Cum este vazut Iisus Hristos in Coran

Alte articole:

Cum este vazut Iisus Hristos in Coran

In viziunea Coranului, ultimul si cel mai mare profet

Globalizarea si implicatiile ei
Intelegerea duhovniceasca a Scripturii
Crima si violenta
Cultura si civilizatie
Intre Beau Dieu si Dumnezeu Urat

al cuvantului lui Dumnezeu a fost Mahomed. Intre

cei care i-au precedat a fost si Iisus. Faptul ca Lumea celor mici:
Mahomed vorbeste deseori despre Iisus Hristos in
Proverbe si
cuvantarile sale devine astfel explicabil. Tonul Povesti si poezii pentru
zicatori
folosit de el este, in general, unul polemic, dar copii

Planse
de
colorat
Ghicitori
polemica sa nu este indreptata impotriva lui Iisus, ci
impotriva crestinilor, pe care Mahomed ii considera responsabili de falsificarea imaginii lui Iisus si
a invataturii sale. Este si motivul pentru care el se considera un fel de salvator al adevaratului
profil si rol al lui Iisus Hristos in istoria mantuirii. Principalul repros facut crestinilor este acela de
a-i fi transformat pe Iisus si pe Fecioara Maria in adevarati "dumnezei".
Desi respinge calitatea de Fiu al lui Dumnezeu pentru Iisus Hristos, Mahomed vorbeste cu mult
respect in Coran despre "profetul" Iisus. Il aminteste in paisprezece capitole ale Coranului, fiind
alaturi de Avraam si Moise intre cele mai des consemnate personaje biblice (vezi H. Risnen,
"Das koranische Jesusbild", p. 87). Mai mult decat atat, in aceeasi viziune coranica, Iisus Hristos
face parte din istoria mantuirii neamului omenesc. Cel mai frecvent, Iisus este numit "fiul Mariei",
care era fecioara. Iosif, logodnicul Mariei, nu este pomenit in Coran. In mod interesant, pericopa
despre vestirea nasterii lui Iisus, facuta de ingerul Gavriil, in centrul careia se afla nasterea din
fecioara, este singurul eveniment complet privind istoria lui Iisus Hristos relatat in Coran (cf. Lc.
1, 26-38).
In sura 19, 30-33, Iisus spune despre Sine: "Eu sunt robul lui Dumnezeu! El mi-a daruit Scriptura
(Evanghelia, n.tr.) si m-a facut profet! Si El m-a binecuvantat, oriunde as fi, si mi-a poruncit
rugaciune si milostenie, cat voi trai, si bunacuviinta fata de nascatoarea mea! Si nu m-a facut pe
mine trufas, nici ticalos! Si pacea fie asupra mea in ziua in care m-am nascut si in ziua in care voi
muri si in ziua in care voi fi adus la viata din nou! " Cel care vorbeste aici este pruncul Iisus, aflat
in leagan (cf. sura 19, 29). Ziua revenirii la viata dupa moarte, conform Coranului, nu inseamna
invierea din morti a treia zi, despre care se vorbeste in Evanghelie, ci invierea de la sfarsitul
lumii, de care vor avea parte toti oamenii. Misiunea de a fi profet ii revine lui Iisus asemenea
altor trimisi ai lui Dumnezeu, cum ar fi Ioan Botezatorul (sura 3, 39) sau altora care au fost ucisi
(sura 4, 155), dar in special Mahomed, socotit cel mai mare profet. Cuvintele rostite de
Mahomed, in continuarea celor spuse de pruncul Iisus, in sura 19, 34, "acesta este Isus, fiul
Mariei! Aceasta este povestea adevarata de care ei se indoiesc!", sunt practic indreptate
impotriva credintei crestine privind dumnezeirea lui Iisus Hristos. Potrivit credintei musulmane,
Iisus este doar fiul Mariei, ci nu Fiul lui Dumnezeu: "Nu se cuvine ca Dumnezeu sa-si atribuie un
fiu!" (sura 19, 35).
In Coran, Iisus este numit de unsprezece ori Hristos (cf. surele 4, 172; 5, 17; 5, 72; 5, 75; 9, 30 si
31), iar de trei ori ca Iisus Hristos (vezi surele 3, 45; 4, 157; 4, 171). Totusi, nici unul dintre aceste
locuri nu lasa sa se inteleaga caracterul de Mesia al lui Hristos. E vorba mai degraba de un nume
propriu, prezent inca de timpuriu in spatiul crestin. Acest fapt se explica prin aceea ca
marturisirea lui Iisus Hristos, respectiv ca Iisus este Hristosul, Mesia, era de o mare importanta,
in special pentru crestinii proveniti din randul iudeilor. In schimb, in spatiul crestinilor proveniti
din randul paganilor, o atare marturisire era uneori ignorata (vezi J. Gnilka, "Bibel und Koran. Was
sie verbindet, was sie trennt", p. 106).
Discutabila din perspectiva coranica este si desemnarea lui Iisus Hristos drept Cuvantul lui
Dumnezeu: "Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, cuvantul Sau pe care El l-a
transmis Mariei si un duh de la El" (sura 4, 171), sau : "O, Maria! Dumnezeu iti vesteste un

cuvant din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa" (Mesia, Iisus, n.tr.), asa cum se afirma in
sura 3, 45. Aceste citate din Coran n-au nimic in comun cu hristologia nou-testamentara despre
Logosul divin, potrivit careia Hristos este intruparea Logosului vesnic al lui Dumnezeu (cf. Ioan 1,
1). Textele coranice fac trimitere exclusiv la puterea creatoare a lui Dumnezeu (cf. sura 3, 39).
Nasterea lui Hristos din fecioara, preluata de Coran din Evanghelia dupa Luca, 1, nu este altceva
decat expresia puterii creatoare a lui Dumnezeu: "Dumnezeu creeaza ceea ce voieste El. Cand El
hotaraste un lucru, El spune doar "sa fie" si el este de indata!" (sura 3, 47). De aceea, in viziunea
lui Mahomed, crearea lui Adam este mai importanta decat nasterea din fecioara a lui Iisus,
pentru ca Adam n-a avut nici tata, nici mama (cf. surele 3, 59; 15, 26-30).
O deosebire esentiala intre traditia coranica si cea nou-testamentara vizeaza, de asemenea,
caracterizarea lui Iisus Hristos. In Evanghelia dupa Luca 1, 32-33, Ingerul Gavriil ii spune
Fecioarei Maria despre Iisus: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul
Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si
imparatia Lui nu va avea sfarsit." Coranul, insa, ignora calitatea de "imparat" spiritual a lui Iisus,
originea sa davidiana, dar in primul rand faptul ca este Fiul lui Dumnezeu. Pentru Mahomed,
Hristos ramane doar un trimis al lui Dumnezeu, care face cunoscuta revelatia lui Dumnezeu, si
nimic mai mult.
De asemenea, Coranul nu aminteste nimic despre activitatea publica a Mantuitorului Hristos. Nu
exista decat doar cateva aluzii sumare si generale. De pilda, in sura 3, 49, Iisus apare in ipostaza
celui care savarseste multe minuni: "Eu plamadesc pentru voi din lut ca un chip de pasare si
suflu asupra sa si se face o pasare vie, cu voia lui Dumnezeu. Si-l voi tamadui pe orb si pe lepros
si-i voi invia pe morti, cu voia lui Dumnezeu." Aceste informatii au fost preluate de Mahomed din
evangheliile aprocrife, care au incercat sa se substituie biografiei evenimentelor din copilaria si
tineretea lui Iisus Hristos (cf. W. Schneemelcher, "Neutestamentliche Apokryphen", I, p. 353).
Cea mai mare contradictie intre Coran si Noul Testament vizeaza filiatia divina a lui Iisus Hristos
si calitatea Sa de Mantuitor al lumii, prin moartea Sa pe Cruce, ambele reprezentand
fundamentul credintei crestine. Coranul nu doar ca respinge cele doua aspecte ale rolului si
rostului lui Iisus Hristos in istorie, ci chiar ii ameninta cu chinurile iadului pe cei ce ar impartasi o
asemenea credinta: "Necredinciosi sunt aceia care spun: "Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!"
Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adorati-L pe Dumnezeu, Domnul meu si Domnul vostru!" Pe
cel care aseaza langa Dumnezeu pe altcineva, Dumnezeu il va opri de la Rai, iar adapostul lui va
fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor" (sura 5, 72); "Credeti, asadar, in Dumnezeu si in
trimisii Sai. Si nu spuneti "Trei"!" (sura 4, 171), se spune in Coran, blamand astfel credinta
crestina in Dumnezeul cel in Treime.
Afirmatiile din Coran privind moartea lui Hristos sunt foarte putine. Oricum, pentru Mahomed,
indiferent daca a avut loc pe Cruce, moartea lui Iisus nu are nici o valoare soteriologica. In
conceptia sa, o astfel de moarte contravine atotputerniciei lui Dumnezeu, Care se afla totdeauna
in apropierea trimisilor Sai si le vine in ajutor: "Adu-ti aminte cand Dumnezeu a zis: "O, Isus! Eu
iti voi da o rasplata imbelsugata, te voi inalta la Mine, te voi mantui de cei care nu cred (evrei,
n.tr.) si ii voi pune pe cei care te-au urmat (apostolii si cei care i-au urmat, n.tr.) peste cei care nu
cred pana in ziua invierii"" (sura 3, 55). Prin urmare, Dumnezeu nu numai ca nu L-a parasit pe
Iisus, dar chiar L-a adus la Sine si L-a eliberat de necredinciosi (cf. sura 4, 158). Controversat
ramane modul in care trebuie inteleasa "rapirea" lui Iisus de catre Dumnezeu, tinand seama de
faptul ca, in Vechiul Testament, Enoh si profetul Ilie au fost ridicati la cer cu trupul. Conform surei
19, 33, Iisus moare ca toti ceilalti oameni, pentru ca la sfarsitul lumii sa invie. Nu este exclus ca,
si de aceasta data, Mahomed sa exprime un punct de vedere inconsecvent.
In fine, este de remarcat si prezenta lui Iisus Hristos la Judecata de apoi, asa cum reiese din sura
4, 159: "Iar in Ziua de Apoi, el (Iisus, n.tr.) va fi martor impotriva lor", adica a tuturor
contemporanilor Sai, amintindu-ne de cuvintele Mantuitorului din Evanghelia dupa Luca 12, 8:
"Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturisi pentru el
inaintea ingerilor lui Dumnezeu."
Pr. Prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU