ERP Stocuri siguranta, durata aprovizionare, puncte

lucru, depozite centrale, comenzi, logistica

Procesul de aprovizionare intr-o firma de distributie este supus influentei unor factori de
naturi extrem de variate. Am incercat sa prezentam cativa dintre cei mai importanti in acest
material...
Procesul de aprovizionare in import si distributie
Politica de achizitii intr-o firma de distributie este supusa influentei unor factori de
naturi extrem de variate. Cei mai uzuali sunt:
FACTORUL CAPITAL DISPONIBIL genereaza doua abordari:
1. Stocuri de siguranta.
O companie care dispune de finantare adopta in general o politica de stocuri de rezerva
suficient de mari astfel incat sa transforme disponibilitatea imediata a bunurilor intr-un
diferentiator in piata. In aceasta situatie compania accepta posibilele pierderi legate de
imobilizarea capitalurilor, costurile de depozitare, deprecierea morala a bunurilor sau posibila
expirarea a acestora, daca e cazul.

Aceasta politica este eficienta mai ales in cazurile in care firma activeaza intr-un mediu
extrem de competitiv, in care este foarte dificil sa vina cu alte argumente: pret, calitate etc. In
acest caz, serviciile oferite sunt decisive, iar timpul de raspuns si gradul de onorare a
comenzilor sunt foarte apreciate de catre potentialii clienti.

2. Durata mica de aprovizionare.

In lipsa unui capital suficient disponibil, companiile sunt fortate sa-si ajusteze politica de
stocuri in functie de cahflow. Rezultanta este necesitatea unui flux de aprovizionare suficient
de flexibil si de precis astfel incat sa limiteze pierderile de vanzari din cauza lipsei de stoc.

De asemenea, departamentul de aprovizionare va fi mediatorul dintre dorinta vanzatorilor de a

avea disponibil in permanenta produsele cerute si rezerva managerilor de a avea stocuri cu
viteza mica de rotatie, mai ales in conditiile in care produsele expira sau se depreciaza moral
rapid. Pentru a putea functiona, aceasta politica trebuie dublata de o infrastructura logistica
bine pusa la punct, sau/si de parteneriate cu firme specializate, care sa garanteze timpi redusi
de livrare.

FACTORUL GEOGRAFIC
1. Punctul de lucru se aprovizioneaza independent
Pot fi considerate avantaje: flexibilitatea ridicata, scurtarea timpilor de aprovizionare in
anumite situatii. Calitatea unei aprovizionari corecte in aceasta varianta depinde decisiv de
profesionalismul personalului implicat. Datorita dispersarii geografice, procesul decizional si
criteriile de selectie abordate sunt dificil de controlat. De asemenea, exista si probleme legate
de controlul nomenclatoarelor de produse si a implementarii unor strategii coerente la nivel
national. Tendinta in piata este de a evita acest tip de aprovizionare, mai ales in conditiile in
care organizatia creste.

2. Punctul de lucru se aprovizioneaza de la depozite centrale

In aceasta varianta, avantajele sunt: specializarea in timp a personalului responsabil,
posibilitatea de a negocia avantajos in baza unor comenzi mai mari (cumulate), controlul
asupra relatiilor cu furnizorii, optimizarea transporturilor, controlul stocurilor prin
redistribuire, politica unitara a preturilor, bugetare a costurilor, controlul nomenclatoarelor etc.
In aceasta varianta exista situatii in care se poate pierde din flexibilitatea de la punctul
anterior, dar problema poate fi usor evitata, beneficiind in schimb de toate celelalte avantaje.
3. Mix intre primele doua variante (Nu este o practica uzuala)
FACTORUL CALITATEA UMANA
Acest factor de regaseste in distributia departamentului de aprovizionare si este singurul
factor compensator pentru influentele negative legate de restul factorilor mentionati.

Comanda este estimata si emisa de catre punctul de lucru

Aceasta varianta este posibila numai in cazul in care persoanele desemnate cu intocmirea
necesarului de aprovizionat au experienta si pregatirea necesare si sunt capabile sa preia
responsabilitatea rezultanta. De asemenea, este de evitat alocarea acestei functiuni
departamentului de vanzari local sau gestionarului, acestia neputand avea o perspectiva
obiectiva, fiind tentati sa supraestimeze, respectiv subestimeze cererea.

Este posibil ca in cazul existentei unui numar mare de puncte de lucru, aceste conditii sa fie
greu de respectat. De asemenea, este necesara o buna comunicare la nivel teritorial, pentru a
putea informa punctele de lucru asupra campaniilor promotionale gandite la nivel central,
astfel incat acestea sa fie luate in calcul la emiterea comenzilor.

Un departament centralizat care sa coordoneze aprovizionarea

Se presupune ca indeplineste deja criteriile de mai sus. El este autonom si are un punct de
vedere propriu, independent de influente externe. Fiind o echipa si nu cate un om in fiecare
punct de lucru, in timp acumuleaza mult know-how, iar in cazul rotatiei de personal, grupul
preia eventualele socuri. Dezavantajul este legat de faptul ca este dificil de pus la punct un
sistem de comunicatie eficient si echilibrat la nivel interdepartamental, existand posibilitatea
omiterii anumitor informatii utile. De asemenea, trebuiesc primite in timp util cererile
exceptionale existente la nivelul unui punct de lucru, si care nu pot fi prevazute de la centru.
FACTORUL RESURSE LOGISTICE
Este decisiv in ceea ce priveste posibilitatea de aplicare in practica a strategiei de
aprovizionare agreate. O baza logistica bine dimensionata cuplata cu un sistem informatic
puternic conduc la timpi redusi de executie, la costuri operationale reduse, la eliminarea
pierderilor si la independenta fata de rotatia personalului.In ultima perioada, ca urmare a
aparitiei operatorilor logistici specializati, este de luat in calcul outsourcing-ul acestui tip de
operatiuni.
FACTORUL NIVEL DE INFORMATIZARE
Un sistem informatic integrat de tip ERP, care opereaza in imp real si care are
implementati algoritmi specifici aprovizionarii, dublat de un sistem de raportare avansat poate
face diferenta dintre o munca placuta si eficienta si una extrem de obositoare, tensionata si
lipsita de satisfactii.
FACTORUL CALITATEA FORTEI DE VANZARE SI A MARKETING-ULUI
In functie de posibilitatea influentarii pietei in sensul dorit de catre companie, se pot adopta
doua strategii de aprovizionare:

Aprovizionare la target de vanzari compania influenteaza piata.

Este visul oricarui departament de aprovizionare. In urma stabilirii bugetelor de cheltuieli si a
targetelor de vanzari (bazate bineinteles pe analize detaliate in prealabil), se poate construi o
politica coerenta de stocuri bazata pe ideea ca se cunoaste deja necesarul de aprovizionat.
Trebuie totusi atentie la realizarea obiectivelor stabilite si comunicarea din timp a deviatiilor
aparute.

Aprovizionare bazata pe analiza datelor istorice compania urmeaza piata.

In acest caz targetul de vanzari are un caracter orientativ, neexistand nici o garantie ca va fi
atins. In consecinta este responsabilitatea aprovizionarii asigurarea unui stoc corespunzator
cererii reale. Termeni precum:serii de timp, trend, sezonalitate, promotii, efectele de Craciun,
An nou sau Paste, out-of-stoc, informatii in timp real, relatie buna cu furnizorii, durata de

reaprovizionare, transport eficient, timp de pregatire comenzi trebuiesc stapaniti aproape de

perfectiune pentru a putea raspunde eficient mutatiilor pietei. Riscurile sunt mari si
raspunderea pe masura.
FACTORUL TIPOLOGIA PRODUSULUI
In general sunt doua mari faze ale lansarii comenzilor:
a. In functie de posibilitatea influentarii pietei in sensul dorit de catre companie, se pot
adopta doua strategii de aprovizionare:
Pregatirea necesarului de aprovizionat pe baza criteriilor de mai sus. Necesarul se estimeaza
in functie de un set de parametri specifici tipului de produs. Iata cate va exemple:

FMCG
Pentru produsele cu viteza de rotatie mare, trebuiesc luati in consideratie urmatorii parametri:
VMZ corectat cu pierderile datorate lipsei de stoc, sezonalitate, trend, stoc maxim, stoc
minim, stoc avertizare comanda, durata livrare la punctele de lucru, marfa in perioada critica,
promotii in curs, marfa pe drum, rezervari stoc, target etc.

Produsele cu miscare lenta, cu valori mari sau cu cerere inconstanta

In acest caz aprovizionarea porneste de la urmarirea statusului comenzilor de client. Produsele
regasite in comenzile de client confirmate care nu pot fi onorate din stoc si pentru care nu s-a
emis deja o comanda de aprovizionare, se grupeaza pe diverse criterii (producatori, branduri,
clasificari, proprietati etc) si se corecteaza cu un eventual stoc de siguranta.

Produsele de serie mica, dependente de sezon etc

In general comenzile le acest gen de produse se lanseaza cu mult timp inainte si se bazeaza pe
opiniile expertilor in domeniu. Este un tip de aprovizionare cu grad mare de risc si care
necesita cunoasterea in detaliu a pietei si a tendintelor din domeniu.

b. Repartizarea necesarului de aprovizionat pe comenzi catre furnizori pe baza unor

criterii prestabilite sau in urma comunicarii cu acestia.

Daca produsele au un singur furnizor, atunci lucrurile sunt clare.

Daca exista un set posibil de furnziori, atunci acestia sunt supusi unui proces de evaluare. Un
furnizor este evaluat dupa: conditiile comerciale oferite, durata de aprovizionare, cantitate
minima pe comanda impusa, valoare minima pe comanda furnizor, unitati de impachetare
furnzior, istoricul relatiilor etc. De asemenea, poate fi luat in calcul si obiectivul optimizarii
costurilor de transport prin crearea de trasee de aprovizionare care sa grupeze furnizorii
apropiati geografic.

Concretizarea relatiilor de aprovizionare, presupune alegerea formei (formulei) prin

care se va concretiza procesul de aprovizionare propriu-zis: aprovizionarea de la un furnizor
mic sau nu, directa sau indirecta, pe baza de contract sau la comanda etc.
Alegerea formei de aprovizionare se bazeaza analize diagnostic riguroase prin care sa
se identifice oportunitatile fiecarei modalitati si mai ales posibilitatile firmei de a le
valorifica. n asemenea analize preponderente vor fi criteriile economice, dar se vor utiliza si
criterii de alta natura (sociale, politice etc.)
Necesitatea unor asemenea analize reiese din faptul ca se pot aloca eforturi
substantiale pentru cunoasterea acestor relatii si deci n mod logic se asteapta rezultate
pozitive pe termen ct mai lung pe de o parte iar pe de alta parte pot sa apara anumite
amenintari - cum ar fi cresterea dependentei fata de furnizor - n cazul furnizorului unic sau
al folosirii unor resurse materiale foarte speciale.
Principalele probleme care se pun din punct de vedere al stabilirii formei (formulei)
de aprovizionare sunt:
- alegerea ntre aprovizionarea de la un furnizor unic sau de la mai multi, pentru
acelasi produs;
- alegerea ntre aprovizionarea directa (de la producatori) si indirecta (prin
intermediar);
- alegerea ntre aprovizionarea pe baza de contract sau pe baza de comanda;
- alegerea formulei de cumparare - individual sau n comun

4.1. FURNIZOR UNIC-FURNIZOR MULTIPLU

n acest caz analiza se face atunci cnd pentru aceeasi resursa exista posibilitatea
aprovizionarii de la mai multi furnizori sau numai de la unul.
Alegerea se va face pe baza oportunitatilor oferite de fiecare modalitate de
aprovizionare n parte, dar si pe baza riscurilor pe care le presupune.
Aprovizionarea de la un furnizor unic
Daca n general se recomanda sa nu se apeleze la un singur furnizor - pentru evitarea
cresterii gradului de dependenta de acesta - exista situatii n care aceasta forma de
aprovizionare este eficienta si anume:
1.

n cazul existentei unor relatii anterioare eficiente, sau al folosirii

contractelor pe termen lung, eventual al stabilirii unor relatii de parteneriat.

2.

n cazul n care furnizorul detine monopolul tehnic n ce priveste fabricarea

unui produs.

3.

Daca un furnizor ofera un nivel de calitate, pret si service deosebit.

4.

Daca nivelul comenzilor nu asiguro mpartire economica a acestora la mai

multi furnizori (apar costuri suplimentare de lansare a comenzilor).

5.

n cazul n care se pot obtine reduceri de pret sau a cheltuielilor de

aprovizionare.

6.

n cazul unor produse care se caracterizeaza printr-un nivel calitativ deosebit.

7.

Este mai facila si eficienta o planificare riguroasa, respectiv trecerea catre

aprovizionarea de tip "J.I.T.".

Principalele dezavantaje ale unei asemenea forme de aprovizionare sunt

imposibilitatea punerii n concurenta a furnizorilor si riscul de crestere a gradului de
dependenta fata de furnizor. Dezavantajele acestei forme de organizare a aprovizionarii reies
din analiza avantajelor aprovizionarii de la mai multi furnizori.

Aprovizionarea de la mai multi furnizori

n vederea reducerii puterii de negociere a furnizorilor se recomanda aprovizionarea
pentru aceeasi resursa de la mai multi furnizori. Argumentele unei asemenea optiuni, ca si
conditiile n care este eficienta sunt foarte diverse dintre care:
1.

Se asigura punerea n concurenta a furnizorilor: obtinerea unor preturi mai

bune, cresterea eforturilor de adaptare la cerintele consumatorului, etc.

2.

Se evita posibilitatea ncetarii totale a aprovizionarilor n conditiile aparitiei

unor situatii deosebite: greve, incendii, faliment, etc.

3.

Se asigura aprovizionarea cu aceeasi resursa la diferite nivele calitative (de

pret) n functie de segmentele de piata pe care ntreprinderea si vinde
produsele si care solicita produse diferite din punct de vedere calitativ
respectiv de pret.

4. Exista cazuri n care prin hotarari legislative sunt stimulate relatiile cu

ntreprinderi mici sau locale, dar care nu pot sa asigure fiecare n parte
necesarul total de resurse al consumatorului pentru un anumit produs.

4.2. APROVIZIONAREA DIRECT - APROVIZIONAREA PRIN

INTERMEDIAR
O alta decizie care trebuie luata cu ocazia alegerii formei de aprovizionare o
reprezinta optiunea pentru aprovizionarea de la producator (directa) sau de la un intermediar
(indirecta). Aceasta alegere va avea la baza criterii economice si oportunitatile diferite
oferite de fiecare forma de organizare n parte.
In principiu aprovizionarea directa evita efectuarea unor cheltuieli suplimentare cum
ar fi comisionul (adaosul comercial) perceput de intermediar pentru acoperirea costurilor
rezultate din desfasurarea activitatilor specifice - contractare, transport, depozitare, etc, si
pentru obtinerea unui profit.
Avnd n vedere ca prin cantitatile mari comandate de catre intermediar se pot obtine
anumite oportunitati din partea producatorilor, de multe ori se obtin resursele la un cost de
aprovizionare mai redus dect n cazul aprovizionarii directe. Astfel pot fi obtinute reduceri
(rabat) de pret, reduceri de plata (escompt), reducerea cheltuielilor de transport - asigurare pe
unitatea de produs etc.

Avantajele aprovizionarii directe, n general, sunt:

1.

O buna cunoastere a nevoilor consumatorului de catre furnizor respectiv a

posibilitatilor producatorului de catre consumator;

2.

Posibilitatea unei mai bune adaptari a ofertei la cerintle consumatorului mai

ales n ce privesc caracteristicile produsului;

3.

Posibilitatea fructificarii anumitor oportunitati, oferite de catre producator n

cazul n care consumatorul ndeplineste cerintele impuse de catre acesta;

4.

Posibilitatea mbunatatirii relatiilor furnizor-consumator prin contactele

directe care au loc.

Avantajele aprovizionarii indirecte n general sunt:

1.

Cresterea gradului de disponibilitate a resurselor, prin posibilitatea de

amplasare a intermediarului n apropierea consumatorului.

2.

Minimizarea stocurilor de productie (a imobilizarilor) prin cresterea gradului

de siguranta a aprovizionarilor, prin reducerea timpilor economici de stocare
sau prin preluarea unor functii ale stocului de catre intermediar (functia de
siguranta, functia de decuplare etc. n cazul aprovizionarii garantate).

3.

Prin nivelul cantitatilor cumparate de la producator de catre intermediar se

asigura pentru aceasta anumite oportunitati: cresterea loturilor de fabricatie si
deci reducerea costurilor, reducerea riscului desfacerii productiei, posibilitatea
folosirii tehnologii avansate prin care sa se asigure o calitate ridicata si
randamente superioare (productivitate), etc. si deci producatorul va fi dispus
sa ofere la rndul lui anumite avantaje cum ar fi reducerile de pret prioritati n
aprovizionare, etc. avantaje care pot fi transferate si consumatorului chiar n
conditiile perceperii comisionului de catre intermediar.

4.

Preluarea efectuarii unor operatii de pregatire a resurselor n vederea utilizarii

de catre intermediar si care n general necesita tehnologii mai putin
performante mai ales n conditiile unor serii de fabricatie reduse si pe aceasta
baza obtinerea unor costuri la nivelul produsului finit - la consumator - mai
reduse.

Identificarea oportunitatilor fiecarei forme de aprovizionare, (directa sau indirecta),

trebuie sa se bazeze si pe continutul activitatilor care se desfasoara si care vor fi diferite de la

o forma de aprovizionare la alta sau chiar n cazul aceleasi forme de aprovizionare daca
avem, n vedere variantele de organizare.
Stabilirea formei de organizare a aprovizionarii se poate face n functie de :
-

modul de concretizare a relatiilor din punct de vedere juridic: contract,

conventie, comanda, etc.;

modul de transport si de transfer a prodselor de la producator la consumator;

modul de achitare a contravalorii produselor.

Aprovizionarea directa, presupune ca n mod direct sa se negocieze si sa se

formalizeze relatiile de aprovizionare (contract, comanda etc.), sa se efectueze platile
respectiv sa aiba loc transferul produselor de la producator la consumator (fig. 11.1).

Fig. 11.1.
Aprovizionarea indirecta n functie de implicarea intermediarului poate sa fie: prin
tranzit organizat, prin tranzit achitat, sau prin depozit.
Tranzitul organizat, presupune ca intermediarul sa participe numai la concretizarea
relatiilor de aprovizionare n formule juridice: contracte, conventii etc., celelalte activitati
(de plata si transfer a produselor) realizndu-se direct producator-consumator (fig. 11.2.).

Fig. 11.2.
Se recomanda, n cazul n care intermediarul ofera oportunitati legate de cunoasterea
pietei, puterea de negociere, experientta din punct de vedere juridic, etc.
Tranzitul achitat, presupune ca si plata facturilor sa se faca prin intermediar.

Fig. 11.3.

Se recomanda n cazul n care intermediarul pe lnga oportunitatile specifice

tranzitului organizat ofera oportunitati si din punct de vedere al efectuari platilor: relatii
bancare cu producatorul, existenta unui sistem logistic financiar, disponibilitatea actului
financiar de plata (de exemplu brokerul n asigurarea navelor cu combustibil este cel care
achita contravaloarea catre producator - furnizor urmnd ca ulterior sa primeasca de la
consumator sumele financiare achitate inclusiv comisionul perceput.
Aprovizionarea prin depozit - practic nseamna aprovizionarea prin angrosist si
presupune ca pentru consumator intermediarul sa devina furnizorul, n acest caz toate
activitatile : de concretizare juridica, de transfer a produselor si de plata se fac prin
intermediar, de cele mai multe ori relatia producator-consumator, din punct de vedere formal,
neexistnd.

Fig. 11.4.
Se recomanda n cazul unor comenzi reduse si/sau al unor produse care nu necesita o
conlucrare deosebita producaror-consumator (produse standardizate-de masa).
Deci, aprovizionarea prin depozit presupune practic segmentarea relatiei producatorconsumator n doua:
-

relatia producator - intermediar - ;

relatia intermediar - consumator.

Prin aceasta segmentare se evita dezavantajele care ar aparea n cazul unor relatii directe cum ar fi:
imposibilitatea respectarii anumitor conditii de eficienta pentru producator de catre consumator, de xemplu marimea
seriilor de fabricatie (marimea comenzilor), etc.

O forma particulara n cazul aprovizionarii prin depozit o reprezinta aprovizionarea

garantata caz n care intermediarul preia n totalitate sau partial functiile aprovizionarii:
studiul pietei, depozitarea, optimizarea transportului, optimizarea procesului de stocare, etc.
In acest caz practic consumatorul exercita numai :
-

functia de fundamentare a nevoilor si necesitatilor de consum;

functia de depozitare a stocurilor tampon (curente) la un nivel foarte redus;

functia de gestiune a lansarilor n consum.

Se recomanda aceasta forma speciala de organizare a aprovizionarilor n cazul resurselor de importanta

redusa si n cazul n care oportunitatile oferite de catre intermediar se concretizeaza n reducerea costurilor care
trebuie sa fie mai mare dect comisionul ce va fi perceput si care n acest caz va fi substantial.

4.3. APROVIZIONAREA PE BAZ DE CONTRACT

-APROVIZIONAREA LA COMAND
Asigurarea resurselor materiale necesare pe baza de contract sau pe baza de conventie
(comanda) va fi rezultatul unei decizii, determinata de avantajele oferite de fiecare forma de
aprovizionare.
Astfel, contractul - ofera o reducere a riscului n aprovizionare din punct de vedere
cantitativ, calitativ dar si al conditiilor de aprovizionare (pret, service, etc.)
Pe de alta parte contractul reprezinta o dependenta fata de anumite clauze care
ncalcate provoaca efecte negative asupra consumatorului. Apare astfel imposibilitatea
fructificarii anumitor oportunitati pe piata cum ar fi reducerile de pret, aparitia de noi
furnizori, modificari ale conditiilor de aprovizionare, etc.
Rezulta ca folosirea contractului ca forma de reducere a riscului trebuie analizata cu
discernamnt si n general se recomanda:
-

n conditiile unei piete cu risc ridicat;

pentru resursele de importanta economica ridicata (vezi clasele A si B din

sistemul "ABC");

n cazul posibilitatii negocierii eficiente a clauzlor contractuale n functie de

conditiilor existente pe piata dar si a anticiparii evolutiilor viitoare.

n acest sens pot fi avute n vedere folosirea sau formularea unor clauze asiguratorii ca
de exemplu conditiile de modificare a pretului, a caracteristicilor produsului, etc.
De remarcat ca negocierea clauzelor contractuale este strns dependenta de raportul
de putere furnizor-consumator, (de exemplu n cazul unui furnizor foarte puternic si care nu
este dispus sa cedeze, negocierile practic sunt fara sansa) n acest caz nu se recomanda
totusi renuntarea la aprovizionarea pe baza de contract ci formularea unor strategii de actiune
prin care sa se obtina maximum de avantaje n conditiile date, dar mai ales sa se obtina o
modificare a raportului de forta furnizor-consumator, n perspectiva.
Aprovizionarea pe baza de comanda are avantajul ca se pot negocia conditiile de
aprovizionare n functie de situatia existenta pe piata la un moment dat. Riscul mare consta
n modificarea defavorabila a conditiilor si care ar fi putut fi formulate n cadrul unor

contracte la parametrii mai favorabili - de exemplu cumpararile la termen - (cnd se ncheie

un contract pentru aprovizionari care se vor face ulterior, dar n conditii stabilite n prezent)
Rezulta ca aprovizionarea la comanda se recomanda :
-

n conditiile unei piete concurentiale (cu risc redus);

pentru resursele cu impact redus (vezi clasa "C" din sistemul "ABC").

4.4. APROVIZIONAREA INDIVIDUAL - APROVIZIONAREA

N COMUN
O problema care apare n ce priveste alegerea formelor de aprovizionare o reprezinta
si alegerea formelor de cumparare (aprovizionare) din punct de vedere al oportunitatilor
oferite de aprovizionarile n comun (vezi si capitolul "Asigurarea cu resurse materiale n
sectorul social si public").
Aprovizionarea n comun, are rolul de a permite obtinerea unor avantaje oferite de
cresterea volumului si valorii aprovizionarilor: cresterea puterii de negociere, posibilitatea
obtinerii unor rabaturi de pret, minimizarea cheltuielilor de transport, etc.
Se observa ca aceste avantaje sunt cele obtinute de catre un ntermediar, necesita
efectuarea unor costuri suplimentare, dar care sa nu mai acopere si profitul intermediarului.
n cazul aprovizionarii n comun practic se creaza o structura organizatorica noua comuna mai multor ntreprinderi si care are ca obiect de activitate realizarea aprovizionarii
pentru anumite produse sau pentru toate. Aceste structuri organizatorice se constituie sub
forma unor societati mixte reprezentnd interesele mai multor actionari (ntreprinderi) si care
poarta diverse denumiri: ntreprinderi de aprovizionare, cooperative de cumparare etc. n
functie de participarea diferitilor actionari acestea pot sa fie sub autoritatea uneia din
ntreprinderile participante sau pot functiona pe principiile unei firme autonome si n care
puterea decizionala se manifesta n functie de portofoliul de actiuni detinut.
Asemeni structuri organizatorice pot sa desfasoare actiuni corespunzatoare ntregului
proces de aprovizionare sau numai pentru o parte: contractare, plati, lansarea unor comenzi
grupate pentru cresterea nivelului comenzii etc.

4.5. FURNIZOR LOCAL

Decizia n acest caz are loc cnd se pune problema daca sa se acorda un "bonus" n
favoarea furnizorului care este amplasat n aceeasi zona geografice - administrativa cu
consumatorul.
Aceasta optiune se pune mai ales n cazul sectorului social si public cnd sustinerea
dezvoltarii locale (regionale) se impune cu mai mare acuitate. Exista nsa si argumente de
natura economica si manageriala care fac oportuna apelarea la un furnizor local: un grad de
cooperare si adaptabilitate mai ridicat; necesitatea dezvoltarii activitatilor la nivel local n
care si desfasoara activitatea membrii de familie a propriilor lucratori; implementarea unui
sistem de aprovizionare "J.I.T." care necesita uneori apropierea surselor de aprovizionare,
etc.
n concluzie se poate afirma ca alegerea formei de aprovizionare nu trebuie sa fie o
decizie subiectiva, o alegere corecta poate sa fie o sursa de crestere a profitului avnd n
vedere ponderea semnificativa pe care o reprezinta cheltuielile dependente de o forma de
organizare sau alta.
n al doilea rnd n alegerea se vor folosii pe lnga criterii cantitative de
caracterizare a eficientei si criterii calitative - care prin efectele indirecte provocate pot sa
influenteze decisiv decizia de alegere.