Tragedia Cei apte mpotriva Tebei (467 .Hr.

) fcea parte dintr-o trilogie

care mai cuprindea piesele Laios i Oedip; dintr-o tetralogie, dac adugm
drama satiric Sfinxul. Blestemul azvarlit de Oedip, rege din stirpea osndit de
Erinii a lui Laios, determin grozviile care se petrec. Eteocle i Polinice,
progeniturile lui Oedip, vor plti pentru pcatele tatlui lor, dar, i mai mult nc,
fiindc nefericitul Oedip, cndva, i anatemizase.
Potrivit unei nelegeri ntre cei doi tineri, ei ar fi trebuit s conduc pe rnd
Teba. Dar Eteocle nu respect convenia. i atunci prad unei explicabile frustrri,
Pohnice vrea s-i recucereasc ceea ce el crede a fi, i chiar este, un drept al
su.mpreun cu ali ase comandani de oti, supune cetatea natal unui asalt.
Eteocle i se opune ca un erou i n ncletarea luptei cei doi se omoar unul pe
cellalt. Aprtorul Tebei se profileaz ca o figur pozitiv, dar cu preul uciderii
de frate. Ca la toi tragicii elini, ns, e anevoie s discerni, la personajele peste
care fatalitatea apas, ntre virtute i vinovie. Unde ncepe una i sfrete
cealalt
Npasta a lovit cumplit, nc o dat, neamul acesta ncercat de nenoroc.
Cum s te sustragi? ,,De pacoste, cnd i-o trimite cerul, n-ai scpare. Iar ororile,
ca i gesturile de bravur, continu. Agresorul, Polinice, nclcnd cu intenii
rzboinice glia unde a vzut lumina zilei, va rmne prin decizia autoritilor
tebane nengropat, pedeaps amarnic la vechii greci. De fapt, ar fi trebuit s
rmn nenhumat, numai c una dintre surori, Antigona figur luminoas a
dramaturgiei eline, unde femeia nu prea e privit cu ochi buni se rzvrtete i,
n pofida ameninrilor care pe un altul l-ar fi fcut s renune, i va mplini
datoria omeneasc de a ncredina rnei trupul neinsufleit al lui Polinice.
Accente epice, lirice, dramatice se armonizeaz n aceast tragedie, care a
lsat urme n scrisul lui Ennius, Attius, Seneca, precum i la Shelley i Hugo.