MONEDA SI CREDIT –modele de teste grilǎ

1. Ca etalon al valorii, moneda face posibilǎ:

a) Compararea preţurilor mǎrfurilor şi serviciilor celor mai diferite;
b) Stabilirea raporturilor de echivalenţǎ între mǎrfuri şi servicii;
c) Reglarea imediatǎ a obligaţiilor pecuniare între parteneri;
2. Ca instrument de platǎ, moneda nu reprezintǎ:
a) Mijloc de reglare imediatǎ a obligaţiilor pecuniare dintre parteneri;
b) Rezervǎ de valoar “lichidǎ”;
c) Etalon al valorii;
3. Banii au apǎrut:
a) Aproximativ în acelaşi timp cu scrisul;
b) În epoca fierului;
c) În epoca pietrei;
4. Datoritǎ caracterului lor general şi anonim, banii:
a) Au dat posibilitatea schimbului lesnicios;
b) Au defavorizat inegalitatea de avere;
c) Au defavorizat starea de îndatorare;
d) Au impulsionat producţia;
5. Moneda fiduciarǎ şi banii de cont au luat naştere:
a) Odatǎ cu apariţia unor reţele de bǎnci comerciale;
b) Datoritǎ predominǎrii economiei naturale;
c) În Lidia;
6. Legǎtura dintre monedǎ şi credit poate fi urmǎritǎ:
a) În vânzarea mǎrfurilor cu plata amânatǎ;
b) În acordarea de împrumuturi prin cont curent;
c) Pe linia creditului public, ceea ce conferǎ banilor un pronunţat caracter financiar;
7. Moneda reprezintǎ un activ financiar specific, care:
a) Exprimǎ lichiditate perfectǎ;
b) Nu asigurǎ un venit, un randament;
c) Exprimǎ o lichiditate atenuatǎ;
8. Construirea depozitelor la termen pe seama disponibilitǎţilor monetare:
a) Asigurǎ anumite venituri deponenţilor sub formǎ de dobândǎ;
b) Atenueazǎ lichiditatea activelor financiare;
9. Dezetatizarea vizeazǎ:
a) Transferul de prerogative în favoarea unei comunitǎţi internaţionale;
b) Tranziţia de la economia condusǎ administrativ, pe bazǎ de plan central, unde moneda este
controlatǎ de stat, pânǎ la extrem, la economia de piaţǎ;
10. Dezetatizarea monedei implicǎ renunţarea de cǎtre stat de a dicta:
a) Preţurile;
b) Proporţiile în economie;
c) Destinaţia investiţiilor;
d) Volumul creditelor;
11. Mecanismele fundamentale contemporane de reglare a vieţii economice:
a) Mecanismul reglǎrii economice prin plan central;
b) Dereglementarea;
c) Mecanismul reglǎrii prin piaţǎ;

1
 12. Formele “etatizǎrii” monedei în economia socialistǎ sunt:
a) Înlocuirea mecanismului de stabilire a preţului în procesul confruntǎrii cererii cu
oferta;
b) Eliminarea creditului comercial;
c) Subordonarea activitǎţii sectorului bancar faţǎ de plan;
d) Introducerea convertibilitǎţii;
13. Formele dezetatizǎrii monedei în economia de piaţǎ sunt:
a) Stabilirea relaţiilor de concurenţǎ între întreprinderi;
b) Deturnarea creditului bancar de la cerinţa susţinerii activitǎţii caracterizate prin
eficienţǎ;
c) Funcţionarea bursei de valori;
d) Suprimarea convertibilitǎţii;
14. Neconvertibilitatea monedei a avut ca rezultat:
a) Înlesnirea protecţionismului;
b) Favorizarea circulaţiei bunurilor şi persoanelor;
c) A îngreunat accesul la realizǎrile tehnico-ştiinţifice ale comunitǎţii internaţionale;
15. In procesul tranziţiei la economia de piaţǎ, acţiunea statului asupra activitǎţii
întreprinzǎtorilor devine, în mod necesar:
a) Indirectǎ, prin impozite, taxe vamale, prime la export, etc;
b) Directǎ, prin prevederile înscrise în planul obligatoriu realizat la nivel central;
16. Prin structurarea aparatului bancar, în condiţiile dezetatizǎrii monedei, presupune;
a) Lichidarea monopolului statului asupra bǎncilor;
b) Reaşezarea raporturilor între banca de emisiune şi celelalte bǎnci;
c) Acordarea nemijlocitǎde credit de cǎtre banca de emisiune;
d) Deturnarea creditului bancar de la cerinţa susţinerii activitǎţii caracterizate prin
eficienţǎ;
17. Principalele ipostaze ale relaţiilor bǎneşti şi de credit sunt:
a) Legitǎţile ce le guverneazǎ;
b) Reglementǎri juridice, uzanţele, practica monetarǎ şi de credit din diverse ţǎri ca şi
pe plan internaţional;
c) Rolul monedei, al bǎncilor, creditului în viaţa ecomonicǎ şi socialǎ;
18. Disciplina “Monedǎ şi credit” studiazǎ:
a) Natura banilor ce mijlocesc schimbul;
b) Condiţiile şi limitele emisiunii monedei;
c) Mecanismele de reglare a masei monetare în circulaţie;
d) Ansamblul relaţiilor de schimb şi repartiţie;
19. Dezetatizarea monedei implicǎ renunţarea de cǎtre stat de a dicta:
a) Destinaţia investiţiilor;
b) Volumul creditelor;
c) Nivelul dobânzii;
d) Cursul de schimb;
20. Datoritǎ caracterului lor general şi anonim, banii:
a) Au defavorizat starea de îndatorare;
b) Au impulsionat producţia;
c) Au favorizat primele forme ale creditului;
d) Au schimbat relaţiile din operaţiunile de schimb;

2
 21. Sistemele monetare din Antichitate şi Evul Mediu s-au caracterizat în principal prin
urmǎtoarele trǎsǎturi:
a) Fǎrâmiţare;
b) Centralizarea baterii monedei;
c) Deteriorare;
d) Lipsa de unitate a circulaţiei monetare la nivelul unei ţǎri;
22. Deteriorarea monedei s-a datorat:
a) reducerii conţinutului de metal de cǎtre conducǎtorii statului;
b) tehnicii de confecţionare a monedelor, care, pânǎ în sec. XVII, a fost cae a
cleştelui şi ciocanului;
c) uzǎrii şi falsificǎrii;
d) creşterii cursului dolarului;
23. In bimetalism, în ceea ce priveşte modalitatea de fixare a raportului valoric dintre cele
douǎ metale, aur şi argint, distingem urmǎtoarele variante:
a) a monedei paralele;
b) a monedei etalon;
c) a monedei billon;
d) a monedei duble;
24. In varianta monedei duble, raportul de valoare între cele douǎ metale monetare era:
a) Fixat de stat;
b) Liber;
c) Stabilit prin lege;
d) Stabilit pe piaţǎ;
25. In condiţiile în care, prin lege se stabilea raportul Au- Ag la 1: 15,5, iar piaţa, ca urmare a
ieftinirii argintului, determinǎ un raport de 1: 16,5 :
a) Funcţiile monetare urmau a fi îndeplinite de aur;
b) Aurul era supraevaluat juridic;
c) Aurul era moneda bunǎ;
d) Argintul era subevaluat juridic;
26. Dintre ţǎrile care au adoptat bimetalismul în moneda paralelǎ distingem:
a) Germania;
b) SUA;
c) România;
d) Franţa;
27. In 1865, ţǎrile care au înfiinţat Uniunea Latinǎ au susţinut:
a) Monometalismul aur;
b) Bimetalismul;
c) Monometalismul argint;
28. Elementele sistemului monetar clasic sunt:
a) Metalul monetar;
b) Unitatea monetarǎ;
c) Baterea şi circulaţia monedei;
d) Emisiunea şi circulaţia bancnotelor;
e) Emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie;
f) Convertibilitatea;

3
 29. In 1971, dupǎ aproape trei decenii de aplicare a etalonului monetar aur-devize instituit la
Bretton Woods:
a) S-a sistat convertibilitatea în aur a dolarului american;
b) S-arealizat trecerea de la cursurile fixe la cele flotante;
c) S-a adoptat al doilea amendament al statutului FMI, prin care ţǎrile membre renunţau
la a-şi defini monedele printr-o cantitete de metal preţios
30. Denumirea unitǎţii monetare decurgea din:
a) Metalul folosit pentru barerea monedei;
b) Cantitetea de metal preţios aferentǎ etalonului;
c) Împrumutarea denumirii monedei dintr-o altǎ ţarǎ;
d) Cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi achiziţionatǎ cu ea;
31. Adaptarea spontanǎ a cantitǎţii de bani în circulaţie la necesitǎţile economiei era asiguratǎ
prin:
a) Monetizarea liberǎ;
b) Libera tezaurizare;
c) Pierderile de metal preţios prin uzurǎ în timpul circulaţiei;
32. Monedele de billon se caracterizau prin acea cǎ:
a) Fǎceau obiectul baterii libere;
b) Reprezentau o necesitate din raţiuni tehnice;
c) Erau monede fǎrǎ valoare deplinǎ;
33. Limitele utilizǎrii cambiilor ca bani pânǎ la scadenţǎ sunt:
a) Lipsa de siguranţǎ a creditorului în debitor, în solvabilitatea şi buna sa credinţǎ;
b) Inadaptarea lor la cerinţele efectuǎrii unor plǎţi în sume variabile;
c) Satisfacerea nevoilor de bani a statului;
d) Imposibilitatea plǎţii salariilor, impozitelor şi a cumpǎrǎrii mǎrfurilor din comerţul cu
amǎnuntul;
34. Bancnotele sunt cambii ale bǎncilor de emisiune şi au urmǎtoarele atribute în condiţiile
emisiunii pe linie de credit:
a) Circulǎ în întreaga ţarǎ;
b) Sunt poliţe la vedere asupra oricǎrei bǎnci;
c) Sunt convertibile în metalul monetar, în funcţie de definiţia oficialǎ în aur a etalonului;
d) Sunt numite bani reprezentativi, monedǎ fiduciarǎ;
35. Emisiunea şi circulaţia banilor de hârtie este legatǎ de:
a) Uzura monedelor din metal preţios;
b) Emisiunea de bani pentru necesitǎţile statului;
c) Necesitatea reintroducerii etalonului aur-monedǎ;
36. Banii de hârtie se caracterizeazǎ prin faptul cǎ:
a) Au un curs forţat;
b) Au valoare proprie;
c) Sunt neconvertibili;
d) Sunt convertibili î metal preţios;
37. În condiţiile contemporane, emisiunea excesivǎ a banilor se face:
a) Pentru acoperirea deficitelor bugetare;
b) Pe linia convertibilitǎţii bancnotelor în metal preţios;
c) Pe linie bancarǎ, atunci când în acoperirea creditelor nu se ţine seama în suficientǎ
mǎsurǎ, de volumul depunerilor şi ritmul creşterii producţiei;

4
 38. În condiţiile în care, prin lege se stabilea raportul Au-Ag la 1: 15,5, iar piaţa, ca urmare a
ieftinirii argintului determina un raport de 1: 16,5 :
a) Devenea convenabilǎ cumpǎrarea în schimbul aurului, a cantitǎţii corespunzǎtoare de
argint;
b) Devenea convenabilǎ cumpǎrarea în schimbul argintului, a cantitǎţii corespunzǎtoare
de aur;
c) Aurul era retras din circulaţie;
d) Aurul era supraevaluat juridic;
39. Monedele de billon se caracterizau prin:
a) erau monede fǎrǎ valoare deplinǎ;
b) cantitatea acestor monede în circulaţie trebuia menţinutǎ la un nivel ridicat;
c) baterea lor constituia monopol de stat, apǎrat cu stricteţe;
40. Metoda de stabilire a cursului valutar în sistemul “şarpelui monetar”:
a) Era aceeaşi ca şi la cursurile fixe practicate în cadrul FMI;
b) Implica faptul cǎ atunci când moneda naţionalǎ se reprecia, banca centralǎ vindea
valutǎ;
c) Implica faptul cǎ atunci când moneda naţionalǎ se deprecia şi tindea sǎ iasǎ din tunel
prin partea inferioarǎ, banca centralǎ cumpǎra valutǎ de referinţǎ;
41. Sistemul Monetar Eurpean (SME) se caracterizeazǎ prin aceea cǎ:
a) S-a bazat tot pe practicarea cursurilor fixe în interiorul unor limite;
b) Nu s-a renunţat la valorile paritare aur;
c) Locul aurului era preluat de ECU, devenind punct de referinţǎ în cadrul sistemului;
42. ECU reprezintǎ :
a) Punct de referinţǎ în cadrul mecanismului “şarpelui monetar”:
b) Punct de referinţǎ în cadrul Sistemului Monetar European;
c) O unitate de cont;
43. Cursul central în cadrul SME reprezintǎ:
a) Un curs faţǎ de ECU, stabilit în raport cu puterea de cumpǎrare a monedei fiecǎrie ţǎri
membre;
b) Un curs faţǎ de DST, stabilit în raport cu puterea de cumpǎrare a monedei fiecǎrie ţǎri;
c) Un curs stabilit în funcţie de conţinutul aur al fiecǎrei monede;
44. Indicatorii ce mǎsoarǎ convergenţa rezultatelor economice ale statelor membre ale
Comunitǎţii Europene şi nivelurile acestora sunt:
a) Diferenţa ratei anuale a inflaţiei nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 1,5 %;
b) Marja ratei dobânzii nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 2 %;
c) Deficitele bugetare nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 10 % faţǎ de PIB;
d) Datoria publicǎ nu trebuie sǎ depǎşeascǎ 60 % din PIB;
45. Proiectul monedei unice europene :
a) Suprimarea rolului tuturor bǎncilor centrale naţionale existente;
b) Bǎncile centrale ar urma sǎ fie înlocuite în funcţiile lor esenţiale printr-o bancǎ
centralǎ unicǎ, Banca Centralǎ Europeanǎ;
c) Obligaţia ţǎrilor membre de a folosi dolarul ca monedǎ unicǎ în tranzacţiile
internaţionale;
46. Procesul de dematerializare a monedei presupune:
a) Dematerializarea aurului;
b) Înlocuirea progresivǎ a senmelor monetare în circulaţie, a numerarului, prin bani de
cont;

5
47. Dematerializarea monedei este interpretatǎ diferit. Economişti precum J. Roeff, Anghel
Ruginǎ, susţin cǎ:
a) Moneda modernǎ nu-i o simplǎ transformare a monedei materiale, ci totala sa
negare;
b) Între monedele vechi şi cele noi existǎ şi elemente comune, cǎ banii nu au
pierdut orice legǎturǎ cu aurul;
c) Banii sunt bani de hârtie puşi în circulaţie prin acordarea de credite statului de
cǎtre institutul de emisiune;
48. Doctrina marxistǎ avea în vedere, drept cǎi de genezǎ a banilor, urmǎtoarele forme:
a) Banii care au decurs dintr-o selecţie în lumea mǎrfurilor, a unei mǎrfi, în final a
aurului, în rolul de echivalent general;
b) Creditul comercial, vânzarea mǎrfurilor cu plata ulterioarǎ;
c) Banii de hârtie, prin acorderea de credite statului de cǎtre institutul de emisiune;
49. La banii cu valoare intrinsecǎ:
a) Regularizarea raporturilor valorice între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor este imediatǎ;
b) Marfa trecea de la vânzǎtor la cumpǎrǎtor, şi, în acelaşi timp, banii treceau de la
cumpǎrǎtor la vânzǎtor;
c) Banii erau poliţe asupra bogǎţiei sociale;
50. La banii sub forma bancnotelor:
a) Vânzǎtorul nu primeşte o valoare echivalentǎ cu cea a mǎrfurilor, ci bancnote
convertibile;
b) Regularizarea raporturilor valorice între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor este imediatǎ;
c) Regularizarea raporturilor s-ar produce dacǎ vânzǎtorul ar da titlurile de creanţǎ
la schimb contra aur, potrivit cu suma înscrisǎ şi cu definiţia etalonului monetar;
51. La banii de hârtie:
a) Vânzǎtorul de mǎrfuri, primind suma de le cumpǎrǎtor, poate folosi banii de
hârtie pentru procurarea altor mǎrfuri;
b) Sub raport valoric se produce o echivalare (regularizare) numai în final, dupǎ ce
vânzǎtorul de mǎrfuri foloseşte pentru cumpǎrǎri banii obţinuţi şi numai dacǎ
preţurile mǎrfurilor nu au crescut între timp;
c) Regularizarea raporturilor valorice între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor este imediatǎ;
52. ECU reprezintǎ:
a) O unitate de cont folositǎ de FMI;
b) Punctul de referinţǎ în cadrul mecanismului “şarpelui monetar”;
c) Punctul de referinţǎ în cadrul SME;
d) O unitate de cont definitǎ pe baza coşului de valute ale ţǎrilor membre ale SME;
53. Indicatorii ce mǎsoarǎ convergenţa rezultatelor economice ale statelor membre ale
Comunitǎţii Europene şi nivelurile acestora sunt:
a) Diferenţa ratei anuale a inflaţiei trebuie sǎ depǎşeascǎ 1,5 %;
b) Cursul de schimb al monedelor trebuie sǎ înregistreze variaţii mai mari de 2,25
%;
c) PIB trebuie sǎ creascǎ annual cu cel puţin 3 %;
54. Moneda contemporanǎ dematerializatǎ reprezintǎ:
a) Titluri de creanţǎ asupra statului;
b) Titluri de creanţǎ asupra bogǎţiei sociale;
c) Poliţe asupra bogǎţiei sociale;
d) Bani marfǎ;
e) Poliţe asupra bǎncii centrale;
f) O mixturǎ între bancnote şi banii de hârtie;

6
55. Ştiind cǎ la 18 noiembrie 1967, 1 lirǎ sterlinǎ = 2,13281g aur şi 1dolar = 0,888671g aur,
paritatea valutarǎ lirǎ sterlinǎ/ dolar se determinǎ astfel:
a) 2,13281g/ 0,888671g;
b) 0,888671g/ 2,13281g;
56. Ştiind cǎ la 24 octombrie 1969, 1 DM = 0,242806g aur şi 1$ = 0,888671g aur, paritatea
valutarǎ lirǎsterlinǎ/ marcǎ se determinǎ astfel:
a) 0,888671g/ 0,242806g;
b) 0,242806g/ 0,888671g;
57. Dacǎ lira sterlinǎ coteazǎ indirect, atunci la Londra cotarea are forma:
a) 1$ = 0,68 lire sterline;
b) 1 lirǎ sterlinǎ = 1,46 $;
58. Având în vedere cǎ la Paris cotarea are forma 1 $ = 8,25 FF, avem:
a) O cotare directǎ;
b) O cotare indirectǎ;
59. Având în vedere cǎ la Tokyo cotarea are forma 1 $ = 235 yeni japonezi:
a) Avem cotare directǎ;
b) Avem cotare indirectǎ;
c) 1 yen japonez = (1/ 235) $;
d) dolarul SUA, ca unitate monetarǎ, este exprimat într-o sumǎ variabilǎ în moneda
naţionalǎ a Japoniei;
60. Având în vedere cǎ la Londra cotarea are forma 1 lirǎ sterlinǎ = 1,46 $ :
a) Avem cotare indirectǎ;
b) Etalonul monetar naţional englez este exprimat în valuta strǎinǎ;
c) Ne aflǎm în cazul unei cotǎri indirecte, când valuta strǎinǎ, ca unitate monetarǎ,
este exprimatǎ într-o sumǎ variabilǎ în moneda naţionalǎ;
61. Etalonul aur-monedǎ presupune:
a) Baterea liberǎ a monedelor de aur;
b) Circulaţia liberǎ a aurului pe plan internaţional;
c) Convertibilitatea bancnotelor în lingouri de aur;
62. Paritatea monetarǎ:
a) Se numeşte şi paritate metalicǎ;
b) Este raportul valoric între douǎ monede, funcţie de conţinutul acestora în metal
preţios;
c) Este raportul valoric între douǎ monede, stabilit pe piaţǎ, în funcţie de cerere şi
ofertǎ;
d) Reflectǎ întotdeauna paritatea puterii de cumpǎrare a monedelor;
63. Cunoscând cǎ 1 USD = 0.888671g aur fin şi 1 GBP = 2.48828 g aur fin, raportul rezultat,
1 GBP = 2,80 USD, se numeşte:
a) Paritate metalicǎ;
b) Paritate valutarǎ;
c) Paritate monetarǎ;
64. Abaterea cursului de la paritate se menţine în aşa-numitele “puncte-aur” în condiţiile
etalonului:
a) Aur-clasic;
b) Aur-monedǎ;
c) Aur-lingouri;
d) Aur-devize;
e) Devize;

7
65. Limitele abaterii cursului de la paritate în condiţiile “punctelor-aur”, erau dependente de:
a) Cererea şi oferta de valutǎ pe piaţǎ;
b) Intervenţia pe piaţǎ a bǎncilor centrale;
c) Situaţia balanţei de plǎţi externe a zilei, deficitarǎ sau excedentarǎ;
d) Costul relativ al remiterii aurului în strǎinǎtate ( transport, ambalare etc.);
66. “Punctele-aur” reprezintǎ:
a) cursul superior şi inferior al devizelor, de la care este avantajos, sub raport
comercial, a exporta sau a importa aur;
b) o formǎ de limitare “ naturalǎ” a abaterii cursului de la paritate;
c) o altǎ denumire pentru cursurile fixe instituite de FMI, limitate prin intervenţia
statalǎ;
67. Limitele abaterii cursului de la paritate în condiţiile “punctelor-aur” erau de:
a) +/- 1 %;
b) +/- 2,25 %;
c) +/- 15 %;
68. Dacǎ balanţa de plǎţi a zilei pentru o ţarǎ este deficitarǎ, atunci:
a) Cererea pentru devize este mai micǎ decât oferta;
b) Cererea pentru devize este mai mare decât oferta;
c) Cursul devizelor creşte peste paritate;
d) Cursul devizelor scade sub paritate;
69. Punctul superior al aurului este:
a) Punctul de import al aurului;
b) Punctul de export al aurului;
c) Cursul crescut al devizelor la nivelul la care este mai convenabilǎ remiterea
aurului în strǎinǎtate;
d) Cursul de scǎdere al devizelor la care exportatorii preschimbǎ valuta în aur;
70. În cazul cursurilor flotante, instituite din 1973:
a) Limita de abatere de la paritate este de +/- 2,25 %;
b) Limita de abatere de la paritate este de +/-15 %;
c) Nu existǎ o limitǎ de abatere a cursurilor faţǎ de paritate;
d) Bǎncile centrale nu sunt obligate sǎ intervinǎ pe piaţa valutarǎ;
71. În condiţiile cursurilor fixe introduse prin acordurile de la Bretton Woods, cunoscând,
pebaza definiţiilor aur, cǎ 1 GBP = 2,89 USD, în cazul în care cussul atingea nivelul
superior de 1 GBP = 2,96 USD ( 2,89+ 2,25 %* 2,89):
a) Banca Angliei era obligatǎ sǎ intervinǎ pe piaţǎ prin vânzarea de dolari;
b) Banca Angliei era obligatǎ sǎ intervinǎ pe piaţǎ prin cumpǎrarea de dolari;
c) Intervenţia Bǎncii Angliei era obligatorie;
d) Alǎturi de Banca Abgliei, era obligatǎ sǎ intervinǎ pe piaţǎ banca centralǎ
americanǎ;
e) Piaţa, prin mecanismul “punctelor-aur”, limita abaterile cursurilor de la paritate;
72. În cazul cotǎrii directe:
a) Primul termen al egalitǎţii este moneda strǎinǎ;
b) Primul termen al ecuaţiei îl reprezintǎ unitatea monetarǎ naţionalǎ;
c) Corespondentul în valuta strǎinǎ pentru etalonul monetar local nu este exprimat
nemijlocit;
d) Sistemul de cotare nu exercitǎ nici o influenţǎ asupra raporturilor valorice dintre
monede;

8
73. În cazul cotǎrii indirecte:
a) Primul termen al egalitǎţii este moneda strǎinǎ;
b) Primul termen al ecuaţiei îl reprezintǎ unitatea monetarǎ naţionalǎ;
c) Corespondentul în valuta strǎinǎ pentru etalonul monetar local este exprimat
nemijlocit;
74. Cotarea indirectǎ se numeşte şi:
a) Nesigurǎ;
b) Sigurǎ;
c) Incertǎ;
d) Certǎ;
75. Cotarea directǎ se numeşte şi:
e) Nesigurǎ;
f) Sigurǎ;
g) Incertǎ;
h) Certǎ;
76. Etalonul aur-devize, instituţionalizat în 1944 la Bretton Woods, presupune:
a) Reintroducerea convertibilitǎţii bancnotelor în aur pe plan naţional;
b) instituirea cursurilor fixe cu abateri minime de la paritate de +/- 1%;
c) constituirea de rezerve monetare la nivelul Institutului Monetar European;
77. Eşafodajul monetar de forma unei “piramide rǎsturnate” este specific etalonului:
a) aur-clasic;
b) aur-monedǎ;
c) aur-lingouri;
d) aur-devize;
78. Raporturile de preschimbare dintre monede sunt influenţate de urmǎtorii factori:
a) economici, politici, psihologici;
b) mǎrimea etalonului naţional şi a monedei strǎine;
c) evoluţia puterii de cumpǎrare a monedelor implicate;
d) situaţia balanţelor de plǎţi zilnice a ţǎrilor ale cǎror monede intrǎ în cotare;
79. Care din urmǎtoarele afirmaţii sunt adevǎrate în cazul DST:
a) reprezintǎ o valutǎ de creaţie colectivǎ;
b) valoarea sa se stabileşte în baza unui coş valutar, format din 5 valute;
c) valoarea sa s-a stabilit în baza unui coş valutar, format din 16 valute;
d) valoarea sa s-a stabilit în baza unui coş valutar, format din 12 valute;
80. Un lingou aur standard este definit prin:
a) 400 uncii aur;
b) 12,444 Kg aur;
c) 31,1035 g aur;
81. Iniţial, DST-ul, ca o valutǎ de creaţie colectivǎ, era definit printr-un conţinut aur egal cu
cel al unui :
a) ECU;
b) EURO;
c) USD;
82. Arbitrajul valutar presupune:
a) Intervenţia bǎncilor de emisiune în cadrul sistemului cursurilor fixe specific
etalonului aur-devize;
b) Stabilirea paritǎţii valutare;
c) Speculaţii, ca urmare a evoluţiei diferite a cursurilor de schimb pe pieţele
valutare;
83. Stabilirea ponderii monedelorîn coşul valutar DST se face în funcţie de :

9
 a) Puterea de cumpǎrare a monedelor ţǎrilor membre;
b) Paritatea valutarǎ a monedelor ţǎrilor membre;
c) Volumul exporturilor de bunuri şi servicii ale ţǎrilor membre;
d) Nivelul PIB al ţǎrilor participante;
84. Biletul la ordin este emis de:
a) Debitor;
b) Creditor;
c) Beneficiar;
d) Trǎgǎtor;
e) Tras;
85. În relaţiile de credit generate de biletul la ordin, apar:
a) 2 persoane;
b) 3 persoane;
c) 4 persoane;
86. În cazul biletului la ordin, dobânda:
a) Nu se percepe în general;
b) Poate fi inclusǎ în suma totalǎ de platǎ, împreunǎ cu valoarea mǎrfurilor;
c) Poate fi cuprinsǎ într-un bilet la ordin emis separat;
87. Care din urmǎtoarele elemente nu este obligatoriu în cazul unui bilet la ordin:
a) Denumirea de bilet la ordin, înscrisǎ în text;
b) Obligaţia de platǎ necondiţionatǎ;
c) Semnǎtura trǎgǎtorului sau a împuternicirii autentice, în cazuri speciale;
d) Locul şi data emiterii;
88. Un înscris cambial poate fi:
a) La purtǎtor;
b) Nominativ;
c) La ordin;
89. Trata este emisǎ de:
a) Tras;
b) Trǎgǎtor;
c) Beneficiar;
d) Debitor;
e) Creditor;
90. Trata se adreseazǎ:
a) Trasului;
b) Trǎgǎtorului;
c) Beneficiarului;
d) Debitorului;
e) Creditorului;
91. Biletul la ordin se adreseazǎ:
a) Trasului;
b) Trǎgǎtorului;
c) Beneficiarului;
d) Debitorului;
e) Creditorului;
92. Domicilierea unei trate se referǎ la:
a) Domiciliul/ sediul trǎgǎtorului;
b) Locul unde a fost emisǎ trata;
c) Locul unde se efectueazǎ plata;
93. Cambia este:

10
 a) Un mijloc de stingere a unei obligaţii de platǎ;
b) Un angajament de platǎ scris, abstract, necondiţionat;
c) Un titlu de creanţǎ ce dǎ dreptul la o sumǎ de bani;
94. Acceptul comercial aparţine:
a) Debitorului;
b) Creditorului;
c) Bǎncii;
d) Beneficiarului;
e) Trasului;
f) Trǎgǎtorului;
95. Acceptul comercial apare:
a) Numai în cazul biletului la ordin;
b) Numai în cazul tratei;
c) Atât în cazul tratei cât şi al biletului la ordin;
d) Nici în cazul tratei, nici în cazul biletului la ordin;
96. În cazul acceptului bancar:
a) Banca acceptǎ sǎ plǎteascǎ la scadenţǎ un efect de comerţ;
b) Banca acceptǎ sǎ garanteze plata la scadenţǎ un efect de comerţ;
c) Banca acceptǎ sǎ sconteze înainte de scadenţǎ un efect de comerţ;
d) Banca acceptǎ sǎ gireze un efect de comerţ;
97. Girul reprezintǎ:
a) Cedarea unui titlu de creanţǎ unei alte persoane;
b) Garantarea plǎţii la scadenţǎ, solidar cu debitorul;
c) Depunerea semnǎturii pe dosul cambiei;
d) O formǎ de circulaţie a înscrisurile cambiale;
98. Girul reprezintǎ:
a) O andosare;
b) O ameliorare a calitǎţii titlului de credit, dându-i garanţii suplimentare;
c) O platǎ în sensul stingerii obligaţiei;
99. Formula girului se înscrie:
a) Pe faţa cambiei;
b) Pe verso-ul cambiei;
c) Pe faţa biletului la ordin;
d) Pe verso-ul biletului la ordin;
e) Pe un înscris separat, anexǎ la efectul de comerţ;
100. Girul poate sǎ aparǎ:
a) Numai în cazul biletului la ordin;
b) Numai în cazul tratei;
c) Atât în cazul tratei cât şi al biletului la ordin;
d) Nici în cazul tratei, nici în cazul biletului la ordin;
101. Girul este plin, când:
a) Numele noului tras este înscris expres pe efectul de comerţ;
b) Numele noului beneficiar al creanţei este înscris expres pe efectul de comerţ;
c) Numele bǎncii care garanteazǎ este înscris lângǎ numele trasului;
102. Cambiile financiare apar în legǎturǎ cu:
a) Operaţiunile de finanţare a investiţiilor agenţilor economici;
b) Obţinerea de împrumuturi de la bǎnci;
c) Împrumuturile realizate de stat la banca de emisiune;
d) Scontarea unor cambii comerciale;
103. Bancnotele sunt:

11
 a) O formǎ generalizatǎ a cambiilor;
b) Cambii ale bǎncii de emisiune;
c) Poliţe asupra bancherilor plǎtibile în orice moment posesorilor lor;
d) Creanţe generalizate asupra economiei;
104. Cecul este emis de:
a) Tras;
b) Trǎgǎtor;
c) Beneficiar;
105. În cazul cecului apar ca protagonişti:
a) 2 pǎrţi;
b) 3 pǎrţi;
c) 4 pǎrţi;
106. Cecul este întotdeauna plǎtibil:
a) la vedere;
b) la un numǎr de zile de la prezentare;
c) la un numǎr de zile de la data emiterii;
107. În cazul cecului, iniţiativa plǎţii aparţine:
a) bǎncii;
b) creditorului;
c) debitorului;
108. În cazul cecului, trasul:
a) este obligaoriu o bancǎ;
b) poate fi orice agent economic;
c) este obligatoriu agent economic nebancar;
109. Scontul este:
a) una dintre operaţiunile pasive ale bǎncilor comerciale;
b) una dintre operaţiunile active ale bǎncilor comerciale;
c) o formǎ particularǎ a dobânzii;
110. În condiţii normale, taxa oficoalǎ a scontului este:
a) mai micǎ decât taxa scontului privat;
b) mai mare decât taxa scontului privat;
c) egalǎ cu taxa scontului privat;
111. Creditul de scont este acordat de :
a) tras;
b) trǎgǎtor;
c) beneficiar;
d) bancǎ;
112. Creditul de scont este primit de:
a) tras;
b) trǎgǎtor;
c) creditor;
d) bancǎ;
113. Scontul reprezintǎ:
a) valoarea tratei în momentul prezentǎrii la scontare;
b) valoarea tratei la scadenţǎ;
c) operaţiune de transformare a creditului comercial în credit bancar;
114. Reducerea ratei oficiale a scontului:
a) este realizatǎ de cǎtre banca centralǎ;
b) este realizatǎ de cǎtre bǎncile comerciale;
c) este realizatǎ când economia stagneazǎ;

12
 d) este realizatǎ când economia este “supraîncǎlzitǎ”;
e) este realizatǎ pentru a spori suma creditelor acordate;
f) este realizatǎ pentru a reduce suma creditelor acordate;
115. Majorarea ratei oficiale a scontului:
a) determinǎ atragerea de capitaluri stǎine;
b) determinǎ revenirea în ţarǎ a capitalurilor proprii;
c) reduce fluxul încasǎrilor valutare;
d) acţioneazǎ ca un factor de susţinere a cursului monedei naţionale;
e) acţioneazǎ ca un factor de redresare a balanţei de plǎţi;
f) agraveazǎ deficitul balanţei de plǎţi externe;
116. Concepţiile privind elementul fundamental în definirea creditului sunt:
a) creditul ca încredere;
b) creditul comercial;
c) creditul ca formǎ a relaţiilor de schimb;
d) creditul ca formǎ a relaţiilor de redistribuire;
e) creditul obligatar;
117. Trǎsǎturile principale ale creditului sunt:
a) separarea proprietǎţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui;
b) participarea a cel puţin 3 intermediari;
c) plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut;
d) rambursarea creditelor la scadenţǎ;
118. Separarea proprietǎţii asupra capitalului de împrumut de folosirea lui, ca trǎsǎturǎ a
creditului, presupune:
a) capitalul de împrumut este folosit de agentul economic excedentar;
b) capitalul de împrumut este folosit de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut;
c) bǎncile apar ca intermediari specifici, se interpun între cei care dispun de resurse
de finanţat şi cei care au nevoie de ele;
119. Plata dobânzii pentru utilizarea capitalului de împrumut, ca trǎsǎturǎ a creditului,
presupune:
a) dobânda reprezintǎ “chiria” pe care o plǎteşte debitorul pentru dreptul ce i se
acordǎ de a utiliza capitalul de împrumut;
b) dobânda calculatǎ numai pentru soldurile creditoare ale conturilor bancare curnte
deschise clienţilor;
c) pentru utilizarea credtelor, dobânda se coreleazǎ cu rata profituluiobţinutǎ de
întreprinzǎtori;
120. Nivelul dobânzii exercitǎ influenţ asupravolumului creditelor şi, prin urmare, şi asupra
eoluţiei indicatorilor economici:
a) da;
b) nu;
c) irelevant;
121. O dobândǎ scǎzutǎ, practicatǎ în unele perioade, inferioarǎ ratei inflaţiei:
a) constituie un stimulent pentru întreprinderi în a angaja credite sporite;
b) favorizeazǎ cererea de credite;
122. În cazul în care bǎncile sunt lipsite de o adevǎratǎ autonomie şi accept o creditare impusǎ
de stat, în perspectiva realǎ a returnǎrii creditului:
a) economia este reglatǎ conform regulilor pieţei
b) atât întreprinderile cât şi bǎncile sunt subordonate planului imperativ;
c) delimitarea între finanţarea bugetarǎ şi creditarea bancarǎ se estompeazǎ;
d) creditul devine, adesea, prin nerambursarea sa normalǎ, o formǎ de finanţare a
piederilor, substitundu-se subvenţiilor statului;

13
123. Dificultatea aprecierii durateipentru care se legitimeazǎ creditele decurge din acţiunea
concomitentǎ a:
a) particularitǎţii sectorului de activitate;
b) nivelului eficienţei în activitatea agenţilor economici;
c) din angajarea de cheltuieli în succesiunea tuturor momentelor circuitului economic, nu
numai la debutul sǎu;
124. Cea mai economicǎ, mai realǎ şi mai adecvatǎ formǎ de garantare a creditelor este:
a) garantarea financiarǎ, bazatǎ pe situaţia financiarǎ de ansamblu a debitorului;
b) garantarea prin gajarea unor active fixe şi circulante
c) implicarea garanţiei unei terţe persoane;
125. Finanţarea directǎ se caracterizeazǎ prin:
a) nu este mediatǎ de bǎnci;
b) reprezintǎ o finanţare dezintermediatǎ;
c) agenţii excedentari pun la dispoziţia agenţilor deficitari fondurile lor pe piaţa monetarǎ
deschisǎ şi pe piaţa de capital la o dobândǎ ce se formeazǎ ad-hoc, în funcţie de
cererea şi oferta de disponibilitǎţi;
d) participarea bǎncilor ca intermediari este obligatorie;
126. Dintre criteriile de structurare a creditului, amintim:
a) natura economicǎ şi participanţi;
b) destinaţia creditului;
c) natura garanţiilor ce servesc ca acoperire;
d) termenul la care trebuie rambursat;
127. Creditul comercial este:
a) un credit sub formǎ bǎneascǎ acordat de bancheri întreprinderilor;
b) un credit ce constǎ în vânzarea cu plaa în rate a unor bunuri de consum personal de
valori mari şi folosinţǎ îndelungatǎ;
c) creditul pe care şi-l acordǎ întreprinzǎtorii la vânzarea mǎrfurilor sub forma amânǎrii
plǎţii;
128. Dintre cauzele care duc la îngrǎdirea creditului comercial, amintim:
a) el este limitat prin proporţiile capitalului de rezervǎ al producǎtorului;
b) accelereazǎ circuitul capitalului real;
c) proporţiile creditului comercial depind de regularitatea încasǎrii contravalorii
mǎrfurilor vândute pe credit anterior;
d) restricţionarea lui prin însǎşi destinaţia sa;
129. Componentele ce acţioneazǎ ca aspecte ce motiveazǎ amânarea termenelor de platǎ în
ceea ce privşte creditul comercial sunt:
a) componenta tradiţionalǎ;
b) componenta comercialǎ;
c) componenta bancarǎ;
d) componenta financiarǎ;
130. Prin transferul prin scont la bǎnci a titlurilor creditului comercial (înscrisurile cambiale),
creditul comercial se transform în:
a) credit bancar;
b) credit ipotecar;
c) credit obligatar;
131. Creditul bancar este:
a) un credit sub formǎ bǎneascǎ acordat de bancheri întreprinzǎtorilor;
b) creditul pe care şi-l acordǎ întreprinzǎtorii la vânzarea mǎrfurilor sub forma amânǎrii
plǎţii;

14
 c) un credit garantat cu proprietatea imobiliarǎ şi care are ca principal obiectiv susţinerea
dezvoltǎrii acestei proprietǎţi;
132. Creditul bancar se caracterizeazǎ prin:
a) unul din participanţi este agent nefinanciar, producǎtor, celǎlalt participant fiind banca,
adicǎ un agent financiar;
b) bancherul apare doar în ipostaza de deţinǎtor al sumei împrumutate;
c) este mult mai flexibil, se poate mişca ad-libitum, în orice direcţie;
133. Dintre modalitǎţile tehnice de creditare a activitǎţii curente a agenţilor nefinanciari,
amintim:
a) avansurile în cont curent;
b) linia de credit simplǎ;
c) linia de credit confirmatǎ;
d) linia de credit revolving;
e) creditele cu destinaţie specialǎ;
f) creditarea conturilor în marjǎ;
134. Avansurile în cont curent se caracterizeazǎ prin:
a) sunt credite pentru acoperirea unor goluri de casǎ;
b) se mai numesc credite de trezorerie sau credite non-afectate;
c) sunt garantate în mod expres;
d) sunt garantate prin starea de bonitate a debitorului;
e) au o operativitate slabǎ;
135. Linia de credit simplǎ se caracterizeazǎ prin:
a) este limita maximǎ a creditului ce se acceptǎ a se acorda într-un cadru general
prestabilit;
b) beneficieazǎ de o consemnare într-un document scris, convenit de bancǎ;
c) pune în evidenţǎ un mecanism de creditare cu autoîncǎrcare pe mǎsurǎ ce creditele
anterioare au fost rambursate;
136. Creditul obligatar reprezintǎ:
a) creditul contractat de stat prin lansarea titlurilor de împrumut;
b) creditul garantat cu proprietatea imobiliarǎ şi care are ca principal obiectiv susţinerea
dezvoltǎrii acestei proprietǎţi;
c) creditul sub formǎ bǎneascǎ acordat de bancheri întreprinzǎtorilor;
137. Cauzele principale ale creşterii fǎrǎ precedent a datoriei publice sunt:
a) deficitele bugetare;
b) nivelul ridicat al cheltuielilor neproductive;
c) practicarea unro dobânzi atractive suportate prin anuitǎţi ale datoriei publice;
138. Condiţiile primordiale pentru lansarea unui împrumut obligatar de stat sunt:
a) existenţa unei puternice pieţe financiare;
b) posibilitatea rambursǎrii din veniturile realizate pe seama exploatǎrii obiectivelor
publice;
c) existenţa instituţiilor adecvate pentru emisiunea obligaţiunilor;
139. Împrumuturile obligatare se caracterizeazǎ prin:
a) modalitǎţi de lansare;
b) tipuri de obligaţiuni;
c) modalitǎţi de rambursare şi facilitǎţi acordate subscriptorilor;
d) modalitǎţi de girare;
140. Un împrumut public poate fi lansat prin:
a) emisiune de obligaţiuni distribuite direct de cǎtre organismul districtual sau municipal;
b) emisiunea de obligaţiuni prin intermaediul unui consorţiu sau sindicat bancar;
c) andosare;

15
141. Tipurile de obligaţiuni cu care opereazǎ creditul obligatar sunt:
a) obligaţiuni cu venit fix;
b) obligaţiuni indexabile;
c) obligaţiuni cu ratǎ variabilǎ;
d) obligaţiuni cu drept de vot;
142. In general, o obligaţiune se caracterizeazã prin:
a) Valoare nominalã;
b) Curs;
c) Preţ de emisiune;
d) Elemente de identificare şi securitate;
e) Duratã de maturitate;
f) Cupon;
143. Dacã valoarea de rambursare la maturitate a obligaţiunilor depãşeşte valoarea lor
nominalã, intervine:
a) Prima de emisiune;
b) Prima de rambursare;
c) Prima de la contractele pe opţiuni;
144. Dintre facilitãţile acordate de puterea publicã deţinãtorilor de obligaţiuni statale,
amintim:
a) Scutirea de impozit pe venitul aferent cupoanelor primite anual;
b) Garantarea de cãtre stat prin aceste obligaţiuni a creditelor cu caracter privat angajate
la bãnci de cãtre deţinãtori;
c) Primirea de credite cu dobândã subvenţionatã de stat;
145. Rambursarea ĩmprumutului public poate avea loc prin:
a) Anuitãţi constante;
b) Amortismente constante;
c) Tragere la sorţi;
d) La sfârşitul perioadei;
e) Imediat dupã emitere;
146. Rambursarea ĩmprumuturilor publice obligatare se face din:
a) fonduri speciale de amortisment ale datoriei publice;
b) fondul asigurãrilor sociale de stat;
c) sursele bugetare curente;
d) excedentele bugetare;
147. Emisiunea de obligaţiuni este adesea o formã preferatã de mobilizare a capitalurilor
societãţilor comerciale, deoarece:
a) Nu conferã subscriptorilor drept de vot;
b) Deţinerea şi negocierea lor nu modificã structura ĩn consiliul de administraţie;
c) Dobânzile la obligaţiuni sunt mai mic, mai puţin grevante decât plãţile de dividende;
148. Prin creditul ipotecar se mobilizeazã capitaluri disponibile pe:
a) Termen lung;
b) Termen mediu;
c) Termen scurt;
149. Creditul real se caracterizeazã prin:
a) Este acordat pe temeiul unor garanţii materiale certe;
b) Are la bazã ĩncrederea de care se bucurã debitorul, reputaţia lui de a-şi ĩndeplini
prompt obligaţia;
c) Are la bazã calitãţile morale ale solicitantului;
150. Supracreditarea se caracterizeazã prin:

16
 a) Se produce sub influenţa unor solicitãri insistente de ĩmprumuturi din partea agenţilor
economici cu o situaţie economico-financiarã precarã;
b) Este o expresie a insuficienţei aprovizionãrii cu bani a economiei
c) Conduce la onorarea unei cereri monetare neacoperite prin marfuri si servicii
d) Conduce la proliferarea platilor restante
151. Intre eficienţa ĩn activitatea economicã şi necesarul de fonduri, ĩn cazul ĩn care celelalte
condiţii sunt invariabile, existã un raport:
a) Invers proporţional
b) Direct proporţional
152. Prin funcţiile pe care le ĩndeplineşte , creditul genereazã o serie de efecte favorabile ,
cum ar fi:
a) Sporirea puterii productive a ĩntreprinderilor prin redistribuirea capitalurilor
b) Concentrarea capitalurilor
c) Deteriorarea puterii de cumpãrarea banilor prin supracreditare
d) Adaptarea elasticã a masei de bani ĩn circulaţie la necesarul economiei
e) Favorizarea unor operaţii economice ce atenteazã la lichiditatea bancarã
153. Riscurile creditului pot fi generate de:
a) Abuzul de credit
b) Insolvabilitatea debitorilor şi deţinerea de cãtre bancã a unor informaţii inexacte
privind debitorii
c) Adaptarea elsticã a masei de bani ĩn circulaţie la necesarul economiei
d) Lipsa de promptitudine a debitorilor la rambursarea creditelor
e) Crizele economice şi convulsiile politice
f) Sporirea puterii productive a ĩntreprinderilor prin redistribuirea capitalorulor;
154. Pentru prevenirea riscurilor pe linia creditãrii, bãncile trebuie:
a) Sã deţinã informaţii pertinente asupra situaţiei patrimoniale şi financiare a debitorilor;
b) Sã aibã o bunã evaluare a evoluţiei viitoare a clienţilor;
c) Sã acorde credite peste necesitãţile reale ale economiei;
d) Sã contituie garanţii acoperitoare reale, rezerve şi provizioane;
155. Titlurile de credit ce presupun drepturi complexe patrimoniale şi nepatrimoniale sunt:
a) Acţiunile;
b) Cecul;
c) Obligaţiunile emise de societãţile comerciale;
d) Warantul;
156. Titlurile de credit la ordin:
a) Se transmit prin gir;
b) Prin cesiune;
c) Prin simpla predare a titlului;
157. Cambia se numeşte bilet la ordin:
a) Dacã obligaţia de platã este luatã de debitor, atunci când el emite titlul de credit;
b) Când cel care emite cambia e un creditor şi prin cambie se adreseazã unei terţe
persoane(debitorului, dându-i ordin sã plãteascã)
158. Tratele emise ce nu au la bazã operaţiuni comerciale, fãrã acoperire se numesc:
a) Watante;
b) Trate de complezenţã;
c) Cambii de bronz;
159. Spre deosebire de cambie, cecul:
a) Este ĩntotdeauna plãtibil numai la vedere;
b) Nu poate fi tras decât asupra unei bãnci;
c) Este achitat cu ocazia scontãrii;

17
160. Dobânda bonificatã reprezintã:
a) Remunerarea disponibilitãţilor bãneşti ale titularilor de conturi constituite ca
depozite la bancã;
b) Dobânda pe care o ĩncaseazã bãncile de la clienţii lor ĩn calitate de debitori;
c) Dobânda de la operaţiunile de rescontare;
161. Factorii de care este dependentã dobânda perceputã sunt:
a) Erodarea monetarã;
b) Nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare;
c) Gradul de risc;
d) Profitul bancar;
e) Rezerva minimã obligatorie;
162. In gândirea marxistã, dobânda apare ca:
a) Formã de redistribuire a plusvalorii;
b) O formã particularã de participare a bancherilor la ĩnsuşirea fãrã platã a
plusprodusului;
c) O recompensã pentru renunţarea la lichiditate pentru o anumitã perioadã de timp;
d) Un instrument de influenţare a volumului investiţiilor;
163. In doctrina keynesistã, tara dobânzii este consideratã:
a) Formã de redistribuire a plusvalorii;
b) Un instrument de influenţare a volumului investiţiilor;
c) Un instrument de combatere a recesiunii şi a şomajului;
d) Ineficace pe termen mediu şi lung;
164. Terapia anti-inflaţie prin majorarea dobânzii are o bunã eficienţã cu aplicare la :
a) Populaţie;
b) Ĩntreprinderile private;
c) Ĩntreprinderile de stat;
165. Scontul este o operaţiune acitvã de creditare, de transformare:
a) A creditului comercial ĩn credit bancar;
b) A creditului bancar ĩn credit comercial;
c) A creditului bancar ĩn credit de consum;
166. Bãncile comerciale acceptã la scont titlurile de credit:
a) Semnate de debitori care prezintã ĩncredere prin situaţia lor financiarã;
b) Semnate de debitori care prezintã ĩncredere prin probitatea de care au dat dovadã ĩn a
onora obligaţiile asumate;
c) Prevãzute cu cel mult douã semnãturi şi cu scadenţe apropiate;
167. Diferenţa dintre suma ĩncasatã de la banca centralã prin rescont şi suma plãtitã
ĩntreprinzãtorului ĩn cardul operaţiunii de scontare:
a) Va servi la acoperirea cheltuielilor bãncii comerciale;
b) Constituie o formã de profit;
c) Este ĩnsuşitã de ĩntreprinzãtor;
168. Taxa scontului privat reprezintã:
a) Dobânda pt perioada cuprinsã ĩntre momentul scontãrii şi scadenţã;
b) Dobânda pt perioada cuprinsã ĩntre momentul emiterii şi scadenţã;
c) Dobânda pt perioada cuprinsã ĩntre momentul emiterii şi scontare;
169. Scontul se calculeazã dupã relaţia:
a) S = ( V*T*P) / 360 (12)*100;
b) S = (V*T)*100 /360 *P;
c) S = ( V*T*P)*100 / 360 (12);
d) S= numere de dobânzi/ divizorul fix;
170. Numerele de dobânzi se calculeazã dupã formula:

18
 a) (V*T)/ P;
b) V*T;
c) (360*100)/P;
171. Divizorul fix se calculeazã dupã formula:
a) (360*100)/ P;
b) V*T;
c) 360*100*P;
172. Avantajele operaţiilor de factoring sunt:
a) Furnizorul nu se mai ocupã el ĩnsuşi de scontarea titlurilor de credit primite de la
clienţi;
b) Furnizorul primeşte primeşte suma cu anticipaţie de la casa de factoring;
c) Furnizorul este protejat faţã de riscul privind insolvabilitatea clienţilor;
d) Serviciul vânzãri ţine ĩn cont un singur cont „casa de factoring”
173. Plata cu anticipaţie a titlurilor de creanţã, casele de factoring percep:
a) Un dividend;
b) O dobândã;
c) Un comision;
174. Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintã:
a) Datoria flotantã;
b) Datoria consolidatã;
c) Datoria nerambursatã la scadenţã;
175. Trapeziştii greci şi argentarii romani se pcupau cu:
a) Ĩnlesneau schimbul de monede;
b) Primeau depuneri de valori spre pãstrare;
c) Acordau credite;
d) Emiteau bancnote;
176. Intermadiarii financiari cu funcţie principalã de creare de monedã sunt:
a) Organisme financiare din cadrul sistemului bancar;
b) Organisme financiare specializate;
c) Societãţile de asigurãri;
177. Dintre dezavantajele finanţãrii indirecte, prin intermediari financiari, amintim:
a) Scumpirea resurselor;
b) Ameliorarea calitativã a resurselor de finanţare;
c) Multiplicã intermediarii;
d) Poate ĩntãrzia finanţarea;
e) Sporeşte ...... resurselor de finanţare;
178. Intr-o economie de piaţã, bãncile de emisiune ĩndeplinesc urmãtoarele funcţii:
a) Emisiunea de monedã ......circulaţiei;
b) Creditarea bãncilor comerciale şi a altor bãnci;
c) Cotarea la bursã a ĩntreprinderilor;
d) Influenţarea cursului de schimb al monedei naţionale;
e) Realizeazã execuţia de casã a bugetului de stat;
179. Banca de emisiune apare ĩn raporturile sale cu celelalte bãnci ĩn calitate de
autoritate, de for monetar şi adoptã mãsuri obligatorii de genul:
a) Nivelul minim al rezervelor pe care celelalte bãnci trebuie sã le deţinã la
banca centralã;
b) Nivelul minim al rezervelor legale ale ĩntreprinderilor;
c) Coeficienţi de lichiditate;
d) Coeficienţi de dispersie a riscului;

19
180. Constituirea de active reprezentând titluri de stat permite bãncii de emisiune sã
intervinã pe piaţa deschisã (open-market), influenţând:
a) Ĩn special, asupra datoriei publice;
b) Ĩn general, asupra politicii de credit şi monetare;
c) Ĩn special, asupra constituirii fondului de protocol al ĩntreprinderii;
181. O politicã monetarã riguroasã ar ĩnsemna noi rate ridicate de dobânzi interne care ar
avea ca efect:
a) Sporirea poverii datoriei publice prin creşterea cheltuielilor pt dobânzi;
b) Scãderea poverii datoriei publice prin creşterea cheltuielilor pt dobânzi;
c) Veniturile din dobânzi ar creşte, ceea ce ar stimula consumul şi inflaţia;
d) Veniturile din dobânzi ar scãdea, ceea ce ar stimula consumul şi inflaţia;
e) Rigoarea monetarã ar putea avea efecte perverse asupra economiei;
182. Banca de emisiune, ca centru valutar al ţãrii, dobândeşte atribuţii pe linia aplicãrii
politicii statului:
a) Sub forma unor restricţii valutare;
b) Sub forma aplicãrii unor stimulente la export;
183. Restricţiile valutare, aplicate de banca de emisiune ca centru valutar al ţãrii, pot fi:
a) Controlul importurilor;
b) Primele la export;
c) Controlul plãţilor ĩn devize;
d) Preluarea unor plãţi din ĩncasãrile valutaredin subvenţionarea exprtului;
184. Banca de emisiune influenţeazã cererea şi oferta de valutã ĩn funcţie de conjunctura
şi exigenţele politice valutare, prin:
a) Intervenţii directe pe piaţã;
b) Acţiuni indirecte;
185. Capitalul propriu constituit la dispoziţia bãncii de emisiune are ca principalã
trãsãturã:
a) Ĩnregistreazã o dimensiune mai redusã decât la bãncile comerciale;
b) Ĩnregistreazã o dimensiune mai ridicatã decât la bãncile comerciale;
186. In cazul creditelor pe gaj de efecte comerciale:
a) Titlurile de credit rãmân ĩn proprietatea bãncilor comerciale;
b) Titlurile de credit nu rãmân ĩn proprietatea bãncilor comerciale;
c) Titlurile de credit servesc bãncilor de emisiune dobânda....... rambursãrii
ĩmprumuturilor;
d) Ca sumã, acest credit se cuantificã aplicându-se, un procent asupra volumului
portofoliului de cambii;
e) Ca sumã, mãrimea acestui credit este ĩntotdeauna egalã cu valoarea portofoliului de
cambii;
187. Prin intermediul opetaţiunilor de vânzare-cumpãrare de aur şi devize, banca de
emisiune:
a) Ĩşi consolideazã rezerva valutarã;
b) Influenţeazã cursul monedei naţionale faţã de valutele de referinţã;
c) Ĩndeplineşte obiectivele politicii monetar valutare practicate ĩn ţara respectivã;
188. Prin capitalizare, de regulã, resursele proprii constituite sub forma fondului de
rezervã al bãncilor comerciale ating o mãrime egalã cu:
a) Cea acapitalului social;
b) Dublul celei a capitalului social;
c) Cae a provizioanelor;
189. Provizioanele bancare pot fi:
a) Reglementate;

20
 b) De risc;
c) De rezervã;
d) La vedere;
190. Prin rescontare, banca de depozit ĩnregistreazã un profit chiar ĩn aceeaşi zi ĩn care a
efectuat scontarea, ca diferenţã ĩntre:
a) Taxa scontului privat şi taxa oficialã a scontului practicatã de banca de emisiune;
b) taxa oficialã a scontului şi taxa scontului privat;
c) taxa oficialã a scontului şi dobânda la conturile ATS;
191. Acele operaţiuni de ĩmprumut ale bãncilor comerciale, garantate cu efecte publice,
obţinute de la banca de emisiune, se numesc:
a) Operaţiuni de lombardare;
b) Operaţiuni de reescont;
c) Operaţiuni de recreditare;
192. Creditul pe termen mediu mobilizabil se caracterizeazã prin:
a) Este de aceeasi factura cu creditul de exploatare
b) Faciliteaza refinantarea la termene scurte,dar care acopera necesitatile de mijloace
banesti pe o durata mai mare
c) Prin acest credit se acopera necesitatile de export,de constituire a unor stocuri
sezoniere in agricultura si industria de prelucrare a materiilor prime agricole
d) Se obtine prin lombardare
193. In cadrul operatiunilor de comision
a) Banca actioneaza in numele si in contul clientului sau
b) Operatiunile sunt efectuate in numele bancii,dar in contul clientului
c) Banca actioneaza in numele si in contul sau
194. Remiterile sunt
a) Operatiuni de transfer a unor documente ,titluri ,sume de bani,la solicitarea clientilor
bancii
b) Operatiuni de plata conditionata efectuata de banca in baza documentelor de incarcare
si expediere a marfurilor
c) Servicii de incasare de catre o banca a diverselor creante sub forma de cambii,facturi
si alte hartii de valoare apartinand clientilor sai
195. Operatiuni de mandat sunt
a) Operatiuni de administrare a hartiilor de valoare
b) Operatiuni de administrare a unor patrimonii
c) Remiterile
d) Acreditivele
196. Prioritare pentru activitatea oricarei banci sunt urmatoarela motivatii
a) Profitabilitatea
b) Supracreditarea
c) Asigurarea lichiditatii
d) Executarea silita a garantiilor
197. Diversificarea portofoliului reprezinta o alta cale de optimizare a performantelor
bancare,prioritare.........doua scopuri principale
a) Minimizarea riscului lipsei de lichiditate
b) Mentinerea si cresterea profitului existent
c) Supracreditarea
198. Tot mai multe tari occidentale adopta masuri speciale de sustinere a starii de
lichiditate bancara,cum ar fi
a) Finantarea bancilor de catre stat
b) Supracreditarea

21
 c) Introducerea sistemelor de asigurare a depozitelor bancare
d) Stabilirea obligatiilor pentru banci de a respecta anumiti coeficienti de lichiditate
199. In situatia cand o banca nu poate sa-si asigure in mod curent lichiditate,urmare a
faptului ca relatiile sale cu clientii nu genereaza o crestere a resurelor
a) Va trebui sa apeleze la recreditare,adresandu-se bancilor de emisiune
b) Angajeaza credite pe piata interbancara
c) Apeleaza la supracreditare
200. Activitatea principala a unei banci consta in
a) Realizarea operatiunilor de decontare
b) Efectuarea operatiilor pe piata financiara
c) „comertul” cu bani
d) vanzarea titlurilor de valori mobiliare
201. Figurativ ,banca este
a) „cheia de bolta” a activitatii economice
b) „sangele economiei”
c) „templul” banilor
d) „piatra de hotar” in delimitarea relatiilor de schimb
202. Pentru cel care doreste sa contracteze un imprumut,banca este
a) Autoritatea absoluta
b) Un partener de afaceri
c) Un mediu favorabil oricarei afaceri
d) Exponentul puterii publice care te poate ajuta cu credite in orice situatie
203. Sustinerea de catre unii autori a faptului ca bancile (operatiunile bancare) au aparut
inca cu mii de ani inainte de Hristos are in vedere faptul ca
a) Bancile asigurau punerea in circulatie a bancnotelor
b) Bancile acordau credit comercial
c) Bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare
d) Bancile asigurau baterea monedelor
204. Pe linie monetara, despre aparitia bancii se poate vorbi o data cu
a) Punerea in circulatie a banilor cu valoare intrinseca
b) Crearea monedei fidunciare
c) Preschimbarea monedelor de catre zarafi
d) Acordarea creditelor de catre camatari
205. Care dintre bancile mentionate in variantele de raspuns au aparut in sec. XII-XVI
a) Banca de Barcelona
b) Banca de Venetia
c) Banca de Hamburg
d) Banca de Stockolm
e) Banca de Milano
f) Banca de Amsterdam
206. Adevarata „piatra de hotar” pentru aparitia bancilor moderne este marcata de
infiintarea
a) Bancii de Amsterdam
b) Bancii de Hamburg
c) Bancii Angliei
d) Bancii de Stockolm
e) Sistemul Federal de Rezerve
207. In conditiile actuale ,pentru studierea structurii activitatii bancilor este necesar ,cu
deosebire,sa se aiba in vedere trei procese de profunda semnificatie.Marcati-le in
variantele de raspuns

22
 a) Pozitia bancilor ca intermediari financiari cu caracter specific
b) Transferarea activitatii pietelor financiare spre activitatea bancara
c) Accentuarea procesului de concurenta in economiile occidentale pe fondul integrarii
economice si monetare
d) Restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile care inregistreaza tranzitia de
la economia centralizata la cea de piata
e) Raspunsurile a),b),si d)
208. Aportul bancilor si a altor intermediari financiari in infiintarea agentilor economici
,in pofida tendintei de dezintermediere ,se mentine destul de ridicat ,reprezentand
a) 50%-60% din total
b) 60%-70% din total
c) 70%-80% din total
d) 80%-90% din total
209. Procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prin
a) Tendinta de specializare a operatiunilor bancare
b) Tendinta de universalizare a operatiunilor bancare
c) Tendinta de separare a operatiunilor bancare de operatiunile de pe piata financiara
d) Tendinta de nationalizare a principalelor banci
210. In cadrul sistemelor bancare moderne ,operatiunea de emisiune baneasca constituie
monopolul
a) Bancilor comerciale
b) Bancilor de afaceri
c) unei singure sau a catorva banci integrate intr-un sistem unitar (FED-ul in SUA);
d) trezoreriei statului
211. Dupa natura proprietatii capitalului ,in decursul timpului bancile de emisiune au fost
a) Numai banci private
b) Numai banci ale statului
c) Numai banci mixte
d) Banci private,ale statului si mixte
212. Banca de emisiune ca „placa turnanta” a sistemului bancar mai este denumita
a) „marea finanta”
b) banca centrala
c) „banca a bancilor”
d) banca de referinta
213. Ca ” banca a bancilor” ,banca de emisiune asigura
a) Punerea in circulatie a bacnotelor
b) Creditarea bancilor comerciale
c) Executia de casa a bugetului de stat
d) Gestionarea rezervei valutare
214. Principiile „scolii bancare” in ceea ce priveste emisiunea baneasca constau in
a) Acoperirea bacnotelor in circulatie cu aur in proportie de 100%
b) Mentinerea unui stoc de metal pretios de circa 1/3 din valoarea bacnotelor emise
c) Emisiunea bacnotelor pe baza cambiilor comerciale scontate
d) Emisiunea „banilor de hartie”
215. Legea lui Robert Peel din1844 prin care se stabileau principiile emisiunii bacnotelor
in Anglia se baza pe
a) Teoria metalista asupra banilor
b) Teoria keynesiana
c) Teoria cantitativa asupra banilor
d) Teoria scolii monetariste

23
 e) Teoria scolii bancare
216. Relatiile dintre banca de emisiune si celelalte banci se manifesta prin
a) Operatiuni de creditare
b) Operatiuni de open-market
c) Calitatea de for monetar care adopta masuri obligatorii
d) Raspunsurile a) si b)
217. Prin executia de casa a bugetului ,bancile de emisiune isi manifesta functia de
a) „casier ” al statului
b) emisiune monetara
c) banca a guvernului
218. Dintre operatiunile pasive ale bancilor de emisiune se remarca
a) Depunerile
b) Operatiunile de decontare
c) Operatiunile de vanzare-cumparare de aur si devize
d) Emisiunea baneasca
219. In cadrul operatiunilor active desfasurate de catre banca de emisiune,destingem
a) Constituirea capitalului propriu
b) Operatiuni de creditare
c) Decontarile intra si interbancare
d) Depunerile
220. Creditarea de catre banca de emisiune a bancilor comerciale se realizeaza prin
a) Operatiuni de rescontare
b) Credite pe gaj de efecte comerciale
c) Credite guvernamentale
d) Credit de lombard
221. Depunerile in conturi la dispozitia bancii de emisiune provin
a) De la celelalte banci din cadrul sistemului bancar
b) De la populatie
c) De la stat ,ca rezerve financiare
d) Uneori de la marile intreprinderi
222. Bancile comerciale ,in acceptiune moderna, au aparut
a) Concomitent cu aparitia si dezvoltare vietii sociale
b) In a doua jumatate a Evului Mediu
c) Din necesitatea de a se realiza schimbul de monede de catre zarafi
d) Ca expresie a dezvoltarii comertului si acumularii de capitaluri banesti
223. In procesul de aparitie a bancilor comerciale,un rol aparte l-au avut
a) Zarafii
b) Curtierii
c) Brokerii
d) Camatarii
e) Dealerii

224. La baza procesului de redistribuire a capitalurilor banesti sub forma creditelor

acordate de catre banci se situeazã :
a. Emisiunea bãneascã
b. Depozitele bancare constituite pe seama depunerilor
c. Impozitele şi taxele percepute de la populaţie
d. Veniturile bugetare
225. In epoca modernã , rolul şi locul bãncilor comerciale sunt strâns legate de :
a. Calitatea lor de a realiza emisiunea de bancnote

24
 b. Calitatea lor de intermediari ĩn contextul relaţiei economii-investiţii
c. Necesitatea realizãrii transferului de monedã de la localitate la alta
d. Necesitatea realizãrii plãţilor cu numerar
226. Care dintre variantele de rãspuns reprezintã operaţiuni efectuate de cãtre
bãncile comerciale:
a. Operaţiuni active
b. Operaţiuni pasive
c. Operaţiuni comerciale şi de comision
d. Operaţiuni de mandat
e. Numai a) şi b)
227. Operaţiunile pasive efectuate de cãtre bãncile comerciale constau ĩn:
a. Formarea capitalului propriu
b. Scontarea
c. Atragerea depunerilor sub forma depozitelor bancare
d. Plasamente pe piaţa externã de capital
228. Bãncile comerciale ĩşi constituie capitalul propriu pe seama:
a. Capitalului financiar
b. Capitalului social
c. Rezervelor bancare minime obligatorii
d. Fondului de rezervã şi provizioanelor
229. Bãncile comerciale ĩşi constituie provizioane ĩn vederea:
a. Acordãrii creditelor
b. Realizãrii de plasamente pe piaţa financiarã
c. Menţinerii unui anumit plafon de lichiditãţi
d. Capitalizãrii prin majorarea capitalului social
230. In general , bãncile comerciale ĩn cadrul operaţiunilor pasive, constituie mai
multe catgorii de depozite. Care dintre variantele de rãspuns sunt adevãrate:
a. Depozite la termen
b. Depozite la dispoziţia altor bãnci
c. Depozite la vedere
d. Depozite prin cont curent
231. In cadrul depozitelor la termen, pentru a se asigura o stare de regularitate ĩn
procesul de economisire, bãncile comerciale pot deschide clienţilor lor:
a. Conturi de depozit cu dobândã
b. Conturi simple de ĩmprumut
c. Conturi de economii simple
d. Conturi de economii dupã un anumit program de depunere
232. Conturile NOW şi SUPERNOW au ca trãsãturã comunã:
a.Se folosesc numai pentru depunerile la vedere
b. Se folosesc numai pentru depunerile la termen
c.Practicarea unui nivel ĩnalt al dobânzilor
d. Soldul poate fi utilizat şi pentru plãţile curente
233. Conturile curente deschise persoanelor fizice şi juridice se caracterizeazã prin
aceea cã:
a. Prin intermediul lor se evidenţiazã o multitudine de operaţiuni de
ĩncasãri şi plãţi
b. Toate operaţiunile au loc la solicitarea titularilor
c. Dau posibilitatea obţinerii unor dobânzi mai mari decât cele la
depozitele la termen
d. Utilizeazã ca instrument de decontare numai cecul

25
234. Conturile ATS (Automatic Transfer System), ca alternativã a conturilor NOW,
presupun:
a. Menţinerea ĩn sold a unui depozit minim pentru care se acordã o
dobândã comparativã cu depunerile la vedere
b. Menţinerea ĩn sold a unui depozit minim neremunerat
c. Menţinerea ĩn sold a unui depozit minim remunerat cu dobândã
specificã economiilor la termen
d. Constituirea de depozite la vedere cu o gamã largã de scadenţe
235. Reescontul, ca operaţiune pasivã a bãncii comerciale, constituie o modalitate
de procurare a unor resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte
comerciale:
a. Statului
b. Unei alte bãnci comerciale
c. Bãncilor de scontare
d. Bancii de emisiune
236. Operaţiunile de reescont şi lombardare sunt utilizate:
a. Din necesitatea obţinerii de cãtre clienţii bancilor comerciale a unor
credite nelimitate
b. Din necesitatea echilibrãrii bancare a resurselor cu angajamentele
c. Pentru asigurarea operativã a echilibrãrii ĩncasãrilor cu plãţile pe piaţã
interbancarã
d. Pentru asigurarea echilibrului ĩncasãrilor cu plãţile pe piaţa financiarã
237. In cadrul creditelor pentru activitatea de exploatare, creditarea creanţelor
include ca operaţiuni:
a. Scontarea titlurilor de credit comercial
b. Ĩmprumutul pe gaj de efecte comerciale şi mãrfuri
c. Ĩmprumutul pe gaj de acţiuni şi efecte publice
d. Pensiunea
238. Operaţiunile de report presupun:
a. Acordarea de ĩmprumuturi pe gaj de efecte publice
b. Achiziţionarea de cãtre bancã de efecte publice cu obligaţia
rãscumpãrãrii lor de cãtre vânzãtor, la acelaşi curs , peste un termen nelimitat
c. Achiziţionarea de cãtre bancã de efecte publice cu obligaţia
rãscumpãrãrii lor de cãtre vânzãtor, la acelaşi curs , peste un termen scurt
d. Acordarea de ĩmprumuturi pe gaj de mãrfuri
239. Ca operaţiuni active ale bãncilor comerciale, creditele de trezorerie se
manifestã sub forma :
a. Avansului ĩn cont curent
b. Creditului bugetar
c. Creditului pe termen scurt mobilizabil
d. Creditului pe termen mijlociu mobilizabil
240. Creditarea gospodãriilor familiale şi a persoanelor particulare , ca o categorie
distinctã a operaţiunilor active efectuate de cãtre bãncile comerciale, au ca
destinaţie :
a. Construcţia de locuinţe
b. Achiziţionarea de bunuri durabile cu valoare mare
c. Susţinerea cheltuielilor curente prin aşa – zisele credite non-afectate
d. Procurarea de titluri de valori mobiliare pe piaţa financiarã
241. Bãncile de afaceri sunt banci de depozit specializate ĩn:
a. Operaţiuni de finanţare a activitãţii comerciale

26
 b. Operaţiuni de finanţare a activitãţii de exploatare
c. Operaţiuni de finanţare a investiţiilor
d. Activitãţi de consiliere a managementului financiar al firmelor
e. Achiziţionarea de ĩntreprinderi şi realizarea de fuziuni ĩntre firme
242. Societãţile de portofoliu , ca o categorie distinctã a bãncilor de afaceri, au ca
scop:
a. Plasamentul titlurilor de ĩmprumut ale statului
b. Valorificarea c6t mai ĩnaltã a capitalurilor prin sporirea dividendelor
şi a valorii titlurilor obţinute
c. Favorizareacreşterii influenţei ĩn conducerea societãţilor pe acţiuni
d. Orientarea politicii economice a societãţilor pe acţiuni , mai ales cu
privire la activitatea de investiţii
243. Titularizarea , ca operaţiune specificã a „Organismelor de plasament colectiv
de valori mobiliare” OPCVM , are ca scop :
a. Omogenizarea condiţiilor de creditare
b. Diversificarea ofertei de credite
c. Lãrgirea activitãţii de leasing
d. Preluarea de cãtre organismele de plasament colectiv a unei pãrţi din
creditele acordate de bancã
244. Bãncile şi celelalte instituţii de credit specializate au ca principal obiectiv:
a. Finanţarea unor ramuri care nu prezintã interes pentru bancile
comerciale
b. Gestionarea rezervei valutare
c. Efectuarea operaţiunilor de lombardare
d. Creditarea unor scopuri speciale
245. Bãncile ipotecare sunt banci specializate care ĩşi mobilizeazã resursele prin:
a. Emiterea de acţiuni şi obligaţiuni
b. Emiterea de scrisuri financiare
c. Emiterea de titluri de credit comercial
d. Emiterea de bonuri de tezaur
246. Bãncile ipotecare se structureazã ĩn :
a. Bãnci de tip urban
b. Banci de afaceri
c. Banci de tip rural
d. Bãnci agricole
247. Principala trãsãturã a creditelor acordate de cãtre bãncile agricole este aceea cã:
a. Au caracter neproductiv
b. Au o dobândã relativ redusã
c. Sunt negociabile
d. Au caracter productiv
248. Companiile şi trusturile de investiţii ĩşi mobilizeazã capitalurile bãneşti prin:
a. Emisiunea de titluri de valori mobiliare proprii
b. Emisiunea cambiilor şi biletelor la ordin
c. Depunerea sumelor ĩn conturile de depozit pe termen mediu şi lung
d. Operaţiunile de rescontare
249. Activitatea bancilor de comerţ exterior este orientatã spre:
a. Atragerea resurselor bugetare prin emisiunea de obligaţiuni pe pieţele
interne şi externe
b. Efectuarea de servicii bancare decurgând din schimburile
internaţionale

27
 c. Participarea la crearea de societãţi comerciale, bancare şi financiare
privind comerţul exterior
d. Facilitarea unor operaţiuni valutare, garantarea şi asigurarea creditelor
comerciale care au ca obiectiv dezvoltarea activitãţii de comerţ exterior
e. Cumpãrarea de valutã şi alte hârtii de valoare exprimate ĩn valutã
250. Societaţile de asigurãri mobilizeazã ĩnsemnate capitaluri bãneşti prin:
a. Depunerile ĩn cont curent
b. Plata despãgubirilor
c. Ĩncasarea şi gestionarea primelor de asigurare
d. Acordarea de ĩmprumuturi
251. Societãţile financiare sunt profilate , ĩn special, ĩn activitatea de:
a. Leasing
b. Factoring
c. Lombard
d. Incasso
252. Resursele mobilizate prin casele de economii se constituie ĩn principal, sub
forma:
a. Depozitelor la vedre
b. Certificatelor de depozit
c. Depozitelor pe termen lung
d. Bonurilor de tezaur
e. Efectelor comerciale
253. Pentru banci, lichiditatea ĩnseamnã posibilitatea acestora:
a. De a efectua plãţi directe cãtre clienţii lor ĩn numerar
b. De a acorda credite cu dobânda pieţei
c. De a efectua plãţi dispuse de titularii de conturi ĩn orice moment
d. De a rambursa creditele acordate agenţilor economici la scadenţã
254. Activitatea oricãrei banci antreneazã ĩn mod automat fluxuri de „monedã
centralã” ce constau ĩn:
a. Soldul favorabil dintre depunerile şi solicitãrile ĩn numerar
b. Soldul dintre dobânzile bonificate şi dobânzile ĩncasate
c. Soldul rezultat ĩn urma compensãrilor interbancare atunci când
ĩncasãrile sunt mai mari decât plãţile
d. Soldul favorabil dintre creditele acordate şi creditele rambursate
255. Optimizarea structurii activelor ca mãsurã a prevenirii lipsei de lichiditãţi la
nivelul bãncilor, presupune:
a. Structurarea depozitelor bancare pe cele douã componente: la vedere
şi la termen
b. Selecţia activelor prin confruntarea profitabilitãţii cu riscurile
c. Diversificarea portofoliului plasamentelor
d. Constituirea fondului de risc şi a provizioanelor
256. In condiţiile economiilor moderne actuale, ĩn activitatea bãncilor s-au produs
câteva mutaţii semnificative.Menţionaţi care sunt acestea ĩn variantele de
rãspuns:
a. Amplificarea forţei marilor bãnci corelatã cu intensificarea
internaţionalizãrii şi dezvoltãrii inegale a bãncilor pe naţiuni
b. Specializarea bancarã
c. Universalizarea operaţiunilor bancare
d. Dezetatizarea şi liberalizarea bãncilor
e. Creşterea controlului statului asupra bãncilor private

28
 f. Accentuarea modernizãrii tehnicilor şi tehnologiilor de informaticã
bancarã
257. In lupta de concurenţã , marile bãnci se remarcã prin faptul cã:
a. Dispun de reţele extinse de unitãţi operaţionale
b. Acordã credite marilor companii fãrã restricţii
c. Au posibilitatea de atragere a depunerilor şi realizarea de plasamente
ĩn condiţiile profitabilitãţii ridicate
d. Onoreazã cererile de credite ale unor ĩntreprinderi tot mai mari care nu
pot fi clienţi decât ai unor banci pe mãsurã
258. Procesul de concentrare a capitalului bancar a fãcut ca ĩn anul 1968, ĩn Anglia ,
sã fuzioneze douã mari bãnci comerciale.Care sunt acestea?
a. Lloyd’s Bank cu Midland Bank
b. Midland Bank cu Barkley’s Bank
c. Midland Bank cu National Provincial Bank
d. Westminster Bank cu National Provincial Bank
259. Sistemul Federal de Rezerve(FED) este constituit din :
a. O bancã de emisiune şi 12 Bãnci Federale de Rezervã ce ĩşi au sediul
ĩn tot atâtea oraşe mari americane
b. 12 Bãnci Federale de Rezervã ale cãror active sunt constituite ĩn pãrţi
egale
c. 12 Bãnci Federale de Rezervã care au sediile situate ĩn trei mari oraşe
americane: New York , Chicago şi San Francisco
d. 12 Bãnci Federale de Rezervã din care mai bine de jumãtate din
activele acestora sunt deţinute de trei bãnci
260. Cea mai mare bancã din cadrul FED , cu circa 30% din active este Banca
Federalã de Rezerve din:
a. Boston
b. New York
c. Chicago
d. San Francisco
261. In 1913, dupã ĩnfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve, bãncile naţionale au
fost obligate :
a. Sã adere la FED
b. Sa-şi declare independenţa
c. Sã participe cu capital sub forma depunerilor la fondul de rezerve
minime obligatorii
d. Sa stabileascã nivelul ratei oficiale a scontului;
262. Internaţionalizarea sistemului bancar american este pusã ĩn evidenţã, ĩn primul
rând, prin:
a. Existenţa Sistemului Federal de Rezerve;
b. Numãrul mare de bãnci naţionale;
c. Creşterea numãrului de bãnci comerciale care opereazã ĩn afara
S.U.A.;
d. Concentrarea la dispoziţia celor mai mari 10 bãnci comerciale
americane a circa 30% din totalul activelor;
263. Pe plan extern, dupã SUA, cea de-a doua reţea mondialã o deţin bãncile din:
a. Germania;
b. Japonia;
c. Franţa;
d. Marea Britanie;

29
264. Motivaţia universalizãrii operaţiunilor bancare este una singurã:
a. Creşterea gradului de lichiditate;
b. Concentrarea unor importante capitaluri bãneşti;
c. Obţinerea unui profit cât mai mare;
d. Extinderea reţelei bancare;
265. Intervenţia statului prin naţionalizarea bancarã a fost de mai mari proporţii ĩn:
a. SUA;
b. Marea Britanie;
c. Japonia;
d. Franţa;
e. Germania;
266. Naţionalizarea bãncilor franceze a fost urmatã de:
a. Reorganizarea lor;
b. Concentrarea celor mai mari pãrţi ale activitãţii bancare ĩn câteva
consorţii cu sediu la Paris;
c. Descentralizarea deciziilor la nivel local şi regional;
d. Instituirea unui control sever din partea statului;
267. Modernizarea tehnicilor şi informaticii bancare se referã la:
a. Asimilarea şi introducerea ĩn tehnica bancarã a celor mai moderne
produse şi instrumente bancare;
b. Selecţia activelor;
c. Minimalizarea riscului lipsei de lichiditãţi;
d. Achiziţionarea celor mai performante echipamente de informaticã;
268. Banca viitorului se prefigureazã a fi:
a. Banca cu cea mai diversificatã reţea de unitãţi operative;
b. Banca ce asigurã distribuirea automatã a numerarului;
c. Banca la domiciliu;
d. Banca ce acordã credite fãrã dobândã;
269. Principalii factori de succes ai activitãţii bancare ĩn Anglia, percizaţi de Claude
Simone ĩn „Les banques”, sunt:
a. Ĩnfiinţarea Bãncii Angliei;
b. Existenţa unor reglementãri bancare moderne;
c. Dezvoltarea cecurilor şi a bãncilor comerciale;
d. Concentrarea tuturor funcţiilor bancare şi competenţelor comerciale
ĩntr-unsingur loc, la Londra;
e. Concentrarea activitãţii bancare;
270. Bãncile britanice se caracterizeazã printr-un ĩnalt grad de:
a. Universalizare;
b. Specializare;
c. Descentralizare;
d. Liberalizare;
271. ĩn principal, bãncile din Marea Britanie se structureazã ĩn:
a. bãnci comerciale;
b. case de economii şi cooperative de credit;
c. bãnci de afaceri;
d. bãnci ipotecare;
272. Sistemul bancar german se individualizeazã prin banca de tip:
a. Universal ĩn formã clasicã;
b. Universal ĩn formã „en gros”;
c. Universal ĩn formã „en detail”;

30
 d. „ALL FINANZ”
273. In Germania, bãncile universale de tip „en detail” persupun existenţa:
a. Bãncilor cooperatiste şi populare;
b. Marilor bãnci comerciale;
c. Bãncilor de afaceri;
d. Societãţilor de asigurãri;
274. Bãncile germane universale profilate ĩn operaţiuni „en gros” se identificã cu:
a.Societãţile de investiţii;
b. Bãncile de afaceri;
c.Bãncile comerciale orientate spre activitatea industrialã;
d. Bãncile de comerţ exterior;
275. Caracteristicile sistemului bancar american sunt:
a. Descentralizarea;
b. Specializarea;
c. Universalizarea;
d. Concentrarea;
276. Legea Bãncii Naţionale (Naţional Bank Art) a stat la baza structurãrii bãncilor
americane ĩn:
a. Bãnci comerciale;
b. Bãnci de emisiune;
c. Banci de stat;
d. Bãnci naţionale;
277. Pânã la ĩnfiinţarea Sistemului Federal de Rezerve , funcţia de bancã centralã
era ĩndeplinitã de:
a. Cea mai mare bancã comercialã;
b. Consiliul Rezervelor Federale;
c. Trezorerie;
d. Consiliul Guvernatorilor;
278. Consiliul Guvernatorilor este acel organism care:
a. Elaboreazã coordonatele politicii monetare;
b. Controleazã rata de scont;
c. Modificã necesarul de rezerve, ĩn anumite limite;
d. Se implicã ĩn politica operaţiunilor de open-market;
279. Prin Legea bancarã din 1933, bãncile americane se structureazã ĩn bãnci:
a. Federale de rezerve;
b. Comerciale;
c. De investiţii;
d. Ipotecare;
280. Dupã opinia unor specialişti ĩn domeniul monetar- bancar, care este poziţia
sistemului bancar american faţã de ceilalţi exponenţi ai puterii: politica, industria,
dolarul?
a. Primul loc;
b. Locul II;
c. Locul III;
d. Ultimul loc;
281. Trãsãturile definitorii prin care s-a impus consolidarea sistemului bancar
francez sunt:
a. Promovarea legii care guverneazã tutela bãncilor, adicã statuarea
raporturilor bancã- stat;

31
 b. Situarea la baza raporturilor dintre bãnci şi economie a unor
reglementãri ce decurg din dreptul roman;
c. Manifestarea unei atitudini şi autoritãţi bancare mai mult de ordin
juridico- administrativ decât de naturã economico- financiarã;
d. Existenţa unor reglementãri bancare ce decurg din dreptul comercial
scris;
282. Bãncile pariziene din perioada monarhiei se individualizeazã printr-o serie de
caracteristici esenţiale:
a. Au ĩn vedere gestionarea marilor capitaluri bãneşti;
b. Acordã credite direct statului sau ĩntreprinderilor din domeniul public;
c. Opereazã cu economiile mãrunte ale populaţiei;
d. Participã la finanţarea operaţiunilor internaţionale;
283. ĩn anii 60. Guvernul Francez, prin proiectele sale de reformã, a avut ĩn vedere:
a. naţionalizarea bãncilor comerciale;
b. constituirea la Paris a uneia dintre cele mai mari pieţe financiare
europene;
c. concentrarea prin fuziune a bãncilor comerciale;
d. consolidarea sistemului bancar prin asigurarea unei strânse legãturi cu
industria;
284. La adresa bãncilor franceze s-au formulat o serie de critici din partea
patronatului ĩn legãturã cu politica acestora de :
a. Universalizare;
b. Specializare;
c. Internaţionalizare;
d. Naţionalizare;
285. Ca exponente ale statului, bãncile franceze continuau sã acorde credite cu
dobânzi „preferenţiale” ĩn:
a. Agriculturã;
b. Exporturi;
c. Industrie;
d. Construcţii de locuinţe;
286. Prin Legea bancarã din 1984, sistemul bancar francez se compune din:
a. Bãnci;
b. Case de asigurãri;
c. Instituţii financiar- bancare;
d. Alte instituţii de credit;
287. Evoluţiile din ultimii ani au potenţat concurenţa şi mobilitatea ĩn activitatea
bancarã din Franţa, prin:
a. Dezetatizare;
b. Deintermediere;
c. Dereglementare;
d. Decompartimentarea activitãţii bãncilor;
e. Universalizarea operaţiunilor;
288. Sistemul bancar din ţara noastrã s-a realizat prin:
a. Unirea bãncii centrale cu bãncile comerciale;
b. Ĩnfiinţarea Bãncii Naţionale a Moldovei;
c. Contribuţia statului;
d. Transformarea cãmãtarilor ĩn bancheri;
e. Participarea unor reprezentanţi ai capitalului strãin;
289. Crearea sistemului bancardin ţara noastrã a ĩnsemnat o reacţie ĩmpotriva:

32
 a. Moşierilor;
b. Cametei;
c. Comercianţilor;
d. Industraşilor;
290. Prima bancã ĩnfiinţatã ĩn Principatele Române a fost:
a. Banca Naţionalã a României;
b. Banca de Credit Românã;
c. Banca Naţionalã a Moldovei;
d. Creditul Funciar Rural;
291. Banca Naţionalã a Moldovei a dat faliment datoritã:
a. Emisiunii excesive de bancnote convertibile ĩn aur şi argint;
b. Contractãrii de ĩmprumuturi externe;
c. Unei politici greşite ĩn ceea ce priveşte plasamentele;
d. Unei politici greşite ĩn ceea ce priveşte constituirea capitalului
propriu;
292. Banca Naţionalã a României a luat fiinţã ca:
a. Societate pe acţiuni cu capital public;
b. Societate pe acţiuni cu capital privat;
c. Societate pe acţiuni cu capital mixt( public şi privat);
d. Societate pe acţiuni cu capital strãin;
293. ĩn România, o reţea de bãnci comerciale şi instituţii de credit specializate s-a
ĩnfiinţat:
a. la ĩnceputul sec.XIX-lea;
b. ĩn a doua jumãtate a sec.XIX-lea;
c. la sfârşitul sec.XIX-lea şi ĩnceputul sec XX;
d. perioada interbelicã;
294. In Transilvania, pt apãrarea populaţiei autohtone, au apãrut şi bãnci cu capital
românesc. Marcaţi variantele corecte:
a. Banca Agricolã;
b. Banca Generalã Românã;
c. Creditul Funciar Rural;
d. Banca Unitã pt Industrie şi Ipotecã;
e. Banca Româneascã;
f. Banca Transilvania;
295. Activitatea Bãncii Albina a fost orientatã cu prioritate spre:
a. Agriculturã;
b. Comerţ;
c. Industrie;
d. Domeniul public;
296. Principalele operaţiuni ale Bãncii Albina erau:
a. Emisiunea de bilete de bancã;
b. Rescontare;
c. Scontarea cambiilor;
d. Acordarea de ĩmprumuturi ipotecare;
297. Bãncile din România au cunoscut o dezvoltare deosebitã:
a. ĩnceputul sec XX;
b. dupã primul rãzboi mondial şi pânã la criza economicã din 1929-
1933;
c. ĩn perioada crizei economice şi pânã la cel de-al doilea rãzboi
mondial;

33
 d. ĩn perioada economiei socialiste;
298. Dezvoltarea sistemului bamcar ĩn România ĩn prima parte a perioadei
interbelice s-a realizat sub impulsul:
a. Desãvârşirii României Mari;
b. Dezvoltãrii generale a capitalismului;
c. Dezvoltãrii industriei;
d. Ĩnlocuirii ĩn bunã mãsurã a capitalului strãin cu cel autohton;
299. In perioada crizei economice din 1929-1933 şi pânã la cel de-al doilea rãzboi
mondial, evoluţia bãncilor s-a caracterizat prin:
a. Accentuarea universalizãrii operaţiunilor;
b. Accentuarea centralizãrii capitalului bancar;
c. Reducerea numãrului de bãnci;
d. Falimentarea mai multor bãnci mici şi mijlocii;
300. Prin Legea bancarã din 1934 s-a instituit:
a. Consiliul Guvernatorilor;
b. Asociaţia Românã a Bãncilor;
c. Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare;
d. Consiliul Superior Bancar;
301. Inaintea celui de al doilea rãzboi mondial, mai multe bãnci româneşti s-au
constituit ĩn „marea finanţã”:
a. Banca Româneascã;
b. Banca Naţionalã a României;
c. Banca de Credit Românã;
d. BCR;
e. BRD;
f. Banca Comercialã Italianã Românã;
g. Societatea Bancarã Românã;
302. In decembrie 1946, BNR a fost:
a. Transformatã ĩn bancã de emisiune;
b. Etatizatã şi reorganizatã;
c. Defiinţatã;
d. Exclusã de la reescontare;
303. La 1 sept. 1948, sistemul bancar românesc cuprindea:
a. BCR;
b. BNR;
c. Banca de Credit pt Investiţii;
d. Banca pt Agriculturã şi Industrie Alimentarã;
e. CEC;
304. In 1968 s-au ĩnfiinţat ĩn ţara noastrã noi bãnci specializate:
a. BCR;
b. Banca de Investiţii;
c. Banca pt Agriculturã şi Industrie Alimentarã;
d. Banca Românã de Comerţ Exterior;
e. Banca Agricolã;
305. Aparatul bancar din perioada economiei planificate centralizat se
caracterizeazã prin:
a. Accentuarea concurenţei ĩn sistemul bancar;
b. Proliferarea creditului comercial;
c. Independenţa activitãţii bancare ĩn cadrul sistemului de planificare
centralizatã;

34
 d. Existenţa unei reţela de bãnci comerciale independente de BNR;
306. BNR este subordonatã:
a. Guvernului;
b. Preşedinţiei;
c. Parlamentului;
d. Partidului de guvernãmânt;
e. Ministerului de Finanţe;
307. Progranul de constituire şi restructurare a bãncilor comerciale ca societãţi pe
acţiuni din 1993 avea ca principale obiective:
a. Capitalizarea;
b. Preluarea de cãtre AVAB a unor credite ĩn contul datoriei publice;
c. Asocierea şi fuzionarea bãncilor;
d. Privatizarea bãncilor cu capital de stat;
e. Computerizarea;
308. Fondul pt garantarea creditelor este o instituţie financiarã care:
a. Asigurã emisiunea titlurilor de ĩmprumut ale statului;
b. Sprijinã sectorul privat;
c. Garagteazã tranzacţiile de valori mobiliare;
d. Asigurã supravegherea activitãţii monetare şi de credit;
309. Sistemul bancar prin cadrul sau organizatoric şi prin funcţiile sale trebuie sã:
a Asigure buna funcţionare a instrumentelor de reglare a mecanismului monetar
b Sã contribuie la fluidizarea fluxurilor baneşti necesare desfaşurãrii unei activitaţi
economice normale
c Sã se individualizeze ca un sector priioritar ĩn cadrul economiei
d Sã se impunã la nivelul ĩntregii economii
310. In condiţiile economiei planificate centralizat, prolifereazã un mecanism decizional:
a Absolutist;
b Concurenţial;
c Arbitrar;
d Ignorant;
311. In prezent, dintre bãncile comerciale din România, o poziţie prioritarã ca volum de
activitate este deţinut de:
a Banca Românã de Comerţ Exterior;
b BRD;
c BCR;
d Banca Agricolã;
312. Vânzarea unui activ antreneazã urmãtoarele feluri de costuri:
a De negociere
b De lichidare
c De producţie
313. Lichiditatea este:
a Calitatea unui activ de a fi negociabil imediat fãrã riscul unei pierderi sensibile de
capital
b Capacitatea de a obţine profit
c Capacitatea de realizare a unei trezorerii pozitive
314. Mihail Manoilescu structureazã componentele avuţiei unei naţiuni ĩn urmãtoarele
grupe:
a Bogãţiile naturale ale ţãrii
b Investiţiile fãcute ĩn instrumente de producţie
c Mãrfurile de orice fel

35
 d Numerarul şi disponibilitãţile bancare lichide
315. Rata lichiditãţii economiei se poate mãsura prin:
a Raportul dintre niveul lichiditãţii şi PIB
b Raportul dintre PIB şi nivelul lichiditãţii
c Raportul dintre venituri şi cheltuieli
316. Criteriile de structurare a componentelor masei monetare sunt:
a Viteza de circualţie a monedei
b Intensitatea cu care circula moneda
c Exigibilitatea monedei
d Rentabilitatea
317. Agregatul monetar M1 al masei monetare, ĩn Franţa , In decembrie 1990 avea
urmãtoarele componente:
a Biletele de banca
b Depozitele la vedere la instituţiile de credit
c Bonuri de tezaur
d Bonuri emise de societãţile financiare
318. Dupã aprecierea profesorului Mario Arcelli, definirea agregatelor monetare este mai
dificilã, datoritã:
a Inovaţiei financiare
b Fluctuaţiei cursurilor valutare
c Scãderii rentabilitãţii activelor financiare
319. Pentru monatarişti:
a Cantitatea de monedã ĩn circulaţie regleazã ĩn mod fundamental rata inflaţiei
b Este suficient ca autoritãţile monetare sã stãpâneascã emisiunea şi sã dirijeze
creditul pentru a ĩnfrâna creşterea preţurilor
c Variaţia masei monetare ar reprezenta elementul motor al nivelului general al
preţurilor
320. In general, ţãrile ĩn curs de dezvoltare deţin o pondere:
a Mult mai mare de mijloace de platã sub formã lichidã(M1)
b Mult mai micã de mijloace de platã sub formã lichidã(M1)
c Egalã ĩntre cele douã agregate monetare(M1 şi M2)
321. In ceea ce priveşte viteza de circulaţie a banilor, exprimatã prin mãrimea valorii
tranzacţionate printr-o unitate monetarã ĩn sens larg(M2), ĩn cazul ţãrilor
industrializate se constatã:
a O stabilizare cu o uşoarã tendinţã de scãdere
b O tendinţã de scãdere destul de puternicã
c O creştere
322. Masa monetarã ĩn circulaţie ĩn prezent este constituitã din:
a Numerar(bilete de bancã şi monedã metalicã)
b Bani de cont
c Bani cu valoare intrinsecã
323. Masa monetarã ĩn circulaţie exprimã angajamentele de platã ce se reflectã ĩn:
a Pasivul bilanţului bãncilor de emisiune
b Activul bilanţului bãncilor de emisiune
c Portofoliul trezoreriei statului
324. Masa monetarã ĩn circulaţie are ĩn contrapartidã, evidenţiatã ĩn activul bilanţului
bãncilor de emisiune urmãtoarele componente:
a Aurul monetar
b Creanţele bãncii de emisiune asupra partenerilor strãini(devize)

36
 c Creanţele rezultate din credite interne acordate statului(bonuri de tezaur şi titluri
de stat)
d Credite interne acordate bãncilor comerciale
e Altor agenţi economici necomerciali
325. Un export , din punct de vedere al dinamicii masei monetare, reprezintã:
a O creştere a ĩncasãrilor ĩn monedã proprie
b O diminuare a ĩncasãrilor ĩn monedã naţionalã
c O stagnare a ĩncasãrilor ĩn monedã naţionalã
326. Un deficit al balanţei de plãţi se traduce printr-o:
a „puncţie” de monedã , de lichiditãţi interne
b „injecţie” de monedã , de creştere a lichiditãţilor interne
c o scãdere a lichiditãţilor interne
327. Contrapartidele reprezentând „creditul intern net”, cuprind urmãtoarele pozitii:
a Credite interne acordate statului
b Credite interne acordate economiei
c Credite externe acordate economiei
328. Creditele interne acordate statului reprezintã:
a creanţe nete asupra trezoreriei
b ansamblul titlurilor publice ĩn portofoliu cãrora le corespund resursele pe care
bancile le-au acordat trezoreriei publice
c titlurile de credit asupra intreprinderilor şi gospodãriilor populaţiei
d creanţele nete asupra economiei
329. Când o bancã acordã un credit unuia ditre clienţii sãi:
a Sporeşte ĩn acelaşi timp şi cu aceeaşi sumã, atât activul cât şi pasivul bilanţului
sãu;
b Sporeşte doar activul bilanţului sãu, cu suma creditului;
c Scade pasivul bilanţului sãu cu suma creditului;
330. Finanţarea monetarã prin intermediul bãncilor:
a Se sprijinã pe resursele la vedere şi disponibilitãţile pe termen scurt;
b Ĩnseamnã ĩnlocuirea monedei temporar pasive prin crearea de monedã activã;
c Are ca rezultat sporirea masei monetare;
d Depinde de utilizarea ĩn finanţare a unor resurse preexistente, degajate pe termen
lung, şi prin credite pe termen lung;
331. Bãncile nu ĩndeplinesc un rol monetar atunci când finanţeazã economia pe baza:
a Capitalurilor proprii;
b Ĩmprumuturilor contractate pe piaţa obligaţiunilor;
c Resurselor la vedere şi a disponibilitãţilor constituite pe termen scurt;
332. Viteza de circulaţie a banilor micşoreazã cantitatea de monedã necesarã:
a Dacã are loc accelerarea ei;
b Dacã are loc ĩncetinirea acesteia;
c Dacã se menţine constantã;
333. Cererea de monedã exprimã:
a Cantitatea de bani necesarã, justificatã prin proporţiile şi caracteristicile
economiei;
b Cantitatea de monedã existentã ĩn arterele circulaţiei;
c Numai cererea de credite din partea agenţilor economici;
334. Oferta de monedã exprimã:
a Cantitatea de monedã existentã ĩn arterele circulaţiei;
b Cantitatea de bani necesarã, justificatã prin proporţiile şi caracteristicile
economiei;

37
 c Numai oferta de credite din partea agenţilor economici;
335. La clasici, rata dobânzii, care se determinã prin confruntarea cererii de investiţii cu
oferta de economii:
a N-ar avea nici o influenţã asupra cererii de monedã;
b Are o influenţã majorã asupra cererii de monedã;
c Este dependentã de rata de economisire;
336. Ecuaţia cantitativã a monedei, formulatã de Irving Fisher, este:
a P = M*V/Q;
b M*V = P*Q;
c M*P = V*Q;
337. Fisher considerã viteza de circulaţie a monedei ca fiind:
a Stabilã;
b Fluctuantã;
c Crescãtoare;
338. Cererea de monedã, conform lui Fisher, depinde numai de:
a Rata dobânzii;
b Variaţiile preţurilor;
c Volumul tranzacţiilor;
339. Conform analizei keynesiste, cererea de monedã depinde:
a Nu numai de tranzacţii, ci şi de rata dobânzii;
b Numai de rata dobânzii, nu şi de tranzacţii;
c numai de tranzacţii, nu şi de rata dobânzii;
340. Keynes adaugã la cererea de monedã pt tranzacţii a clasicilor:
a O cerere pt bunuri şi servicii;
b O cerere pt speculaţii;
c O cerere pt bunuri complementare;
341. Dupã Keynes, o ratã scãzutã a dobânzii:
a Favorizeaza cumpãrarea de obligaţiuni;
b Descurajeazã cumpãrarea de obligaţiuni;
c Stimulezã investiţiile;
d Descurajeazã investiţiile;
342. Pentru monetarişti, politica monetarã este:
a Eficace numai pe termen lung;
b Eficace numai pe termen scurt;
c Ineficace;
343. Pentru clasici şi keynesişti, politica monetarã este:
a Eficace numai pe termen lung;
b Eficace numai pe termen scurt;
c Ineficace;
344. Pentru keynesişti:
a Este posibilã o influenţare a venitului naţional prin intermediul masei monetare;
b Este imposibilã o influenţare a venitului naţional prin intermediul masei monetare;
c O creştere a masei monetare va provoca o scãdere a ratei dobânzii;
d O creştere a masei monetare va provoca o creştere a ratei dobânzii;
345. Keynes nu atribuie o prea mare eficacitate politicilor monetare din urmãtoarele
motive:
a Rata dobânzii nu poate fi prea mult coborâtã pentru cã ar distruge lichiditatea;
b Investiţiile depind nu numai de rata dobânzii, ci şi de anticipãrile privind
randamentul investiţiilor;
c Rata dobânzii nu poate fi prea mult ridicatã pentru cã ar distruge lichiditatea;

38
 d Investiţiile depind numai de rata dobânzii;
346. Pentru monetarişti:
a Economia este foarte sensibilã la variaţiile investiţiilor;
b Politica bugetarã are un impact slab;
c Politica bugetarã are un impact foarte puternic;
d Economia este puţin sensibilã la variaţiile investiţiilor;
347. Dupã monetarişti, politica monetarã:
a Are un caracter tranzitoriu asupra economiei reale;
b Nu trebuie utilizatã ĩntr-o manierã voluntaristã;
c Trebuie sã aibã ĩn vedere cã stocul de monedã trebuie sã se ajusteze la evoluţiile
pe termen lung ale economiei reale;
348. Dupã monetarişti, masa monetarã:
a Trebuie sã creascã cu o ratã constantã, independent de conjunctura imediatã;
b Trebuie sã scadã cu o ratã constantã, independent de conjunctura imediatã;
c Trebuie sã creascã cu o ratã constantã, dependent de conjunctura imediatã;
349. In opinia monetariştilor, activitatea practicã nu confirmã capacitatea autoritãţilor
monetare de a influenţa prin masa monetarã conjunctura economicã pe termen scurt,
pt cã:
a Relaţiile pe termen scurt ĩntre variantele financiare şi activitatea economicã nu
sunt bine determinate;
b Politica monetarã trebuie sã fie conceputã pe termen mediu;
c Trebuie sã evite frecventele modificãri ale ritmului de creştere a masei monetare
care ar putea avea efecte imprevizibile asupra preţurilor economiei reale;
350. Ca urmare a achitãrii sumei datorate furnizorului, are loc un transfer de disponibil
din contul cumpãrãtorului, ĩn :
a Debitul contului furnizorului;
b Creditul contului furnizorului;
c Debitul contului curent al bãncii comerciale;
351. Odatã cu rambursarea creditelor are loc la nivelul agenţilor economici, aşa cum se
reflectã aceasta ĩn contabilitatea bãncii:
a Diminuarea soldurilor creditoare ale conturilor curente;
b Majorarea soldurilor creditoare ale conturilor curente;
c Majorarea soldurilor debitoare ale conturilor curente;
352. Rambursarea creditelor echivaleazã cu:
a Retragerea de monedã din circulaţie;
b Emisiunea de monedã ĩn circulaţie;
c Distrucţia de monedã;
353. Când banca creeaza monedã ĩn contrapartidã unui credit,ea:
a Monetizeazã o creanţã preexistentã;
b Transformã datoria cumpãrãtorului faţã de furnizor ĩn propria sa datorie faţã de
furnizor pt soldul creditor al contului curent;
c demonetizeazã o creanţã preexistentã;
354. Bãncile nu acordã credite decât ĩn condiţiile obţinerii unui beneficiu, iar acest
beneficiu depinde de:
a ......... depozitelor;
b rata inflaţiei;
c costul refinanţãrii;
355. Moneda bãncii centrale poate fi creatã ĩn urmãtoarele moduri:
a Prin intrarea de capitaluri din exterior ĩn condiţiile ĩn care banca centralã intervine
pe piaţa schimburilor;

39
 b Prin achiziţionarea de pe piaţã a unor creanţe ale agenţilor economici;
c Prin ĩmprumuturile pe care banca centralã le acordã bãncilor comerciale sub
forma reescontului sau primirea ĩn pensiune a efectelor reprezentative ale
creanţelor;
356. Bãncile de emisiune trebuie sã furnizeze celorlalte bãnci o cantitate de monedã
centralã. Ele o pot face ĩn urmãtoarele moduri:
a Ĩmprumutând bãncile ĩn mod direct prin reescont, aşa cum se ĩntâmplã, cu
predilecţie, ĩn Franţa;
b Intervenind pe piaţa capitalurilor de la care se aprovizioneazã bãncile şi alţi agenţi
economici, aşa cum se ĩntâmplã, cu predilecţie, ĩn SUA;
c Cumpãrând titluri de ĩmprumut ale statului;
357. Metodele americane de reglare a stocului de monedã centralã prezintã urmãtoarele
caracteristici esenţiale;
a Ele se aplicã pe o piaţã pe care banca centralã intervine prin cumpãrarea şi
vânzarea de titluri ale datoriei publice;
b Intervenţiile se fac la preţurile pieţei stabilite ad-hoc;
c Intervenţiile se fac la preţuri prestabilite;
d Aceastã piaţã este deschisã larg nu numai bãncilor, ci şi tuturor agenţilor
economici nebancari;
e Aceastã piaţã este deschisã doar bãncilor;
358. Doctrina lui Leon Walras considerã oferta de monedã:
a Ca fiind elasticã;
b Ca fiind datã, inelasticã;
c Ca fiind crescãtoare;
359. Excedentul de ofertã de monedã faţã de cerere genereazã:
a Inflaţie;
b Deflaţie;
c Stagflaţie;
360. In prezent, moneda este pusã ĩn circulaţie, ca ofertã de monedã:
a Numai de autoritãţile monetare;
b De organisme ...? şi prezintã pe piaţã lichiditãţi ĩn schimbul activelor nelichide;
c De cumpãrãtorii de bunuri de consum;
d De investitorii de capital care achiziţioneazã titluri de creanţã;
361. Oferta de monedã (de capitaluri lichide) provine din surse variate:
a Din economie;
b Din acumulãri de ĩnc.....? prealabile;
c Din crearea de monedã de cãtre sistemul bancar;
d Din lichiditãţi anterioare de capitaluri;
362. In general, creşterea ratei dobânzii:
a Ĩnfrâneazã achiziţiile;
b Mãreşte oferta globalã de monedã;
c Ĩncurajeazã achiziţiile;
d Diminueazã oferta globalã de monedã;
363. Ofera exageratã de monedã poate fi generatã de:
a O gestiune a finanţelor publice ĩn condiţii de deficitate;
b Calitatea necorespunzãtoare a gestiunii agenţilor economici;
364. Moneda, ca activ lichid, prezintã ca principale caracteristici:
a Lichiditatea;
b Negociabilitatea;
c Riscul de pierderi sensibile de capital;

40
 d Disponibilitatea;
365. Moneda este un activ lichid de o lichiditate perfectã şi de un randament:
a Ĩnalt;
b Mediu;
c Zero;
366. Un remarcabil precursor şi deschizãtor de noi orizonturi ĩn studierea lichiditãţii
economiei a fost economistul român:
a Ion Ionescu de la Brad;
b Mihail Manoilescu;
c Costin Kiriţescu;
367. Componenta monetarã M1 mai poartã denumirea de:
a Masã monetarã ĩn rezervã;
b Masã monetarã propriu zisã;
c Bazã monetarã;
368. Tezele fundamentale ale Scolii monetariste de la Chicago, conduse de Milton
Friedman sunt:
a Inflaţia este peste tot şi ĩntotdeauna un fecomen monerar;
b Inflaţia este o stare de dezechilibru ĩn economia şi finanţele unei ţãri;
c Inflaţia cu gfeu poate promova dezvoltarea, ea nefiind decât un remediu
provizoriu;
d Inflaţia nu este inevitabilã ĩn perioadele de dezvoltare;
369. Circulaţia monetarã contemporanã cuprinde :
a Circulaţia numerarului;
b Circulaţia cambiilor;
c Circulaţia banilor cu valoare intrinsecã;
d Circulaţia banilor de cont;
370. Raporturile de mãrime ĩntre circulaţai numerarului şi circulaţia banilor de scont,
componente ale circulaţiei monetare, evolueazã ĩn favoarea:
a Plãţilor prin cont
b Plaţilor ĩn numerar
c Titlurilor cambiale
371. Banii de cont au o circulaţie:
a Extrabancarã
b Bancarã
c Atât bancarã cât şi Extrabancarã
372. Puterea de cumpãrare a banilor sub forma numerarului şi a banilor de cont este:
a Aceeaşi
b Diferã
c Este dependentã de mãrimea fiecãrei componente ĩn circulaţie
373. Banii de cont ĩndeplinesc:
a Doar funcţia de mijloc de circulaţie
b Atât funcţia de mijloc de platã cât şi funcţia de mijloc de circulaţie
c Doar funcţia de mijloc de platã
374. Numerarul este mijloc de plata legal:
a Cu caracter general
b Ĩntr-o sferã mai limitatã
c Numai când se gãseşte la populaţie
375. In economia planificatã , unitaţile ecopnomice , organizaţiile, instituţiile erau
obligate prin lege sa-şi pãstreze disponibilitãţile lor:
a Ĩn conturi la mai multe bãnci

41
 b Ĩn conturi la o anumitã bancã
c Numai ĩn conturi deschise la banca centralã
376. Livrarile de mãrfuri pe credit comercial ĩntre unitãţile economice au fost ĩn
economia de comandã:
a Permise
b Interzise
c Condiţionate
377. Acreditivul ĩnseamnã:
a Un incasso documentar
b Un mandat acordat unei bãnci de a accepta plata dacã condiţiile stabilite au fost
respectate de furnizor
c Plata condiţionatã
378. In lucrarea „Plãţile fãrã numerar ĩn România” a lui Dimitrie Toma sunt prezentate
ca modalitãţi de decontare:
a Acceptarea
b Compensarea
c Scrisoarea de garanţie
d Ordinul de virament
e Acreditivul
379. Compensarea:
a Exclude folosirea efectivã a banilor ĩn afarã de exprimarea preţului
b Nu exclude folosirea efectivã a banilor
c Foloseşte atât instrumente de decontare bazate pe consimţãmântul
nemijlocit(incasso-ul), cât şi folosirea acreditivului
380. Blocajul financiar:
a Are ca punct de plecare plãţile restante , atunci când acestea dobândesc proporţii
ridicate
b Este starea ĩn care neefectuarea plãţilor ĩn termen de cãtre unii agenţi economici
se propagã cãtre alţi agenţi economici , devenind cauza incapacitãţii de platã a
acestora din urmã
c Este diferit calitativ faţã de simplele ĩntârziei ĩn efectuarea plãţilor
d Ĩnseamnã emisiunea cecurilor fãrã acoperire
381. Soluţia eliminãrii blocajului financiar ĩn economia româneascã actualã constã ĩn:
a Compensarea plãţilor reciproce datorate
b Creditarea excesivã
c Substituirea relaţiilor administrative dintre ĩntreprinderi cu relaţiile economice
ĩntre parteneri ĩn condiţii normale, cu potenţarea preocupãrii ĩntreprinderilor
pentru asigurarea permanentã a capacitãţii de platã
382. La noi, blocajul financiar are ca suport:
a Ĩntârzierea mãsurilor colective
b Tipul de economie ĩn care predominã ĩntreprinderile de stat, cãreia instituţia
falimentului ĩi este total strãinã, inaplicabilã
c Privatizarea ĩntreprinderilor de stat
383. Economia reglatã prin plan central imperativ:
a Este lipsitã de selectivitate
b Genereazã inevitabil fenomene de propagare ĩn lanţ a neplãţilor
c Se caracterizeazã prin selectivitate
d Agenţii economici neviabili sunt sistematic eliminaţi din circuit prin mecanismul
falimentului

42
384. Potrivit principiului prudenţei bancare, bãncile comerciale vor urmãri ca solicitanţii
de credite sã dea dovadã de:
a Generozitate
b Altruism
c Credibilitate
d Perseverenţã
385. Activitatea de creditarea bancarã trebuie sã prezinte interes pentru:
a Piaţa financiarã
b Banca şi clienţii acesteia
c Agenţiile de valori mobiliare
d Organele financiare
386. Capacitatea de platã a debitorilor se determinã prin:
a Analiza economico-financiarã privind perioada de referinţã (trecutã şi viitoare)
b Realizarea unui studiu de piaţã
c Ĩntocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli
d Statutul rezultatelor financiare
387. Imprumuturile şi scrisorile de garanţie solicitate bãncilor se acordã:
a Independent de cunoaşterea obiectului creditabil;
b Fãrã a face o evaluare a situaţiei financiare a debitorului;
c Numai pentru destinaţia stabilitã prin contracte;
d Indiferent de destinaţie;
388. Uzanţele şi principiile bancare referitoare la activitatea de creditare se
caracterizeazã prin aceea cã:
a Au un grad de valabilitate universal;
b Diferã de la o ţarã la alta;
c Sunt specifice numai economiilor de piaţã dezvoltate;
d Se aplicã exclusiv debitorilor;
389. Pentru a putea angaja credite, persoanele fizice trebuie sã:
a Realizeze venituri certe cu caracter permanent;
b Garanteze creditele solicitate;
c Atragã disponibilitãţi la dispoziţia bãncii;
d Nu ĩnregistreze debite restante şi alte datorii;
390. Principiile creditãrii sunt:
a Planificarea creditelor şi a resurselor de acoperire a acestora;
b Acordarea nelimitatã a creditelor;
c Garantarea materialã a creditelor;
d Rambursarea creditelor la scadenţele stabilite prin contractul de credite;
391. In practica bancarã din ţara noastrã, pentru cuantificarea resurselor şi a necesarului
total de credite, ĩn decursul timpului s-au folosit:
a Bugetul de venituri şi cheltuieli;
b Planul trimestrial de credite;
c Planul de finanţare a activitãţii economico-sociale;
d Programul privind creditele şi resursele de acoperire ale acestora ĩn lei şi ĩn valutã
392. Resursele de creditare, ca operaţiuni pasive ale bãncilor comerciale, se
concretizeazã ĩn:
a Disponibilitãţi şi depozite ale agenţilor economici şi populaţiei;
b Capitalul propriu al agenţilor economici;
c Disponibilitãţi şi depozite ale celorlalte bãnci;
d Rezervele bancare minime obligatorii;
393. Plasamentele, componenta de contrapartidã a resurselor de creditare, cuprind:

43
 a Ĩmprumuturile de refinanţare de la BNR;
b Creditele acordate agenţilor economici şi populaţiei;
c Numerarul şi celelalte disponibilitãţi ale bãncilor;
d Liniile de refinanţare externã;
394. In condiţiile actuale din ţara noastrã, cel mai adesea, deficitul de resurse se acoperã
prin:
a Ĩmprumuturi externe;
b Refinanţare bugetarã;
c Credite de refinanţare primite de la BNR;
d Capitalizarea bãncilor comerciale;
395. Incã din faza de planificare, pt diminuarea riscului lipsei de lichiditãţi, se va urmãri:
a Egalizarea operaţiunilor de scontare cu cele de reescontare atât ca structurã a
portofoliului cât şi ca mãrime;
b Practicarea unor dobânzi mai mari;
c Accelerarea operaţiunilor de decontare;
d Asigurarea corelãrii creditelor cu resursele de acoperire ale acestora, atât ca
structurã cât şi din punct de vedere al maturitãţii lor;
396. Din punct de vedere juridic, dupã natura lor, garanţiile pot fi:
a Reale;
b Nominale;
c Personale;
d Totale;
e Parţiale;
397. Garanţia bancarã reprezintã:
a Valoarea activelor fixe şi circulante ale debitorului;
b Valoarea obiectului creditabil;
c Totalitatea ĩncasãrilor pe care le realizeazã debitorul din valorificarea obiectului
creditabil;
d Un ĩnscris numit „Scrisoare de garanţie bancarã”;
398. Pt stabilirea cuantumului garanţiei creditelor se va avea ĩn vedere:
a Valoarea contabilã a bunurilor ce fac obiectul garanţiei;
b Valoarea actualizatã ĩn funcţie de valoarea de piaţã;
c Valoarea de „goodwill”;
d Posibilitatea de valorificare a elementelor ce compun garanţia;
399. Garanţia creditelor se verificã de cãtre bancã:
a Zilnic;
b Lunar;
c Trimestrial;
d Anual;
400. Procedura de reeşalonare a unui credit poate sã opereze:
a Oricând, la solicitarea expresã a debitorului;
b La propunerea bãncii;
c Numai dupã epuizarea tuturor facilitãţilor oferite de rescadenţare;
d Dupã declanşarea acţiunii de executare silitã;
401. In cadrul unei relaţii de creditare, reeşalonarea poate avea loc:
a O singurã datã, cu admiterea facilitãţilor la rescadenţare;
b O singurã datã, fãrã a se admite rescadenţãri;
c De douã ori;
d Fãrã limitare deoarece se percep dobânzi majorante;

44
402. In condiţiile ĩn care un agent economic are de achitat bãncii sale diferite creanţe din
activitatea de creditare, ordinea operãrii plãţilor va fi:
a Rate credite, dobânzi, comisioane;
b Comisioane, rate credite, dobânzi;
c Comisioane, dobânzi, rate credite;
403. Definitorii ĩn analiza şi evaluarea unui agent economic implicat ĩn relaţia de
creditare sunt:
a Studiul de piaţã
b Analiza economico-financiarã
c Analiza aspectelor nefinanciare
d Analiza resurselor umane
404. Intotdeuna , analiza financiarã a unui agent economic are ca punct de plecare:
a Balanţa de verificare
b Contul de rezultate
c Bilanţul contabil
d Fluxurile de lichiditãţi nete(cash-flow)
405. Ca un prim obiectiv , pe baza datelor de bilanţ se urmãreşte:
a Nivelul activelor corporale
b Structura activelor circulante
c Determinarea pragului de rentabilitate
d Determinarea activului net
406. Contul de rezultate, ca document de sintezã, pune ĩn evidenţã:
a Evoluţia fluxurilor de lichiditãţi nete
b Evoluţia fluxurilor de ĩncasãri şi plãţi
c Evoluţia fluxurilor de venituri şi cheltuieli
d Evoluţia mişcãrilor patrimoniale
407. Datele pe care le oferã contul de rezultate permit realizarea unor analize asupra:
a Veniturilor, cheltuielilor şi profitului din activitatea de exploatare
b Veniturilor, cheltuielilor şi profitului din activitatea financiarã
c Veniturilor, cheltuielilor şi profitului din activitatea excepţionalã
d Repartizãrii profitului net
e Pierderilor şi modului de recuperare a lor
408. La BCR , nivelul lichiditãţii curente notat cu punctaj maxim este:
a Mai mare sau egal cu 100%
b Mai mare sau egal cu 125%
c Mai mare sau egal cu 150%
d Mai mare sau egal cu 170%
409. La nivelul BCR, gradul de ĩndatorare se determinã:
a Ponderând datoriile totale cu mãrimea capitalului propriu net
b Ca raport procentual ĩntre datoriile totale şi capitalul propriu net
c Ca medie aritmeticã dintre datoriile totale şi capitalul propriu net
d Ca raport ĩntre capitalul propriu net şi datoriile totale
410. Intre criteriile de performanţã BCR, viteza de rotaţie a activelor circulante e notatã
cu punctaj maxim dacã:
a Este mai micã sau egalã cu 5
b Este cuprinsã strict ĩntre 5,1 şi 10
c Este egalã cu 10,1
d Este mai mare decât 10,1
411. In cadrul activitãţii de garantare a creditelor BCR, cele mai bine cotate sunt:
a Ipoteca

45
 b Garanţia bancarã
c Gajul cu deposedare
d Depozitul bancar
412. Calitatea organizatoricã va fi apreciatã de cãtre BCR cu referire la :
a Capacitatea de adaptare la modificãrile structurale
b Organizarea fluxului tehnologic
c Utilizarea bazei materiale şi a resurselor umane
d Experienţa managerialã
413. Din punct de vedere al strategiei de dezvoltare , BCR va urmari dacã:
a Existã o strategie pe urmãtorii 3-5 ani
b Se prezintã modalitatea de realizare a strategiei propuse
c Sunt prezentate alternativele şi implicaţiile ĩn cazul nerealizãrii strategiei propuse
d Existã sau nu un plan de restructuarare şi redresare financiarã
414. Criteriul „felul locuinţei” pentru evaluarea performanţelor populaţiei de cãtre BCR
se noteazã cu 3 puncte dacã este vorba de:
a Apartement cu chirie
b Chirie fond locativ
c Chirie
d Casã proprietate
415. „Calificarea”, ĩn cadrul criteriilor de evaluare a performanţelor persoanelor fizice de
cãtre BCR, este notat cu 4 puncte dacã este vorba de:
a nivel mediu sau superior
b comerciant
c lucrãtor specializat
d pensionar
e muncitor sezonier
416. Referitor la situaţia familialã, o faorte buna reprezentare , cotatã cu 4 punte,
ĩnregistreazã:
a Bãrbatul celibatar
b Femeia celibatarã
c Persoanele cãsãtorite
d Divorţaţii
e Vãduvele
417. Serviciul datoriei poate fi considerat bun atunci când :
a Rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor se face la scadenţã sau cu o
ĩntârziere de maximum 7 zile
b Rambursarea se ĩntârzie cu 10 zile
c Rambursarea se ĩntârzie pânã la 30 zile
d Anuitãţile sunt plãtite cu o ĩntârziere mai mare de 30 zile
418. Creditele de nivel standard sunt acelea:
a La care rambursarea se efectueazã la timp dar impun anumite riscuri ĩn
administrarea datoriei
b La care rambursarea se efectueazã la timp şi nu implicã nici un fel de risc ĩn
administrarea datoriei
c Care se acordã unor clienţi cu performanţe foarte bune dar care temporar
ĩntâmpinã anumite dificultãţi ĩn ceea ce priveşte rambursarea
419. Creditele „ĩn observaţie” sunt cele :
a Monitorizate de cãtre bancã
b Acordate clienţilor cu performanţe foarte bune dar care , temporar, ĩntâmpinã
anumite dificultãţi ĩn ceea ce priveşte rambursarea

46
 c Care se reeşaloneazã
420. Creditele „ĩndoielnice” sunt:
a Cele neprotejate
b Acelea care din punct de vedere al rambursãrii şi garantãrii(?garanţiei) prezintã o
stare de totalã incertitudine
c Cele mai neperformante credite pe care le poate ĩnregistra o bancã
d Rãspunsurile a) şi b)
421. Creditele pe termen scurt, ca operaţiuni ale bãncilor comerciale din ţara noastrã, se
acordã pe o peioadã de maximum:
a 12 luni
b 1 an şi 4 luni
c 18 luni
d 2 ani
422. Creditele pe termen lung agreate de bãncile comerciale din România se acordã pe o
perioadã de:
a 5-7 ani
b 7-9 ani
c 10-15 ani
d 5-25 ani
e peste 10 ani
423. Fiecare bancã va recomanda clienţilor acea categorie de credite care corespunde cel
mai bine propriului interes, funcţie de:
a Starea de bonitate
b Serviciul datoriei şi posibilitatea de rambursare
c Natura garanţiei
d Nivelul dobânzii
424. Creditul de capital se acordã agenţilor economici pentru:
a Procurarea de cative financiare
b Sporirea capitalului propriu
c Procurarea cativelor circulante necesare activitãţii de exploatare
d Realizarea investiţiilor
425. Stabilirea necesarului de credite pentru capital sau de trezorerie se face pe baza:
a Bugetului de venituri şi cheltuieli
b Situaţia fluxului de lichiditãţi (cash-flow)
c Balanţei de verificare
d Situaţiei privind stabilirea necesarului de mijloace circulante şi a resurselor de
finanţare
e Contului de rezultate
426. Ca tehnicã de creditare, creditele de trezorerie se acordã:
a Direct prin contul curent
b Prin intermediul unui cont separat de ĩmprumut
c Pe stocuri
d Printr-un cont de corespondent
427. Linia de credit reprezintã acea modalitate specificã de creditare ce impune drept
condiţie:
a Soldul creditor al contului de ĩmprumut sã nu depãşeascã plafonul de credit
aprobat
b Plãţile sã nu fie mai mari ca ĩncasãrile
c Soldul debitor al contului curent sã nu depãşeascã plafonul de credit aprobat

47
 d Soldul debitor al contului de ĩmprumut sã fie ĩntotdeauna mai mare decât plafonul
de credit aprobat
428. Pot beneficia de linii de credit numai acei agenţi economici care:
a Au o trezorerie pozitivã
b Inregistreazã o stare de bonitate bunã(categoria A sau B) şi un serviciu al datoriei
corespunzãtor
c Sunt clienţi stabili ai bãncii şi efectueazã operaţiuni de ĩncasãri şi plãţi cu
regularitate
d Dispun de un capital social de cel puţin 10 mil lei
429. Ca relaţie de calcul , necesarul de credite sub forma liniei de credite se determinã ĩn
funcţie de :
a Nivelul trezoreriei
b Cifra de afaceri şi durata medie de ĩncasare a clienţilor
c Perioada de creditare ĩn zile
d Nivelul capitalului social
430. Creditele pentru stocuri şi cheltuieli constituite temporar se acordã:
a Automat, atunci când creditele de casã devin insuficiente
b Ĩn baza unei documentaţii specifice
c Printr-un cont separat de ĩmprumut
d Pe o perioadã de maximum 9 zile
431. In categoria stocurilor de materii prime şi produse care fac obiectul unui credit
specific, se includ:
a Produsele agricole şi agroalimentare;
b Imobilizãrile corporale;
c Produse de provenienţã vegetalã sau animalã;
d Stocuri de natura activelor circulante care se consumã ĩntr-o perioadã mai mare de
un trimestru, fãrã a depãşi un an;
432. Din documentaţia ĩntocmitã pt angajarea creditelor pt producţia de export şi
exportul de produse trebuie sã rezulte:
a Cantitatea şi felul mãrfii;
b Instrumentul de platã utilizat;
c Condiţiile şi graficul de livrare;
d Contul plãtitorului şi al beneficiarului;
e Preţul mãrfii ĩn funcţie de relaţia stabilitã;
433. Creditul pt producţia de export şi exportul de produse presupune ca restricţii:
a Beneficiarii creditului sã aibã contul curent şi contul valutar deschise la banca
creditoare;
b Ĩncasarea valutei aferente exportului şi transformarea ei ĩn lei sã se facã prin
intermediul conturilor bancare;
c Sã se ĩncadreze ĩn limita capitalului propriu;
d Durata ciclului de exploatare sã nu depãşeascã 12 luni, cu excepţia produselor cu
ciclu lung de fabricaţie;
434. Creditele de scont trebuie sã ĩndeplineascã cumulativ trei condiţii:
a Sã fie garantate cu deschiderea unui acreditiv;
b Posesorul titlurilor de credit şa fie client al bãncii la care a solicitat scontarea;
c Taxa oficialã a scontului sã fie mai mare sau egalã cu taxa scontului privat;
d Titlul de credit sã acceptat legal la platã;
e Intervalul de timp dintre momentul prezentãrii la scont şi scadenţã sã nu
depãşeascã 12 luni;
f Titlurile de credit care fac obiectul acestui credit sã nu fie supuse girului;

48
435. Scontarea titlurilor de credit se va face ĩn limita unor plafoane de plasament ĩn
titluri scontate de (banca centralã) centrala bãncii:
a Anual;
b Semestrial;
c Lunar;
d Zilnic;
436. In cazul creditelor pe cecurile remise spre ĩncasare, se va urmãri cu stricteţe sã nu
fie creditate cecurile agenţilor economici care figureazã ĩn evidenţele:
a Camerei de Comerţ şi Industrie;
b Direcţiei Generale a Finanţelor Publice;
c Casei Incidenţelor de Plãţi;
d Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare;
437. Creditele de factoring se acordã:
a Prin cont separat de ĩmprumut;
b Prin cont curent;
c ĩn baza unei cereri ĩnsoţite de un borderou al facturilor;
d Persoanelor fizice;
438. Creditele pt facilitãţi de cont se acordã:
a Pe perioade scurte de timp, pânã la 15 zile lucrãtoare;
b Agenţii economici cu o situaţie economico-financiarã foarte bunã, dar care nu pot
face temporar faţã plãţilor din motive justificate economic;
c Ĩn limita unui plafon stabilit de bancã;
d Prin cont separat de ĩmprumut;
439. Creditele pe termen scurt ĩn valutã se acordã agenţilor economici, indiferent de:
a Natura capitalului social ;
b Forma de organizare;
c Nivelul cursului valutar;
d Valuta ĩn care se face creditarea;
440. Bãncile comerciale acordã credite pt dezvoltare ĩn cofinanţare cu alte societãţi
bancare, pt:
a activitatea de exploatare;
b realizarea unor obiective de investiţii de valori mari
c finanţarea statului
d a-şi dispersa şi lichida riscul de creditare
441. Creditele pentru cumpãrarea de active se ĩncadreazã ĩn categoria creditelor ce se
acordã pe maximum:
a 5 ani
b 10 ani
c 15 ani
d 20 ani
442. Acordarea creditelor pentru operaţiunile de leasing presupune:
a Existenţa contractului de leasing
b Actele care fac obiectul contractelor de leasing sã fie asigurate
c Termenul de acodare a creditelor sã nu depãşeascã durata contractului de leasing
d contractu de leasing sã fie realizabil pe perioada acordãrii creditului
e plata chiriei sã se efectueze ĩn contul societãţii de leasing
443. Echilibrul monetar reprezintã:
a Acea stare ĩn care oferta şi cererea de monedã sunt egale
b Acea stare ĩn care nu existã nici inflaţie nici deflaţie
c Acea stare ĩn care nu existã nici exces de bani, nici penurie de bani ĩn circulaţie

49
444. In sistemele monetare bazate pe semne bãneşti neconvertibile:
a Mecanismele de autoreglare a banilor ĩn circulaţie sunt blocate
b Excesul de bani nu se resoarbe, ci determinã creşterea preturilor şi implicit
deprecierea banilor
c Abaterile ofertei de monedã faţã de cererea de monedã are proporţii reduse, pânã
la nivelul care declanşeazã mecanismele de autoreglare, apoi echilibrul se
restebileşte
445. O expresie formalizatã a echilibrului monetar a realizat-o economistul olandez
Johann Koopman :
a C+S+dM=C+I+d L
b C+S+d L=C+I+d M
c C+d M +d L=I+S
446. Asupra stãrii monedei influenţeazã decisiv o serie de factori economici:
a Nivelul emisiunii suplimentare de monedã
b Evoluţia veniturilor, a cheltuielilor de consumaţie şi a celor pentru investiţii
c Comportamentul subiectiv ala ĩntreprinzãtorilor şi al populaţiei faţã de monedã
d Prezenţa ĩncrederii ĩn capacitatea banilor de a-şi conserva valoarea, de a ĩndeplini
funcţia de mijloc de tezaurizare
447. Principalele trãsãturi ale comportamentului monetar sunt:
a Echilibrul monetar nu cere ca masa monetarã ĩn circulaţie sã rãmânã constantã, ci
sã se adapteze la necesitãţile economiei
b Echilibrul monetar este, prin natura sa stabil
c Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate
d Echilibrul monetar nu este legat de echilibrul general
448. Inflaţia determinã:
a O creştere autoĩntreţinutã a preturilor
b Reducerea puterii de cumpãrare a banilor
c Redistribuirea venitului naţional ca efect al disparitãţilor dintre preţuri, dintre
acestea şi venituri
449. Trãsãturile tradiţionale ale inflaţiei, care se regãsesc ĩn manifestarea actualã a
acestui fenomen sunt:
a Suprasaturarea arterelor circulaţiei
b Creşterea preturilor şi tarifelor şi deprecierea banilor
c Redistribuirea venitului naţional
450. Cauzele inflaţiei sunt:
a Finanţarea pe linie de credit bancar a deficitelor bugetare
b Efectuarea de cheltuieli excesive pentru investiţii ĩn raport cu potenţialul real al
economiei
c Cresterea preţurilor provocatã de monopoluri
451. Dintre cauzele inflaţiei amintim:
a Acoperirea prin credit bancar a unor imobilizãri de resurse
b Schimbul neechivalent ĩn raporturile cu strãinãtatea
c Ĩnregistrarea de pirderi valorice prin folosirea ĩn decontãri a unor valute instabile
452. Dintre implicatiile economice ale inflaţiei amintim:
a Distorsiuni ĩn formarea preturilor
b Distorsiuni ĩn structurarea ramurilor
c Drenarea fondurilor din sfera producţiei in sfera circulatiei , cãtre activitãţi
speculative
d Producerea de redistribuiri valorice ĩn relaţiile economice internaţionale

50
453. Raportul de inversã proportionalitate ĩntre inflaţie şi şomaj şi-a regasit reflectarea
graficã sub numele de:
a Curba lui Laffer
b Curba lui Phillips
c Modelul Hicks-Hansen
454. Keynes, pentru a susţine conjunctura economicã şi a contracara şomajul, preconiza:
a Creşterea masei bãneşti prin dobânzi reduse
b Scãderea masei bãneşti prin dobânzi scãzute
c Efectuarea de cãtre stat de cheltuieli ĩn domeniul public
d Diminuarea de cãtre stat de cheltuieli ĩn domeniul public
455. Principalii factori de genezã a procesului inflaţionist ĩn economia româneascã
planificatã central au fost:
a Distorsiuni ĩn structura macroeconomicã
b Dezvoltarea unor ramuri şi subramuri energofage şi mari consumatoare de materii
prime din import
c Metoda administrativã de conducere a economiei
d Forţarea exporturilor ĩn condiţii de privare severã a consumului intern
456. In perioada postdecembristã a economiei româneşti, factorii de potenţare şi
accelerare a inflaţiei au fost
a Deblocarea numitelor parţi sociale, ĩntr-un scurt interval de timp
b Acordarea in serie de indemnizaţii şi sporuri de salarii retroactiv
c Reducerea duratei sãptãmânii de muncã şi eliberarea de salarii fãrã exigenţe
privind realizarea de indici economico-financiari
d Exportul „turistic”
457. Dintre cauzele nereflectarii reale a procesului de erodare a puterii de cumparare a
banilor ĩn indicele preţurilor consideram:
a Lipsa de reacţie liberã a preţurilor la schimbãriele realţiei dintre cererea şi oferta
de mãrfuri ĩn cadrul mijloacelor de producţie
b Existenta preţurilor de mercurial la bunurile de consum
458. Cele mai semnificative efecte economice genarate de procesul inflationist sunt:
a Inflaţia favorizeazã creşterea preţurilor
b Inflaţia ĩncurajeaza economiile şi stimuleazã extinderea volumului creditelor ĩn
economie
c Inflaţia privilegiazã debitorii
d Inflaţia favorizeazã creditorii
459. Rata lichiditãţii economiei se determinã ca raport ĩntre:
a Nivelul lichiditãţii şi venitul naţional(VN)
b Nivelul lichiditãţii şi PIB
c Deficitul bugetar şi PIB
460. In conditiile mecanismului cotãrii ĩn limitele „punctelor aur”, dacã cursul paritar
reprezintã 1$-3.40DM(cheltuielile remiterii aurului ĩn strãinãtate sunt de 1% din
valoarea mãrfii ), costul devizelor ĩn dolari americani este de 1$-3.53DM, un
importator german va opta pentru:
a Va cumpãra şi va remite spre creditori devize
b Va achita suma datoratã ĩn monedã naţionalã efectivã sub forma monedelor ĩn
metal preţios sau sub forma aurului ĩn care bancnotele se puteau converti la preţ
fix
c Ii este indiferent dacã remite devize sau monedã naţionalã efectivã sub forma
monedelor ĩn metal preţios sau sub forma aurului ĩn care bancnotele se puteau
converti la preţ fix

51
461. Intre cursurile fixe din secolul trecut, bazate pe punctele aur şi cursurile fixe
instituite de FMI existã urmatoarele deosebiri:
a punctele aur reprezintã o formã de limitare „artificialã” a abaterii cursului de la
paritate, ĩn timp ce cursurile fixe instituite de FMI sunt limitate prin intervenţia
statalã a bãncilor de emisiune
b punctele aur reprezintã o formã de limitare „naturalã” a abaterii cursului de la
paritate, ĩn timp ce cursurile fixe instituite de FMI sunt limitate prin intervenţia
statalã a bãncilor de emisiune
c cursurile fixe instituite de FMI au caracter artificial susţinut deliberat
462. In condiţiile punctelor aur, creşterea devizelor peste 1% faţã de raportul paritar,
determinã importatorul sã opteze pentru:
a Convertirea bancnotelor ţãrii sale ĩn aur şi de a remite aur ĩn strãinãtate
b Cumpãrarea de devize şi remiterea lor ĩn strãinãtate
c Ii este indiferent deoarece orice opţiune ar avea:remitere de devize sau de aur ĩn
strãinãtate, trebuie sã suporte cheltuielile de transport şi asigurare
463. Funcţionarea coşului DST comportã urmatoarele elemente tehnice:
a Stabilirea ponderii diferitelor monede ĩn coşul valutar, pe baza nivelului PIB al
ţãrii participante
b Stabilirea ponderii diferitelor monede ĩn coşul valutar, pe baza volumului
exporturilor de bunuri şi servicii ale ţãrilor membre
c Stabilirea de sume fixe din fiecare monedã a coşului, portivit ponderilor
monedelor ĩn coş, anterior determinate
d Stabilirea de sume fixe din fiecare monedã a coşului, portivit cu paritatea valutarã
a monedelor ţãrilor membre
e Stabilirea valorii zilnice a DST-ului , prin ĩnsumarea echivalentelor ĩn dolari ale
sumelor fixe aferente monedelor coşului, pe baza ratei de schimb zilnice
464. Creditul, atât cel bancar , cât şi cel comercial , cunoaşte ĩn ultimele decenii o
reducere relativã, pentru cã:
a Sursele de finanţare s-au multiplicat
b A luat amploare finanţarea directã, nemediatã de bãnci
c A luat amploare finanţarea indirectã, nemediatã de bãnci
d Inovaţia financiarã a diversificat modalitãţile de constituire a fondurilor
ĩntreprinderilor
465. Odatã cu dezvoltarea economiilor moderne, creditul obligatar a ĩnregistrat creşteri
de proporţii şi se mãsoarã , de regulã:
a Prin numãrul de obligaţiuni emise pe an
b Prin mãrimea procentualã a datoriei publice faţã de PNB
c Prin mãrimea procentualã a dobânzilor faţã de valoarea nominalã a obligaţiunilor
d Prin mãrimea procentualã a dobânzilor faţã de PNB
466. Datoria publicã, odatã angajatã, prin practicarea unor dobânzi atractive suportate
prin anuitãţi duce la:
a O creştere a cheltuielilor bugetare
b O scãdere a cheltuielilor bugetare
c O relaxare a fiscalitãţii
d O accentuare a fiscalitãţii
e Un nivel constant al cheltuielilor bugetare
467. In cazul bugetelor locale, cea mai accesibilã formã de ĩmprumut publice este:
a Ĩmprumutul bancar
b Ĩmprumutul obligatar
c Emisiunea de acţiuni

52
 d Creditul comercial
468. Luarea ĩn calculul creditelor de acordat a disponibilitãţilor monatare latente
concentrate la bãnci, presupune:
a Titularii de disponibilitãţi ĩşi pierd dreptul de a dispune plãţi pe seama depozitelor
ce le au constituite la bãnci
b Banca creazã o nouã putere de cumpãrare, pe care deţinãtorii de monedã pasivã
nu au utilizat-o
c Titularii de disponibilitãţi nu ĩşi pierd dreptul de a dispune plãţi pe seama
depozitelor ce le au constituite la bãnci
d Masa monetarã pasivã este ĩnlocuitã cu masa monetarã activã
469. Dinamica masei monetare ĩn circulaţie nu poate fi pusã ĩn evidenţã prin funcţia
redistributivã a creditului pt cã:
a Ea reflectã doar ĩnlocuirea monedei active cu moneda pasivã
b Ea reflectã doar ĩnlocuirea monedei pasive cu moneda activã
c Cantitatea de monedã ĩn economie rãmâne aceeaşi
d moneda activã este egalã cu moneda pasivã
470. In anii conducerii prin plan central a economiei româneşti, s-a practicat pe scarã
largã supracreditarea pt cã:
a Activitatea bãncilor era efectiv subordonatã planului
b Nu funcţiona profilaxia prin faliment
c Activitatea bãncilor era subordonatã cerinţelor eficienţei activitãţii economice
d Bãncile acţionau doar administrativ
e Bãncile aveau posibilitatea de a sista efectiv creditele
471. In ţãrile cu economie planificatã imperativ de la centru, un mare accent s-a pus pe:
a Funcţia de reflectare şi stimulare a eficienţei activitãţii agenţilor economici
b Funcţia de control a creditului, exercitatã de bãnci ĩn numele statului
c Mãsurile administrative , cu caracter de obligativitate, pe care bãncile le aplicau
ĩntreprinderilor
d Activitatea bãncilor era subordonatã cerinţelor eficienţei activitãţii economice
472. Creditul devine un instrument de influenţã ĩn direcţia stimulãrii activitãţii calitativ
superioare a ĩntreprinderilor prin:
a Acordarea de credite fãrã restricţii agenţilor economici cu bunã activitate
b Acordarea de credite sau neaplicarea de restricţii celor care se confruntã cu
deficienţe ĩn gestionarea lor şi dificultãţi ĩn returnarea ĩmprumuturilor
c Acordarea de credite cu restricţii agenţilor economici cu bunã activitate
d Neacordarea de credite sau aplicarea de restricţii celor care se confruntã cu
deficienţe ĩn gestionarea lor şi dificultãţi ĩn returnarea ĩmprumuturilor
473. Efectul de mobilizare reprezintã:
a Un credit obligatar
b Un credit pe termen mediu acordat ĩntreprinderilor din domeniul agricol,
locuinţelor, exporturilor
c O formã a cambiului ce se creazã pe temeiul existenţei altor cambii cu scadente
apropiate
d O cambie extras
474. Intre efectele de comerţ(ĩnscrisurile cambiale) şi biletele de bancã(bancnotele)
existã o serie de deosebiri:
a efectele de comerţ pot fi emise de orice persoanã juridicã ĩn timp ce biletele de
bancã pot fi emise numai de banca centralã
b biletele de bancã sunt creanţe determinate, ĩn timp ce efectele de comerţ pot fi
emise numai de banca centralã

53
 c efectele de comerţ prezintã riscul insolvabilitãţii debitorului, pe când biletele de
bancã sunt garantate de stat, nu ca putere de cumpãrare determinatã, ci ca mijloc
de platã legal
d valoarea bãneascã a biletelor de bancã este variabilã, ĩn timp ce efectele
comerciale au valori fixe, nenegociabile
475. Pentru ca banca sã aibã posibilitatea de a asigura ĩn orice moment efectuarea
plãţilor cerute de creditori ei trebuie :
a Sã dispunã de suficiente rezerve ĩn numerar şi ĩn conturi
b Sã dispunã de plasamente ce pot fi uşor transformabile ĩn lichiditãţi
c Sã nu deţinã rezerve, astfel ĩncât sã aibã bune raporturi cu banca de emisiune
d Sã fie fezabilã
e Sã nu deţinã „monedã centralã”
476. O bancã trebuie sã urmãreascã ĩn activitatea sa:
a Profitabilitatea;
b Asigurarea lichiditãţii;
c Minimizarea costurilor;
d Diminuarea lichiditãţii;
477. Pt ca o bancã sã ducã o activitate ĩn bube condiţii trebuie sã:
a Aibã o bunã imagine;
b Sã aibã pe de o parte, o lichiditate pemanentã, iar pe de altã parte, sã-şi asigure
minimizarea costurilor;
c Sã fie fezabilã;
d Sã nu dispunã de plasamente ce pot fi uşor transformabile ĩn lichiditãţi
e Sã aibã o ratã a ĩndatorãrii ridicatã;
478. Perseverenţa cãtre un anumit fel de plasamente şi anumite destinaţii:
a Amplificã riscurile;
b Reduce riscurile;
c Reduce dimensiunea profitului;
d mãreşte dimensiunea profitului;
479. Moneda reprezintã, ĩn viziunea lui Keynes:
a Un rãu necesar;
b Mãrfurile de orice fel;
c Lichiditatea prin excelenţã;
d Sângele care irigã economia;
480. Activele lichide se caracterizeazã prin faptul cã:
a Reprezintã un titlu care reprezintã avantajul cumulat al lichiditãţii şi al unui venit;
b Toate reprezintã o lichiditate perfectã, dar cu un randament zero;
c Ansamblul activelor lichide constituie lichiditatea economiei;
d Sunt adesea emise de instituţii financiare, bãnci, case de economii, trezorerie;
e Reprezintã creanţe asupra intermediarilor financiari;
481. Dupã Mihail Manoilescu , singura formã a avuţiei naţionale care se poate mişca ad-
libitum este:
a Bogãţiile naturale ale ţãrii
b Investiţiile fãcute ĩn instrumente de producţie
c Mãrfurile de orice fel
d Numerarul şi disponibilitãţile bancare lichide
482. Dupã Mihail Manoilescu, lichiditatea unei economii decurge , ĩn mod hotãrâtor:
a Doar din relaţia dintre mijloacele de platã disponibile şi PIB
b Din gradul de dezvoltare a aparatului de producţie faţã de bogãţiile naturale,
posibil a fi valorificate

54
 c Din mãrimea creditelor acordate
d Din cantitatea de aur aflata ĩn rezervele bãncilor
483. Concepţia originalã a lui Mihail Manoilescu asupra lichiditãţii economiei, era
menitã sã respingã prejudecata potrivit cãreia excesul de bani ĩn circulaţie, inflaţia,
ĩn România din anii imediat urmãtori primului rãzboi mondial, este confundatã cu
ideea:
a Necesitãţii promovãrii politicii de dezvoltare industrialã a naţiunilor, ca bazã a
echilibrului lor interior şi ĩn relaţiile cu strãinãtatea
b Lichiditãţii excesive a economiei româneşti
c Gradului de dezvoltare excesiv al aparatului bancar
d Ĩncetinirii tranzacţiilor la bursa de valori
484. Dupã Mihail Manoilescu, capitalul investit ĩn fabrici, mine, exploataţii agricole etc.,
nu poate ajunge la forma capitalului lichid decât printr-o:
a Singurã transformare
b Dublã transformare
c Triplã transformare
485. Gradul de lichiditate , respectiv de exigibilitate faţã de mãrfuri şi servicii al cvasi-
monedei(M2), ĩn comparaţie cu cel al monedei propriu-zise(M1) este:
a Mai ridicat
b Identic
c Mai redus
486. Se cunosc urmãtoarele componente ale agregatelor monetare ĩn Franţa şi
dimensiunile acestora:biletele de bancã-210 mld.FF; monedã metalicã-15 mld. FF;
depozite şi titluri de creanţa negociabile ĩn devize strãine-6700 mld. FF; depozite la
vedere la instituţiile de credit-1020 mld.FF; depozite la centrele de cecuri poştale şi
trezoreria statului-255 mld.FF; plasamente la vedere ĩn franci remunerate atât la
bãnci, cât şi la casele de economii şi trezoreria statului-1300 mld. FF; bonuri de
tezur-1200 mld.FF. Mãrimea agregatului M2 este:
a 10700 mld. FF
b 2800 mld. FF
c 1500 mld. FF
487. In Franţa , agregatul monetar M2 cuprinde:
a Plasamente la vedere ĩn franci remunerate atât la bãnci, cât şi la casele de
economii şi trezoreria statului
b bonuri de tezaur
c disponibilitãţile monetare incluse ĩn agregatul M1
d disponibilitãţile monetare incluse ĩn agregatul M3
e certificate de depozit emise de bãnci
488. In Franţa , agregatul monetar M3 cuprinde:
a Moneda metalicã
b Depozitele la vedere la instituţiile de credit
c Bonuri emise de societãţile financiare
d bonurile de tezaur
e economiile la instituţiile de credit pt construcţii de locuinţe
489. In SUA , componenta M1A, a agregatului monetar M1 cuprinde:
a Numerarul
b Alte depozite la vedere utilizabile prin cecuri
c Depozitele la vedere ale bãncilor comerciale
d Depozitele la vedere ale organismelor publice strãine
490. Valutele convertibile din bilanţul BNR, reprezintã:

55
 a Active externe
b Active interne
c Pasive externe
d Pasive interne
491. Emisiunea bãneascã din bilanţul BNR , reprezintã:
a Active externe
b Active interne
c Pasive externe
d Pasive interne
492. Active externe din bilanţul BNR , reprezintã:
a Creanţe asupra strãinãtãţii
b Drepturi de a ĩncasa devize
c Datorii faţã de partenerii strãini
493. Emisiunea bancnotelor de cãtre Banca Centralã este o operaţiune:
a Activã
b Pasivã
c De mandat şi comision
494. Rescontarea cambiilor este o operaţiune:
a Activã
b Pasivã
c De mandat şi comision
495. Creditul de lombardare este un credit pe gaj de :
a Efecte publice
b Efecte private
c Efecte comerciale
496. Deschiderea unui acreditiv de cãtre o bancã este pentru aceasta o operaţiune:
a Activã
b Pasivã
c De mandat şi comision
497. Keynes definea moneda ca:
a Lichiditate prin excelenţã
b Rezervã de valoare, cu putere liberatorie imediatã
c Mijloc de stingere imediatã a unei datorii
d Un activ lichid de lichiditate perfectã dar cu randament zero
498. Finanţarea monetarã a economiei se realizeazã prin:
a Intermediul bãncilor
b Ĩnlocuirea monedei pasive cu moneda activã
c Utilizarea ĩn finanţare a unor resurse preexistente pe termene lungi şi prin credite
pe termene lungi
499. Când banca creeazã monedã ĩn contrapartida unui credit:
a Ea monetizeazã o creanţã preexistentã
b Ea creeazã o nouã creanţã
500. Bãncile comerciale pot:
a Crea monedã
b Emite monedã
c Distruge monedã
501. Care dintre afirmaţii sunt adevãrate ĩn cazul DST:
a A fost instituit ĩn cadrul celui de-al doilea amendament al statutului FMI
b Valoarea sa se stabileşte ĩn baza unui coş valutar, format din 5 valute

56
 c Valoarea unitãţii DST este mai stabilã decât valoarea individualã a monedelor
coşului
d Apare numai sub forma monedei de cont
502. Linia de credit revolving se caracterizeazã prin:
a Defineşte limita maximã ce se acceptã a se acorda ĩntr-un cadru general
prestabilit;
b Beneficiazã de o consemnare ĩntr-un document scris, convenit de o bancã;
503. Care din informaţii sunt adevãrate ĩn cazul creditului obligatar:
a Este contractat de stat prin lansarea titlurilor de ĩmprumut;
b Este creditul contractat de societãţile comerciale prin emiterea de obligaţiuni;
c Mãrimea creditului obligatar se mãsoarã, de regulã, prin mãrimea procentualã a
datoriei publice faţã de PNB;
504. Care din informaţii sunt adevãrate ĩn cazul bonurilor de tezaur:
a Sunt o formã specialã a cambiilor;
b Sunt titluri emise de stat ĩn vederea contractãrii de ĩmprumuturi pe termen scurt la
banca de emisiune;
c Totalitatea bonurilor de tezaur emise reprezintã datoria flotantã a statului;
d Operaţiuni de amploare cu bonuri de tezaur se fac mai ales ĩn ţãrile romanice
(Franţa, Belgia, Italia etc.)
505. Moneda contemporanã reprezintã:
a Mixturã ĩntre bancnote şi banii de hârtie;
b Titlu de creanţã asupra emitentului;
c Titlu de creanţã asupra statului;
d Titlu de creanţã asupra bogãţiei sociale;
506. Monedele billon se caracterizeazã prin aceea cã:
a Erau monede cu valoare redusã;
b Erau monede cu valoare deplinã;
c Baterea lor constituia monopol de stat;
507. Care din informaţii sunt adevãrate ĩn cazul creditului de cumpãrãtor:
a Are ca obiect vânzarea de mãrfuri cu plata amânatã
b Este creditul ĩn formã bãneascã contractat de un ĩntreprinzãtor ĩn vederea
cumpãrãrii de materii prime, materiale etc.
c Se identificã cu plãţile ĩn avans
508. Creditul este denunţabil atunci când:
a Banca nu-şi rezervã dreptul de a cere restituirea anticipatã a ĩmprumutului acordat
b Banca ĩşi rezervã dreptul ca ĩnainte de scadenţa fixatã , pe baza unui preaviz, sã
cearã debitorului sã plãteascã
509. Milton Friedman, iniţiatorul şi principalul propulsator al curentuluide gândire al
Scolii Monetariste de la Chicago, şi-a propus o reabilitare a :
a Teoriei keynesiste
b Teoriei cantitative a monedei
c Scolii bancare
510. Conceptul de politicã antiinflaţionistã este dat de:
a Mãsuri menite sã acţioneze ĩmpotriva inflaţiei
b Un ansamblu coordonat de masuri pentru combaterea inflaţiei
c Diverse planuri şi strategii de crestere a ofertei de monedã
511. Terapiile antiinflaţioniste actuale decurg din:
a Orientãrile doctrinare clasice
b Orientãrile doctrinare keynesiste
c Orientãrile doctrinare monetariste

57
 d Combinarea reţetelor terapeutice preconizate de keynesism şi monetarism
512. Conţinutul politicilor financiare antiinflaţioniste este dat de:
a Mãsurile de reducere a cheltuielilor bugetare
b Masurile de sporire a veniturilor bugetare
c Politici bugetare restrictive
513. Politica financiarã antiinflaţionistã se realizeazã prin:
a Sporirea ĩncasãrilor din impozite şi taxe
b Ĩmprumuturile contractate de stat de la populaţie
c Creşterea proporţiilor creditului public
514. Majorarea taxei oficiale a scontului determinã:
a Sporirea dobânzilor bancare
b Atragerea resurselor bãneşti temporar libere din economie
c Sporirea posibilitãţilor bãncilor de a acorda credite
d Creşterea deficitului balanţei de plãţi externe
515. Majorarea taxei oficiale a scontului determinã:
a Sporirea rezervei valutare a ţãrii
b „o puncţie ” de monedã
c creşterea depunerilor la bãnci
d sporirea volumului creditelor acordate economiei
516. Operaţiunile de open-market sunt:
a Operaţiuni de vânzare-cumpãrare de ĩnscrisuri cambiale
b Operaţiuni de vânzare-cumpãrare de bonuri de tezaur
c Operaţiuni de vânzare-cumpãrare de certificate de trezorerie
517. Operaţiunile de open-market constituie:
a Instrumente de acţiune directã asupra bãncilor
b Instrumente de acţiune indirectã asupra bãncilor
c Instrumente de acţiune asupra agenţilor economici
518. Vânzarea de efecte publice de cãtre Banca Centralã determinã:
a Retragerea banilor din circulaţie
b Creşterea lichiditãţilor bãncilor
c „o injecţie” de monedã
d „o puncţie” de monedã
519. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determinã:
a Creşterea lichiditãţilor bãncilor
b Sporirea volumului creditelor acordate economiei
c Reducerea masei monetare ĩn circulaţie
520. Majorarea procentului de rezerve minime obligatorii determinã:
a Creşterea „preţului” creditelor
b Reducerea posibilitãţilor bãncilor comerciale de acorda credite
c Sporirea volumului creditelor acordate economiei
521. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este un/o:
a Instrument de acţiune directã asupra bãncilor
b Instrument de acţiune indirectã asupra bãncilor
c Metodã a bãncii centrale de influenţare a conjuncturii economice
522. Rezervelor bancare minime obligatorii pot fi create ca:
a Disponibil minim ĩn cont la banca centralã
b Portofoliu minim de efecte publice la banca centralã
c Disponibilitãţi ĩn cont curent la banca centralã
523. Rezervelor bancare minime obligatorii se calculeazã:
a Prin aplicarea procentului de rezerve la totalul activului unei bãnci

58
 b Prin aplicarea procentului de rezerve la cifra de afaceri a bãncilor
c Prin aplicarea procentului de rezerve la depozitele bancare
524. Cumpãrarea de efecte publice de cãtre banca centralã determinã:
a Sporirea masei monetare ĩn circulaţie
b Reducerea volumului creditelor acordate economiei
c Creşterea lichiditãţii bãncilor
525. Vânzarea de efecte publice de cãtre banca centralã determinã:
a Sporirea volumului creditelor acordate economiei
b Creşterea lichiditãţii bãncilor
c Punerea de monedã ĩn circulaţie
d Reducerea disponibilitãţilor de la bãnci, ĩntreprinderi sau populaţie
526. Consecinţele vânzãrii de efecte publice de cãtre banca centralã echivaleazã cu:
a Micşorarea taxei oficiale a scontului
b Majorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii
c Limitarea creditelor de cãtre banca de emisiune
527. Micşorarea procentului de rezerve bancare minime obligatorii determinã:
a Sporirea lichiditãţilor bãncilor
b Sporirea masei monetare ĩn circulaţie
c Sporirea posibilitãţilor bãncilor de a acorda credite economiei
528. Sistemul rezervelor bancare minime obligatorii este:
a O metodã de acţiune a bãncii centrale preferatã de celelalte bãnci
b O metodã de acţiune a bãncii centrale repudiatã de bãncile comerciale
c O metodã de agreatã de clienţii bãncii
529. Politicile antiinflaţioniste de control asupra producţiei,salariilor şi preţurilor au
drept conţinut:
a Creşterea producţiei
b Stimularea investiţiilor şi a producţiei
c Reorientarea producţiei spre produsele a cãror cerere este mai mare
530. Scopul „politicii ofertei” este:
a De a asigura o ofertã de bunuri şi servicii comparativ sporitã ĩn raport cu cererea
de bani existentã
b De a ĩmpiedica creşterea preţurilor
c De a determina o evoluţie descendentã a preţurilor
d De a combate inflaţia

RASPUNSURI

59
 1 a,b 51 a,b 101 b 151 a 201 c 251 ab
2 b,c 52 c 102 b 152 abd 202 a 252 c
3 a,b 53 103 a,b,c,d 153 bde 203 c 253 ac
4 a,d 54 e 104 b 154 abd 204 b 254 ac
5 a 55 a 105 b 155 ac 205 abe 255 bc
6 a,b,c 56 106 a 156 a 206 c 256 acdf
7 a,b 57 b 107 c 157 a 207 acd 257 acd
8 a,b 58 a 108 a 158 b 208 b 258 d
9 b 59 b,c 109 b,c 159 ab 209 b 259 d
10 a,b,c,d 60 a,b 110 a 160 a 210 c 260 b
11 a,c 61 a,b 111 d 161 abcde 211 d 261 bc
12 a,b,c 62 a,b 112 b,c 162 ab 212 bc 262 c
13 a,c 63 b 113 c 163 bc 213 a 263 c
14 a,c 64 a,b 114 a,c,e 164 ab 214 bc 264 c
15 a 65 d 115 a,b 165 a 215 d 265 d
16 a,b 66 a,b 116 a,c,d 166 abc 216 abc 266 abc
17 a,b,c 67 a 117 a,c,d 167 ab 217 bd 267 ad
18 a,b,c 68 b,c 118 b,c 168 a 218 ad 268 c
19 a,b,c,d 69 b,c 119 a,c 169 ad 219 bc 269 bcde
20 b,c 70 c,d 120 a 170 b 220 abd 270 b
21 a,c 71 b,c 121 a,b 171 a 221 acd 271 a
22 a,b,c 72 a,c,d 122 b,c,d 172 abcd 222 d 272 d
23 a,d 73 b,c 123 a,b,c 173 b 223 ad 273 a
24 a,c 74 b,d 124 a 174 a 224 b 274 c
25 c 75 a,c 125 a,b,c 175 abc 225 b 275 ab
26 a 76 b 126 ab,c,d 176 a 226 abcd 276 cd
27 b 77 d 127 c 177 acd 227 ac 277 c
28 a,b,c,d,e 78 a,b,c,d 128 a,c,d 178 abde 228 bd 278 abcd
29 a 79 a,b,c 129 a,b,d 179 acd 229 c 279 bc
30 a,b,c 80 a,b 130 b 180 ab 230 ac 280 d
31 a,b 81 c 131 a 181 ace 231 cd 281 acd
32 b,c 82 c 132 ab,c 182 ab 232 cd 282 abcd
33 a,b,d 83 c 133 a,b,c,d,e 183 acd 233 ab 283 bd
34 a,c,d 84 a,e 134 ab,d 184 ab 234 b 284 c
35 a,b 85 a 135 a 185 a 235 bcd 285 abd
36 a,c 86 b,c 136 a 186 acd 236 b 286 acd
37 a,c 87 c 137 a,b,c 187 abc 237 abcd 287 ade
38 a,c 88 a,b,c 138 a,b 188 a 238 c 288 cde
39 a,c 89 b,e 139 ab,c 189 ab 239 ad 289 b
40 a 90 a,d 140 ab 190 a 240 abcd 290 c
41 a,c 91 e 141 abc 191 a 241 cde 291 c
42 b,c 92 c 142 abcef 192 abc 242 bcd 292 c
43 a 93 a,b,c 143 b 193 a 243 abd 293 c
44 a,b 94 a,e 144 ab 194 a 244 ad 294 d
45 a,b 95 b 145 abcd 195 ab 245 b 295 a
46 b 96 b 146 acd 196 ac 246 ac 296 cd
47 b 97 a,b,c,d 147 abc 197 ab 247 d 297 b
48 a,b,c 98 a,b 148 a 198 acd 248 a 298 abcd
49 a,b 99 b,d 149 a 199 ab 249 abcd 299 bcd
50 a,c 100 c 150 abcd 200 c 250 c 300 d

60
301 bcdfg 351 a 401 b 451 abc 501 bcd
302 b 352 ac 402 c 452 abcd 502
303 bce 353 ab 403 bc 453 b 503 ac
304 cd 354 ac 404 c 454 ac 504 abc
305 355 abc 405 d 455 abcd 505 ad
306 c 356 ab 406 c 456 abcd 506 ac
307 ade 357 abd 407 abcde 457 ab 507 ac
308 b 358 b 408 d 458 ac 508 b
309 abcd 359 a 409 b 459 b 509 b
310 acd 360 bcd 410 cd 460 b 510 b
311 c 361 abcd 411 bd 461 bc 511 d
312 ab 362 ad 412 abc 462 a 512 ac
313 a 363 ab 413 acd 463 bce 513 ab
314 abcd 364 abd 414 d 464 abd 514 ab
315 a 365 c 415 c 465 b 515 abc
316 abc 366 b 416 c 466 ad 516 bc
317 ab 367 bc 417 a 467 b 517 b
318 a 368 acd 418 b 468 bcd 518 ad
319 abc 369 ad 419 b 469 bc 519 c
320 a 370 a 420 d 470 abd 520 ab
321 a 371 b 421 a 471 bc 521 ac
322 ab 372 a 422 d 472 ad 522 ab
323 a 373 c 423 ab 473 c 523 c
324 abcd 374 a 424 c 474 ac 524 ac
325 a 375 b 425 b 475 abd 525 d
326 ac 376 b 426 b 476 abc 526 b
327 ab 377 bc 427 d 477 abc 527 ac
328 ab 378 abde 428 bcd 478 ad 528 b
329 a 379 ac 429 b 479 c 529 abc
330 abc 380 abc 430 bc 480 acde 530 abcd
331 ab 381 c 431 acd 481 d
332 a 382 b 432 abce 482 bd
333 a 383 ab 433 abd 483 b
334 a 384 c 434 bde 484 b
335 a 385 b 435 c 485 c
336 b 386 ad 436 c 486 b
337 a 387 c 437 ac 487 ac
338 c 388 bc 438 bc 488 abc
339 a 389 abd 439 ab 489 acd
340 b 390 acd 440 bd 490 a
341 ac 391 bcd 441 b 491 d
342 b 392 ac 442 abce 492 ab
343 c 393 bc 443 abc 493 b
344 ac 394 c 444 ab 494 b
345 ab 395 d 445 a 495 a
346 bd 396 ac 446 abcd 496 c
347 abc 397 d 447 ac 497 a
348 a 398 abd 448 ab 498 ab
349 abc 399 b 449 bc 499 a
350 b 400 c 450 abc 500 a

61
62