ABANDONUL SCOLAR

Paska Alissa-Diana
Stanciu Roxana-Maria
ABANDONUL SCOLAR
Una dintre marile probleme cu care
se confruntă mediile politice, socio-
economice, culturale sau civice din
România o reprezintă educaţia copiilor
rromi.
 Astfel, din anul 2000, ministerul
de resort a demarat un process
semnificativ de elaborare a unei
strategii de nivel naţional în domeniul
învăţământului destinate şi acestei
categorii de copii. “Modelul românesc”
de îmbunătăţire a situaţiei
educaţionale a copiilor şi tinerilor
rromi urmăreşte:
Exemple de probleme privind
abandonul scolar
Acccesul la educaţie al grupurilor
dezavantajate, în special al copiilor romi
Participarea şcolară a copiilor romi
Dezvoltarea capacităţii comunităţuilor de romi de a
retrage copiii din formele periculoase de muncă şi
de a-I integra în sistemul de educaţie naţională
Start bun pentru şcoală
Dezvoltarea capacităţii CDSR de a contribui la
combaterea celei mai grave forme de muncă a
copiilor
Zone de educaţie prioritare
 În Europa Centrală şi de Est ponderea
populaţiei de etnie rromă este crescută,
fapt pentru care problemele sociale ale
acestui grup necesită o atenţie specială. Un
raport al Băncii Mondiale avertizează că în
noile state member ale UE şi în ţările
candidate există încă între jumătate şi trei
sferturi de million de copii rromi care nu
merg deloc la şcoală. Situaţia acestor copii
este critică, ei aparţinând unor familii
sărace.
 Din păcate, cei care nu frecventează
sau abandonează şcoala sunt deseori
discriminaţi – învaţă în clase sau şcoli
separate, puşi în ultimele bănci ale
clasei, trataţi cu indiferenţă, agresaţi
verbal de către copii sau profesori,
traiesc în orfelinate, în instituţii
pentru copii cu handicap sau, pur şi
simplu, pe străzi şi în canale.
Estimativ, jumătate din romii care
trăiesc în România sunt analfabeţi.
 Îmbunătăţirea accesului şi participării la
educaţie are ca scop prevenirea şi
combaterea marginalizării şi excluderii
sociale prin îmbunătăţirea ratei de
participare la educaţie. Un fenomen
îngrijorător îl constituie creşterea numărului
copiilor rromi care nu se înscriu la şcoală
sau abandonează şcoala timpuriu. În acelaşi
timp, un lucru pozitiv este acela că
atitudinea acestora faţă de şcoală este una
pozitivă, în sensul că trei sferturi din cei
care au abandonat şcoala îşi exprimă
dorinţa de a se întoarce la şcoală, fiind
conştienţi de importanţa educaţiei pentru
viitorul lor profesional.
 În general, preşcolarii rromi vin la
grădiniţă cu o idée deformată despre
instituţiile şcolare indusă de familie,
de colegii de joacă, de fraţii mai mari,
care minimalizează menirea
acestora.Deşi există puţini părinţi
rromi care îşi înscriu copiii la
grădiniţă, cadrele didactice pot
convinge pe aceştia de necesitatea
urmării cursurilor- menite să formeze
deprinderi şi abilităţi necesare la clasa
I.
 În timp s-a dovedit că, dupa asigurarea
unei pregătiri preşcolare, copiii rromi au
căpătat abilităţile de a scrie, a socoti, a
desena, a cânta, a lucra împreună, obţin
rezultate foarte bune la învăţătur` şi se
integrază mai uşor în disciplina şcolară.
Pornind de la situaţia reală, însă, mulţi copii
rromi întămpină la clasa I dificultăţi foarte
mari: mânuirea stiloului, integrarea în
colectivitate, înţelegerea unor noţiuni şi
cuvinte. Se impune în acest caz o nuanţare
a muncii învăţătorului cu astfel de copii, în
măsura în care cerinţele programei şcolare
şi timpul limitat afectat procesului
instructive-educativ permit aceasta. De
adăugat că, în plus, unii copii, la venirea în
clasa I, nu cunosc decât limba maternă.
 În condiţiile prezentate mai sus, se impun
câteva reguli ce vor duce la soluţionarea
problemelor existente:
- elevii rromi să frecventeze anterior grădiniţa;
- copii rromi vorbitori doar ai limbii materne să fie
ajutaţi de educatoare să acceadă la lexical
minimala românesc;
- dacă în şcoală există mai multe clase I, să se
distribuie echilibrat copiii rromi care nu au
frecventat grădiniţa;
- în cazul în care şcolarii cunosc doar limba
maternă, posibilităţile de integrare se bazează pe
următoarele:solicitare sprijinului mamelor pentru
“traducere”, a profesorilor rromi, a voluntarilor
traducători, procurarea de
“dicţionare”-“Vocabularul trilingv ilustrat”,
completarea cunoştinţelor despre rromi.
Cadrele didactice care lucreză cu copii
rromi trebuie să fie în aşa fel pregătiţi,
încât, pe baza informaţiilor în legătură
cu tradiţiile, istoria şi cultura rromă, să
iniţieze activităzi de educaţie
multicultural` în şcoli, dând astfel şansa
copiilor rromi şi români de a cunoaşte
mai multe despre istiria şi tradiţiile
colegilor lor, baza unei înţelegeri şi
acceptări a diversităţii.
 Iată câteva sfaturi pentru
evitarea eventualelor conflicte
1.Aşezaţi copiii rromi în bănci după criterii
psihopedagogice logice şi coerente!
2. Nu lăsaţi copiii români să recurgă la
jigniri!
3. Nu faceţi nicio diferenţă între copiii
rromi şi nerromi!
4. Informaţi-vă cu privire la situaţia
familială a copiilor rromi!
5. Organizaţi întâlniri periodice cu părint
ii acestora!
 Militanţii pentru drepturile rromilor
din România sunt îngrijoraţi,
deoarece, în pofida instrucţiunilor
Ministerului Educaţiei, majoritatea
şcolilor încă îi separă pe copiii rromi
de ceilalţi. Respectarea şi
implementarea drepturilor copiilor
rromi la educaţie constituie principiul
pentru viitoarea îmbunătăţire a
situaţiei lor.
 Desconsiderarea lor este o
atitudine generalizată în rândul
românilor. Puterea de influenţare
asupra vieţii unui copil rrom stă în
mâna oricăruia dintre noi – de la
educatori, învăţători, profesori, cadre
medicale, care au contact cu ei prin
natura meseriei, până la părintele
roman care îşi învaţă copilul să-I
evite şi să-I desconsidere.
 Cu toate acestea mai există însă cadre
didactice din afara etniei rrome care nu
dispun de informaţii şii soluţii în situaţiile
când elevul este unul “cu probleme”. Se mai
adaugă faptul că, de ambele părţi a existat
un interes mascat, periculos.Unele cadre
didactice se bucurau că elevii rromi nu
frecventau în fapt şcoala. Deşi înscrişi în
evidenţele şcolare, copiii rromi nu
frecventau cursurile decât atât cât se cer
pentru obţinerea alocaţiei de stat, părinţii
rromi acceptând acest lucru şi chiar
bucurându-se.
 Ca orice minoritate, minoritatea rromă
trebuie să se bucure de toate drepturile
înscrise în documentele internaţionale.
Faptul că rromii constituie o minoritate
etnică defavorizată şi discriminată, este
recunoscut la nivel internaţional.
Abandonul şcolar, lipsa nemotivată de la
şcoală pe perioade lungi, rezultatele slabe
la învăţătură sunt efectele marginalizării
sociale marginalizării sociale şi ale
discriminării cu care se confruntă elevii
rromi.