INTERFERENTA SI

DIFRACTIA LUMINII
DINU BOGDAN
DRAGU CLAUDIU

Introducere
Este o radiaie electromagnetic transversal i n
acelai timp un ansamblu de fotoni. Efectele
fiziologice luminoase sunt produse de
componenta electric din unda electromagnetic
luminoas.

Interferenta si difractia luminii sunt doar doua

fenomene luminoase din cele 9 existente.

INTERFERENTA LUMINII

Interferena (n spectrul vizibil) este fenomenul de suprapunere a

dou sau mai multe unde coerente ntr-o anumit zon din spaiu
ducnd la obinerea unui tablou staionar de maxime i minime
de interferen. Pentru a obine un fenomen de interferen
staionar, undele trebuie s aib aceeai frecven i s fie
coerente, adic s aib o diferen de faz constant.

Pentru a obtine un fenomen de interferenta stationara, undele

trebuie sa aiba aceeasi frecventa si sa fie coerente, adica sa aiba o
diferenta de faza constanta.

Undele coerente sunt undele ntre care exista relatii constante n

timp ( diferenta de faz, amplitudinea), iar fenomenul de interferenta
se poate observa tot timpul.
De gradul de coerenta al undelor care interfera depinde stationaritatea
si contrastul tabloului de interferenta.

Metode de obtinere a undelor

coerente cunoscute

Obtinerea undelor coerente pentru realizarea interferentei se

face separand din fluxul luminos emis de o sursa monocromatica
douafascicule de lumina care ulterior se suprapun din nou in zona
de interferenta. In acest scop se utilizeaza numeroase
dispozitive, care se ncadreaza n doua metode:

- metoda divizarii frontului de unda ( exemplu: dispozitivul lui

Young)

- metoda divizarii amplitudinii (exemplu: lama cu fete plan

paralele)

Interferena nelocalizat
-dispozitivul lui Young
r1

S1
S

r2
S2

sursa de lumin S
paravan cu dou fante care constituie dou surse punctiforme de lumin S 1i S2
care sunt n faz, deoarece provin din acelai front de und
fasciculele provenite de la sursele coerente, S1i S2, se suprapun pe un ecran,
producnd franje de interferen

Interferena localizat lama cu

fee plan paralele

Un fascicul de lumin poate fi divizat, n dou fascicule coerente,

cu una sau mai multe suprafee reflecttoare, de pe care o parte
din lumin se reflect, iar alt parte se transmite.
Mersul razelor de lumin ntr-o lam plan paralel
S

E
D

i
A

n
B

Experimentul lui Young

Thomas Young
(1773-1829)

lumin solar

n 1801, Thomas Young a demonstrat natura ondulatorie a luminii.

Deoarece nu avea la dispoziie surse de lumin coerent (lasere), ci
numai lumin solar obinuit, trebuia s inventeze un mod de a produce
dou surse de lumin coerente, care s poat interfera.

DIFRACTIA LUMINII

Daca lumina s-ar propaga sub forma unor raze rectilinii, ar trebui ca umbra
unui corp opac iluminat cu un fascicul de raze paralele, sa fie net delimitata
iar trecerea de la umbra (0%) la lumina (100%) sa se faca brusc.
In realitate, trecerea nu este catusi de putin brusca! Zona intunecata incepe
sa se lumineze treptat, inca inainte de linia de proiectie geometrica a
corpului opac.
Iar in zona de proiectie geometrica a regiunii luminate, apar o serie de zone
alternativ mai intens si respectiv mai slab luminate.

Difracia: este un fenomen complex, de compunere coerent a radiaiei

provenit de la mai multe surse din spaiu.
n esen ea reprezint ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a
luminii, fenomene care apar la propagarea sa ntr-un mediu cu caracteristici
eterogene
foarte pronunate.

n esen, att difracia, ct i interferena, sunt fenomene de compunere

coerent a radiaiei; deosebirea dintre ele este mai mult de natur teoretic
i
este dat n principal de ntinderea spaial a surselor de la care provine
radiaia.

Difractia este importanta in fotografie deoarece apare la trecerea

luminii printr-o fanta si anume diafragma obiectivului. In studiul
difractiei, modelul experimental este chiar un obiectiv
diafragmat. O sursa de lumina So, aflata in focarul lentilei L1,
determina producerea unui fascicul de raze paralele care
traverseaza o fanta D (diafragma) cu o deschiderea d. O a doua
lentila, L2 proiecteaza imaginea pe un ecran E. Conform
principiului lui Huygens, diafragma devine sursa secundara de
lumina si emite raze in toate directiile.

Efectele difractiei pot fi usor

observate in viata de zi cu zi. Un
astfel de exemplu il reprezinta
banda spirala cu spatiere foarte
mica, de pe un CD sau DVD, ce
se comporta ca o retea de
difractie, formand imaginea unui
curcubeu in directia discului.

Difractia atmosferica produsa de

particulele fine pot cauza aparitia
unui inel stralucitor in jurul unei
surse de lumina puternice, ca
soarele sau luna. Toate aceste
efecte sunt consecinte ale faptului
ca lumina este o unda.