Académique Documents
Professionnel Documents
Culture Documents
CUPRINS
1
Electrotehnicǎ
2
3. Circuite electrice de curent continuu
R R R R
ub ub ub ub
ue ue ue ue
2 2 2 2
a) b) c) d)
Fig. 2.2
3
Electrotehnicǎ
u b + u e = R ⋅ i, (2.3)
Dacă pentru acelaşi caz se adoptă convenţia de la generatoare (fig. 2.2,
b), expresia legii conducţiei electrice devine:
−u b + u e = R ⋅ i (2.4)
Pentru sensuri opuse ale t.e.m. şi curentului din latură se pot scrie
următoarele relaţii:
u b − u e = R ⋅ i, (2.5)
dacă se aplică convenţia de la receptoare (fig. 2.2, c) şi
− u b − u e = R ⋅ i, (2.6)
dacă se aplică convenţia de la generatoare (fig. 2.2, d).
În practică se poate adopta oricare din cele două convenţii, rezultatele
obţinute fiind aceleaşi. Se aplică o convenţie sau alta, după cum este mai
avantajos în cazul analizat.
Laturile unui circuit pot fi receptoare, când primesc efectiv energie sau
generatoare, când cedează efectiv energie. Laturile pasive de circuit sunt
întotdeauna receptoare. Laturile active pot fi generatoare, când sensul t.e.m.
şi al curentului coincid sau receptoare, dacă sensul curentului este opus
sensului t.e.m. (de exemplu un acumulator care se încarcă).
Pentru laturile receptoare se adoptă, de regulă, convenţia de la
receptoare, iar pentru laturile generatoare, convenţia de la generatoare,
deoarece puterea la bornele laturii (p=ub⋅i) rezultă astfel pozitivă. De altfel,
caracterul unei laturi se poate stabili în funcţie de convenţia şi semnul
puterii la borne. Aceste precizări justifică denumirile date celor două
convenţii.
4
3. Circuite electrice de curent continuu
ue4 ue2
i4 (p) i2 ub4 (p) ub2
R4 R2
R3 i3
ub3
a) b)
Fig. 2.4
5
Electrotehnicǎ
v∫ ( E + E ) ⋅ dl = v∫
(p)
i
(p)
ρJdl . (2.10)
v∫
(p)
E ⋅ dl = 0 , (2.11)
v∫(p)
Ei ⋅ dl = u e1 − u e2 + u e4 (2.12)
v∫
(p)
ρJdl = ΣR ⋅ i = R1i1 − R 2i 2 − R 3i3 + R 4i 4 . (2.13)
care reprezintă a doua teoremă a lui Kirchhoff, având următorul enunţ: de-a
lungul unui ochi de reţea, suma algebrică a tensiunilor electromotoare este
egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune din laturile ochiului.
La scrierea relaţiei (2.15) se consideră cu semnul (+) tensiunile
electromotoare al căror sens coincide cu sensul de referinţă al ochiului şi cu
semnul (–), în caz contrar. De asemenea, căderile de tensiune Rkik se
consideră cu semnul (+) dacă sensul curentului ik coincide cu sensul de
referinţă al ochiului şi cu (–) în caz contrar.
Teorema a doua a lui Kirchhoff se poate exprima şi în funcţie de
tensiunile la bornele laturilor ubk (fig. 2.4, b).
Asociind sensul de referinţă al tensiunilor la borne cu sensul curenţilor
din laturi după regula de la receptoare şi ţinând seama de forma integrală a
legii lui Ohm pentru laturi active, din relaţia (2.14) se obţine expresia:
u b1 − u b2 − u b3 + u b4 = 0. (2.16)
6
3. Circuite electrice de curent continuu
7
Electrotehnicǎ
R1 R2 R3 i
În figura (2.6)
i
s-au considerat, pen-
tru simplificare trei
ub u1 u2 u3 ub Res rezistoare conectate
în serie. Se pot scrie
următoarele relaţii:
Fig. 2.6
u b = u1 + u 2 + u 3 = R1 ⋅ i + R 2 ⋅ i + R 3 ⋅i ; (2.19)
u b = R es ⋅ i . (2.20)
Din relaţiile (2.19) şi (2.20), rezultă:
R es = R1 + R 2 + R 3 (2.21)
sau, generalizând pentru „n” rezistoare conectate în serie, se obţine:
n
R es = ∑ R k , (2.22)
k =1
8
3. Circuite electrice de curent continuu
ub
i= . (2.25)
R ep
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în unul din nodurile reţelei,
rezultă:
i = i1 + i 2 + i3 (2.26)
şi ţinând seama de relaţiile precedente, se obţine:
1 1 1 1
= + + . (2.27)
R ep R1 R 2 R 3
Această relaţie poate fi generalizată pentru „n” rezistoare conectate în
paralel:
n
1 1
=∑ , (2.28)
R ep k =1 R k
deci, valoarea reciprocă a rezistenţei echivalente este egală cu suma
valorilor reciproce ale rezistenţelor componente. Pentru „n” rezistoare
identice conectate în paralel, se obţine:
R
R ep = (2.29)
n
2.3.3. Transfigurarea reţelelor pasive cu trei borne de acces
Cele mai simple reţele cu trei borne de acces sunt constituite din trei
laturi, conectate în triunghi sau în stea (fig. 2.8).
i1 i1
1 1
R1
R31 R12
R3 0 R2
3 2 3 2
i3 R23 i2 i3 i2
Fig. 2.8
Considerând cunoscute rezistenţele din laturile unei conexiuni se pune
problema determinării rezistenţelor din laturile conexiunii echivalente.
9
Electrotehnicǎ
R 12 (R 31 + R 23 )
= R1 + R 2 . (2.32)
R 12 + R 23 + R 31
Făcând semisuma celor trei relaţii, se obţine:
R 12 ⋅ R 23 + R 23 ⋅ R 31 + R 31 ⋅ R 12
= R1 + R 2 + R 3 . (2.33)
R 12 + R 23 + R 31
Dacă se scad pe rând relaţiile (2.30), (2.31) şi (2.32) din relaţia (2.33),
rezultă relaţiile de transfigurare triunghi-stea:
R 12 ⋅ R 31 R 23 ⋅ R 12 R 31 ⋅ R 23
R1 = ;R2 = ; R3 = (2.34)
R 12 + R 23 + R 31 R 12 + R 23 + R 31 R 12 + R 23 + R 31
10
3. Circuite electrice de curent continuu
G1 (G 2 + G 3 )
G12 + G 31 = (2.35)
G1 + G 2 + G 3
Alte două relaţii similare se por scrie direct prin permutarea indicilor:
G 2 (G 3 + G1 )
G 23 + G12 = ; (2.36)
G1 + G 2 + G 3
G 3 (G1 + G 2 )
G 31 + G 23 = . (2.37)
G1 + G 2 + G 3
Făcând semisuma acestor trei relaţii şi scăzând din ea pe fiecare în
parte, se obţin relaţiile de transfigurare stea-triunghi:
G1G 2 G 2G 3 G 3 G1
G12 = ; G 23 = ; G 31 = , (2.38)
G1 + G 2 + G 3 G1 + G 2 + G 3 G1 + G 2 + G 3
sau în funcţie de rezistenţe, (Ri=1/Gi):
R 1R 2 R R R R
R 12 = R 1 + R 2 + ; R 23 = R 2 + R 3 + 2 3 ; R 31 = R 3 + R 1 + 3 1 . (2.39)
R3 R1 R2
11
Electrotehnicǎ
n
∑u ek
i= k =1
n
, (2.40)
R + ∑ rk
k =1
12
3. Circuite electrice de curent continuu
13
Electrotehnicǎ
ue
ub
R
r
B r R
a) b)
Fig. 2.12
Curentul stabilit în circuit este:
ue
i= , (2.46)
R+r
iar puterea generată de sursă şi primită efectiv de receptorul R are expresia:
R ⋅ u e2
P = R ⋅ i2 = . (2.47)
(R + r) 2
Valoarea maximă a puterii transmise pe la borne receptorului se obţine
punând condiţia:
dP u e2 (r − R)
= = 0, (2.48)
dR (R + r)3
din care rezultă R=r. În concluzie, puterea transmisă pe la borne unui
receptor este maximă dacă rezistenţa acestuia este egală cu rezistenţa internă
a sursei. O astfel de sarcină se numeşte adaptată la sursă.
Puterea maximă este în acest caz:
u e2
Pmax = , (2.49)
4r
iar puterea generată de sursă:
u e2
Pg = U e ⋅ i = , (2.50)
2r
14
3. Circuite electrice de curent continuu
∑i
k∈(a )
k = 0. (2.52)
∑V ( ∑ i
a =1
a
k∈(a )
k ) = 0. (2.53)
uek
În această sumă dublă fiecare curent ik apare de
Vb două ori, fiind multiplicat cu potenţialele nodurilor de la
Fig. 2.13 extremităţile laturii prin care circulă, intervenind o dată
cu semnul (+), când iese din nod, şi altǎ dată cu semnul
(–), când intră în nod. În consecinţă, expresia (2.53) se poate transforma
într-o sumă pe laturi:
l l
∑ i k (Va − Vb ) = ∑ u bk ⋅ i k = 0 .
k =1 k =1
(2.54)
15
Electrotehnicǎ
u bk + u ek = R k ⋅ i k . (2.55)
Se multiplică această relaţie cu ik şi se însumează expresia obţinută
pentru toate laturile reţelei:
l l l
∑ u bk ⋅ i k + ∑ u ek ⋅ i k = ∑ R k ⋅ ik2
k =1 k =1 k =1
(2.56)
∑ u ek ⋅ i k = ∑ R k ⋅ i 2k .
k =1 k =1
(2.57)
16
3. Circuite electrice de curent continuu
−i1 − i 2 + i3 = 0
i1 + i 4 + i6 = 0
− i3 − i 4 − i5 = 0
A doua teoremă a lui Kirchhoff aplicată ochiurilor fundamentale
permite scrierea altor trei ecuaţii independente:
R1 ⋅ i1 + R 3 ⋅ i3 − R 4 ⋅ i 4 = u e1 − u e4
R 2 ⋅ i 2 + R 3 ⋅ i3 − R 5 ⋅ i5 = −u e5
−R 4 ⋅ i 4 + R 5 ⋅ i5 + R 6 ⋅ i 6 = −u e4 + u e5 + u e6 .
Aplicarea teoremelor lui Kirchhoff poate deveni laborioasă, în cazul
unor reţele complexe, datorită creşterii numărului de ecuaţii ale sistemului.
Calculul unor astfel de reţele se simplifică dacă se aplică una din metodele
prezentate în paragrafele următoare.
2.7.2. Metoda curenţilor ciclici
Această metodă permite reducerea numărului de ecuaţii necesare pentru
determinarea curenţilor din laturile unei reţele la numărul de ochiuri
fundamentale „p”, ceea ce conduce la simplificarea calculelor faţă de
metoda teoremelor lui Kirchhoff, deoarece p<l. Această metodă este
17
Electrotehnicǎ
18
3. Circuite electrice de curent continuu
ue1
R2 Circuitul are n=4 noduri, l=6
i1 1
laturi şi p=l–n+1=3 ochiuri
independente. Se atribuie sensuri
R1 i1′ R3 i′2 i2 de referinţă curenţilor din laturi
i4 i3 i5 şi curenţilor ciclici din ochiurile
2 4 independente. Se aplică metoda
R4 3 R5
ue4 ue5 curenţilor ciclici (rel. 2.59),
i′3
i6 ţinând seama de semnificaţia
mărimilor care intervin:
R6 ue6
Fig. 2.15
19
Electrotehnicǎ
∑i
k =1
jk = 0. (2.61)
sau:
n n n
Vj ∑ G jk − ∑ G jk ⋅ Vk = −∑ G jk ⋅ u ejk . (2.63)
k =1 k =1 k =1
în care:
n
G′jj = ∑ G jk (j≠k) reprezintă suma conductanţelor laturilor care
k =1
concură în nodul j;
G′jk = G jk este suma conductanţelor laturilor care leagă direct nodurile j
şi k;
n
i′scj = −∑ G′jk ⋅ u ejk reprezintă suma curenţilor de scurtcircuit a laturilor
k =1
care concură în nodul j. Pentru latura j-k curentul de scurtcircuit este
(isc ) jk = G jk ⋅ u ejk .
Se observă că dacă sensul sursei de t.e.m. uejk este de la nodul j spre
nodul k, curentul de scurtcircuit al laturii j-k se consideră cu semnul (–) în
suma curenţilor de scurtcircuit, iar dacă sensul sursei este spre nodul j,
curentul de scurtcircuit corespunzător este pozitiv, fiind injectat în nodul j.
Considerând nodul „n” ca nod de referinţă pentru potenţiale (Vn=0),
forma generală a sistemului de (n-1) ecuaţii independente pentru
determinarea potenţialelor la noduri este următoarea:
20
3. Circuite electrice de curent continuu
′ ⋅ V1 − G12
G11 ′ ⋅ V2 − ... − G1,n
′ −1 ⋅ Vn −1 = i′sc1
−G′21 ⋅ V1 + G ′22 ⋅ V2 − ... − G ′2,n −1 ⋅ Vn −1 = i′sc2
(2.65)
#
−G′n −1,1 ⋅ V1 − G′n −1,2 ⋅ V2 − ... + G′n −1,n −1 ⋅ Vn −1 = i′sc,n −1
Prin rezolvarea acestui sistem se obţin potenţialele celor (n-1) noduri,
după care se determină curenţii din laturi, aplicând corespunzător legea lui
Ohm (rel. 2.60).
Exemplul 2.3. Să se rezolve circuitul din figura 2.17, prin metoda
potenţialelor la noduri.
u Circuitul are n=3 noduri, l=5 laturi şi
R1 i1 e1
p=l-n+1=3 ochiuri independente.
Se consideră nodul 3 ca punct de
1 i2 2
referinţă pentru potenţiale (V3=0).
R2 ue2 Aplicând metoda potenţialelor la noduri
R3 se obţin relaţiile:
R4 ue5
i3 ′ ⋅ V1 − G12
G11 ′ ⋅ V2 = i′sc1
ue3
i4 −G′21 ⋅ V1 + G′22 ⋅ V2 = i′sc2
R5 i5
în care:
3 V3=0
1 1 1 1
′ =
G11 + + + ;
Fig. 2.17 R1 R 2 R 3 R 4
1 1 u u u u u u
′ = G′21 =
G12 + ; i′sc1 = e1 − e2 − e3 ; i′sc2 = − e1 + e2 + e5 .
R1 R 2 R1 R 2 R 3 R1 R 2 R 5
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii se obţin valorile potenţialelor V1 şi
V2. În final se calculează curenţii din laturi (rel. 2.60):
V2 − V1 + u e1 V = V2 + u e2
i1 = ; i2 = 1 ;
R1 R2
V1 + u e3 −V −V2 + u e5
i3 = ; i 4 = 1 ; i5 = .
R3 R4 R5
Observaţie: Dacă circuitul din figura 2.17 s-ar fi rezolvat prin metoda
teoremelor lui Kirchhoff, ar fi rezultat un sistem de l=5 ecuaţii, iar prin
metoda curenţilor ciclici s-ar fi obţinut un sistem de p=3 ecuaţii, deci pentru
circuitul analizat metoda potenţialelor la noduri este cea mai potrivită
deoarece conduce la sistemul cu numărul minim de ecuaţii.
21
Electrotehnicǎ
i1 i3 i2
ue1 R3 ue2
a)
R1 R2 R1 R2
b) c)
Fig. 2.18
În figura 2.18, b şi c sunt reprezentate schemele corespunzătoare
situaţiilor în care acţionează în circuit câte o singură sursă.
Se rezolvă circuitul din figura 2.18, b.
u e1 R3 u e1 ⋅ R 3
i11 = ; i 21 = i11 ; i 21 = .
R2 ⋅ R3 R + R R R + R R + R R
R1 + 2 3 1 2 2 3 3 1
R2 + R3
În mod similar se obţine:
u e1 ⋅ R 2
i31 = .
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1
În continuare se rezolvă circuitul din figura 2.18, c.
u e2 R3
i 22 = ; i12 = i 22 ⋅ ;
RR R1 + R 3
R2 + 1 3
R1 + R 3
u e2 R 3 u e2 R1
i12 = ; i32 = .
R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1 R 1R 2 + R 2 R 3 + R 3 R 1
22
3. Circuite electrice de curent continuu
23
Electrotehnicǎ
A iAB
(fig. 2.20), la care se conectează o latură pasivă,
având rezistenţa R.
Ra uAB
R Teoremele generatoarelor echivalente arată că
reţeaua activă considerată admite două scheme
echivalente şi anume:
B - schema generatorului echivalent de tensiune;
Fig. 2.20 - schema generatorului echivalent de curent.
2.7.6.1. Teorema generatorului echivalent de tensiune
(Thévenin-Helmholtz)
Conform acestei teoreme, curentul iAB, debitat de o reţea liniară activă
într-o rezistenţă R, conectată la bornele sale (fig. 2.20) este egal cu raportul
dintre tensiunea uAB0 de mers în gol la bornele A şi B (latura AB întreruptă)
şi suma dintre rezistenţa exterioară R şi rezistenţa echivalentă RAB0 faţă de
bornele A şi B ale reţelei pasivizate.
Pentru demonstrarea acestei teoreme, în schema din figura 2.20 se
înseriază în latura exterioară AB, două surse având aceeaşi t.e.m.,
u′e = u′′e = u AB0 dar de sensuri contrare. Se obţine schema echivalentă din
figura 2.21, a (acţiunea celor două surse se anulează reciproc). Conform
teoremei superpoziţiei schema din figura 2.21, a poate fi descompusă în alte
două scheme (fig. 2.21 b şi c).
A iAB A i′AB = 0 A i′′AB
B B B
u ′e u ′′e u ′e = u AB0 u ′′e = u AB0
a) b) c)
Fig. 2. 21
Se poate demonstra că în schema din figura 2.21, b, curentul i′AB prin
latura exterioară este nul. Dacă se deconectează latura exterioară de la
bornele reţelei active Ra, aceasta funcţionează în gol, tensiunea la bornele
sale AB fiind uAB0. În acelaşi timp la bornele laturii exterioare tensiunea
este tot uAB0 şi curentul i′AB = 0 Prin conectarea laturii exterioare la bornele
AB tensiunea rămâne uAB0, iar curentul i′AB va fi în continuare nul.
În schema din figura 2.21, c reţeaua este pasivizată, în circuit acţionând
numai sursa cu t.e.m. u′′e = u AB0 . Curentul i′′AB se calculează în mod simplu,
obţinându-se expresia:
24
3. Circuite electrice de curent continuu
u′′e u AB0
i′′AB = = , (2.67)
R + R AB0 R + R AB0
în care RAB0 este rezistenţa echivalentă faţă de bornele A şi B a reţelei
pasivizate.
Aplicând teorema superpoziţiei referitoare la curentul din latura AB,
rezultă:
i AB = i′AB + i′′AB = i′′AB (2.68)
deoarece i′AB = 0 sau
u AB0
i AB = . (2.69)
R + R AB0
Această relaţie reprezintă teorema generatorului echivalent de tensiune;
ea coincide formal cu expresia curentului debitat de un generator, având
t.e.m. uAB0 şi rezistenţa interioară RAB0, pe o rezistenţă exterioară R
A iAB (fig. 2.22).
În concluzie, teorema generatorului
ue=uAB0 echivalent de tensiune stabileşte că o reţea
uAB liniară şi activă poate fi înlocuită în raport cu
R
ri=RAB0 două borne printr-un generator echivalent de
tensiune, având t.e.m. u e = u AB0 şi rezistenţa
B
interioară ri = rAB0 .
Fig. 2.22
i3
R1 R2 R1 R2
R3 uAB0 R1 R2
ue1 ue2 ue1 ue2
B B B
a) b) c)
Fig. 2.23
Pentru determinarea tensiunii de mers în gol uAB0 se consideră schema
din figura 2.23, b.
25
Electrotehnicǎ
26
3. Circuite electrice de curent continuu
1 i ABsc
u AB = ⋅ ;
G ⎛1 1 ⎞
G AB0 ⎜ + ⎟
⎝ G G AB0 ⎠
i ABsc
u AB = . (2.72)
G + G AB0
Această relaţie reprezintă teorema generatorului echivalent de curent.
A i Se poate demonstra că aceeaşi cădere
de tensiune se produce pe rezistenţa
i’
exterioară R, dacă aceasta este conectată
ig=iABsc gi=GAB0 uAB R la bornele unui generator de curent, care
debitează un curent constant iABsc şi are o
conductanţa interioară gi=GAB0 (fig.
B 2.24). Pentru schema din figura 2.24 se
Fig. 2.24 pot scrie următoarele relaţii:
ri G i ABsc
i = i ABsc = i ABsc ; u AB = R ⋅ i = , (2.73)
R + ri G + G AB0 G + G AB0
identică cu relaţia 2.72.
În concluzie, teorema generatorului echivalent de curent stabileşte că o
reţea liniară activă poate fi înlocuită în raport cu două borne printr-un
generator echivalent de curent care debitează curentul constant iABsc şi are o
conductanţa interioară în paralel, gi=GAB0.
Exemplul 2.7. Să se determine căderea de tensiune pe rezistenţa R3 (fig.
2.25, a) prin metoda generatorului echivalent de curent.
A i1 A i2 A
R1 R2 R1 iABsc R2
R3 uAB R1 R2
ue1 ue2 ue1 ue2
B B B
a) b) c)
Fig. 2.25
Se determină curentul de scurtcircuit la bornele A, B (fig. 2.25, b):
u e1 u e2
i ABsc = i1 + i 2 = + .
R1 R 2
27
Electrotehnicǎ
28