18/11/2014

FACULTATEA
DE
AUTOMATICA SI
CALCULATOARE

SISTEME DE PRELUCRARE
GRAFICA

Laborator 5

SISTEME DE PRELUCRARE GRAFICA

Laborator 5

Sisteme de particule
Introducere
Sistemele de particule au fost introduse in grafica cu principalul scop de a reprezenta diferite obiecte
ce nu pot fi reprezentate eficient prin geometrie opaca. Obiectele de tip fuzzy, obiectele in care
lumina sufera procese de difuzie si diferite fenomene naturale sunt toate implementabile cu mare
usurinta prin utilizarea sistemelor de particule
Totusi, datorita lipsei de capacitate de reprezentare a unei singure particule, pentru a reprezenta
aceste obiecte este nevoie de un numar foarte mare de particule, de multe ori de ordinul zecilor si
chiar sutelor de mii. De aceea este vital ca particulele sa fie implementate cat mai eficient.

Shader Storage Buffer Objects

Pentru a implementa eficient particulele vom folosi un nou tip de buffer. Shader storage buffer
objects(SSBO-uri) sunt niste tipuri de buffere specifice Shader Model 5 (OpenGL 4.3) ce ofera
flexbilitate foarte mare algoritmilor prin faptul ca permit IO direct in shadere (desi exista restrictii).
Acestea sunt construite ca orice alt buffer cu:
glGenBuffers(1, &buf);
glBindBuffer(GL_SHADER_STORAGE_BUFFER, buf);
glBufferData(GL_SHADER_STORAGE_BUFFER,
data.size()*sizeof(Data),
GL_STATIC_DRAW );

&data[0],

Diferenta cheie fata de celelalte buffere este ca SSBO-urile (Shader Storage Buffer Objects) sunt
legabile la puncte de legatura indexate, astfel:
glBindBufferBase(GL_SHADER_STORAGE_BUFFER,0, buf);

Astfel, pe fiecare punct de legatura (GL_SHADER_STORAGE_BUFFER), pot exista mai multe obiecte
legate. In shader legatura se face in modul urmator:
struct particle{
vec4 position;
vec4 speed;
vec4 iposition;
vec4 ispeed;
};
layout(std140,binding=0) buffer particles{
particle data[];
};

Pagina 2

SISTEME DE PRELUCRARE GRAFICA

Laborator 5

Intai este definit tipul de structura tinut in SSBO iar apoi se definiste legatura prin layout. Pentru a
accesa acest buffer se poate folosi:
vec3 pos = data[gl_VertexID].position.xyz;
vec3 spd = data[gl_VertexID].speed.xyz;

Pentru sincronizare, pe partea de CPU se foloseste:

glMemoryBarrier(GL_SHADER_STORAGE_BARRIER_BIT);

Constructie
Un sistem de particule este construit din doua componente: un set de date ce reprezinta o stare
initiala sau ciclica si un set de reguli urmate de toate particulele. Din punct de vedere al redarii
vizuale particulele urmeaza urmatorul proces:
1. Sunt trimise initial doar ca puncte catre banda grafica, fiecare din particule continand
informatii de tipul pozitie curenta, viteza curenta, samd
2. In vertex shader sunt calculate noile pozitii si viteze, pentru fiecare particula. Rezultatele
sunt scrise inapoi in buffer, direct din shader.
3. Apoi in geometry shader se efectueaza o expansiune, transformand punctul intrat in
geometrie cu coordonate de texturare. Acest lucru se face exact ca imaginea urmatoare, de
obiecei dupa aplicarea transformarii de vizualizare.
4. In fragment shader se textureaza/coloreaza.

NOTE:
particulele sunt in general limitate de bandwidth, cu cat sunt mai multe cu atat sunt mai
multe fragmente ce fac citiri din texturi.
In poza cu laboratorul rezolvat fiecare particula urmareste o ecuatie de aruncare
Daca nu aveti o placa cu Shader Model 5 puteti utiliza transform feedback, un tutorial ok
gasiti aici: http://ogldev.atspace.co.uk/www/tutorial28/tutorial28.html . Fata de varianta cu
SSBO exista o serie de dezavantaje notabile.
Daca doriti sa comunicati intre invocari de shader trebuie sa aveti un mecanism de
sincronizare sau un algoritm in care nu exista race-uri.
Exista mai multe layouturi ca std140, packed sau std430. Mai multe puteti citi in specificatia
OpenGL sau pe scurt in reference: https://www.opengl.org/sdk/docs/man/
Pagina 3

SISTEME DE PRELUCRARE GRAFICA

Laborator rezolvat:

Pagina 4

Laborator 5