Cicero a alcatuit o opera imensa.

Se pot distinge n primul rnd discursurile ciceroniene n

numar de 58, care reprezinta o fericita armonizare ntre talentul nativ, (ingenium), cultura vasta
(doctrina) si practica forului (usus forensis). Discursurile acopera o perioada de 38 de ani (81-43
. Hr.) de activitate retorica pusa n slujba cetateanului si a cetatii, "de la interesul sau nevoia
carora niciodata nu m-au sustras odihna, placerea sau somnul" (Pro Archia poeta, VI, 12). ntre
aceste discursuri se disting : In Verrem (mpotriva lui Verres) - o serie de sapte discursuri tinute
n 70 .Hr. mpotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei (73-70 .Hr.), care era
acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave si malversatiuni n timpul guvernarii Siciliei; se remarca
de asemenea In Catilinam (mpotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuv
ntari ciceroniene pronuntate mpotriva lui L. Sergius Catilina, dupa descoperirea conspiratiei
acestuia mpotriva republicii; celebre sunt si cele 14 discursuri pronuntate mpotriva lui
Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea sa urmeze politica lui Caesar.
Cicero s-a remarcat si ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre parintii oratoriei
antice. n tratatele sale, el face o incursiune n istoria oratoriei antice si o analiza a
principalelor curente retorice care aveau adepti n epoca sa (aticismul si asianismul), dezbat
nd problema formarii oratorului si a functiei sale n societate; oratorul ideal (orator summus et
perfectus) este, n conceptia lui, prototipul omului si cetateanului desavrsit, o personalitate
complexa. El si materializeaza ideile n tratate numeroase, dintre care sunt demne de
amintit: De oratore libri tres (Trei carti despre orator) - tratat alcatuit n 55 . Hr., dedicat lui
Quintus, fratele sau si redactat sub forma unui dialog ntre celebritatile forului roman Crassus si
Marcus Antonius (omonim al generalului); Partitiones oratoriae (Diviziunea partilor artei elocintei)
alcatuit n 54 .Hr., un adevarat manual de retorica n forma dialogala ntre Cicero-tatal
si fiul sau Marcus; deosebit de valoroase sunt si alte doua lucrari ca Brutus, scris n 46 .Hr.,
n care Cicero si proclama idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor scolilor retorice,
opunndu-se curentului aticist, prea simplu si sobru, care aparuse la Roma ntre 51-50 .Hr.
si tratatul Orator, unde Cicero si apara din nou idealul sau retoric moderat, amenintat de
influenta crescnda a aticismului. Cicero are, de asemenea, o deosebita pasiune pentru filosofie,
insuflata, dupa propria-i marturie, de reprezentantii principalelor doctrine din acea vreme
(epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care i audiase la Roma sau n Grecia, cu unii
dintre ei pastrnd relatii chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus si Posidonius, academicienii
Philon si Antiochos).
Cicero se va dedica ntru totul filosofiei dupa anul 56 .Hr., cnd, dezamagit de situatia
politica, cauta un rost al existentei sale n scris, propunndu-si sa dea Romei o literatura
filosofica proprie, n masura sa o elibereze de sub tutela spirituala a Greciei. Opera sa filosofica,
chiar daca nu reprezinta un corpus doctrinar, trebuie apreciata pentru adaptarea modelelor filosofiei
grecesti la spiritualitatea si mentalitatea romana si, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic
latin, la crearea caruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre lucrarile sale cu caracter filosofic,
merita mentionate: De republica (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de
guvernare si a calitatilor conducatorului ideal; De legibus (Despre legi) - tot un dialog politic pe
tema legislatiei si a tipului ideal de constitutie; De natura deorum (Despre natura zeilor) - scriere
pe tema existentei si esentei divinitatii; De divinatione (Despre divinatie) - abordnd tema
divinatiei ca har si arta a prezicerii viitorului; si n sfrsit De fato (Despre destin) - o expunere
asupra problemei destinului.
Cicero are si o vasta corespondenta (peste 800 de scrisori) scrisa ntre anii 68 si 43 .Hr., care
este n acelasi timp un dosar intim al scriitorului si o adevarata fresca a vietii Romei din vremea
sa. Omul Cicero ni se descopera aici cu o surprinzatoare sinceritate prin atitudinile politice si civice,
prin viata zilnica din for sau din familie