Cunoscut in lumea stiintifica cu denumirea de Canis lupus tundrorum, lupul de tundra traieste la polul nord in zone

unde temperaturile sunt fregvent sub -30 grade Celsius.

Avand in vedere aceste conditii extreme haitele de lupi de tundra sunt nevoite sa parcurga uneori mai mult de 1000
km in cautarea hranei. Cum e foarte posibil ca hrana sa nu se gaseasca timp de mai multe zile (chiar si saptamani
intregi) lupul poate sa consume chiar si 10 kg de carne odata.
Lupul de tundra traieste in grupuri familiare mici si migreaza continuu toamna si iarna. Grupul este condus de o
perechie alfa, ambii avand acelasi rand in cadrul haitei.
Info:
- Fara coada masoara pana la 150 cm.
- Este inalt de pana la 80 cm si cantareste in jur de 80 kg.
- Traieste maxim 7 ani.
- Se hraneste cu reni, cerb polar, elan, leming si iepure arctic.

Oamenii de stiinta au comparat craniile ursilor de la inceputul secolului al XX-lea cu cele din a doua jumatate a
secolului si au descoperit ca animalele s-au micsorat, informeaza BBC.
Studiul, publicat in Journal of Zoology, descrie modificarile in dimensiune suferite de ursii polari, ce ar putea fi legate
de cresterea nivelului de poluare si de micsorarea suprafetei de gheata.

Randunica arctica
Randunica arctica (Sterna paradisaea) este o pasare de mici dimensiuni care, pe langa
coloritul special, se remarca prin faptul ca parcurge in fiecare an distante uriase, de la Polul
Nord la Polul Sud si inapoi! De-a lungul vietii (pasarea are o speranta de viata de peste 30 de
ani), randunica arctica parcurge sute de mii de kilometri si se intoarce intotdeauna in regiunea
natala, oricat de mare ar fi distanta pe care o are de strabatut.

2. Pitulicea boreala
Pitulicea boreala (Phylloscopus borealis) este o alta pasare migratoare care parcurge distante
mari in fiecare an, din zona arctica pana in sud-estul Asiei, unde ierneaza. Simpatica pasare
cu penaj verzui-oliv este specifica "Lumii Vechi", adica supracontinentului care inglobeaza
Eurasia si Africa, si isi duce existenta in cuiburi construite in salcii.

3. Gusa albastra
Gusa albastra (Luscinia svecica) este o pasare arctica al carei tril prezinta o caracteristica
inedita: poate imita sunetele altor specii, inclusiv graiul uman! Pasarea migreaza an de an din
Lumea Veche in Lumea Noua si inapoi si este usor de remarcat printre zapazile arctice
datorita coloritului masculului, prevazut cu pete albastre si rosiatice in zona gatului si a
abdomenului.

4. Fluierarul cu piept galbui

Fluierarul cu piept galbui (Tryngites subruficollis) se distinge de alte pasari arctice datorita
ritualului special de curtare, care implica dansuri elaborate menite sa impresioneze femelele,
cele din urma selectandu-si partenerii in functie de performanta lor.
Fluierarul se imperecheaza in tundra arctica a Americii de Nord si migreaza anual cu
precadere in America de Sud, fiind intalnit adesea pe teritoriul Argentinei.

5. Cufundarul cu cioc alb

Cufundarul cu cioc alb (Gavia adamsii) este cea mai mare specie a familiei cufundarilor si,
daca in sezonul de imperechere penajul sau este negru stralucitor, in afara acestuia coloritul
devine mult mai putin intens (maro deschis). Pe langa penajul superb, cufundarul cu cioc alb
se mai remarca si multumita trilurilor emise, care seamana cu un raset cristalin, in timpul
zilei, respectiv cu un planset, dupa lasarea intunericului. Totusi, trebuie spus ca, in sezonul
rece, pasarea este mai degraba tacuta.
Cufundarul cu cioc alb se imperecheaza in regiunea arctica si ierneaza, de regula, de-a lungul
coastelor Pacificului de Nord si in nord-estul Norvegiei.

6. Eiderul lui Steller

Superbul eider al lui Steller (Polysticta stelleri) este o pasare care poate fi intalnita de-a lungul
coastelor artice din estul Siberiei si al Alaskai. Cea mai mica specie de eider (cu o lungime de
maxim 45 cm), pasarea este amenintata cu disparitia si este, astfel, protejata prin lege.

Unde traiesc?
Renii traiesc in apropiere de Polul Nord pe aproape toate continentele, adica
in Europa, Asia si America, acolo unde exista tundra arctica si padurea nordica
(in Rusia, nordul Chinei, Canada, Alaska si Scandinavia).
Cum arat eu?
Arat precum un cerb mai mic de inaltime, sunt mai grasut si am copitele mult
mai late pentru a nu ma scufunda in terenul care devine mlastinos in
sezoanele calde. Blana mea are firul lung si este deasa dar nu are aspect lanos. Atat femelele cat
si masculii isi pierd coarnele vara. Atunci cand incep sa ne creasca din nou, coarnele sunt moi,
acoperite de piele si blana cu peri scurti. Ulterior insa se intaresc, iar pielea si blana de pe ele cad.
Ce culoare am?
Culoarea blanii este aceasta: gatul si ceafa sunt albicioase-galbui, in timp ce restul corpului este
acoperit de blanita scurta de culoare gri-bej iarna si cafenie vara. Codita este marcata de o dunga
alba ce functioneaza ca un semafor pentru ca ne ajuta sa ne recunoastem intre
noi.
Cat de mare sunt?
Am cam 100 de cm inaltime luata de la ceafa la sol, adica cam cat masoara un
copil de clasa a II-a.
Cat de mult cantaresc?
Cantaresc cam 150 de kg si pot cara aceasta greutate si in ritm de alergare.
Cum este familia mea?
In Europa si Asia traim in grupuri de femele cu puii lor. Aceste grupuri sunt
conduse de o femela mai batrana. In aceste regiuni suntem pe jumatate
domesticiti. Suportam prezenta omului si suntem chiar folositi ca animale
de tractiune, sau pentru carne, lapte si piele. ?n America mai exista si
turme de reni salbatici. Membrii grupului au pozitii fixe in turma chiar si
cand se deplaseaza, intocmai ca si jucatorii dintr-o echipa de fotbal. In interiorul grupului sunt
protejati renii puternici si mamele cu puii lor.
Ce mananc?
Mananc in principal licheni, plante pe care alte rumegatoare nu le prea prefera. Atunci cand
gasesc, ma hranesc si cu ierburi. Lichenii sunt descoperiti si iarna pentru ca noi ii scoatem de sub
gheata si zapada cu coarnele ramificate si cu copitele.

Cum ma apar de dusmanii mei?

FDusmanii mei sunt lupul, ursul, jderul flamanzila, vulpea si toate celelalte carnivorele care traiesc
in zona. Dar si eu sunt alergator foarte bun, si chiar daca fuga este rusinoasa, ea este un mijloc
foarte bun de aparare. De asemenea imi folosesc si coarnele care sunt foarte ascutite si foarte
puternice.
Ce este asa de interesant despre mine?
Suntem singurii din familia noastra la care ambele sexe au coarne si ni le
schimbam in fiecare an. Traim in cele mai nordice zone ale Asiei, Europei,
Americii de Nord. In limba finlandeza ni se spune PORO.
Blana mea groasa retine aerul si ma ajuta sa ma incalzesc dar si sa inot,
are o culoare mai inchisa vara si mai deschisa iarna. Pot alerga mult timp cu 20-25 km/h si sa trag
si o sanie plina dupa mine.

Broasca de padure
Broasca de padure este singurul animal care poate sa supravietuiasca si dupa ce a fost inghetat. Aceste
broaste traiesc la polul nord si pot trai cateva saptamani dupa ce au fost inghetate; acest fapt se
datoreaza prezentei glucozei in sange, care actioneaza ca un antigel.