ABORDAREA SISTEMIC A

NTREPRINDERII

1. Notiuni generale cu privire la sistem

Sistemul poate fi definit ca un grup de elemente ntre care se stabileste un

ansamblu de relatii. Se poate spune deci ca structura sistemului este data
att de numarul elementelor ce formeaza sistemul, ct si de conexiunile
respectiv relatiile dintre acestea.
Alegerea elementelor ce compun sistemul depinde de optica sub care
urmeaza sa fie analizat si de intentiile analistului care va trebui sa
defineasca granitele sistemului pe care si-l propune spre studiu.
Elementele sistemului prezinta caracteristici sau stari susceptibile adesea
de a suferi transformari n timp.
Starea unui element este identificata prin intermediul unui atribut sau
variabila de stare. Relatiile sau conexiunile dintr-un sistem apar ca urmare
a faptului ca acesta din urma nu include dect elemente care au legatura
ntre ele.
Un sistem poate fi deschis sau nchis n functie de intensitatea relatiilor pe
care le ntretine cu alte sisteme care i sunt exterioare. Un sistem poate fi
descompus n subsisteme att pe verticala ct si pe orizontala sistemului.

2. ntreprinderea - sistem compus din elemente diferite

Privita ca sistem economic, ntreprinderea cuprinde urmatoarele

elemente:

- personalul, caracterizat prin diverse variabile de stare cum sunt:

sexul, vrsta, calificarea, functia;
- mijloacele materiale si anume masini, utilaje, instalatii pentru care
bilantul contabil retine doua variabile de stare: valoarea si categoria
de imobilizare. Alte variabile de stare se pot referi la natura
echipamentului, puterea instalata sau capacitatea de productie;
- drepturile, obligatiile si mijloacele financiare ale ntreprinderii
care sunt cuprinse n bilant sub forma valorica si se refera la dreptul
de proprietate asupra altor ntreprinderi sub forma actiunilor
detinute, a creantelor si a lichiditatilor n banca sau n casa;
- materiile prime, produsele finite, semifabricatele sau n curs
de fabricatie

3. Functionarea ntreprinderii ca sistem

Ca orice sistem, ntreprinderea functioneaza atunci cnd are loc

transformarea elementelor sale.
1.Transformarea productiva sau productia reprezinta totalitatea
activitatilor desfasurate cu ajutorul mijloacelor de munca si a
proceselor naturale care au loc n legatura cu transformarea
obiectelor muncii n produse finite.Procesul de productie cuprinde
doua laturi distincte: 1. procesul tehnologic,2. procesul de munca.
Transformarile succesive ce au loc n cadrul unui proces de
productie si care se repeta identic pentru fiecare obiect al muncii
respectiv produs sau lot de produse formeaza un ciclu de productie.
2.O alta transformare a elementelor din cadrul sistemului
ntreprinderii are loc n cadrul distributiei.
Ansamblul de transformari ale elementelor ntreprinderii ce au loc n
cadrul productiei si distributiei formeaza ciclul de exploatatie al
ntreprinderii.

4. ntreprinderea, sistem organizat

Intreprinderea devine un sistem organizat prin descompunerea ei n

elementele componente, analiza acestora cu scopul recompunerii
lor dupa anumite criterii tehnice, economice si de personal avnd ca
obiect realizarea a ceea ce se propune.
n cadrul unei ntreprinderi poate fi identificat un ansamblu de
activitati de baza: aprovizionarea, productia, vnzarea, transportul,
finantele si evidenta contabila.
La rndul lor, fiecare dintre aceste activitati pot fi descompuse ntrun anumit numar de operatii sau atributii care trebuie coordonate
ntre ele ntr-un mod ct mai eficient. Pentru aceasta operatiunile se
descompun n sarcini elementare la care trebuie urmarita o corelare
deplina.
n administrarea ntreprinderii, activitatile de baza, cum ar fi
productia, vnzarea, aprovizionarea, coincid cu ceea ce reprezinta
functiunile acesteia.

indiferent de modul de mpartire a ansamblului ntreprinderii pe

functiuni, activitati, atributii sau sarcini, toate acestea se regasesc
ntr-o forma sau alta n celulele organizatorice ce se integreaza
unele n altele:
Postul
Functia
Compartimentul

5. ntreprinderea - sistem condus

Conducerea ntreprinderii nseamna, de fapt, luarea de decizii,

directia generala reprezentnd centrul de comanda ce priveste
ntreprinderea n mod global si care si asuma ntreaga
responsabilitate pentru aceasta.

Principalele atributii ale directiei generale a ntreprinderii sunt:

a) Elaborarea strategiei ntreprinderii
b) Exercitarea autoritatii ierarhice
c) Stabilirea de relatii cu mediul nconjurator.

6. ntreprinderea, sistem deschis

ntreprinderea este un sistem deschis pentru ca functioneaza ntr-un

mediu complex de la care sufera influente si pe care l poate
influenta.
Mediul n cadrul caruia ntreprinderea si desfasoara activitatea
cuprinde un ansamblu de factori ce alcatuiesc o structura complexa,
eterogena. La rndul sau, ntreprinderea poate fi considerata ca un
subsistem al unor sisteme de nivel superior.
Functionarea oricarei economii se caracterizeaza prin existenta
schimburilor de bunuri si servicii ntre diferiti indivizi si/sau agenti
economici.
ntreprinderea participa la ansamblul activitatii economice si datorita
acestui fapt intra n relatii cu ceilalti agenti economici. Relatiile dintre
diferiti agenti economici se exprima prin fluxuri care sunt de doua
categorii:
- fluxuri reale sau fizice, care semnifica un schimb de bunuri si
servicii de la un agent economic la altul;
- fluxul monetar sau financiar care semnifica transferul de bani de la
un agent economic la altul sau nasterea unei creante, a unui agent
economic fata de altul.

7. ntreprinderea, sistem cu finalitate

Finalitatea unei ntreprinderi este exprimata de obiectivele sale.

Problema care se afla n discutia specialistilor este aceea daca exista
obiective superioare proprii ntreprinderilor sau obiectivele
ntreprinderii rezulta din suma obiectivelor membrilor sai ori a
centrelor de comanda ale fiecaruia dintre subsisteme.
Ceea ce se poate spune cu certitudine este faptul ca finalitatea
fundamentala a unui individ n ntreprindere este determinata de
anumite mobiluri: atunci cnd individul respectiv este patronul
ntreprinderii, mobilurile sale sunt similare cu ale organizatiei pe care
o conduce.
De-a lungul diferitelor stadii ale dezvoltarii economice finalitatea
ntreprinderii a suferit mai multe mutatii. Raportata la mediul sau
traditional, ntreprinderea are drept obiectiv asigurarea subsistentei
sau satisfacerea nevoilor grupului uman care o compune.
Odata cu aparitia industrializarii si ale concurentei, ntreprinderea si
propune ca obiectiv primordial realizarea de profit maxim.

ntreprinderile contemporane se dezvolta ntr-un mediu

postindustrializat n care sunt supuse unor restrictii cum sunt:
concentrarea, adica gruparea ntreprinderilor n ansambluri de mari
dimensiuni,
internationalizarea prin care ntreprinderile urmaresc sa-si extinda
pietele n strainatate pentru a-si vinde produsele precum si
participatia care conduce la integrarea personalului, adica
adeziunea la obiectivele firmei, colaborarea la deciziile care l
vizeaza si cointeresarea n rezultatele firmei.

 n conditiile economiei de piata moderne, obtinerea de profit ramne

prima finalitate a ntreprinderii, dar nu si singura. Disocierea
proprietatii si a puterii n cadrul ntreprinderii a favorizat dezvoltarea
altor obiective dar a caror realizare ramne subordonata obtinerii unui
nivel satisfacator de profit.
Aceste obiective se refera la:
1.Cresterea sau maximizarea vnzarilor constituie un obiectiv
acceptat de n masura n care el rezolva o parte din problemele cu
care se confrunta ntreprinderea si anume:
a) pe plan social cresterea vnzarilor permite rezolvarea problemelor
de munca;
b) cresterea ntreprinderii permite satisfacerea motivatiilor
conducatorilor acesteia.
2.Referitor la calitatea serviciului prestat, aceasta exprima vointa
conducerii ntreprinderii de a asigura utilitatea sociala a produselor
fabricate. Acest obiectiv este frecvent evocat mai ales de catre
ntreprinderile publice.