Aspecte generale privind protectia mediului

In contextul crizei ecologice fara precedent, s-a constientizat importanta deosebita a

protejarii mediului, aceasta devenind o prioritate la nivel national, regional si international.
Incepand cu conferinta ONU privind mediul (Stockholm, 1972), s-a recunoscut ca
problemele mediului sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice in
general. In acest sens, Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare de pe langa ONU a
finalizat o serie de recomandari, una dintre aceste referindu-se la conceptul de dezvoltare
durabila.
Dezvoltarea durabila a fost definita ca fiind acel tip de dezvoltare care asigura
satisfacerea cerintelor generatiilor prezente fara a compromite posibilitatea generatiilor
viitoare de a satisface propriile cerinte.
Ordinea de zi a Conferintei de la Stockholm a cuprins, printre altele:
-

Planificarea si gestionarea asezarilor umane pentru asigurarea calitatii mediului;

Gestionarea resurselor naturale;
Determinarea poluantilor de importanta internationala;
Dezvoltarea si mediul;
Aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu, inclusiv informarea
opiniei publice asupra acestora.

A doua conferinta importanta a ONU pentru mediu si dezvoltare, desfasurata la Rio de

Janeiro (1992) a avut ca scop elaborarea de strategii si masuri care sa contribuie la
combaterea degradarii mediului in toate tarile, in contextul dezvoltarii durabile.
In 2002, la Johannesburg, s-au desfasurat lucrarile celei de-a treia conferinte a ONU
asupra mediului, fiind dedicata dezvoltarii durabile, insa nu s-a ridicat la nivelul celorlalte
doua.
In prezent, cerintele de protectie a mediului trebuie luate in considerare in toate
domeniile de activitate.
Dreptul mediului este un ansamblu complex de norme juridice care reglementeaza
relatiile ce se stabilesc intre oameni privind atitudinea lor fata de mediu, in procesul folosirii
in scopuri economice, culturale si sociale, a componentelor sale naturale si artificiale,
precum si relatiile legate de protectia, consumarea, dezvoltarea lor durabila.
Din aceasta definitie rezulta ca avem de-a face cu o ramura distincta de drept in cadrul
sistemului juridic care cuprinde norme ce reglementeaza o categorie complexa de relatii
interumane, nascuta in procesul utilizarii, consumarii si dezvoltarii mediului si a
componentelor sale, precum si relatiile legate de protectia lor.
Fiecare dintre aceste concepte (utilizare, consumare, protectie, dezvoltare) are
dimensiuni si semnificatii proprii. Utilizarea priveste folosirea componentelor si resurselor
naturale ale mediului de catre om, care trebuie sa fie rationala si in limitele capacitatii de

suport ale acestuia. Consumarea priveste indeosebi mentinerea factorilor naturali si antropici
prin instituirea unor masuri speciale de ocrotire. Dezvoltarea are ca scop asigurarea unor
conditii de viata tot mai bune pentru generatiile prezente si viitoare prin ameliorarea calitatii
factorilor naturali si antropici, precum si prin dezvoltarea valorilor naturale. Protectia
exprima necesitatea prevenirii si combaterii poluarii, a efectelor daunatoare ale fenomenelor
naturale, precum si refacerea elementelor afectate.
Izvoarele dreptului mediului
Particularitati:
-

Toate normele de dreptul mediului sunt imperative;

O parte insemnata din acestea au caracter tehnic, fiind sanctionate pe cale juridica si
constituind o adevarata ordine publica tehnologica.

Constitutia legea fundamentala a Romaniei din 1991 a consfintit la momentul

intrarii sale in vigoare noua ordine politica creata in Romania, in urma revolutiei de la 1989.
Ulterior, in 2003, Constitutia a fost revizuita din necesitatea eliminarii unor imperfectiuni ale
textului, constatate in practica, dar mai ales pentru a permite integrarea Romaniei in
structurile euro-atlantice.
Constitutia Romaniei revizuita consacra pentru prima data la acest nivel recunoasterea
de catre stat a dreptului oricarei persoane la un mediu sanatos si echilibrat, drept cu un
continut complex pentru a carui exercitare statul asigura cadrul legislativ necesar. Corelativ,
PF si PJ le revine indatorirea de a proteja si ameliora mediul.
Consacrarea si garantarea altor drepturi fundamentale, precum dreptul la viata, la
sanatatea fizica si psihica, dreptul de petitionare, dreptul de informare, accesul liber la
justitie, completeaza si imbogatesc dreptul fundamental la un mediu sanatos.
Sub aspect juridic, Constitutia stabileste in sarcina statului 3 categorii de obligatii:
a) Exploatarea rationala, in concordanta cu interesul national, a resurselor naturale;
b) Refacerea si ocrotirea mediului, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
c) Crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.
Art. 44 (7) din Constitutie, stipuland ca dreptul de proprietate obliga la respectarea
sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei-vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, creeaza o adevarata
servitute legala de mediu.
In conformitatea cu modificarile aduse regimului proprietatii publice prin legea de
revizuire a Constitutiei, proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine
statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, facand obiectiv exclusiv al acestora bogatiile
de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de
interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale
platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.

Tratatele si conventiile internationale conform art. 11 (2) din Constitutie, tratatele

ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul intern. Ca urmare, tratatele si
conventiile internationale referitoare la mediu, pe care Romania le-a ratificat sau la care a
aderat, fac parte din dreptul intern si constituie izvoare ale dreptului mediului.
Dintre acestea, mentionam:
-

Conventia privind accesul la informatii, participarea publicului la luarea deciziei si

accesul la justitie in probleme de mediu (Aarhus, 1998) ratificata de Romania prin
legea 86/ 2002;
Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier
(Espoo, 1991) ratificata de Romania prin legea 22/ 2001;
Conventia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industrial (Helsinki, 1992) la
care Romania a aderat prin legea 92/ 2002;
Conventia privind transportul peste frontiere al deseurilor periculoase si a eliminarii
acestora (Basel, 1989) la care Romania a aderat prin legea 6/ 1991.
Reglementari ale UE cu caracter obligatoriu si aplicabilitate directa
-

Regulamentul 66/ 2010 privind eticheta ecologica a UE;

Regulamentul 1013/ 2006 privind transferurile de deseuri;
Regulamentul 1907/ 2006 privind inregistrarea, evaluarea, autorizarea si
restrictionarea substantelor chimice.

TUE
TFUE stabileste ca cerintele de protectie a mediului trebuie integrate in definirea si
punerea in aplicare a politicilor si actiunilor UE, in special pentru promovarea dezvoltarii
durabile. Astfel, politica de mediu reprezinta, in prezent in UE, o politica ce trebuie luata in
considerare in elaborarea si aplicarea celorlalte politici ale UE si ale statelor membre.
Carta Drepturilor Fundamentale a UE stabileste ca politicile UE trebuie sa
prevada un nivel ridicat de protectie a mediului si de imbunatatire a calitatii sale, care sa fie
asigurat in conformitate cu principiul dezvoltarii durabile, asigurarea unui nivel inalt de
protectie si imbunatatire a calitatii mediului, fiind statuata si in TUE.
Tratatul de aderare a Romaniei la UE in acesta, aspectele legate de protectia
mediului ocupa o pondere insemnata.
Legea propriu-zisa reprezinta un izvor frecvent al dreptului mediului (ex: Legea
107/1996, Legea 111/96 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si
controlul activitatilor nucleare, Legea 407/ 2006 a vanatorii si a protectiei fondului cinegetic,
Legea 104/ 2011 privind calitatea aerului inconjurator).