Vous êtes sur la page 1sur 6

TITUS PETRONIUS NIGER

Primul romancier al literaturii latine este autorul unei fresce autentice a societatii si
moravurilor din secolul I p. Chr.Opera sa din care s-au pastrat doar 141 de capitole,
intitulata Satyricon, prezinta personaje si obiceiuri specifice epocii neroniene. Autorul
nu analizeaza fenomenul social ci observa realitatea prin ochii personajelor cu scopul de
a contura o anumita viziune despre lume, de a medita asupra conditiei umane aflata in
cautarea unui cod al existentei.
Titlul romanului este un plural grecesc Satyricon liber ce trimite la termenul de satura
care initial insemna amestec.Subiectul romanului este unul simplu si-l prezinta pe
tanarul intelectual , vagabond Encolpius, in postura de student de ocazie ce reproba
ruperea retoricii de viata, artificialitatea temelor si stiluilui precum si decadenta
culturii.El obseva fuga din scoala a prietenului sau Ascyltos si-l descopera la usa unui
legionar. In continuare sunt prezentate aventurile celor doi pe un ton extravagant; ei se
cearta pentru prietenul lor Giton, micul favorit al lui Encolpius; incearca sa vanda intr-o
piata o manta furata, sunt tarati cu forta la o orgie organizata de o preoteasa a zeului
Priap. Peripetiile acestui capitol au fost numite de cercetatorii moderni Aventurile lui
Encolpius.
Urmeaza apoi episodul principal al romanului Cena Trimalchionis-Banchetul lui
Trimalchio. Encoplpius, Ascyltos si Giton sunt invitati la ospatul dat de Trimalchio,
bogat libert, un batran chel, strident imbracat care se joaca cu mingea printre copii.
Encolpius descrie banchetul, casa gazdei sale, obiceiurile, extravagantele, mesenii,
scenele ridicole, diferitele feluri de mancare ,diversele intamplari ce au loc in timpul
cinei.Cand Trimalchio se imbata povesteste cum a facut cariera, isi insceneaza
inmormantarea iar Encolpius si prietenii sai fug de la banchet.
Atreia parte a romanului a fost numita Aventurile lui Eumolpus. Ascyltos fuge cu Giton
si se imprieteneste cu batranul poet ratacitor Eumolpus, maniac al versificarii. Cei trei se
vor imbarca pe un vas care va naufragia, scapati ei ajung in orasul Crotona din sudul
Italiei, unde exploateaza lacomia numerosilor vanatori de testamente. Eumolpus, se da
drept mare bogatas, fara copii, nedecis cui sa lase averea iar ceilalti trec drept sclavii sai.
In aceasta suita de aventuri se poate lesne deduce amprenta unor clisee ale romanului
grec cum ar fi calatorii pe mare, furtuni, intalniri neprevazute, scene de gelozie, dispute
intre hoti, lipseste doar atacul piratilor.Cuplul Encolpius Giton corespunde cuplurilor
centrale din romanul grec: baiatul frumos ca Apollo iar fata frumoasa ca Afrodita.
Parodic se regaseste chiar si divinitatea ofensata si dornica de razbunare din romanul
grec. Nu e Eros ci Priap, o dvinitate inferioara, mai populara.Apare deci intentia evidenta
de a parodia, de a contesta comic industria romanului grec serios.
Satyricon este un veritabil roman de moravuri ce prezinta o galerie de personaje grotesti
ce ilustreaza trasaturile unor categorii sociale specifice: sarlatanul imbogatit, viclean,
prosti si infatuati, pungasi de rand ,intelectuali declasati, matroane desfranate, curtezane
si proxeneti.Toti acestia misuna in casele noilor imbogatiti, in scoli, in taverne in hanuri
sau targuri.Sub ochii cititorilor apare un urias mecanism social al carui mister se
descifreaza lent, un mecanism omolog dar nu identic cu cel real. Fantezia, efervescenta
romancierului pleaca de la documentarea asupra realitatii sociale dar o exagereaza, o
caricaturizeaza cu o virtuozitate exceptionala.El nu a fost un analist ci un observator, nu
a patruns misterul social ci a construit misterul social ca un dat , nu ca un rezultat.Dar
exista si exceptii remarcabile cum ar fi prezentarea ascensiunii libertilor, analiza situatiei
din scolile de retorica. Libertii se straduiesc sa-si valorifice glorios propria conditie, ei nu
se sfiesc sa-si dezvaluie originea lor umila, declara ca nu originea conteaza ci banul si
capacitatea de a reusi in viata. Libertii apara pe Trimalchio de ironiile oamenilor nascuti
liberi. Acesta etaleaza un lux strident si se straduieste sa castige simpatia aristocratilor de

vita; libertii ii dispretuiesc pe intelectuali dar vor sa para cultivati, ceea ce semnifica
faptul ca tot ii apasa statutul social, ii anima dorinta de a parveni in straturile superioare
si elocventa esre in acest sens cariera lui Trimalchio: din tanar sclav pletos, adus din Asia
el ajunge succesiv intendent, latifundiar, apoi comerciant si in final latifundiar-camatar.
Toti libertii de la masa lui Trimalchio sunt vanitosi, egoisti, meschini, stapaniti de setea
de inavutire; singura lor dimensiune umana este dragostea paterna, isi iubesc profund
copiii si au grija ca acestia sa nu cunoasca umilinta lor.
Petronius incearca sa stabileasca nu numai aspectul moral si intelectua al educatiei
dobandite in scoli, educatie dezastruoasa cu profesori incompetenti si amorali dar
analizeaza si cauzele si ofera chiar unele remedii.Prin intermediul banchetului autorul
sugereaza efortul grotesc al familiilor fruntase din Italia de a mima viata rafinata, de lux
dusa de aristocratii din Roma, iar esecul acestei imitatii este insistent subliniat.Nu apare
in roman exprimata optiunea politica a autorului, regimul era autoritar, dar apar unele
aluzii la persoane politice, Trimalchio ar putea fi Pallas, libert atotputernic la curtea lui
Claudius si favorit al imparatesei Agrippina.
In subtextul romanului apare o etica, o anume filosofie, anumite principii epicureice,
proclama carpe diem.Stilul de viata prezent in roman poate duce la esec, nu se stie
sfarsitul romanului dar chiar daca Encolpius isi regasea un anume echilibru final, drumul
sau se desfasoara intr-un mediu damnat si este presarat de nenumarate esecuri, un esec ce
se acumuleaza ,care duce la degradarea personajului.De alfel, toate personajele se
convertesc in antieroi, dar pesimismul autorului se opreste in pragul tragicului si adopta
deliciile rasului.
Infrastuctura romanului supratextul-nu rezida intr-o conventionala razbunare a lui
Priap ci in cautarea unui cod al existentei pe masura cunoasterii lumii, a placerilor
simple.Personajele lui Petronius si mai ales Encolpius, colinda frenetic lumea, isi cauta
un stil de viata ,se desfata si sufera de pe urma trairii interioare a clipei prezente.Fresca
moravurilor este conturata de personaje care isi cauta un stil de viata, observa realitatea,
sunt definite de propria lor conduita. Au spontaneitate dar si complexitate fiind supusi
progresiei psihologice. Personajul central este Trimalchio nume semnificativ,tri- de trei
ori , malchio-prost, infatuat.Portretul fizic evidentiaza trasaturile morale, reliefand astfel
grotescul personajului., iar caracterul este evidentiat prin limbaj si fapte.:
-e pseudo cult-nu stie latina corecta, face confuzii grosolane
-se proclama patriot
-face aprecieri de literatura comice, confuzii literare si mitologice
-viciul lui fundamental e lipsa de guist si de masura, ipocrizia , laudarosenia
Este un roman al condiitei umane, evidentiaza limitele omenescului in inteligenta sau
prostie, un roman in care descrierea se combina cu naratiunea, tragedia devine
melodrama, umorul are gama larga realizat prin hiperbole burlesti, calambururi,
ironii,expresii familiare si proverbiale, cuvinte triviale, apare parodia.
I
In aditu autem ipso stabat ostiarius prasinatus, cerasino succinctus cingulo,
atque in lance argentea
pisum purgabat. Super limen autem cavea pendebat aurea in qua pica varia
intrantes salutabat.
Ceterum ego, dum omnia stupeo, paene resupinatus crura mea fregi. Ad sinistram
enim intrantibus non
longe ab ostiarii cella canis ingens, catena vinctus, in pariete erat pictus superque
quadrata littera scriptum:
CAVE CANEM. [...] Erat autem venalicium cum titulis pictis et ipse Trimalchio
capillatus caduceum tenebat

Minervamque ducente Romam intrabat. Hinc quemadmodum ratiocinari didicisset,


deinque dispensator
factus esset, omnia diligenter curiosus pictor cum inscriptione reddiderat.
(Satyricon, 28, 29)

Chiar la intrare sttea un portar mbrcat n verde i ncins cu o cingtoare de


culoarea cireii: el cura
mazre ntr-o farfurie de argint. Deasupra pragului atrna o colivie aurit din care
o coofan blat saluta
pe cei ce intrau.
Tot minunndu-m de toate, a fost ct pe ce s cad pe spate i s-mi rup
picioarele. Cci la stnga
intrrii, nu departe de odaia portarului, era pictat pe perete un dulu uria pus n
lan. Deasupra se scrisese
cu litere mari: Cine ru. [...] Era acolo pictat un trg de sclavi cu inscripii puse
pe tbliele purtate de ei
la gt; nsui Trimalchio, cu cretetul nc acoperit cu plete, intra n Roma, innd
caduceul n mn; l
cluzea Minerva. Cum nvase Trimalchio s socoteasc, cum ajunsese
intendent, toate le redase cu
srguin, mpreun cu lmuriri scrise, un pictor miglos.
In textul dat prin ochii lui Encolpius autorul surprinde opulenta, prostia si viata exorbitant
de luxoasa.Trrimalchio, un sclav eliberat si imbogatit devine infatua tsi pe frontispiciul
casei pune sa i se zugraveasca propriul chip, purtand caduceum , simbolul lui Mercur,
zeul comertului, in semn de respect pentru cel care-i ocrotea negustoria . De asemenea
pe aceasta fresca si-a pictat intrea ga activitate de negustor, de la primele calcule
sovaielnice pana la satutul de mare comerciant.Pe langa bagheta lui Mercur mai apare
simbolul stiintei si al intelepciunii, zeita Minerva, ca o aluzie la iscusinta lui in arta
comertului.
Trimalchio nu se rusina cu originea lui umila dovada targului de sclavi pictat-venaliciumaparand el insusi in momentul venirii la Roma, pletos-capillatus- ca orice sclav, dar
insotit de insemnele viitorului sau noroc.Noua conditie este evidentiata de imaginea
cainelui de pe mozaicul de la intrare insotita de inscriptia cu litere mari quadrata- cave
canem-un avertisment ca in orice casa din lumea buna pe care parvenitul o
imita.Invitatii sunt uimiti de opulenta expusa chiar de la intrarea in casa-in auditu-;
cuvintele cheie care anunta bogatia sunt nuantate prin epitete metaforice prasinatus,
cerasino, sau descriptive argenta aurea, varia evidentiate cu ajutorul chiasmuluiostiarius prasinatuscerasino cingulo, sau a hyperbatonului cavea aurea

.II
In his eramus lautitiis, cum Trimalchio ad symphoniam allatus est, positusque
inter cervicalia
munitissima expressit imprudentibus risum. Pallio enim coccineo adrasum
excluserat caput, circaque
oneratas veste cervices laticlaviam immiserat mappam fimbriis hinc atque illinc
pendentibus. Habebat
etiam in minimo digito sinistrae manus anulum grandem subauratum, extremo
vero articulo digiti sequentis
minorem, ut mihi videbatur, totum aureum, sed plane ferreis veluti stellis
ferruminatum. Et ne has tantum
ostenderet divitias, dextrum nudavit lacertum armilla aurea cultum et eboreo
circulo lamina splendente
conexo. (Satyricon, 32, 2-4)
Ne aflam n mijlocul acestor minunii, cnd s-a artat nsui Trimalchio, nsoit de
muzic i,
aezndu-se ntre nite perne foarte groase, ne-a fcut s rdem nesbuit. Capul
lui ras ieea dintr-o

manta stacojie; n jurul gtului, deja ngreunat de mbrcminte, i pusese un


fular cu o dung lat i cu
ciucuri care atrnau ici i colo. Mai mult dect att, n degetul cel mic al minii
stngi purta un inel mare,
puin aurit, i, la ultima ncheietur a degetului urmtor, unul mai mic. Dup cte
mi se prea mie, acest
inel era n ntregime fcut din aur, dar ncrustat cu stele de fier. i, ca s nu ne
arate numai aceste bogii,
i-a dezgolit braul drept, mpodobit cu o brar de aur i cu un cerc din filde,
nchis ntr-o plac
strlucitoare.
Lipsit de maniere Trimalchio isi alege cel mai de seama loc la masa-primus-, rezervat
de regula celui mai distins oaspete, sub pretextul unui nou obicei-novo more .Numele
gazdei care apare si pe vesela, de trrei ori prost ,hiperbolizeaza aroganta gazde isi
ridicolul situatiei. Comicul de limbaj, cu rol de caracterizare a personajului, aaminteste
de tehnica lui Caragiale E caracterizat si prin nume.Numele sau intreg este Gaius
Pompeius Trimalchio Mecenantianus si face trimitere la celebrul rival al lui Caesar in
razboiul civil din 48-49, iar cel de-al doilea cognomen face aluzie ironica la Maecenas,
considerandu-se si un protector al artei.Comicul de caracter satirizeaza trasatura sa
principala, parvenirea si pseudointelectualismul; aflat intr-o permanenta cautare a
identitatii poarta haine specifice mai multor categorii sociale: mantaua stacojie precum
senatorii si fularul cu dunga lata, iat inelul-annulus-insemnul cavalerilor, uitandu-si
conditia umila de libert.Din dorinta de a-si arata luxul asociaza culorile stridente si
bijuteriile din diverse metale pretioase sugestive fiind astfel epitetele descriptive
coccineo,subauratum,aureum, eboreo etc.Prezenta polyuptotonului subauratumaureum-aurum hiperbolizeaza prostul gust , calitatea si marimea bijuteriilor, evidentiate
si de antiteza grandem-minorem.Aspectul grotesc si ridicol al lui Trimalchio,
corespunde celui moral, arogantei, snobismului, infatuarii si lipsei sale de bun gust
evidentiate prin aliteratiia armilla aurea, polyptoton-ferreis-ferruminatum, chiasmuleboreo circulo lamina splendente.
III
:
Et ideo ego adulescentulos existimo in scholis stultissimos fieri, quia nihil ex his,
quae in usu habemus,
aut audiunt aut vident, sed piratas cum catenis in litore stantes, sed tyrannos
edicta scribentes quibus
imperent filiis ut patrum suorum capita praecidant, [...] sed mellitos verborum
globulos, et omnia dicta
factaque quasi papavere et sesamo sparsa.
Qui inter haec nutriuntur, non magis sapere possunt quam bene olere qui in culina
habitant. Pace
vestra liceat dixisse, primi omnium eloquentiam perdidistis. Levibus enim atque
inanibus sonis ludibria
quaedam excitando, effecistis ut corpus orationis enervaretur et caderet.
(Satyricon, 1, 3)

ntr-adevr eu consider c tinerii ajung n coli nite prostnaci, cci acolo nu vd


i nu aud nimic din
cele de care ne izbim noi n viaa cea adevrat; ct sunt elevi, ei au de-a face
numai cu pirai ce stau pe
rm cu lanurile n mini, cu tirani scriind edicte n care poruncesc fiilor s reteze
capetele prinilor, [...]
sunt doar fraze lustruite i parc unse cu miere, n care toate, cuvinte i fapte,
parc ar fi stropite cu sos
fcut din mac i din susan.

Cei care se hrnesc cu astfel de mncruri nu tiu ce este gustul bun, aa cum nu
mai miros frumos
cei care i fac veacul numai prin buctrii. S nu v fie cu suprare, dar voi,
retorii, ai dus cei dinti
elocina la pierzanie. Nscocind tot soiul de fleacuri cu sunetele voastre uurele i
dearte, ai izbutit s
facei din discurs ceva fr vlag i fr rost
.IV
Tandem ergo discubuimus, pueris Alexandrinis aquam in manus nivatam
infundentibus,
aliisque insequentibus ad pedes ac paronychia cum ingenti subtilitate tollentibus.
Ac ne in hoc
quidem tam molesto tacebant officio, sed obiter cantabant. Ego experiri volui an
tota familia
cantaret, itaque potionem poposci. Paratissimus puer non minus me acido cantico
excepit et
quisquis aliquid rogatus erat ut daret. Pantomimi chorum, non patris familiae
triclinium crederes.
Allata est tamen gustatio valde lauta. (Satyricon, 31)
n sfrit, ne-am aezat la mas i nite sclavi din Alexandria ne-au turnat apa
rcit n
zpad ca s ne splm pe mini. Alii s-au repezit la picioarele noastre i ne-au
tiat btturile cu
deosebit iscusin. i nici nu tceau n timp ce ndeplineau aceast anevoioas
ndatorire, ci
cntau fr ncetare. Eu am vrut s aflu dac toi sclavii cnt din gur i am cerut
de but. Un
sclav bine dresat mi-a ndeplinit porunca, cntnd ascuit. Toi ne mplineau
dorinele n acelai fel.
Puteai s crezi c ai nimerit ntr-un cor de pantomim, nu ntr-un triclinium al unui
cinstit cap de
familie. S-a servit apoi o gustare tare aleas.
Fragmentul face aluzii la rafinamentul lui lui Nero, sugerat prin mentionarea obiceiului
de a raci apa in zapada, pentru spalarea mainilor si a picioarelor musafirilor inaintea
mesei. Ospatul lui Trimalchio etaleaza diferite mancaruri, spectacolul oferit de
cantecele sclavilor , sugerat prin polyuptotonul-cantabant-cantarent-cantico-nu incetau
nici in timpul servirii mesei, transforma triclinium-ul intr-un adevarat teatru,paturile erau
ocupate de oaspeti, gest oriental ca si cel al pedichiurii facute inaintea mesei de sclavi
din Alexandria.Magarusul de bronz, sculptat in celebrele ateliere ale Corintului subliniaza
snobismul lui Trimalchio, ca si mancarurile rare de la masa sa: harciogii presarati cu
miere si amc-glires melle ac papavere sparsos-, prunele din Siria, samburii de rodie
cartagineza etc.Vesela este de argint-polyptotonul argenti-argentam, iar parvenitismul si
prostul gust e evidentiat de incrustarea numelui sau si a greutatii argintului.Ironia este
evidentiata
V
Uxor, inquit, Trimalchionis, Fortunata appellatur, quae nummos modio metitur. Et
modo, modo quid
fuit? Ignoscet mihi genius tuus, noluisses de manu illius panem accipere. Nunc,
nec quid nec quare, in
caelum abiit et Trimalchionis topanta est. Ad summam, mero meridie si dixerit illi
tenebras esse, credet.
Ipse nescit quid habeat, adeo saplutus est; sed haec lupatria providet omnia, et
ubi non putes. Est sicca,
sobria, bonorum consiliorum: tantum auri vides. Est tamen malae linguae, pica
pulvinaris. Quem amat,

amat; quem non amat, non amat. Ipse Trimalchio fundos habet, quantum milvi
volant, nummorum
nummos. (Satyricon, 37)
E nevasta lui Trimalchio, mi rspunse el, i se numete Fortunata. i pe bun
dreptate, cci msoar
banii cu bania. i mai ieri, ce-i nchipui c era? S m ierte spiritul tu, dar n-ai fi
luat din mna ei nici
mcar o bucic de pine. Acum, nu se tie nici cum i nici de ce, s-a cocoat sus
de tot i a ajuns mna
dreapt a lui Trimalchio. Ce mai calea-valea, dac ea i spune n miezul zilei c e
noapte, el crede.
Trimalchio nu mai tie ct avere are, cci e putred de bogat; dar ceaua asta st
cu ochii n patru: nimic
nu-i scap. Mnnc pe sponci, nu bea, se pricepe s-i dea sfaturi bune. E o
comoar la casa omului.
Totui are limba ascuit. Gai, nu alta! Dac iubete pe cineva, apoi l iubete;
dac nu-l iubete, nu-l
iubete. Iar Trimalchio are attea moii, ct vezi cu ochii. Bani cu toptanul.
Trimalchio , tipul arivistului si al parvenitului este satirizat si prin imaginea sotiei sale,
Fortunata., un nume sugestiv, un adjectiv format de la substantivul fortuna ce
desemneaza atat soarta cat si norocul, fapt evidentiat de polyptotonul fortunata-in
fortunis.Portretul e facut de Hemeros, barfitorul care-i dezvaluie lui Encolpius averea lui
Trimalchio.Parvenirea sotiei este evidentiata prin interogatia-et modo, modo quid fuit?,
iar raspunsul este ironic si ramane in obscuritate ca si viata de dinainte de a deveni sotia
lui Trimalchio. Anafora quem... non amat caracterizeaza firea dintr-o bucata a femeii
incapabila de prefacatorie. Aliteratia mero meridie, in antiteza cu tenebras reliefeaza
ascensiunea personajuui la fel si metonimia hiperbolizanta in caelum abiit. Metaforele
malae linguae, pica pulvinaris, luptaria cu o mare valoare conotativa creioneaza
negativ portretul moral al Fortunatei. Fragmentul contine elemente colocviale, unele de
provenienta greaca, topanta,sapultus, sau expresii proverbiale ignoscet mihi genius
tuus, , fraze elipticenec quid nec quare, specifice limbajului popular
.