Aspecte generale şi de structură privind transporturile

Transporturile s-au dezvoltat de-a lungul timpului din necesitatea oamenilor de

ase deplasa în zone prielnice vieţii sau pentru a transporta mărfuri. Evoluţia
transporturilor se realizează în paralel cu dezvoltarea economică. În istoria transporturilor
se disting trei etape principale.

1. Domesticirea animalelor – oamenii au utilizat de mii de ani animalele pentru

transportul greutăţilor pe distanţe mari.
Primele animale folosite au fost: calul, măgarul, elefantul şi cămila. Calul a fost
însă animalul favorit în transport. Primele mijloace de transport pe uscat au fost săniile
sau tărgile la care se înhămau mai multe animale. Şi astăzi în zone cu terenuri ostile, greu
accesibile, animalele de povară constituie o formă esenţială de transport.

2. Inventarea roţii a revoluţionat construiorea mijloacelor de transport. Roata a apărut în

Mesopotamia în jurul anilor 3500 – 3000 î.Hr. La început, roţile erau confecţionate din
lemn, apoi din metal şi lemn.

S-au contruit care şi căruţe pentru transport de persoane şi produse.

3. Inventarea motorului cu abur au oferit autonomie în deplasarea mijloacelor de

transport.

Obiectul activităţii de transport presupune deplasarea în spaţiu a bunurilor,

mărfurilor şi persoanelor de către un transportator.
Clasificarea transporturilor se realizează după mai multe criterii ce pot fi în
permanenţă modificate şi perfectate:
- după destinaţie, transporturile pot fi:
• transporturi de persoane;
 • transporturi de mărfuri.

- în funcţie de căile de transport pe care se realizează:

• transporturi terestre;

• transporturi pe apă;

• transporturi aeriene.

- în funcţie de ruta parcursă, transporturile pot fi:

• de trafic intern sau local;
• de trafic internaţional.

- după distanţa la care se efectuează, transporturile sunt:

• transporturi pe distanţe mici;
• transporturi pe distanţe mari;
• transporturipe distanţe foarte mari.

- în funcţie de interesul satisfăcut prin executarea transportului:

• transporturi publice efectuate de persoane juridice specializate şi
autorizate;
• transporturi efectuate de persoane fizice în scopul satisfacerii unui interes
personal, utilizând mijloace proprii de transport.

- după modul în care se realizează propulsia, transporturile sunt:

• transporturi ce utilizează forţa umană;
• transporturi ce utilizează forţa animală;

• transporturi ce utilizează forţa unui motor.

 Căile de comunicaţie pe care se desfăşoară transporturile formează un sistem
unitar, completându-se unele pe altele.
Căile de comunicaţii se clasifică după mediul geografic în: terestre (căi ferate,
autostrăzi), fluviale (rute), aeriene (rute).
Pentru buna funcţionare a căilor de comunicaţii, pe parcursul acestora sunt
amenajate: staţii, gări, autogări, porturi, earoporturi.
Căile de comunicaţii au apărut şi s-au dezvoltat de-a lungul timpului din raţiuni
economice şi militare.
Diversitatea căilor şi a mijloacelor de transport a condus la modificarea peisajului
geografic, supraaglomerarea traficului şi la apariţia fenomenului de poluare.
 REŢELE DE TRANSPORT

Transporturile reprezintă o ramură a economiei naţionale ce cuprind totalitatea

mijloacelor de transport şi a căilor de comunicaţie destinate circulaţiei persoanelor şi
bunurilor între diverse destinaţii.
Toate domeniile de activitate umană necesită deplasare de oameni şi de materiale.
Chiar şi acţiunile care nu intră în sfera producţiei, cum sunt cele social – culturale,
turistice, rezolvarea unor interese personale, implică în desfăşurarea lor transporturile.
Cunoaşterea planetei noastre, sau pătrunderea în spaţiul cosmic au fost posibile tot
datorită transporturilor. La baza activităţii de transport stau trei elemente, şi anume:
mijlocul de transport (vehiculul), calea de comunicaţii, forţa care pune în acţiune
vehiculul.
Prin activitatea de transport se asigură legătura între toate ramurile de producţie
din diferite localităţi (în plan naţional) şi legăturile externe cu celelalte state ale lumii.

În funcţie de natura căilor pe care se desfăşoară, transporturile se clasifică în:

• transporturi terestre:
- rutiere;

- feroviare.

• transporturi pe apă:
- fluviale (pe fluvii, râuri sau canale);

- maritime: - de suprafaţă;

- submarine.
 • aerospaţiale:
- terestre;
- extraterestre.

• speciale:
- pe conducte;
- pe cablu;

- pe benzi rulante.

Dezvoltarea fiecărei categorii de transporturi a dus la întâlnirea rolului unor rute

(şosele, căi ferate, canale, fluvii navigabile) şi a centrelor de transport (porturi,
aeroporturi, noduri auto şi feroviare).

Reţele de transport terestru

Reţele de transport feroviar

Căile ferate au o mare însemnătate în domeniul transporturilor, deoarece permit

deplasarea unor cantităţi mari de mărfuri şi a unui număr însemnat de călători pe distanţe
lungi. În general termenul de cale ferată include: linii ferate, vagoane, locomotive,
construcţii, echipamente ce operează în domeniul transporturilor feroviare.
Astăzi, căile de transport feroviare cuprind construcţii şi elemente care determină
un transport rapid şi în siguranţă.
Pentru căile ferate deosebim două componente: infrastructura şi suprastructura.
Infrastructura reprezintă totalitatea elementelor care servesc circulaţiei
neîntrerupte şi în condiţii de siguranţă a materialului rulant. Infrastructura cuprinde
substratul căii şi corpul terasamentelor, linii, construcţii, instalaţii.
Suprastructura cuprinde totalitatea vehiculelor sau materialului rulant de cale
ferată: trenuri, vagoane, mijloace de tracţiune, maşini grele de cale ferată.
 Reţeaua de cale ferată reprezintă o avuţie naţională. Liniile de cale ferată se
clasifică după mai multe criterii.
• După numărul liniilor:
- simple;
- duble.
• După ecartament (distanţa dintre şine):
- linii cu ecartament normal (1435 mm);
- linii cu ecartament larg (1524 mm);
- linii cu ecartament îngust (600 mm – 1000 mm).
• După felul traverselor:
- linii cu traverse de lemn;
- linii cu traverse de beton;
- linii cu traverse metalice;
- linii cu fundaţii speciale sub şine.
• După poziţia faţă de suprafaţa terenului:
- linii de suprafaţă;
- linii subterane;
- linii supraterane.
• După relieful străbătut:
- linii de şes;
- linii de deal;
- linii de munte.
• După felul mijlocului de tracţiune:
- linii electrificate (ce folosesc locomotive electrice);
- linii neelectrificate (ce folosesc locomotive Diesel şi locomotive cu abur).
• După importanţa lor:
- linii principale la care volumul transportului este ridicat, viteza este mare, curbele
au rază mică;
- linii secundare.
În categoria liniilor pricipale intră liniile magistrale. Ele leagă capitala cu oraşele
importante.
Exemple: Bucureşti – Timişoara – Moraviţa; Bucureşti – Arad – Curtici;
Bucureşti – Constanţa – Mangalia; Bucureşti – Satu Mare; Bucureşti – Vicşani; Bucureşti
– Iaşi; Bucureşti – Oradea; Bucureşti – Brăila – Galaţi.
Activitatea la calea ferată în România este organizată pe regionale (exemple:
Bucureşti, Cluj, Iaşi).
Un traseu de cale ferată are pe parcurs puncte de secţionare reprezentate prin
noduri şi staţii de cale ferată. Staţiile de cale ferată sunt necesare pentru opriri, pentru
tranzitări şi contribuie la creşterea capacităţii de circulaţie.
Capacitatea de circulaţie reprezintă numărul de perechi de trenuri directe de
marfă, care circulă în intervalul de o zi (24 h) pe o linie simplă.
În noduri (staţii) se derulează o serie de activităţi:
- activităţi privind circulaţia;
- activităţi privind deservirea traficului local de călători (casa de bilete);
- activităţi privind deservirea traficului local (magazii de mărfuri, rampe, linii de
încărcare);
 - activităţi privind remorcarea trenurilor.
Activităţile din staţii se derulează conform planului tehnic de exploatare a
circulaţiei (PTC).
Principalele noduri feroviare din care se ramifică mai mult de cinci linii ferate
sunt: Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Timişoara, Arad, Făurei, Rişiori de Vede.
Terminalele sunt centre de transport unde mărfurile şi oamenii sunt transferaţi din
vehicule sau spre ele. Terminalele sunt staţiile de tren în care se desfăşoară activităţi de
circulaţie, trafic de mărfuri şi de călători. În staţii pot exista şi alte facilităţi: magazine,
servicii de spălare, reparaţii şi păstrare a materialului rulant şi zone de inspecţii tehnice.