1

Limbajul trupului- Enigme desluşite

În urma discutiilor avute la seminar am observat cât de important este limbajul trupului.
Apoi am experimentat asta în viţa de zi cu zi, şi am ajuns la concluzia că o îmbrăţişare face
mai mult decât un “ai grijă de tine” sau un “îţi sunt alături”.
Fascinată de acest lucru am hotărât să fac acest eseu pe tema “limbajul trupului”, astfel
voi îmbina utilul cu plăcutul.
Am fost indignată când am aflat că de mai bine de un milion de ani aspectele non-verbale
ale comunicării au început să fie studiate mai intens în anii ’60, însă oficial a fost dat spre
cunoaşterea tuturor în 1970 odată cu apariţia cărţii lui Julius Fast despre tema “limbajul
trupului”. Cartea “a fost un rezumat al muncii depuse până atunci de savanţii behaviorişti în
domeniul comunicării non-verbale, dar mulţi dintre semenii noştri nu au aflta nici astăzi de
existenţa limbajului trupului şi cu atât mai puţin de importanţa acestuia în viaţa lor”1.
Citind diverse cărţi despre interpretarea gesturilor am aflat că “noi comunicăm verbal
7%, vocal 38%, gestual 55%.”2

Ce înseamnă a fi perspicace sau intuitiv?

De exemplu, “a simţi că cineva ne-a minţit , defapt remarcăm că limbajul trupului său şi
cuvintele rostite de acel ins nu sunt în concordanţă”3.

A cunoaşte limbajul trupului este de mare ajutor, pe lângă cuvintele rostite avem şi
gesturile ce ne întăresc spusele. De multe ori mi s-a întâmplat să prezint un proiect sau
altceva în faţa unui auditoriu şi să observ că auditoriul meu fie face altceva, fie mă priveau
dar nu mă şi ascultau. Atunci bineînţeles că schimbam subiectul sau făceam ceva ce să le
atragă atenţia. Acelaş lucru se petrece şi în relaţionarea noastră cu cei din jur zi de zi.

În general femeile sunt mai perspicace decât bărbaţii, ceea ce mereu auzim sub expresia
de “intuiţie feminină”. “Femeile au abilitatea înnăscută de de a colecţiona şi descifra
semnalele non-verbale şi de a observa cu un ochi atent detaliile mărunte”4.

1
Allan Pease, Limbajul Trupului-Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Traducerea de Alexandru
Szabo, Bucureşti, Ed. Polimark, 2001, pag. 11-12
2
Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul trupului, Traducere de Dana
Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005, pag.11
3
Allan Pease, Limbajul Trupului-Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Traducerea de Alexandru
Szabo, Bucureşti, Ed. Polimark, 2001, pag. 14
4
Idem, pag. 14
 2

Ce semnale sunt genetice, înnăscute, deprinse?

Multe cercetări şi discuţii sau făcut pe această temă, s-au făcut studii pe nevăzători, surzi,
maimuţe- animalele cele mai apropiate nouă din punct de vedere antropologic. S-a observat
că puii celor mai multe primate se nasc cu tendinţa imediată de a suge, făra a învăţa înainte,
acesta fiind considerat un gest înnăscut.
De altfel s-a observat şi că copii născuţi orbi sau surzi zămbesc fără a învăţa sau copia
gestul.

Anumite gesturi sunt încă discutate dacă sun însuşite cultural sau sunt moştenite.
“De exemplu, când un bărbat trece pe lângă o femeie pe o stradă aglomerată , de regulă se
întoarce cu tot trupul spre ea; femeia îşi întoarce trupul de la el. Face aceasta instinctiv sau
doar pentru aşi proteja sânii? Este o reacţie feminină înăscută sau a fost însuşită în mod
conştient, observând cum procedează alte femei?”1.

Gesturile de bază şi originea lor.

Majoritatea gesturilor de bază sunt aceleaşi în întreaga lume. Atunci când oamenii sunt
fericiţi zâmbesc când sunt trişti sau supăraţi se încruntă sau devin posaci. A da din cap
apoape in toate regiunile înseamnă o aprobare, acesta este un gest înnăscut deoarece este
utilizat şi de nevăzători şi surzi. La fel şi cu clătinarea capului într-o parte şi alta ce prezintă o
dezaprobare, un refuz. Acest lucru a fost descoperit si la copii sugari care sunt alăptaţi după
ce se satură întorc capul într-o parte şi alta în semn de refuz.
La fel este perceput şi ridicatul din umeri ca fiind un gest universal utilizat pentru a semnala
faptul că nu ştie despre ce se vorbeşte sau despre ce se întâmplă.

Exemplu de gest specific doar pentru o cultură este gestul ”inel” sau “ok” foarte
răspândit în Sua şi în celelate state vorbitoare de limba engleză. Acest gest în Franţa
înseamnă zero sau nimic, în Japonia înseamnă bani, în alte ţari mediteraneene este simbolul
pentru indicarea homosexualităţii.

1
Allan Pease, Limbajul Trupului-Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Traducerea de Alexandru
Szabo, Bucureşti, Ed. Polimark, 2001, pag. 15
 3

Un alt semn răspândit sub diverse forme este semnul “V”, unde în întreaga Australie,
Noua Zeelandă şi Marea Britanie, acesta semnifică ceva trivial. Însă Winston Churchill la
popularizat ca semn al victoriei în cel de-al doilea război mondial, doar că în versiunea sa
palma arată înspre înafară.
Pentru a nu interpreta greşit gesturile altor culturi, trebuie să analizăm gesturile în
ansamblul lor.

“Cercetările efectuate în domeniul lingvisticii au arătat că există o legătură directă între

gradul de statut social, de instruire şi prestigiu ale unei personae şi bogăţia vocabularului
său”1.

Atunci când un copil minte îşi va acoperi instinctual gura cu ambele mâini, pe măsură ce
acesta creşte să luăm ca exemplu adolescentul, când minte acoperă gura dar într-un mod mai
rafinat. Însă când adultul minte atinge uşor nasul. Aşadar să minţi nu este atât de uşor pe cât
pare, deoarece aceste acţiuni ale subconştientului sunt involuntare şi independente de
minciunile verbale, şi încă o dată mi se întăreşte idea că limbajul trupului în unele cazuri e
mult mai important decât cuvântul.

Pentru a putea înţelege ce şi cum trebuie să facem, am ales să dau câteva dintre gesturi
cu semnificaţia lor.

“Mers drept, cu pieptul în faţă- Încredere

Mâinile în şolduri (în picioare)- Prgătire, agresivitate

Stând jos cu picioarele încrucişate, - Plictiseală

un picior lovind în gol
Braţele încrucişate la piept- Atitudine defensivă
Mâna la bărbie- Evaluare, gândire
Atingerea / frecarea nasului- Respingere, îndoială, minciună
Frecarea unui ochi- Neîncredere, îndoială
Mâinile prinse la spate- Supărare, frustrare
Frecarea palmelor- Anticipare
Picior peste picior, palmele în spatele capului- Superioritate
Palme deschise- Sinceritate, deschidere
Pişcarea vârfului nasului- Evaluare negativă
Batere cu degetele- Nerăbdare
Muşcarea unghiilor- Nesigurantă, nervozitate
1
Allan Pease, Limbajul Trupului-Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor, Traducerea de Alexandru
Szabo, Bucureşti, Ed. Polimark, 2001, pag. 25
 4

Capul înclinat spre stânga- Reflecţii de ordin emoţional

Capul înclinat spre dreapta- Reflecţii de ordin logic, raţional lipsit de emoţii”1

Teritorii şi zone.

“Teritoriul unei persoane reprezintă spaţiul acestuia însuşit şi ocupat cu obiectele sale
personale”2. Se spune că în general căţeii sunt cei ce îşi “marchează teritoriul”, de regulă ei
întorcându-se la aceleaşi locuri pentru aşi face nevoile fiziologice. Este ciudat să compar,
oarecum, acest lucru cu omul, dar de multe ori mi s-a întâmplat să merg la cineva în vizită să
mă aşez pe un fotoliu şi mai apoi să apară “propietarul” său şi să facă urât, cum că “ar fi locul
lui preferat” dar defapt înseamând loc rezervat, obiect propiu şi personal, deci teritoriu
marcat.

Antropologul American Edward Hall a stabilit pentru prima dată faptul că fiinţa umană se
mişcă în teritoriul a patru zone distincte. Cunoaşterea lor este esenţială pentru o evoluţie
armonioasă în societate.

Zona intimă “este zona cea mai apropiată de corp, căruia îi este un fel de prelungire
(este ceea ce unii numesc “aură”). Este o zonă de energie care nu-ti apraţine decât ţie, un loc
ultrapersonal, un spaţiu pe care îl transporţi cu tine, orice ai face oriunde te-ai duce şi în care
nimic nu trebuie să pătrundă fără autorizare”3. Zona de intimidate se spune că este cuprinsă
între 15 şi 45 de cm (cu aproximaţie, fiind posibil ca unele personae să aibă nevoie de mai
mult). Zona intimă este şi zona contactelor fizice, a confidenţelor, a vorbelor de dragoste, a
sărutărilor, a mângâierilor, a relaţiilor sexuale. Şi în mod evident este clar că nu lăsăm pe
oricine să pătrundă aici.

Ce-a de-a doua zonă este cea privată denumit şi spaţiul personal. Distanţa ei variază de
la 45 cm la 1,20 m, distanţă ce ar trebui să existe între noi şi ceilalţi când evoluăm în
societate.

1
http://www.careercenter.ro/resurse/hr/limbajul%20trupului.pdf
2
Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul trupului, Traducere de Dana
Zămosteanu, Bucureşti , Ed. Polirom, 2005, pag. 13
3
Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul trupului, Traducere de Dana
Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005, pag.16-17
 5

O a treia zonă este cea socială ce este “suma a două zone private şi este cunoscută ca
fiind distanţa convenabilă şi de bun-simţ ce trebuie păstrată între două personae străine”1.

Ultima zonă găsită de Edward Hall este zona publică, situată dincolo de zona socială. Ea
este “zona privilegiată a oratorilor care se adresează unei mulţimi sau unui auditoriu
numeros”2. Însă în general cei ce au un auditoriu restâns vor acţiona în zona socială pentru a
crea legături strânse şi pentru a obţine cooperare sau implicare într-o discuţie, dezbatere.
Exemplu elocvent pentru acapararea zonei sociale este relaţia creată între seminarist şi
studenţi.

Concordanţă între verbal şi nonverbal.

“Gestul leagă între ele lucrurile ca şi timpul”3, chiar dacă anumite comunicări nu se
realizează decât în plan gestual, o mare parte dintre ele necesită şi cuvinte. La nivelul
gesturilor în relaţie cu cuvintele avem două tipuri de de discordanţă: una voluntară şi una
involuntară.

Discordanţa involuntară este dată în unele cazuri de timiditatea persoanei, sau mai bine
spus de fâstâceală, nesiguranţa, lipsa încrederii de sine. Alteori poate interveni îndoiala sau
sceptismul. Şi atunci când minţim este o discordanţă involuntară deoarece gura spune ceva
iară mâna acoperă gura sau atinge uşor nasul.

Discordanţa voluntară explicată prin modificarea semnificaţiei cuvintelor printr-un

gest, cum ar fi clipitul ştrengăresc.

Ce spun gesturile?
1
Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul trupului, Traducere de Dana
Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005, pag. 20
2
Idem, pag. 21-22
3
Clément Gaumont, apud Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul
trupului, Traducere de Dana Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005, pag. 35
 6

Am auzit de multe ori expresia “privirea ta te dă de gol”, şi asta pentru că fără dubii, ochii
sunt cei mai buni relevatori ai emoţiilor. Se spune că “ochii schimbă priviri şi fiinţele
există”1. Este foarte interesant să vezi că o pupilă dilatată exprimă plăcere, euforie, atracţie
fizică, dorinţă, sau una contractată exprimă reversal celei dintâi. O privire fixă cu ochii
deschişi şi cu pleoapele imobile exprimă oboseală, plictiseală sau deprimare. Bun de reţinut
este faptul că privirea fixă sau cea evazivă reprezintă minciuna sau ipocrizia.
Însă “s-a abuzat atât de mult de puterea privirii în poveştile de iubire că am ajuns să nu mai
credem în ea. Puţini oameni mai îndrăznesc acum să spună că două fiinţe s-au îndrăgostit în
clipa în care s-au privit în ochi . Şi, cu toate acestea, iubirea începe în acest fel. Restul vine
de la sine. Nimic nu este mai tulburător decât unirea a două suflete ce s-au aprins dintr-o
scânteie”2.

Un alt organ al gesturilor clar vizibile este gura, printr-o gură întredeschisă putem
exprima receptivitate, zenzualitate sau în alte contexte plăcere. Gura deschisă reprezintă
admiraţie şi extas, iar una închisă în mod logic este inversul primei.

Atunci când întâlnim pe cineva de care ne place ridicăm sprâncenele însă fără să
observăm ridică şi umerii, atunci când există atracţie reciprocă. Umerii sunt şi emanatorii
senzualităţii, de aceea ei sunt un punct forte al femei când poartă o rochie cu umerii goi, iar
pentru bărbat ei reprezintă o modalitate de apărare.

Şi poziţia corpului are înţelesurile ei. Expresia propie a feminităţii este bustul, iar la
bărbaţi tors-ul este cel ce evocă virilitatea sa. Un bust aplecat în faţă denotă interes,
curiositate, dorinţă sexuală, însă o poziţie prea aplecată ne poate da intenţia de a pleca sau
agresivitate. Bustul retras ne poate da ideea de neimplicare sau degajare.

Mergând tot pe partea de sus a corpului vom vedea că braţele şi mâinile prin gesturi
completează sau punctează cuvinte. În general braţele fără contact între ele dau dovadă de
stăpânire de sine, iar cele deschise evocă prietenia, dragostea sau disponibilitatea. Braţele
încrucişate ne spun că individul se protejează de ceva sau cineva, ele pot exprima şi refuzul
sau negarea a ceva. Persoanele aflate în poziţie şezând, cu braţele înlănţuite şi cu picioarele
îndoite adesori cu capul pe genunchi caută alinarea.

Atitudinea cowboy la bărbaţi este una agresivă când acesta se află în preajma altor bărbaţi,
fiind considerată şi “o înfruntare subtilă a caracterelor”3. Însă in compania doamnelor arată
această atitudine doar către doamnele care par atrăgătoare pentru ei.
1
Proverb chinezesc, apud Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul
trupului, Traducere de Dana Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005, pag. 55
2
Victor Hugo, Les Miserables, apud Martin Lloyd-Elliott, Cartea gesturilor erotice, Traducere Adina
Avramescu, Bucureşti, Ed. Trei, 2006, pag. 66
 7

Mulţi oameni cred că gestul încrucişării picioarelor este un semnal de apărare sau un mod
de reprimare a sexualităţii. Uneori aşa e dar adevărat este şi că acestea pot avea şi alte
înţelesuri.
De exemlu o femeie dacă este deranjată de cineva va avea picioarele încrucişate şi geanta
aşezată în poală şi cu capul în direcţia opusă a persoanei ce o deranjează. În general când ne
încrucisăm picioarele se spune că piciorul ce este deasupra va indica direcţia către persoana
de care ne simţim atrase.

Gesturi ale fumătorilor

Felul în care fumează o persoană spune multe de felul ei de a fi, despre sentimentele ei şi
despre cum doreşte să fie percepută de alte persoane. Prin felul în care este ţigara ţinută
exprimăm multe, sunt trei feluri principale de ţinere a acesteia: “pensetă”, “săgeată” şi
“picioarele.”

Pentru cei necunăscători, poziţia “pensetei” este ţigara ţinută între degetul arătător şi
degetul mare, poziţia săgeată este aceea în care ţigara e ţinută între degetul mare, arătător şi
cel mijlociu. În pozitia “picioarelor ” ţigara este ţinută de cel arătător şi cel mijlociu, ca şi
cum am imita mersul picioarelor.

Pin felul aprinderii sau a manipulării ţigării se poate stabili sexul unei personae. Atât
bărbaţii cât şi femeile folosesc poziţia “pensetei”, însă bărbaţii tind să folosească o “pensetă”
deschisă formând un cerc între degetul arătător şi degetul mare, iar femeia foloseşte
“penseta” închisă reducând spaţiul dintre cele două degete.

Poziţia “pensetei” închise este răspândită în rândul consumatorilor de marijuana pentru că

le permite sa fumeze ţigara până la capăt.

Cele mai mari diferenţe între sexe în ceea ce priveşte stilul de a fuma este întâlnit în
amplasarea palmei şi în poziţia încheieturii. Barbaţii în general au tendinţa de a ţine ţigara
mai aproape de corp, atunci când ţigara se află între degetul mare şi arătător “permite
bărbaţilor duri să fumeze şi să îşi arate articulaţiile degetelor. Ori de câte ori doi bărbaţi sunt
într-o poziţie de concurenţă sau rivalitate, idiferent dacă de natură politică sau sexuală, sau
atenţi să-şi arate unul altuia spatele palmei de obicei strânsă în pumn.” 1

Femeia este opusul atitudinii de ţinere a ţigarei bărbatului, ea indicând vulnerabilitatea.

3
Martin Lloyd-Elliott, Cartea gesturilor erotice, Traducere Adina Avramescu, Bucureşti, Ed. Trei, 2006,
pag.112
1
Peter Collett, Cartea gesturilor, cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor, Traducere Alexandra
Borş, Bucureşti, Ed. Trei, 2005, pag.279
 8

Sexualitatea este exprimată şi în alte moduri ca de exemul scrumatul sau stinsul ţigării.
Femeia întotdeauna va scruma usor şi va stinge ţigara mai bland, pe când bărbatul este opusul
acesteia, el exprimând puterea.

Modul de a aprinde ţigara ne arată mediul în care acesta lucrează, de exemplu persoanele
ce lucrează în aer liber vor folosi “gestul adăpostului”, şi elevii care fumează în ascuns
folosesc această metodă pentru a masca ţigara, este un gest involutar el fiind dat de tensiunea
de a fi “prins”.

Ţigara poate fi şi un mod prielnic de a curta o persoana, acum câţiva ani când o femeie
scotea din geantă o ţigară la un eveniment social în mod clar aştepta un foc din partea unui
bărbat. Acest mod de curtare este folosit şi astăzi cu success în unele cazuri.

“Toate gesturile sunt bune atunci când sunt fireşti. Cele care ni se predau sunt întotdeauna
false”.1

Fiinţa umană este o maşina foarte complexă, acţiuniile, reacţiile persoanelor pot varia în
funcţie de naţionalitate, cultură, credinţe, tabuuri, dar şi în funcţie de mediu, moment,
dispoziţie, sex, vârstă şi personalitate.

BIBLIOGRAFIE:

1
Sacha Guitry , apud Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul trupului,
Traducere de Dana Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005, pag. 158
 9

1. Allan Pease, Limbajul Trupului-Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor,
Traducerea de Alexandru Szabo, Bucureşti, Ed. Polimark, 2001
2. Martin Lloyd-Elliott, Cartea gesturilor erotice, Traducere Adina Avramescu,
Bucureşti, Ed. Trei, 2006
3. Milton Cameron, Comunicarea prin gesturi şi atitudini- Cum să înveţi limbajul
trupului, Traducere de Dana Zămosteanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2005
4. Peter Collett, Cartea gesturilor, cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor,
Traducere Alexandra Borş, Bucureşti, Ed. Trei, 2005
5. http://www.careercenter.ro/resurse/hr/limbajul%20trupului.pdf

Student: Sîrbu Ramona

Asistenţă Socială
Modul: Probaţiune şi protecţia victimelor
Seria 4, grupa 4