar pe acest judet, iar in urmatorii doi ani a fost
revizor-sef si inspector scolar. In 1928 a fost numit director al Scolii normale nr. 2 din Orhei, functie pe care a
detinut-o pana in 1933. Dupa o pauza de patru ani, in care a fost deputat, in anul 1937 a fost numit din nou
director al Scolii nr. 2, fiind, totodata, invatator si presedinte al sindicatului invatatorilor din acest judet. A
activat in cadrul Primariei Orhei (1935-1936) si a fost consilier judetean (1936-1937).

FOTO Actualul Palat al Patriarhiei a gazduit in perioada interbelica Camera Deputatilor Romaniei Mari
Ion Moscovciuc si-a exprimat convingerile politice in 1918, cand a aderat la Partidul National Taranesc, care
avea ca simbol coasa si grebla. In anul 1922, aceasta formatiune se uneste cu Partidul Liberal, iar Moscovciuc
devine membru al acestuia. Din 1930 Moscovciuc a fost presedinte al filialei din Orhei a PL. Peste trei ani,

candideaza la alegerile generale parlamentare pe listele liberalilor, fiind ales deputat in Parlamentul Romaniei.
A participat la sedintele Camerei Deputatilor pana pe 15 noiembrie 1937. La inceputul anului 1940, in judetul
Orhei a fost organizat Frontul Renasterii Nationale, Moscovciuc devenind membru al biroului judetean, ultima
sa functie politica. Ion Moscovciuc se numara printre protagonistii renumitei lucrari ,,Figuri contemporane din
Basarabia" aparuta in anul 1938.
A fost arestat la 12 iulie 1940. Asa cum se obisnuia atunci, ancheta preliminara a fost scurta. Moscovciuc a fost
interogat de cinci ori. De asemenea, securitatea a interogat si doi martori. La 22 octombrie 1940 Ion
Moscovciuc a fost anuntat ca ancheta preliminara s-a incheiat, el fiind invinuit de lupta impotriva clasei
muncitoare si a miscarii revolutionare (art. 54/13, Cod Penal al RSS Ucrainene). Consfatuirea Speciala a NKVD
a URSS, unde a fost trimis dosarul pentru ,,judecare" l-a condamnat, la 26 noiembrie 1940, la opt ani de munci
corectionale.
Ion Moscovciuc a fost reabilitat la 11 aprilie 1989. A fost apreciat cu mai multe distinctii: Ordinul Coroana
Romaniei in grad de Cavaler, Medalia Rasplata Muncii pentru constructii scolare, Medalia Meritul comercial si
industrial clasa I.

SENATORUL DE LAPUSNA sI FIUL SAU, CONDAMNATI DE NKVD

Iosif Nica s-a nascut la Chisinau in anul 1882. A absolvit Insititutul Pedagogic din Feodosia, devenind invatator
de limba rusa. A fost un activist al miscarii pedagogice din Basarabia. Astfel, intre 1919 si 1931 a fost
presedinte al Asociatiei profesionale a corpului didactic din Basarabia. A infiintat si a condus, in calitate de
presedinte, banca ,,Spiru Haret" a corpului didactic din judetul Lapusna. Trei ani (1928-1931) a fost membru al
comisiei pentru solutionarea revendicarilor corpului didactic din Basarabia. Intre 1926 si 1938 a fost membru al

Consiliului economic al Eparhiei Chisinau, al carui presedinte era mitropolitul Gurie Grosu. A fost directorul
Scolii medii nr. 20 de baieti din Chisinau timp de 20 de ani.
Iosif Nica a imbinat activ profesia de dascal si activitatea politica. In anul 1929 a devenit membru al Partidului
National Taranesc, calitate pe care a pastrat-o pana in 1938 (intre 1934 si 1937 a fost vicepresedinte al filialei
din Chisinau a partidului). Pe listele acestui partid, in 1929, apoi in 1933 a devenit viceprimar al Chisinaului. In
anul 1931 a fost ales senator de Lapusna in Parlamentul Romaniei. Iosif Nica l-a impresionat pe autorul lucrarii
,,Figuri contemporane din Basarabia", care l-a inclus enciclopedie.
Iosif Nica a fost arestat pe 10 decembrie 1940. Printre invinuirile ce i-au fost aduse - ca era ,,membru activ al
unui partid burghez" si ca ,,a luptat impotriva miscarii revolutionare" - figura si o acuzatie de-a dreptul absurda:
ca ,,mergea in fiecare zi la locul unde se intalneau persoanele care au solicitat repatrierea in Romania" si ca
,,solicita insistent repatrierea". Insasi cererea de repatriere a fost calificata drept ,,predispozitie antisovietica".
Dupa patru interogatorii, la 4 februarie 1941, Iosif Nica a fost anuntat ca rechizitoriul a fost alcatuit, iar la 29
martie acelasi an, Consfatuirea Speciala a NKVD a URSS, etichetandu-l drept ,,un element social periculos", l-a
condamnat la opt ani de munci corectionale.
Sovieticii nu s-au multumit doar cu condamnarea lui Iosif Nica. Odata cu el a fost arestat si fiul sau Victor (a.n.
1910), care a fost condamnat, la 17 mai 1941, la opt ani de munci corectionale. Doar fiica Lidia a scapat,
deoarece se afla Bucuresti.
Iosif Nica a fost reabilitat de Procuratura Generala a RSS Moldovenesti la 15 mai 1989. Distinctii: Medalia
Rasplata Muncii pentru invatamant, clasa I; Semnul Onorific Vulturul Romaniei, Medalia Rasplata muncii,
pentru 25 de ani in serviciul statului, Medalia Ples.
DE CINCI ORI DEPUTAT SI SENATOR DE SOROCA
Petru Sfecla s-a nascut la 1 iulie 1890, in satul Salcia, judetul Soroca, intr-o familie de tarani. A terminat patru
clase primare, a invatat patru ani la scoala agricola din Grinauti, judetul Soroca, si doi ani la cursuri pedagogice
in Chisinau. Incepand cu 1911 a fost invatator in mai multe sate din judetul Soroca.
Si-a intrerupt activitatea didactica in 1926 (fiind pana atunci conducator al sectiei scolare de pe langa Zemstva
judetului Soroca), cand a fost ales, pentru un termen de patru ani, presedinte al Camerei agricole din judetul
Soroca, mandat obtinut si la alegerile din 1930. Concomitent, din 1933, a fost presedintele Uniunii
cooperativelor de credit din judetul Soroca. A mai fost presedinte al Consiliului judetean Soroca, presedinte al
cooperativei ,,Lupta" a invatatorilor din judetul Soroca, membru al Caminului Cultural judetean Soroca si
membru in conducerea Camerei de Comert din Soroca.

Petru Sfecla si-a inceput cariera politica in 1920, aderand la Partidul National Taranesc, al carui membru a fost
pana in 1938. Pe listele acestei formatiuni politice a fost ales de cinci ori deputat si senator in Parlamentul
Romaniei Mari. In legislativul de la Bucuresti a fost membru al comisiei pentru invatamant.
La instituirea in anul 1938 a Frontului Renasterii Nationale, a fost membru al biroului politic pentru judetul
Soroca, iar in luna aprilie 1940 a fost desemnat presedintele al filialei judetene a formatiunii.
In ,,Figuri contemporane din Basarabia", din 1938, despre Petru Sfecla scrie urmatoarele: ,,A desfasurat o
activitate rodnica pe taramul cultural si de propasire agricola, iar pe taramul cooperatiei a dus o vasta actiune de
indrumare si organizare a principiilor cooperatiste in randurile populatiei".
Senatorul Petru Sfecla a fost arestat a treia zi de la anexarea Basarabiei - la 1 iulie 1940. Dupa patru
interogatorii, la 30 septembrie, i-a fost inmanat rechizitoriul. A fost invinuit de ,,agitatie si propaganda
antisovietica" si de ,,participarea la organizatii contrarevolutionare in scopul organizarii actiunilor
contrarevolutionare" (art. 54/10 si 54/11, Cod Penal al RSS Ucrainene).
La 18 ianuarie 1941, Consfatuirea Speciala a NKVD a URSS l-a condamnat la opt ani de munci corectionale.

Insa, fiind inapt de munca, Petru Sfecla, asa cum dispunea sentinta, a fost expulzat pentru un termen de cinci ani
intr-o zona cu clima severa a URSS - regiunea Krasnoiarsk.
Petru Sfeca a fost reabilitat de Procuratura Generala a RSSM la 20 aprilie 1989.
Prefect si senator de Balti
Efim Popovici s-a nascut la 19 ianuarie 1879, in familia dascalului Leontie, din localitatea Glodeni, judetul
Balti. La 15 ani ramane orfan de ambii parinti. Vinde casa parinteasca si cu banii obtinuti termina, in 1898
scoala normala judeteana. In acel an intra la slujba in administratia de voloste Glodeni, unde se afla 20 de ani,
avansand pana la functia de pisari.
Dupa revolutia din februarie 1917 din Rusia a fost ales
presedinte al cooperativelor de credit si consum din judetul
Balti. Efim Popovici si-a demonstrat optiunea politica inca
in 1917, atunci cand a candidat, alaturi de Ion Pelivan,
Daniel Ciugureanu, Gheorghe Buruiana, Anton Crihan si
alti fruntasi ai vietii publice din Basarabia pe listele
Partidului National Moldovenesc pentru alegerile in
Adunarea Constituanta.
Din 1919 si pana in 1923 a fost membru si presedinte al
filialei din judetul Balti a Partidului National Taranesc. Intre
1923 si 1927 a fost presedintele Partidului National Liberal
din acest judet. Exclus din PNL, in 1930 a aderat la Partidul
Liberal condus de Gheorghe Bratianu.
De patru ori a reprezentat Basarabia in Parlamentul Romaniei. Pentru prima oara a fost ales in 1919, iar in anul
1921 a devenit senator, in ambele cazuri pe listele taranistilor. Pe listele liberalilor a fost ales senator in 1925 si
1927. Din octombrie 1922 si pana in decembrie 1923 a fost prefectul judetului Balti.
La incheierea carierei politice a optat pentru functia de notar public. Din 4 martie 1926 pana in 1940 a fost notar
public in orasul Balti. A mai detinut functia de presedinte al Federatiei bancilor populare ,,Colaborarea" din
judetul Balti.
Activitatea politica desfasurata de Efim Popovici a fost suficienta pentru arestarea lui de catre NKVD, la 16
iulie 1940. A fost invinuit de ,,lupta impotriva clasei muncitoare si a miscarii revolutionare". Dupa trei luni, pe
19 octombrie 1940, dosarul lui a fost trimis la ,,judecata". Consfatuirea Speciala a NKVD a URSS l-a
condamnat, la 26 noiembrie 1940, la opt ani de munci corectionale.
Efim Popovici a fost reabilitat de Procuratura Generala a RSSM la 11 aprilie 1989. Distinctii: Ordinul Coroana
Romaniei in grad de Cavaler (1922); Steaua Romaniei in grad de Ofiter (1922).