I ~-_

Cristian Florin Popescu

MANUAL

de

JURNALISM

Redactarea textului jurnalistic.

Genurlle redactionale

,

.

, • . ,

,

1

~." - ...... -

" ') :-, " -, i I ; •• ",t:)

o;r-

---

P31

COPERTA I DAN OANCEA TEHNOREDACTARE I CARMEN GOLGOJAN

© COPYRIGHT TRITONIC BUCURE$TI / ROMANIA 2003 e-mail: editura@tritonic.ro tel/fax: +40.1.242.54.09

www.tritonic.ro www.jurnalism.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romliniei POPESCU, CRISTIAN FLORIN

Manual de jurnalism (I) ! Cristian Florin Popescu, - Bucuresti :

Tritonic, 2003

ISBN 973-8497-17-5

VoL I: Redactarea textului jurnalistie, gcnurile redactionate eriterii, norme, sohitli, 2003. - Bibliogr. ISBN 973-8497-19-1

070

,<"Llor;:-;;-

/ q, v. .-'.. <, 1,"* ~i ~Zl~(;l ~ l1'"\ ,i> ,

~j_~/

La renlizarca acestni velum au participat: Bogdan ~i Constantin Hrib, Veronica Tudorache, Nicolae Golgojan, Manus Dirnitriu, Gabriela Mitroi, Beatrice Rotaru (Trireme Media)

Tiraj Il, Bun de tipar: august 2004 Tipografia: KROK, TRITONIC MEDIA

--= =--=

in. colectia COMUNICARE MEDIA au aparut:

• Psihologia reclamei, Dimitrie Todoran

• Mass media Ii schimbarea politicii In Romdnia. 1. Botos, D. Zamfir

• Managementul in clnematografie, Lucian Pricop

• Comunicare, semioticii si semne publicitare, 1. J. Boutaud

• Biitiflia peniru stiri, Michael Palmer

• Dictionarul presei argesene, llie Baranga

• Iurnalism radio, Vasile Traciuc

• Comunicarea interpersonald, Irena Chiru

• lstoria presei nmulne iomologie), Marian Petcu

• Iumalistii ~ vedete, scribi sau cotuopisti, Michael Palmer, Denis Ruellan

• Marketing politic III Romania. Alexandra Bardan

• 0 istorie itustrata a publicilafii romdnesti; Marian Peteu

• Presa eotidiana. Maurice Mouillaud. 1. F. Tetu

• Introducere In teoria comunidirii, V. Marinescu

• Manual de jurnalism (Vol. I si vol. II). C. F. Popescu

in curand:

• Mass media $i conjlictele politice, Simona Stefanescu

• Radiodijuziullea romiinti de la infiinrare La .etatizare ", Acatrinei Filaret

CARmA PRINP01;)TA

Pentru cartile comandate, editura suportii costurile de rransport pri n posta. in plus: ~ pernru 2 carti se acorda 0 reducere de 10%

- de la 3 dir!i in .IUS se acorda 0 reducere de 15%.

Pentru a obtlne orlcare din aces tc clirti, trirniteti cornanda durnneavoasrra pe adresa: Editura TRITONIC MEDIA, C.P. 3-12 BUCURE1;)TI, prin fax:

021.242.54.09 sau la tel.: 0722.639.848,0788.360.391

CRISTIAN FLORIN POPESCU

MANUAL de JURNALISM

I.

Redactarea textului jurnalistic.

Genurile redactionale

. .

Editura TRITONIC, Bucuresti

ARGUMENT

La inceput 11 fast Cuvantul. La inceput 11 fost manuscrisul, apoi tiparul, Altfel spus, Ia inceput, a fost cuvantul scris.

Jumatatea secolului al XIX-lea avea sa fie marcatil din perspectiva evolutiei media, de un eveniment epocal: aparitia unui nou tip de institutie, ceea ce uvea sa fie Agen~ia de Presa 0 institutie care, pana spre anii '60 ai secolului al XX-lea, transmi te stiri, adi di texte excl usi v scrise,

La randul lui, III zorii dezvoltlirii cinematografiei, filmul mut indica, de exemplu, o "abstractiune" de genul: "Au trecut {rei lInl' - prin cuvinte scrise pe ecran, Sa eliminam sonorul In timp ce privim lIll telejurnal. Ce privim, de fapt? Un film ITIUt.

Radioul rransmite tot cuvinte Deosebirea fata de cuvantul scris este ca ele sunt rostitesi auzitc,

lata de ce propunem aceasta lucrare, avand drept obiect in special presa tiplirita, acum, in p I in li hegemonie 11 telev izi u nii. Pentru eli si ntaxa imagin i i ram fine aproape rnuta .. si, in orice caz, ambigua, In absenta cuvintelor (adica, lipsiti'i de completarea off; Iipsita de subtitrare).

Mai mult, 0 abordare amanuntita 11 genurilor redaction ale in functie de medium - agentie de presa, presa tiparitli, radio, televiziune - din aceasta perspectivli, ar conduce Ia concluzia d\ stirea in radio sau In televiziune se realizeaza pe tiparul ~ti ri i de agenti e - presa tiparitii; ca rep ortaj u I in rad io sau In televizi line se incadreaza In ti parul reportajulu i din presa ti parita.

$ i Indi, daca ne-am s itua In perspecti va tehnici lor de colectare a informati ei, 11m constata c1\ aces tea sunt universal valabile, incliferent de canalul perin care este difuzat textul, ~i indiferent de tipul de text propus publicului (stire, reportaj, interviu, analiza, ancheta etc.).

Evident, "retorica" textului de televiziune este mult mai complexa (imagine, sound. ilustratie muzicala etc.), de aiei, impactul rnult mai direct si mai arnplu (ezitarn s5. spunern mai profund) al publicului, Numai cil, odata depasit nivelul senzorial, fie el ,')i complex, consticntizarca semnlflcatiei sc realizcaza prin cuvant, adica, prin limbaj. Gfindirea, sentirnentele se exprima prin limbaj.

lata de ce, clIvlinllll, tiss», IIJJghillJ de sbordnre. plaau! testului, ntitudinea sutorului rarnfin tipare fundameutale, chiar Si III epoca retelelor de televiziune cu circulatie asa zicflnd, globalji. Teate aces tea raniiln indispensabile oricarui act de cornunicare, asa cum apa ~i aerul raman vitale pentru orice organism viti.

***

Lucrarea de fata urmareste etapele redactiirii nnuti text jurnalistic destinat, evident, unui public cat mai numeros.

De aceea, int~i de toate sunt abordate chestiuni legate de orizontul de asteptar: ale publ icului, de trebuintele lui, de criteriile pe care jurnalistul Ie are 111 indemana pentru a-i satisface asteptarile.

5

Alegerea cuvintelor celor mai porrivite, lrnbinarea lor in enunturi, a acestora '~_ paragrafe si a paragrafelor In text, fixarea scopului textului, si deci a tonului __ ' atitudinii autorului, titrarea, revizuirea ~i rescrierea textului, iata pasii "tacerii" unc: text, pasi pe care Ii urmfirirn aici pe tndelete, rand pe rand.

Inteuti a autorului acestei Iucrari este sa ofere studentilor in jurnalism si insti intele cornunicarii, jurnalistilor, reperele teoretice si practice care sa-i ajute sa realizeze textul eel mai adecvat, In functie de evenirnent si, In egaJri masudi, in functie de publicul lor. Si, pentru eli realitatea este rnultiforma, pentru di epoca este cornplexa ,'ii complicata, supertehnologizata ~i superspecializata, capacitatea jurnalistului de II intelege, de a judeca, de a se adapta ~i de a exprirna trebuie sa fie pe masura provocarilor realitatii actuale.

Acestea fiind daleje problemei, abordarea noastra nu putea sa fie decfn interdisciplinara. Stiintele limbajului, stilistica - in sensu I ei larg - retorica, argumentarea, persuasiunea, critica ~i istoria literarli, sociologia si psibologia receptari i, i stori a preset, etica j urnal istica, iata uri i Ie tara de care, azi, pract ic CI jurnalismului nu se mai ponte imagina.

Si totusi, aceasta lucrare nil este niei un tratat de stilistics, si nici de lingvistica: nu este un tratat de argumentare 5i nici de sociolcgie. Autorul simte insa nevoia sa foloseasca unele din dateJe acestor discipline, in lncercarea de a ci rcurnscrie teri toriu I In acelasi timp vag ~i net delimitat, al scrlturil de presa, AI carei 1'01 este acela de a ex prima gandi rea jurnal istului, I'll sa In s lujba transcrierii fidcle a rcaliUitii.

in lucrarea de fala, ne propunern sa abordam rnodalitatile/tehnicile colectarii in forrnatiei. Mai In tai, etapele ei: predocumentarea, documentarea, postdocumentarea, Tipurile de surse, clasificarea lor, relatiile profesional-etice ale jumalistului ell sursele sale de informare, Cu privire la tipurile de contexte! dorneniile acoperirii jumalistice, yd. Cristian Florin Popescu, [2003; 13-26]. Capcanele cifrelor, ale statisticilor receusarnintelor, sondajelor: dosarele de presii, banca de date, Modal i tli\ile de control are a acuratete] inforrnatiei. lerarhi zarea informatiei. Presiunile publicitatii, ale propagandei ~i relatiilor publice asupra inforrnarii corecte, inclusiv prin recurgerea la intoxicare, dezinforrnare, zvon.

Tornul al doilea va fi conscrat jumalismului specializat, iar tornul al treilea, celor mai semnificative probleme apartinand deontologiei jurnalistice si legislatiei presei,

6

PARTEAI

ELEMENTELEFUNDAMENTALE ALE REDACTARII

1. REPERE INTRODUCTIVE

"Insinte sii scrii, i'nvc1rii sii gande$d."

BOILEAU

Exi stu un mod de a scrie specific presei? Altfel spus, un mod de exprimare diferit de Iimbajul literaturii (roman, dramaturgie, poezie, eseu) si altul decat modul de exprimare al oamenilor de stiinta? Sau al juristilor? Sau al economistilor? Din alta perspectiva: prin ce se poate distinge limbajul textului de presa 111 functie de canalul prin care este transmis: presa tiparita, agentie, radio, televiziune? Mai departe: Iimbajul folosit in presa ferninina, de exernplu, sau ln magazine este 111 to tali tate asernanator ell acela din cotidienele de informare generala? Si, In fine, desi lista intrebarilor pe care ni Ie putern pune este departe de a se f epuizat -Iimbajul editorialului, ea gen de opinie, este acelasi ell al relatarii, al reportajului sau al anchetei jurnalistice, ca genuri de informare? Apar trasaturi specifiee de exprimare tn forrnularea intrebarilor care compun interviul?

Modul de exprirnare 111 jumalism este a chestiune strict personals - ca in roman, de exemplu - sao cititorul asteapta ell totul altceva de la textul de presa?

lata tot atftta problema, In rezolvarea carora jurnalistii si-au adjudecat pana 111 acest moment. numeroase puncte castigatoare: tot atatea victorii impotriva unor idei considerate universal valabile. Un exemplu? Celebrul adagiu al Iui Buffon,

.. - Le style c'est I'homrne meme" - si-a restrans mult forta de iradiere in press. De foarte multe ori, IlLl eel care scrie, id est, jurnalistul, i~i irnpune viziunea (in nenumarate situatii, aceasta nici nu intereseaza), ci evenimentul, realitatea, Cititorul no asteapta divagatii, fie ele ~i lamuritoare in final, ci lin discurs sirnplu, direct, concret, expresiv, redactat intr-un ton neutru, eu elemente vizuale cand este nevoie, eu altele auditive, cand este cazul, Pe

7

scurt, ei, publicul nostru tinta, asteapta sa fie facut tilllW;tot Ia eveniment ~;. mai ales, doreste sa inteleaga, sa ajunga singur Ia con:!rlltlizii.

Cititorul ziarului, fie si acela apartinand eliteloriaselectuale, nu asteapts sa fie trim is la dictionarele specializate, pentru a intelegeun termen. Un tex: dintr-un ziar nu este 0 fraza din Proust. Un titlu rus este nici 0 sarada, nici ;:: interpel are. Argumentarea dintr-un text de press, ilIU este citita in liniste, bibliotecii. Ea este receptata in tramvai, in metrou, in zgomotul strazii, 1:-. toiul unei conversatii etc.

Dar, cu toate acestea, textul de ziar trebuie sa-::;i atinga scopul; cititon.' trebuie captat, in format, "obligat" sa gandeasca Este simplu? Este dific i 1- Este posibil. Din moment ce presii tiparita exista inca, In ciuda a nurneroase semnale de alarmd I). Mai mult, de vreme ce tot mai multi locui tori ai pi anete:

IIlL se mai pot dispensa la cafeaua de dimineata de ultimele stiri pe care It aud sau pe care Ie citesc. lSi incep astfel ziua mai bine dispusi, inforrnati "la zi", mai bine orientati in cornplicatiile vietii conternporane.

Acesta este azi rolul eel mai bine conturat a) media. Un serviciu de comanicare, in slujba a doi stapanf: realitatea ~i publicu!. Doi stapani incomozi, care ridica nenumarate probleme.

Decuparea evenimentului. (Eveniment vs. rapt divers).

In fiecare moment, se intampUi ceva. Ce este demn de a fi retinut si comunicat? Este prima intrebare I a care jurnal istul, asaltat de tel exuri, faxuri, telefoane, e. mailuri, cornunicate de press etc - sau aflat pe teren - Inconjurat de marturii, trebuie sa raspunda. Mai mult, inca din aceasta etapfi (si tot tirnpul), trebuie sa aiba constant in minte intrebarile: Ce este nou? Ce este interesant? Ce este util pentru citltorul meu?

In atari conditii, este util sa distingem in cele ce urrneaza, intre eveniment si rapt divers.

Cultura jurnalismului de inforrnare s-a straduit de-a lungul vrernii sa i mpuna j urnalisrnu lui-serv iciu public de cornunicare criterii clare de recunoastere si selectionare aevenimentului, lata pentru inceput, definirea cea mai generals: evenlmentul este faptul socialmente semnificativ. Acela care influenteaza existenta unui numar mare de oarneni, Doua sunt notiunile cheie in aceasta definitie: rapt si semnfficatia lui sociala,

"Deosrece conceptia occidentslii a informariei se bazeazii pe ipoteze eli existii 0 realitate-exteriQara-s"sceptibilii-de-a fi descrisii, productii!e

8

oriciirui sistem cere ne,1git sceste premise, sunt csliticste dreprpropngnndt; fn mimes occidentsiului, distincti» intr« intortnsre ,siprapagandif reZldl! deci In premisele ce prezideazii manes ceior care essmbleszii. Aceis care su objective predeterminste, produc propugal1dif. Aceis 81 csror scop unic CSlC slf retlecte reslitetes, produc intormutie". [Harvey Molotch et a1. 1996; 30- 31].

Aceasta distinctie care pune, de fapt, in valoare pozitia neutra sau, dimpotriva, "predeterrninata" a jurnalistului, deschide camp larg abordarilor de tot felul: sociologica, anrropologica, semiotics, pana la aceea cornerciala (atat a sistemului media propriu-zis, cat si a eelorlalti "actori": Relatii Publice, marketing, publici tate). Jurnalismul JIll mai este de multa vrerne un teritoriu privilegiat al profesionistilor lui. Aeesta este doar unul din rnotivele pentru care sern n i f'icati ile termenu lui -conceptul ui evenimen t au deveni t vagi: tocmai datorita numarului [or mare. Din perspective practicii jurnalistice insa, chestiunile ar putea fi cat de cat ordonate, Unghiurile de abordare sunt urmatoarele: perspecti va acelora care "fac" sti rea ~i perspecti va acelora care asarnbleaza stirea.

Perspectiva acelora care "fac" stirea (newsmakers): personalitati, institutii, organizatii etc. Geneza informatiei este controlata. Este acest lucru tot una ell cenzura? Este 0 forma subtila de cenzura? In multe situatii, eu siguranta di da. Echilibrul dintre transparenta si obscuritate este totdeauna fragil lata de ce, teoria j u rnalisrnulu i pri vilegiaza drept regu Hi fundarnentala, controJarea inforrnatiei prin contacta.rea a doua sau ruai multe surse independente, refuzul de a se 111111tumi nurnai ell declaratia oficiala, Ceea ce I1lI insearnna lnsa, "completarea" informatie i oficiale cu zv onul, presupunerea, ipoteza etc.

"Multo documents decretste ell Iiind secrete, sunt de [apt cenzurste.

Newsmakers nu sunt surse credibite. pentru cli ei sun! politicieni. ier politicien ii au 1111 rot de jucat. Solutia sr Ii armdtoares: jurnatistul Sl/ stie ce se i"11(flmplii si, pe acessa baz/i.. st.i cefldf declsrati: de Is poi iticieni. Nu ttebu ie sil nlnu'ii dosr ell declsrstiile oticisle, chiar dllC<l sunt oneste, pentru elf totdeeuns InlNlIJ eveniment exisul si a aitEl fateta s Iucrurilor". [Douglas A. Anderson et al, 1986; 181-183].

in categoria acestui tip de evenimente seinscrie ceea ce se numeste eveniment anticipat din punctul de vedere al jurnalistului si, respectiv, eveniment construit din perspective acelora care "organizeaza realitatea" si, totodata, din aceea a aualisti Ior-teoreticieuilor. Conterlnta de presli este eel rnai 0 bisn u i t even imen r de acest fel. Forrnele elaborate-plan ifi cate:

9

campania de Relatii Pub lice, campania de publicitate care unbracii formele evenimentului consuuit, pana la ... campania de presa, In aceasta ultima ipostaza, media inso$i devin "un constructor" al evenimentului. Este un alt mod de a sublinia di evenimentul exista in rnasura In care este facut public (este publicat-mediatizat).

Di n interactiunile ritmului colectarii, asamblarii ~i editiirii inforrnatiei $1 ale ritrnului celor eare "fac" stirea, apare ceea ee se numeste functia agenda setting a presei. Care orar il determine pe celalalt? In functie de modelul de presa existent, raspunsul este diferit ref. Fred S. Sielbert et al, 1956].

In modelul social-eentralizat In care presa este 0 arrna/unealta a propagandei $1 i ntereselor pol i tice ale partidului un IC de gu verniimant, este limpede cl\ "orarul" celor care "fac" stirea deterrnina-conditioneaza agenda presei, De altfel, in acest sistern, presa este non-factuala, non-evenimentiald, aternporala. "Realitatea" presei este forrnata de ideile-principiile-tezele cal5uzitoare ale partidului conducator.

Modelul autoritarist - specific, In viziunea autorilor, ~arilor Lumii A Treia, intrudlt presa are 0 libertate limitata (statuI nu poate fi criticat). In buna masura, situatia este asernanatoare eLI aceea din eel dintai model rnentronat,

Despre 0 interdependenta, despre 0 rnodelare reciproca a celor dou a orare, 5e poate vorbi nurnai III rnodelul liberal, In care presa se aila In afara controlului guvernului, ~i In acela social-liberal, In care se accentueaza responsabilitatea preset fata de societate,

Perspectiva acelora care "Iac' stirea, Geneza informatiei este necontrolata, Este ceea ce se numeste eveniment neprevazut (neanticipat), inclusi v din punctul de vedere al jumalistului. Aceidentele, incideutele, crizele intra in aceasta categorie. I n functie de importan ta lor data de criteriul n umarul ui, acestea sunt fapte diverse (acci dente ru tiere marunte, incendii Hira urmari grave, violenta stradala de mici dimensiuni etc.)- se adreseaza interesului uman sau aceed Ia altitudinea evenirnentului (catastrofe, crize).

Andreas Freund [1991; 21] disti nge dinperspectlva irnportantei lor, trei tipuri de evenimente: "msjore, lipsite de interes $1 de importantif medic". Pe cele dintai, tcata Iurru.a le percepe si le interpreteaza ea arare. Evenimentele de import3n~a. mcdle ar fi acelea care ocupa interiorul ziarului.

Din perspective actualizarii lor, tot Andreas Freund r 1991; 23] deosebeste evenimentele reale de evenimentele proiectatc (declaratii, promisiuni, angajamente) ce se vor rnaterializa sau nu ( id est, factoizii), "Acestes :

10

considera autorul - ill" trebui S;l ridice problema diterite in cees ce ptiveste veriticsres si comentsriul". De foarte rnulte ori 'insii, I1U se lntampla asu Proiectia este luata drept realitate (este tratataea fnsa::;i ca un eveniment care se petrece in realitate), ipoteza, drept certitudine, visul drept adevar In ruasura In care sunt organizate si sisternatice, toate aceste pervertiri de ordin logic si afectiv inseamna demagogie, minciuna, dezinforrnare.

Desi I1U 0 spline explicit, este limpede ell Andreas Freund ajunge la aceasta tipologie a evenirnentului pornind de Ia legile proximitatii, in principal, acelea spatio-temporala si psiho-sociala,

Perspectiva acelora care asambteaza stirea (procesarea - editing - gate keepers) a stirnul at in buna masura abordari di verse ale cercetari i medi a. Procesarea (asarnblarea) stirii, proces cunoscut $i sub numeie package journalism, are mai multe consecinte: diversitatea ziarelor, a posturilor de radio ~i - rnai ales - de televiziune, ceea ce conduce la conturarea tipurilor de j LI mal ism (de prestigi 1I, de scanda l/popular; de i nforrnare/de di verti srnent - incluzand sau exprimand pozitionarea fata de realitate).

Rezultatele acestei pozitioniiri ce se realizeaza in virtutea unei scari de valori culturale-filozofice asumate sunt ceea ce in mod curent nurnim politici editoriale, care IlU fac altceva, dedit sa contureze stilul pubhcatiei. Si, din alte perspective, responsabil itatea .5i puterea publicatiei/a presei.

Media genereaza evenimentele, Sunt mai multe situatii asezate pe diferite trepte de cornplexitate, prin care media genereaza evenimentul

I) Stirea care contine 0 eroare. Aceasta irnpune rectificarea.In masura In care rectificarea este a doua stire legata de acelasi fapt, aceasia succesiune tinde sa creeze evenimentul.

2) 0 stire care provoaca 0 dezruintire, lin drept la replica. Dezrnintirea (dreptul la replica) este a doua stire.

3) Stirea care coniine inforrnatii neverificate. Evolutia ulterioara a realitatii va contrazice prima stire, Apare astfel, "al doilea" evenirnent,

4) Stire mincinoasa. ZVOllUJ, intoxicarea, deziuformarea.

5) Prill fenomenul numit suivism, stirile preluate din alte media. Daca acestea se transforma intr-o campanie de presa la care participa toate media, se ajunge la vocea unica (punctul culrninant aJ unei campanii de Relatii Publice reusite). Dad aceasta campanie este deviat1i prin raport cu realitatea, se ajunge la derapaj mediatic.

Forme identice, emitatori diferiti.

Grupam aici evenimentele rnediatizare create prin intermedin] publicita;».

Tfirgurile, saloanele cornerciale, eveuimentele sportive, eveuimentele

11

artistice, Cu cat interesul financiar este mai mare, cu atat mediatizarea va <Hinge un public mai nurneros cure, rnai mull sau mai putin constient, este atins .,:,i de mesajul publicitar, Mecanismul este identic pentru evenirnentele create de Relatii Publice (publicity).

De cealalta parte, "exploatarea" sistematica 11 faptului divers se leaga de aparitia presei populate (Journal a un sou, Penny Press, Yellow Journalism), Crirna, violenta, incendii, procese, executii, umor, iat.11 carnpurile exploatate in Penny Press.

Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, pentru Joseph Pullitzer, stirea are doui'i futete: 0 fateta serioasa si a fatetn care este consacrata interesului urnan. 1 n Yellow Journalism s unt foJosi te In exces titluri inselatoare, cri ma, sexul, violenta, fotojurnalismul senzational, [Cf. Stan Le Roy Wilson, 1992; 156; 162J.

In prezent, p itorescul, nimicur ile stralucitoare. JlObby~uriJe> excentricitatile, starurile (vedetele), suspensul, crima, violul, sexualitatea, exotismul, accidentele, incidentele - stint materia prima a Jurnalismului Exceptiei, dar ~i elementul fundamental in infotainment. Dictonul sub cupola caruia se H~aza fuptul diver" este bine cunoscut, "UJ] aline cste lJ1o;;cif un preot lUI este stire. Dar un preot care flJU.'fcif un C/iine, iata 0 stire".

in culturanaliza extrem de importanta pe care 0 realizeaza, Edgar Morin [1975; 136] se ocupli indeaproape de fenomenologia faptului divers. Autorul observa mai intfli, lin adevarat fenomen: "plivilegierea Inptelordiverse. Care. din perspective Istonei, sunt scte gmtuire. i/1 care intrii positmes, mosrtes. destinul. Precautiile vietii normsle sunt distruse de accident, catsstrots. clim;'!, pssiune, ge/ozie, SHdi~J17. Universul tsptulu: divers <Ire comun ell imsginsru] Iaptu! eli tu/burii ordinea lucrurilor, vioieaz/i tsbuurile. implilge !.1 limitii logic<1 pesiunik»; Are com lin cu tragedia, tstslitstes. Acest 1I11]Ve1:5 a1 visului trai: al tJ"llgediei triiite ,S·; lJJ labllita/ii este pus in vslosre de cotidienele modeme occidentale .. in pius. teptu! divers este spectsculos. Cstastroiele sunt cvasi-cinematogrntice, crime este cvosi-romaaescs. procesui te tribuna! este cvssi-testrsl. Press .1lege fllptele ell nuue fndirdfwrii afectivii (eopiii 111111"(iri lac spel ia il/eeli vitstes matem,l, crime!e pasionsle tuc ape! la drsgoste, eccidentele tuc apel Ie psthosul eicmcntsr). in lapfUl divers, situsti« este pri vi legiaul".

La randul lui, Pierre Bourdieu [J 999; J 7] dezvaluie resorturile ascunse ale insistentei ell care faptul divers este cultivat in prezent in televiziune, si subliniaza 0 serie de efecte sociale nedorite,

12

-.~~de div esse suut ir;__.;.a ace e tspt» ~<JI'f? pIm osci diversioae. Una! diatre principiile de baza ale scsmetonlor consts in a atroge stenti« asuprJ a skcevs decat cees ce tee. Buni pane din ectiunes simbolidf exercitata de tete I iziune fa ni velul intarmatiilor: de pi Idii. constii in <7 <?lrage etentiu asupra unor fapte de nalllrif a ioteresa pe fomif lames. despre care se poate etirms eli

unt omnibus .. f"ifcute. sltte! spus. pentru tori. Faptele-omnibus sunt tspteie care. 8$8 cum se spune, !Ill treboie sa sochezc pe nimeni. tspte lipsite de mizJ. cere nu divizeazif, ill privint« csrora eX/:r;tli consens, csre interesesze pe toaul lames. dar in sss tel Ineat Sf} nu aib;1 vreo legJtunl cu nimic Cli sdeviir»t important. (. .. ) $} daeJ se consumii minute lIlat de pretiosse pentru comunicaree unor tucruri l1tli! de !i'li/e. este pentru eli sceste Iucruri <?tlit de futile sunt. in realitste, deosebit de importante, tocmsi In mlfsllnl in cste sscund Iucruri pretiosse. "

Acoperirea Jurnalistica

Colectarea, editarea ~i difuzarea informatiei conform rigorilor legilor prox i rn i tati i, respectandu-se ca I i tliti Ie inforrnari i. 0 acoperire j urn al i sti ca corecta din punctul de vedere al rigorilor profesionale sj ale deontologiei presu pune in vestigarea even j men tul tl j si transm i terea (di fuzarea) informatiilor, atata timp cia evenirnentul se deruleaza, In acelasi timp, 0 acoperire jurual istica corecta presupune 0 tratare publicistica in concordantii ell importanta faptelor. Neconcordanta atrage de la caz la caz, subinforrnarea sat! pseudoinforrnarea sal! parainformarea, suprainformarea, palla la di vers iu ne, i ntoxicare, dezinf ormare.

Ariile acoperiril j urnalistice. Pentru Curti s D. M acffougall [1982 ;7J, "Jumutismul prezinlif lin tab/Oil sl Iumi: Intr-o coatinus ~'i l1esfiin;iflJ miscsre; WI tsbiou <II osmenilor si al conduitelor lor: [0 lurne] comics. tragicii, viciol1Sli. eroieif. virtuoasif, a/twista' il1i(iativif, descopetire, calemitste, beneticio, tristate, bucurie - Vi<1{U omenesscs in taste schimbiirile ei caleidoscopice [aparent] inexpticsbile".

Institutiile. Mai Intai. ~nstitutiile g.rupate de jurnalistii si teoreticienii presei americane In sfera Public A ttnirs r probleme pub! ice]: primarie, politic, justitie, 111vlWimant, sun{ltate, religie-biserica, parlament, guvern, presedintie, Fiecare institutie este un domeniu reglementat de Constitutie, de legislatie, de reguJamente in virtutea carora se petrec faptele/actiunile, Un domeniu "popular" pe de 0 parte ell persoane investite (desernnate/alese) care

997881

13

actioneaza asupra altar persoane (comunitati, natiuni, grupuri socioprofesionale etc.), Tot atstea "harti" in rniscare, ell "forme de relief' di verse, care interactioneaza, Actiunile care devin fapte diverse sau evenimente se petrec In Ii mitele 1I1lU i context (background). In concordanta cu legisl atia existenta, aceste institutii intra in relatii unele cu celelalte.

Pomaria. Jurnalistul care 0 "monitorizeaza" are de urrnarit unnatoarele chestiuni importante. PersoaneJe sunt alese. CLI.m-dl l~i respects angajamenteie asumate in timpuJ campaniei electorale. Ce rezolva-ce nu rezolva ~j de ce, in urbanism, online publica, de unde rezulta fapte care devin stiri, Cum este folosit bugetul: lucrari edilitare, tranzactii, investitii, i m pozite, taxe locale. Legal i tate- i legal i tate. Rezulta even i mente care dey i n stiri. Programe, dezbateri intre persoanele institutiei.Tntre institutie si alre institutii, "interpelarile" cetatenilor, ale gruparilor locale etc. - iata fapte care devin stiri. Faptele impun de la caz la caz, din perspectiva punerii in forma, texte numite stiri, relatari (initiative apartine acelora care "fac" stirea) sau interviuri, reportaje, anehete: initiativa apartine jurnalistilor.

ill genere, aceste stiri IlU sunt senzationale, dar sunt d'tt se poate de importante, pentru ea Iaptele care se petrec in aceasta sfera privesc direct viata zilnicii a unei cornunitati intregi.

Politte,

Apar aiei eel putin trei unghiuri de abordare: legile. politistii, infractorii.

Fiecare infractiune exte 0 posibila stire. La fel, ficcare accident. Persoanele si actiunile lor pot fi obieetele stirilor, interviurilor, portretelor, reportajelor. De SlI bl in iat ea in fieeare domeni u, dar ell 0 serie de particularitati importan te In ceeu ce priveste primaria, politia $i justitia, intra In actiune 0 serie de norme profesionale care functioneaza in relatiile jurnalistului cu sursele de informare, dar si cu suspectii -Tnculparii - infractorii, dintr-o perspectiva dubla: deontologica si juridicji, Respectarea prezurntiei de nevinovatie, evitarea detaliilor socunte data acestea din urma nu contribule la intelegerea de catre public a faptelor, evitarea apologiei-incurajarii fie si discrete a infractionalitatii, evitareu cliseelor literare de genul "hotul insetat de dreptate", "societatea care este vinovata", "prostituata plinli de sensibilitate" etc. - pastrarea secretului anchetei, neinfluentarea ei etc.

Jurnalistul care are in sarcina politia, este si nu este un detectiv.

Esre, pentru di. trebuie sa afle toate faptele si detaliile care Ii vor f folositoare

14

In text: cauzele faptelor, victirnele, l110duJ cum s-a operat, obiectele-arrnele folosite etc.

Nu este detectiv, pentru di. nu el trebuie sa rezolve infractiunea, De multe ori Insa, aceasta distinctie este discutabila din urrnatoarele motive: pe de 0 parte, politia are nevoie de discretie pentru a-si putea finaliza actiunile, pe de aWl parte, jurnalistul este indiscret, pentru ca altrninteri nu-si poate indeplini functiile de inforrnare iii de watch-dog.

Ce stiri aparin virtutea celei de-a doua functii? Stiri cusi despre politisti corupti, stiri despre incalcarea drepturilor omului si a legilor de catre politisti, stiri despre garantarea ~i respectarea dreptului la aparare etc.

A vantaje Iji (potentiale) peri cole profesionale.

Curtis D. MacDougall [19821 - unul di ntre clasicii teoriei presei de informare in SUA - considers ca "politia este an Ioc exceient de sntrenument penuu jurnelistul fl1cepiilor". in acelasi limp in5a, acesta "rrebuie sir Iupte de-n IUl1gal timpuiu! Impotrivs cinismutui $1 <1 descursjsrii. " Acesta este doar unul din motivele pentru care in institutiile de presa bine organizate, j urnalisti i Illl in vestigheaza de I a inceputul carierei si pana la pensie, 0 si ngura institutie,

AIle rnotivatii profesionale .5i manageriale care impun dinamica sarcinilor profesionale.

I) In timp, relatiile interpersonale care se stabilesc fatalmente intre j urnalist iii sursele sale de informare, pot pune in pericol acuratetea i nformari i. Mai exact.exista conditii ce pot favoriza conflictul de interese.

2) Se evita rutinarea jurnalistului, "tocirea simturilor sale profesionale",

3) De-a I un gul carierei, jurnal istu I trebu ie sa i ntrein relatii profesional e ell GiH mai multe domenii de activitate, Numai asa experienta sa (culturala, existential a) poate spori, Cu cat experienta sa este mai bogata, cu atfit discernarnfintul - profesionalismul sau este mal mare, eu atat publ icul este mal castigat.

Justitia.

In acest domeniu - ca in tcate celelalte de altfel - cunoasterea de catre jurnalist a Codului Penal, a jurisdictiei civile, a legilor de organizare judecatcreasca, a procedurilor etc. sunt indispensabile. Cum indispensabilii este respectarea altui set de legi ~i de principii: respectarea prezumtiei de nevinovatie, neinfl ucntarea anchetei si a procesului, cunousterea In detaliu a tuturor "regul ilor jocului".

15

Toate aceste din urma reguli se bazeaza pe respectarea uuor norrne (aparent) simple: de exemplu, in timpul unui proces, cazierul inculpatului, adrnitfind di el exista, ponte induce presiuni nedorite din partea publicului asupra cornpletului de judecata, Sau: inculpatul este prezumat nevinovat pan-a In pronuntarea sentintei definitive prin care esre declarat vinovat, In aceasta ordine de idei, 0 serie de termeni incriminatori sau depreciativi vor fi evitati de catre jurnalist. ExempJe: frauda, trsudulos, eSClV'~ fmp;ltim;t a/ jocurilor de nome, contrabandist etc.

Regula fundamentaHi este aceeasi ca in cazul jurnalistului care are in grija polltia, Nu jurnalistul stabileste vinovatille, ci justifia. Mai mult dedit in prima situatie, eel putin in planul principiilor, ar fi lnealcat (~i) principiul separarii puterilor in stat, chiar daca presa este 0 a patra

". putere (fourth estate) (mai mult in perspectiva simbolicului colectiv).

Tintele jurnalistului care abordeaza justitia: infractiunea, rechizitoriul, probeJe, legile invocate ~i la ce se refera ele, martorii, apararea, pedeapsa posibila (minima - maxima), Strunirea propriei afectivitati, a pasiunilor, a propriilor repere morale sunt esentiale pentru obtinerea neutralitatii prin care se evita influentarea justitiei.

Din perspective abordarii lor In presa, 111 legislatiile occidentale, anumite infractiuni si anumite tipuri de infractori au un regim aparte, In Franta, de pilda, functioneaza un intreg astfel de set de legi, Pornenirea cazierului este calomnie. Victima unui viol nu este identificata in presa, dedit la cererea scrisa a acesteia ~i inregistrata la Ministerul de Interne. Minorii care fug de acasa sau din institutiile care Ii ingrijesc no sunt identificati in presa decat In cererea scrisa a parintilor, a institutiilor care ii ingrijesc sau a Ministerului de Interne. Minorul inculpat si judecat in fata unui tribunal nu este un eveniment pentru presa, (Altfel SPllS, acest tip de eveniment este supus cenzurii), [Cf, Lucien Solal et al., 1980).

Invatamant.

Tinte de investigat: institutii, legea invatamantuilli, statutul cadrelor didactice vs. Codul Muncii. Programe de Invatamant. Invatamant de stat vs lnvWimfint print. Legile referitoare la atestarea si acreditarea institutiilor de invatamant. Evolutia sisternului prin raport cu"comanda sociala": in prirnul rand, piata mu neii. Corpul profesoral. Ierarhii profesionaladministrative. Elevii, studentii, Viata campusurilor. Conflicte, greve, revendicari, Parintii. lnvatamantul minoritatilor (nationale, rasiale), Relatiile dintre acest sistem si guvern-parlament; relatiile eu Biserica; relatiile ell

16

institutiile culturale etc. Dinamica profesionala-sti i n ~ific5: congrese, simpozioane, sesiuni de cornunicari, dezbateri .. Autonomia universitara. Dinamica administrativa: cladiri, dotare. Sponsorizari, Rclatiile ell Primaria. Relatiile cu Politia etc. etc. Ca si in situatia primariei, de cele rnai multe ori, stirile uu sunt senzationale, dar importanta lor nll trebuie demonstrata, ci doar (rejaminrita.

Aceasta valoare profesionala este un bun di~t.igat al jurnaJismului civic.

Sanaiate.

Tintele de invescigat, Spitalele de urgenta, Tipuri de accidente, cauze, persoanele implicate. Sisternul asigurarilor sociale, Industria farmaceutica. Tratamente, Interventii chirurgicale speetaculoase. (Exemplu: intr-un trecut n u foarte iudepartat la scara istorica, dar preistoric din perspecti va proximitarilor media, in anii '60, primul transplant de cord). Sistem de stat vs, pri vat. B uget. Folosirea lui legalli-ilegal a. Cercetarea med icala. Simpozioane, mese rotunde etc. Scandaluri profesionale, administrative, juridice in lumea medicala. Sunt de subliniat trei chestiuni in acest dorneniu.

I) Din enumerarea de mai sus, rezulta ca apar situatii-zone-domenii ill care, de fapt, intra in actiune jurnalistu] specializat care cunoaste foarte bine IimbajeJe de specialitate, si deci este capabil sa Ie traduca (corect) Intrun limbaj accesibil.

2) In zona cercetarii medicale-farrnaceutice se impune drept regula. jurnalistica, inca 0 data, controlarea propriilor emotii, pentru a nu induce publicului sperante (deocarndata) desarte in situatii disperate (cancer, SlDA etc.),

3) Evitarea publicitatii mascate vs 0 personalitate medical a (un chirurg celebru, un spital celebru etc.) 0 institutie, 0 firma producatoare de medicarnente.

Din pers pee ti v a j u rn aI ism ul u i de in terp retare (In terp reta ti v e Reporting): teudintele sisternului, tendinte In industria producatoare de aparatura medical a, ten di n te in cercetarea i nd u stri ilor de medic amen te (revalorizarea traramenrelor naturiste, descoperirea unor noi elemente chimice ClI valoare rerapeutica, recllperarea unor scoli de rnedicina preeum acupunctura etc.),

Un domeniu special din perspectiva acoperirii jurnalistice il reprezinta psihiatria inspre (sau ill contact cu) patologia.

1) Illtai de toate, j LIma] istul trebuie sa fie un bun psiholog, Dialogul direct Cll sursa de informare este de 0 impcrtanta vitala pentru jurnalistul care

17

colecteaza inforrnatia, printre altele, pentru ca isi poate observa direct inerlocutorul: lirnbajul nonverbal (tinuta, miscari, mimics, expresia priviri i), reate acestea fiiud semne ale starii de spirit, ale temperamentului interlocutorului. In plus, toate acestea 11 ajuHI pe jurnalist sa-.<;i aleaga tactica cea mai adecvata In timpul dialogului folosind observatia ~i ernpatia.

2) Jurnalistul va trebui ~a distinga intre treptele afectiunilor psihice. De exemplu, un sindrom depresiv nu este nebunie; la fel, afectiunile psihosorna tice.

Moartea, Sinuciderea.

I) Asa cum jurnaJ istul nu este nici politist nici judecator, el trebuie sa fie precaut inainte de a lansa (fie si) ipoteza ca medicul este vinovat de moartea unui pacient. Dorneniul (medical) are in mod cert propria organizare interua, Pe scurt, intr-o atare situatie, jurnalistul trebuie sa astepte concluziile Colegiului Medicilor si, eventual, ale justitiei. Toate acestea insa nu-l VOl' impiedica sa-si exercite functia de paza (si de supraveghere).

2) In functie de situatie, textul cerut de acest tip de eveniment poate fi necrologul. Trei chestiuni trebuie avute in vedere.

2. I) Dad necrologul este text de informare (si nu editorial-necrolog, text apartinand jurnalismului de opinie), strangerea datelor biografice este prima etapa.

2. 2) Adunarea marturiilor despre persoana decedata este 0 aWl etapa, 2. 3) In fine, eel mai dificil lucru este alegerea ~i pastrarea tonului adecvat: nici elogios, nici defaimator, TOBul va fi adecvat, printre altele, dad faptele bune ale decedatu 1 ui .~i acelea discutabile sau chiar rele, sunt puse in echilibru, Cat priveste sinuciderea, orice jurnalist minim profesionalizat stie cii:

I )Un deces este sinucidere (sau crirna) numai dupa ce apare certificatul medico-legal;

2) eii supravietuitorii trebuie protejati, 0 serie intreaga de libertati apar Insa, In cazul sinuciderii unei personalitati pub!ice, mai ales dad se poate crede ca actul este in Iegatura cu activitatea sa politics (financiara, administrativa etc.),

Religia. Biserica.

Avem aici In vedere stirile din acest domeniu, care stint in relatie eu alte sfere ale societatii: politiea, scoala, dezbateri publice ( de exemplu, in unele tari, dezbaterea legata de legalizarea avortului, in altele - Irlanda - despre legalizarea di vortul ui). 0 alta directie de abordare se refera Ia relati ile dintre

18

religii (catolicii vs protestant] in unele tihi sau - in Romania - dintre ortodocsi si greco-catolici). Relatiile dintre religii si secte. Si, in mod normal. actiunile unor persoane (enoriasi-slujitori ai bisericii) care, intr-un fel sau altul, devin stiri.

Eroarea de evitat si aici, ca si in mice alt dorneniu, este generalizarea eronata: actiunea blamabila a unei singure persoane IlU indica participarea intregii institutii,

Parlamentul.

I) Fiecare parlamentar trebuie cunoscut: biografie, cariera politica, convingeri personaie, particularitatile (geografice, sociale, eeonomiee etc.) ale circurnscriptiei pe care 0 reprezinta:

2)Grupul parlamentar din care face parte;

3)Relatiile grup parlamentar-partid (+aliantele partidului): 4)Reguli, regulamente ale Camerelor;

5)Comisiile parlamentare;

6)Componenta lor (persoane, partidele din care fac parte, proportia lor); 7)Legile care se dezbat, Domeniile pe care ele Ie reglernenteaza; 8)NoiJe legi: relatiile lor de cornplementaritate eu acelea deja existente; 9)Deciaratiile politice, Interpelarile,

10) U rmarirea raspunsuri lor Ja interpelari;

11) Comisiile parlamentare de ancheta;

12) Relatiile Parlamentului cu celel aIte puteri;

13) Lobbyextem. Intern. Grupuri de presiune. Grupuri de interese care

actioneaza asupra partidelor-grupurilor parlamentare;

14) Participarea 111 institutiile internationale (Parlamentul Europei):

15) Contacte internationale;

16) Agenda saptamanala:

17) Declaratii de presa, conferinte de press, cornentarii, interventii etc.;

18) Retorisme parlamentare, Polemici, Atacuri. Dispute;

19) Interventii memorabile:

20) Fisier pentru fiecare parlamentar in legatura cu activitatea sa (interventii, propuneri legislative), foarte utile, mai ales in acele tari unde votul este uninominal;

21) Activitatea parlamentarilor in circumscriptia pe care 0 reprezinta, In masura in care aceasta retea de informare jurnalistica functioneaza, se poate ajunge dincolo de stirile ziJei, la jurnalismul de interpretare, la dezbaterea publica constructive prin intermediul presei a unor chestiuni-aspectereglementari de interes general.

19

Guvernul

1) Fiecare membru al cabinetului este 0 personalitate marcanta, Deci biografia si cariera profesionala-politica vor fi domenii de neocolit de eulegere a informatiei,

2) Activitatea fiecarui minister.

3) Agenda internationala.

4) Contacte, negoeieri, contracte,

5) Urmarirea aplicarii in practica a hotararilor rninisterelor-guvemului.

6) Declaratii, Interviuri, conferinte de presa.

7) Initiative legislative.

Un loc pri v i1egiat II ocupa aeti v itatea di plornatica, a carei abordare impune ~i urmatoarele directii de investigate:

7. 1) Agenda diplomatica.

7.2) Functionarea institutiilor-organizatiilor internationale (NATO, ONU, UE etc.).

7. 3) Negocieri, contracte, tratate,

7. 4) Reprezentarea ~arii in manifestarile internationale,

Presedintie. Este neindoielnic, institutia cea mai proeminenta. Tinte de

investigare.

I )Prerogati vele constitutional e. 2)Acti vitatea diplornatica.

3)lnterventii in scopul armonizarii functionarii puterilor statului.

4) Promulgarea legi lor. "Stire fnseamna ce a meut presedintele, ce face say ce pJ9nuie'$te sa faea. Reporterii fae stiri din propria observstie, dar es este iosrte fngradita': [Richard Davis, 1992; 152J.

Alte categorii de institutii, Partide. Aliante politice.

Dintotdeauna, si in prezent, evenimentul politic - si in primul rand, actiunile puterii politice - sun! in prim-planul sumarelor media. De aceea, tintele investigarii jurnalistice sunt multiple.

I)Persoane, biografii, activitate politica; 2)Statutul partidului;

3) Doctrina;

4) Programul politic;

5) Structure interna, functionarea partidului:

6) Aliante;

7) Congrese;

20

8) Grupul de interese pe care It reprezinta partidul:

9) Declaratii de presa, conferinte de presa, interviuri.

Campania electorala reprezinta mornentul eel mai important in viata

oricarui partido

Tintele Investigaril:

J) Legea electorala;

2) Persoanele care candideaza; 3)EvaJuarea-comentarea sondajelor de opinie;

4 )Evaluarea continutului propagandistic prin raport ell doetrina partidului si eu posi bi litatea de a realiza practic prom i siun He electorale.

5) Investigarea-reperarea surselor de finantare. Legalitate-ilegalitate. Din perspectiva jurnalismului de informare corect, in relata rea ~i in interpretarea evenimentelor politice din timpul campaniei electorale ~i din perioada dintre campanii, "este interzisii interpretarea faptelor politice "in confonnuate cu teoriile politice preferate". [Curtis D. MacDougall, 1982; 390].

1n sfera jurnalisrnului de opinie insa, este evident ca editorialistul, comentatorul politic au libertatea sa judece fenomenele in functie de 0 scara de valori asumata.

Sindicatele.

Reprezinta - eel putin teoretic ~ contraponderea in activitatea socialaeconornica, partenerul de dialog ~ negoeiere sau adversarul guvernului si patronatului. Tintele investigarii publicistice.

I )Lideri i. B i 0 graf i, cariera profesion aUi, cariera si ndical a; 2 )Organi zarea - forta sindicatul ui - confederatiei;

3 )Negocieri cu guvernul, respecti v, ell patrouatul: 4) In i tiati ve-propu neri legislati ve;

5)Manifestatii, mitinguri, greve;

6) Declaratii, conferinte de presa, interviuri.

Organizatiile neguvernamentale (ONG).

Intr-o societate dernocratica, reteaua ONG-urilor reprezinta societatea civila. Din nefericire Jnsa, activitarea lor estesubreprezentata in media din Romania de azi. Tintele predilecte ale investigarii jurnalistice a activitatii ONG-urilor.

1) Identificarea complete a 0 N Gvulu i: titul atura, locul in care actioneaza, obiectul-domeniul activitatii (organizatie Feminista, pentru apararea drepturilor copiilor handicapati etc.):

21

2) Scopul actiunilor:

3) in ce masura un ONG exercita 0 presiune asupra altor institutii: de la caz la caz, minister/e), politie, biserica, parlament etc.

4) Rezultatele actiunilor lor (participarea la rezolvarea problemelor

comunitatii, de pilda);

5) Mese rotunde, simpozioane, declaratii, conferinte de press etc .. ; 6)Legalitatea actiunilor;

7)Legalitatea sponsorizarilor;

8) Legalitatea folosirii fondurilor.

Institutiile culturale,

Cate tipuri de institutii, tot atatea domenii din care pot proveni stirile, Teatre, case de film, studiouri de inregistrari, institute de cercetare, edituri, fundatii culturale etc. Tinte specifice:

I) Evenimentele: Iansari de carte, de disc, premiere teatrale, cinernatogratice, de opera etc.; festivaluri, saloane, targurl. Adeseori se tnregistreaza apropieri periculoase de publici tate a rnascata.

2) Vedetele, starurile, noi realizari, premii, decese etc.

3) Latura financiar-administrativa a functionarii acestui tip de institutii;

4) Sponsorizari, Legalitatea lor.

S) Declaratii, interviuri, conferinte de presa.

6) Textele prin care publicul se poate informa in aceste domenii sunt diverse: stiri, analize, note de lectura, reportaje, interviuri, - toate acestea apartinand sferei jurnalismului de informare.

Alte domenii de activitate.

tncepand aproximativ eli anii '60, in fata jurnalistilor au aparut 0 serie intreaga de probleme noi si complexe.

Afaceri. Ftnante,

Activitatea acestui tip de reporter difera mult de aceea a reporterului care, de pilda, monitorizeaza justitia. Reporterul - de fapt, jurnalistul specializat in afaceri - are de urmarit nu atdt fapte punctuale, cat 0 informatie - un set de inforrnatii care intra in combinatie cu aite inforrnatii provenind de la alte surse. in plus, este verba despre un domeniu abstract. Tintele investigarii j urnalistice.

1 )Tipul afacerilor;

2)Rezultatul negocierilor. Contracte. Conditiile stipulate.

22

3) Managementul bancar,

4) Evolutia monetara,

5) In vestiti i.

6) Piete.

7) Productie - publicitate - vanzare,

8) Dependente economice.

9) Institutii finaneiare internationale. 10) Cotatii bursiere.

II) Dinamica inflatiei, PIB.

12) Productie vs. consum.

13) Balanta export-import.

14) Dinamica personalului.

15) Tranzactii spectaculoase,

16) Crize financiare-monetare.

17) Miscarile revendicative ample si urrnarile lor in planul financiar si al

afacerilor.

18) Tendinte.

19) Expertii. Atitudinile lor, reactiile, consideratiunile lor.

20) Scandaluri.

21) Coruptie, contrabanda, e v azi une fiscala.

Stlinta.

"Jumslisti: contemporeni 1111 sunt usor de scuzat penttu contributie lor la perpetueres ignoran(ei Sf a superstitiei 'piin boroscop, sstrologie, vizionarism, ghicitul norocului, al vitorului, percepti« extrasenzon"alii, vriijitodJ; spiritism, case bsntuit» de stetii, mirecole, premoaitii; reincernsri. proietii, OZN-uri, Loch Ness !J} alti manstri marini, snimsle isbulosse, Isrmece si aile ssemenea texte senzstionsle si isterice". [Curtis D. MacDougall, 1982; 511].

Doua sunt obstacolele cele rnai importante in calea abordarii stiintei de catre jurnalist.

I) Neincrederea omului de stiinta in capacitateajurna!istu!ui de a intelege corect ~i de a redacta textul fadi a cobori continutul stiintific ill senzationalism.

2) Dificultatile conceptuale ale domeniului. Iesirea din impas depinde 111 buna masura de oamenii de stiinta care mal inHU, ei insisi ar trebui sa-si traducajargonul intr-un limbaj accesibil. Pe de alta parte, conlucrarea omului de stiinta cu jurnalistul specializat raspunde unei curiozitati-asteptari sporite din partea publicului,

23

Problemele mediului.

Exista pe de 0 parte, evenirnentele - stirile care anunta progresul tehnologic-dezvoltarea economics etc. De cealalta parte, rnai ales incepand cu anii '60, organizatiile ecologists, Intr-o vreme, ill unele tari occidentale, partideie eeologiste, dar si cercetarea stiintifica au generat 0 serie intreaga de dezbateri care, Ia randul ler, au devenit evenimente de presa in Jegatura cu pericolele degradarii mediului (a aerului, a apei, a pamantului), pericolele accidentelor nucleare, ale folosirii excesive a ingra;;amintelor chirnice etc.

Pe scurt, tehnologizarii rap ide - uneori inspaimantatoare, jj este opus un curent - 0 stare de spirit favorabile "intoarcerii la natura".

SportuI.

Jurnalistii sportivi sunt privilegiati fatii de colegii lor. Mai IntaL sportul este un spectacol social. Mari evenimente sportive sunt urmarite datorira televiziunii, practic, in cea mai mare parte a planetei, Pe de alta parte, numeroase sporturi au devenit 0 afacere fabuloasa, Prin media, sportul a devenit un speetacol accesibil (aproape) oricui, si 0 afacere ea oricare alta. Prin rubricile ce ii sunt consacrate in presa tipariH'i, prin spatiile care i se acorda in grilele prograrnelor de televiziune, prin publicatiile si canalele special izate, jurnali smul sportiv a deven it In realitate, un domeniu j urn alistic de sine statator ilustrat prin toate modalitatile de exprimare jurnalistica.

1 )~tiri. 2)Relatl'iJ·i. 3)Reportaje. 4 jlntervluri. 5)Portrete. 6)Anchete. 7)Fotografie.

8) Managernentul sportiv (profesional + economic) aduce si jurnalismul economic in aceasta zona.

9) Sportivi, antrenori, arbitri, iata personalitatile care "fac" stirea sportiva, 10) Sponsorizarea - publicitatea sunt mult mai libere in presa sportiva - In transrnisiile sponive,

11) Medicina sportiva, industria de echiparnent sportiv - iata directiile jurnalism ului sti intific din interiorul j urnalismul ui sportiv.

Petreeerea timpului liber (Ioisirs),

Este domeniul care a generat presa de tirnp libel'.

24

1) Colectii-colectionari (filatelie, numisrnatica, pasari, pesti etc.);

2) Bricolaj; 3)Gradinarit; 4)Animale de casa; 5 )Antichitati; 6)Turism; 7)Drumetii; 8)Vanatori; 9)Pescari;

10) Decoratiuni interioare etc.

jntampHi.ri. Dezastre, Catastrofe,

Amploarea acestui tip de evenirnent - in genere, neanticipat - impune

mobiilizarea unei intregi echipe de jurnalisti, I )Descriere;

2)Cauze;

3)Pierderi omenesti: 4 )Pierderi materiale;

5)Organizatii-institlltii implicate: Politic, Pompieri, Crucea Rosie, Medici;

6) Supravietuitori;

7) Anchete: cauze previzibile, lucrari neefectuate (diguri, poduri etc.); defectiuni in organizarea si actiunile institutiilor chernate sa intervina;

8) Fenamene sociale care apar: jafuri, spaima colectiva, panica;

9) Deschideri spre viitor: reluarea vietiiuormale, reconstructie etc.

Genurile jurnalistice vor fi diverse, iar arrnouizarea lor este - in principiu - sarcina conducatorului echipei de jumalisti.stiri, tollow-np, reportaj, portret, interviuri, anchete, fotografii, grafice, statistici,

Greve. Mitinguri ample. I )Cauze;

2 )Revendicari;

3)Pierderi care rezulta din incetarea activitatii;

4)Efectele revendicarilor asupra altar categorii socio-profesionale; 5)Biiantui rniscarilor revendicative;

6)Perspective: patroriat, grevistii: Iegislatia poate fi completataimbunatati ttl?

Nu nurnai evenirnentele clar spectaculoase fac obiectul stirii, ci si curentele de idei sociaJe, politice, etnice, minoritare.

25

Exemple:

l)Mj~carea ferninista vs, avort vs. Biserica vs. Iegislatie; 2)Mj~carea ferninista ~i lupta irnpotriva discriminarii sexiste;

3) Minoritati: etnice, religioase, rasiale, sexuale, Toate aceste stari conflictuale pot degenera in alte tipuri de evenimente: violente; razboi civil; terorism.

Razboaiele.

Problemele acoperirii jurnalistice a acestui tip de eveniment sunt mult

mai dificile.

l)Riscurile-sacrificiile jurnalistilor pot fi maxime; 2)"ConditiiJe de lucru" sunt -evident - extrem de dificile;

3) Relatia jurnalist-sursa de inforrnare (id est, cenzura rnilitara) este una de dependents. Cu toate aces tea, corespondentul de razboi reprezinta pe drept cuvant, fatetele de eroism, abnegatie ~i entuziasm ale jurnalismului de informare,

Avantajele profesionaie ale acoperirii jurnalistice sistematice. Familiarizarea Cll sursele-problemele dintr-o institutie - dintr-un domeniu face ca evenimentele neanticipate care pot sa para neofitului rodul hazardului, sa fie, de fapt, in buna masura (evenimente) anticipate de catre jurnalist. De aici, posibilitatea ca el sa reactioneze prompt, cu discernamant. Astfei, una din calitatile informarii - prornptitudinea ~ poate fi atinsa (aproape) fara gre~.

In fond, noteaza Douglas A. Anderson si Bruce D. Ithule [1986; 3], "scopul tuturor editorilor si jurnslistilor este sa otere cititorilor eel mai bun produs posibil intr-un timp $i intr-un spstiu limitate':

Deziderat ce pare simplu de indeplinit, dar nu este (totdeauna), Judecata personala (a reporterului - a editorilor) este chernata sa aleaga in fiecare moment intre "ce este important .yi ce este non". Aceasta optiune al carei rezultat este de fapt sumarul ziarului, este una din dificultatile notabile ale profesi unii. [Andreas Freund, 1991; 67].

"Gradele evenimentialitatii" se coaguleaza in textul jurnaiistic In jurul a doua notiuni cheie: \:aIitapit' stirusi legile proximitatii.

Calitatile Stirii

Sunt numerosi jurnalistii si teoreticienii presei care au inccrcat sa expliciteze secretele realizarii celei rnai bune stiri,

26

De exemplu, pentru Spencer Crump [1974; 55-60], "ingredienteie s.

(ale textului de actualitate In general) sunt: proximitatea spatiala si tempera. autoidentificarea, proeminenta, consecin tele, dezastrele, progresul, conflictu J, interesul uman.

Pentru Harold Evans, fost editor la Sunday Times si Times (The Practice of Joumslism; 1963), "Stirile sunt osmenii',

Pentru Denis MacShane (Using the Media, 1979), stirile se disting prin cinci calitati: conflict, violents si pericol Ia adresa cornunitatii, neobisnuitul, scandal ul, personal i tatea protagonistilor.

John Galtung (Structuring and Selecting the News - 1973) izoleaza urmatoarele trasaturi distinctive: frecventa: relatia dintre eveniment si deadline; amplitudinea: "mai mult, mai mare, mai dramatic"; neambiguitatea: etnocentria (=proximitatea spatiala), proximitatea cultural a si (tot) ce este relevant; corespondenta: "gredu! de C011 velgelJ(a a e venimentelor Cll a~·teptarile nosstre', In acest caz - afirma autorul - "stirile sunt vechi'. Referindu-se Ia impactul stirii, este formulata asa-nurnita ipoteza a consonantei: ceea ce este familiar este inregistrat mai mull decat ceea ce nu este familiar"; surpriza; continuitatea: "cees ce a fost deiinit cs fiind stire, va continue sa aiba newsworthinness, chier daca amplitudine» este redllsif (=distorsio1JElre)'; compozitia: "echilibru tntre biae .'ii rail, Intre depsrre-eprospe' .

Jeremy Tunstall (Journalists at WOJ*' 1971) considera di 111 televiziune apar patru elemente de diferentiere: " Vizuslu! este primordial ca importnnts; sunt preterste productiile proprii; numsru! textelor este mai mic; bsrd news sunt preterete', [Apud James Watson, Anne Hill, 1993.; 128-129].

Legile proxirnitatii

Christian Harmelin [1993; 38] intelege prin proximitate, "relsti« dintre stire si cititor. Cu cit stires pare mai apropiatif de cititor; cu alat devine susceptibi/ii de a deveni eveniment"

Proximitatea spatiala,

Evenimentele, persoaneie "de peste drum" au un impact mult mal mare, din doua motive: urrnarile asupra cititorului pot fi imediate, directe, concret resirntitesi faptele relatate pot fi controlate de catre cititor. In acest punct, trebuie subliniata inca 0 data, importanta acuratetel, Nimic nu erodeaza mai rapid credibilitatea jurnalistului (a ziarului), decat indicareaJplasarea eronata a unei persoane pe care cititorul 0 cuuoaste foarte bine.

27

In jargonul jurnalistilor francezi, aceasta lege se numeste "mort kilometrique" (moarte kilometrica), Regula ese formulata astfel: "Mosrtes unui european din Vest echivaleazii cu mosrtee a 3 est-europeai, a 9 lstinosmericsni, a 11 osmeni din Orientul Mijlociu si a 12 esistici"

Proximitatea temporala,

Se afla In raport de interdependenta CLl cea dintfli lege. Intereseaza In primul rand ceea ce se lntampla acum, aid, Evenimentele mai departate In timp pot inreresa in rnasura In care au 0 Iegatura clara cu un element/situatie/ problema de actualitate,

Michel V oirol [1992; 24] stabileste urrnatoarea ierarhizare a impactului asupra publicului, in interiorul proximitatii temporals: pe primul loc, eJ situeaza viitorul irnediat 2), urmat de trecutul imediat si, la sfarsit, trecutul indepartat.

Proximitatea sociala,

Ei i se supune In special, asa numita presa de proximitate 3).

Proximitatea psiho-afectiva.

Tot ce se refera Ja viata cotidiana a fiecarui cititor potential. Familia, copiii, sanatatea, impozitele, preturile, sexul etc.

Alaturi de legile proximitatii "teritoriale" (spatiale) si sociale, Christian Hermelin [1993; 39-41J mai enumera: "proximiatea ideologies", respectata In primul rand de presa de partid, dar ~i de ziare cu 0 anumita orientare ideologica (liberal a, crestin-derncrata, nationalists etc.) si "proximitstee mediaticif', pe care autorul 0 expliciteaza astfel:

"Chisr allat la celiilElit capat sl lumii, personsjul mediatizat intrii intr-o osrecere proximitste cu spectetoral. (. . .) Stirile sunt extrsordinsre din csuzs ootodecuii, si spropiste datoritii tsmilisritstii. (. . .) 0 stu« extraordinara, dar fndepiirtatif, paste fj datil ce tiind de eceessi importanrii ell 0 alta, relsti v obi$nllitii, dar mai apropiatii. Astfe/, media expn'mii ce este anormal $1 ce este normal intr-o societste, traduce ,~j chisr organizeazii proximitstit« teritoriele, societe; idcologico seu, pur sf simplu, medistice"

De subliniat ca diferite tcxte, inscriindu-se sub incidenta aces tor legi, forrneaza - in fapt ~ surnarul unui ziar.

Acestea sunt, pe scurt, jaloanele evaluarii realitatii. Dar cititorul? Ce amestec are el in aceste criterii? fntrucat iI intereseaza (direct) hotararea presedintelui unei tari? Ce interes, altul dedit abstract, are el pentru lupta condusa de un lider african? Care este, de fapt, orizontul lui de asteptari?

28

Publicul tinta. Pentru cine scriu? Ca sa spun ee?

lata alte doua intrebari pe care jurnalistul trebuie sa .9i Ie puna continuu.

Cu aceste probleme ne apropiem de 0 chestiune intens dezbatuta in ultima vreme: aceea a distantei subiective "iutre lucru! spus ~i persoana care II prirneste". ell cat jurnalistul evalueazii rnai exact aceastii distanta, cu atat sansele sale "de a-si atinge" tinta cresco

Asadar, ce-l intereseaza pe cititor? Din ce este format "campul sjiu de asteptari inforrnationale"? 0 posibila harm a acestui camp ar avea urmatoarele contururi:

l ) Campul de asteptari decl ansate de instinct:

- Necesitatea de a subzista, satisflicutli de subiecte despre resurse, salarii/ cheltuieli, preturi, irnpozite, piata muncii:

- Nevoia de a lupta sl gustul de a domina: crima, razboi, aventura, competitie, sport, riscul:

- Juisarea 4). Peate sa fie declansata de texte tratand despre sex, bogatie, lux, confort, fericire/nefericire, timp libel' (hobby), cal itatea vietii, stil de viata, Numeroase tipuri de magazine, precum si tabloidele exploateaza intens acest nivel al asteptarilor;

- Nec.esitatea de a supravietui. Nastere, rnoarte, sanatate, boa la, securitate, probleruele rnediului, pericol, catastrofa, casatorie, farnilie, camin, copii,

- Tendinta de integrare. Familia, grupul, mecliul social, comunitatea, regiunea, provincia, natiunea, rasa;

- Nevoia de autodepasire, Modelele, starurile, personalitatile celebre ell care cititorul simte nevoia sa se identifies:

- Tendinta de a fugi de sine. OiHitoria, emigrarea, jowl, spectacolul, fieri unea, miraculosul, misterul, aventura, drogul, sinuciderea,

2) Campul de asteptari declansate de intelect, care raspund nevoilor de a situa, si de a se situa, de a descoperi, de a intelege sau de a folosi;

- Nevoia de a se repera. Subiectele, situatiile, oamenii pe care cititorul

ii (le) cunoaste si fata de care se situeaza rnai usor; - Nevoia de a descoperi ceva nou, nestiut;

- Nevoia de a lntelege coerenta seriilor de fapte;

- Nevoia de a folosi. Acestei nevoi Ii raspunde in mare parte, jurnalismul

de serviciu.

3) Campul de asteptari afective.

Nevoia de a se proiecta, de a visa, de a se ernotiona, de a se Iinisti, de a se teme, de a rade,

19

Chestiunile legate de publicul tintl'i sunt, de altfel, destul de dificil de reperatsi de descris, datorita faptului ca "exista tot ataten publieuri, cate gmpud ell venituri vsriste, ell educstii veriste, Cll gusturisi implicsre civics diierite. (. . .) Ce intereseezii si con vine unui public, poate sii pad tri vial seu neconvensbil, eltuis. Mai mult: definirea fieciirui public nu este stalicii niciodatif."

Prima consecinta care decurge direct din aeeste realitati, este aceea d, in mod evident, fiecare dintre noi apartinern mai multor publicuri. [Bill Rivers, 1975; apud Doug Newsom, Bob CalTell, 2001, 7].

Cu toate acestea, evidentierea problemelor apartinand descrierii si circumscrierii segmentelor de public are drept scop stabilirea gradului de Iectura 5). Lectura este maxima, dad sunt atinse (in sumarul unui ziar/ magazin etc.) cele trei campuri de asteptari. Desigur, este minima, dad nu este atins niei unul, [Cf. Jacques Deuel, 1987; 21; 26~ 28].

Asadar, orizontul de a~teptari reprezinta un element esential de care jurnalistul trebuie sa tina seama in decuparea evenimentului, alaturi de legile proximitatii, de trasaturile constitutive ale evenimentului sau/si ale faptului divers (newsworthinness). lata de ce, numerosi cercetatori (sociologi si psihologi) i-au acordat 0 atentie deosebita. Vorn mal enurnera cateva contributii, tocmai datorita impactului lor asupra cercetarilor ulterioare, dar si datorita irnpactului pe care l-au avut asupra evolutiei media, precum si a publicitatii si Relatiilor Publice.

Vance Packard [1964; 73 -84] stabileste "opt ne voi sscunse": "securitstee emotionsls, recunoasteres meritului, multumiree de sine, supspele creetoere, obiecte iubite (copii, vedete, animale etc.), sentimentui pl/terii, sentimentul spertenentei, dorinp: nemuririi".

Abraham Maslow (Motirstion and Personality, 1954) [in Charles U.

Larson, 1986; 127-129] stabileste "0 piramidif a nevoilor". "Nevoile de bazii sunt cele mai putemice. Aici se insciiu nevoile fiziologice (hranif, adifpost) fiirif sstistsceree ciiror« nu se paste accede 1a etejul urmstor: Aeest al doilea nivel este ocupst de nevoile de securitste: siguranra sstistscerii nevoilor fiziologice: asigariiri, economii, case, (arB, politics mondield. Urmeazs nevoiie epertenentei. Nevois de a epsutine unui grup (social, protesionel, reJigios, national rssiel). Nevoia de dragoste $1 stimif este penultimul eta) 01 pirsmidei. Odatii ce epertinem unui grup, simtim nevois sii fim iubiti [apreciati, respectati] de membrii eceiui grup. In fine, ultimul nivel, si eel msi pelf de satisfiicut este autoactualizarea nevoilor". Autoactualizarea este stadiul la care persoana j$i ami lmplinirea.

30

Pe de alta parte [Cf. James Watson, Anne Hill, 1993; 109], "la un nivet msi tnalt, nevoile de baza devin libertstee expJimaJii, Iibeitstes de a tsce orice cilta vreme nil li se face rail altora. libeitstes de a se exprims pe sine, llbertstes de iniormsre, libertstes de a se apan1. in viziunea lui Maslow, secretul, cenzura, neonestitatea, blocarea comuniciirii tulburii toate nevoile de basii: [s ubI .. n. J. 0 parte esen(iaJa a procesuiui sutoectuslissrii este dorints de a $ti si de a in{eiege. Aici se inscriu si nevoile estetice".

Atat cele opt nevoi ascunse stabilite de Vance Packard, cat si piramida nevoilor relizata de Abraham Maslow stint, to principal, puncte de reper In realizarea mesajului persuasiv.

NlI In ultirnul rand, in tentativa atingerii/captarii/impresionarii publicului, chestiunile legate de modul in care se spune sunt de 0 i mportan ta crucial a. Un text care contine date interesante nu este citit dad este gresit conceput/ organizat, si prost exprimat (confuz, prolix, obscur, anost, divagant etc.).

Stil, stiluri, stilistica

Premtse.

Fijr:_~_b_l!'.!_~ .. aRetoricii ~i a Gramatieii, stilistica si-a castigat incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea ~i pana acum, 0 personalitate distincta (sau mai multe inta~i~ari): s-a vorbit mai intai despre 0 stilistica Iingvistica, treptat, despre 0 stilistica estetica (in interdiseiplinaritate Cll Poetiea, critica literara, estetica). Pe de alta parte, s-a vorbit despre stilistici nationale si - pornind de ai ci - des pre posi bi lita tea unei stilistic i cornparate (ea parte a Ii teraturii cornparate). Pragrnatica aduce in prim-plan stilistica limbii vorbite si - in sfarsit - din perspecfiva receptorului comunicarii - s~a construit 0 stilistica a receptarii, Nu In ultimul rand, studierea limbajelor de specialitate echivaleaza cu conturarea stilisticii functionale, [Un istorie al disciplinei in Val Panaitescu (coord.), 1994; Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, 1996]. \

Stilistica Lingvlstica.

Studiaza faptele de limba din perspectiva expresivitatii lor. Pentru Charles Bally, considerat intemietorul stilisticii Iingvistice (Precis de stylistiqae - 1905; Traite de stylistique tisncsise - 1909; La langue et 1[1 vie - 1913), "stilistica se oeupa cu studieres mijloscelor de expresie ale vorbirii unei comunitsti lingvistice din punctul de vedere £II continutuiui lor siectiv, edicii exprimsres tsptelor de sensibilitste prin limbe] $i sctiunes tsptelor de limbii ssuprs sel1sibilitiitij_" [in lorgu Iordan, 1975; 12J.

31

Iorgu Iordan [1975 J este sa vantul roman care se revendica de I a Charles Bally. Pentru lorgu Iordan [1975; 12~ 13] "stilistica se opreste numai aSlJpr8 tsptelor de Ijmba cu continue etecuv. Un cuviint, 0 particulsritste siotsciics etc. pot aves fn ce priveste sensul, dous elements distincte: unul strict intelectual care este notiunes pudl, reprezentsres obiectuiai fn discutie, aJtu/ etectiv, care aratlf oerecum pozitie subiectivs, resctia sentimentslii a individului vorbitor [arii de notiunes respective"

Este important (din perspectiva analizei media) de luat In considerate atitudinea afectiva a vorbitorului reperabila mai ales in audiovizual (realityshow, talk-show, interviu, reportsj) iar pentru ultimele doua genuri epumerate, si In presa tipa.r.ita.

Exemplu (des IntaInit): declaratia (de presa a) ornului politic in care, In un moment dat, apare a turnuraa Iimbii vorbite (de toate zilele - numita de unii lingvisti, limba) famIliar) .. Atitudinea (de exprimare a vorbitorului) este profund retorica: "aratfl' eli este un om ca toti ceilalti, ca este "de-al 10/' $i - in plus ~ surpriza (creata cu 0 maxima economie de mijloaee) i::;i atinge scopul: impresioneaza iii - prin aces! fapt - este tinuta minte, Dar, mai ales, personajul este eataIogat ca fiind un "am de-a/ nostru, care nu ne-e uitut' - asadar - demn de incredere.

De subliniat ca, din perspectiva stilisticii lingvistice, aceasta mcarcatura afectiva care confers cuvintelor/expresiilor ceea ce s-a numit expresivitate, nu Ie confers in limba vorbita (folosita zi de zi) statutul figurilor de stil, pentru di nu sunt premeditate. Din exemplul construit mai sus, rezulta insa ca aceasta expresivitate cotidiana poate fi folosita de unii vorbitori eu premeditate, adica eu intentii retoriee, adica eu intentii de a impresionapersuada,

Pentru Iorgu Iordan [1975; 13], de exemplu, sinonimele cu vfmtului zgfi.rcit, precum zgarie-branzif, ciirpiiJ1os, calic au "0 fnciirciiturii emotionelii [a vorbitorului care le foloseste],

Expresivitatea Fonetica,

In limba vorbita, expresivitatea Incepe sa se rnanifeste la nivel fonetic: lungirea sunetelor, eliminarea unor sunete din cuvant, aeeentul, ritmul (0 parte din ceea ce Cll un terrnen contemporan forrneaza chelle vocale). Akx..andrll A. Philippide (taHH poetului bine cunoscut) in Fizi%gia sunetelor (curs: 1920-1921) distinge cinci tipuri de accent in limba romana: Accent plan (ton egal: nu urea, nu coboara cat timp se pronunta silaba sau vocala); Accent ascutit (tonul se ridica: silaba se terrnina Cll maximum de inaltime):

32

/' Accent grav (tonul coboara; silaba se sffirseste eu un minimum de inaltime):

Accent circumflex (tonul se ridica pana la un maxim, apoi coboara pana la un minim de la care a pomit): Accent anticircumflex (tonul coboara de la un minim, pentru a se ridica iarasi la un maximum de unde a plecat), [Apud Iorgu Iordan, 1975; 59].

Tot lorgu Iordan ne atrage atentia cii interogatia si exclamatia au roluri afective [1975; 66).

Simbolismul Fonetic se intemeiaza pe asociatia de idei. Tipuri de simboli~fuJon~_tic.;_ etimologia populara, jocurile de; Cll vinte, Exernplu: paire/e cai/or(substantivizarea verbului a peste + asociereacu -s-ti:Oatoarea religioasa), Rima: exemple: am ales panif am cutes; a face haz de necaz: msres cu ssrea. Aliteratia: exemple: multe si miinmte; prstsi pulbere; de voie de nevoie. Fenomene Morfologice Cll valente expresive. Exemple: fa voarelfa vor; -A venit Ion? / - Nu-i nici un Ion; destept diu (=foarte destept); cu una cu douii; Prezentul dramatic (ef. lingvistului danez Otto Jespersen): -Ce doresti; / -Doream ... Dirninutivele si augmentativeie exprima de la caz la caz, adica In functie de eontextul situational, afectiunea sau ironia.

Un Joe aparte II ocupa cuvintele compuse. Exemple: vorbli-lungii, te mui ce, pierde- varif, glldj-casc;~ papii-Iapre.

Accentuarea afectiva in fraza, In planul frazei, este evidenta accentuarea afectiva de la "lmi pare bine eli soseste vard' 1a "Ce bine-mipsre eli soseste vsrs" [lorgu Iordan, 1975; 78-221].

BarbarismeIe (cuvinte I'mprumutate din alte limbi, fara sa fie nevoie de ele), Exemple: a lecture, a realiza (neologism din englezescul to reslizeeesi da seama, a intelege, dl.til vreme exista neologismu! din 1imba franceza resliser = a duce la bun sffirsit ceva). in termeni culturali, folosirea barbarisrnelor (in scris sau in limba vorbita) indica pretiozitate, snobism, dar si insuficienta stapanire a Iimbii materne.

Tudor Vlanu, De la stilistica Ungvistica Ia stilistica estetica.

In cursul de stilistica pe care Tudor Vianu i1 sustinea Ia Facultatea de Litere a Universitatii din Bucurestiin anul universitar 1942-1943, autorui unparte cuvintele din punet de vedere stilistic in cuvinte nominate (prin care se exprirna realitati, precum si calitatile lor) si cuvinte retetionek: care "JJII all intentio/wiitate obiectivti. nici continut cslltstiv", Si mai importanta este schema prin care autorul indica structura semantica-stilistica a cuvantului. "Cereal intetectusl' ar reprezenta primu! strat; al doilea ni vel

33

include "semniticstiik: CQJ1exe care comp/icif sensu/ ini{ia/(In aceste nivele, sinonimia este posibila); al treilea niveJ, cel mai amplu, include "reprezemsri stective' ale vorbitorului. Exernplul pe care II of era Tudor Vianu este urrnatorul: cuvintele din seria sotie-nevesti-consosrts sunt sinonime In "cereal intelectusl', dar nu sunt sinonirne III planul "reprczenoirik»: eiecti ve'. [Tudor Vianu, 1975; 528-52 9J.

4oConcepte ale stilisticii. Concepte operationale.

Leo Spitzer este considerat initiatorul asa-numitei stilistici genetice.Tn viziu~ea lui, stilul se articuleaza in urrna unei utilizari particulare a limbii de catre (un) vorbitor/autor insa, in anumite limite date in principal de structura gramaticala (fonetica-morfologica-sintactica-lexicaHi etc.), nerespectarea totala a aces tor limite conducand la "crearea" unei limbi straine pe care, eventual, 0 intelege nurnai emitatorul. In aceasta interactiune dintre stilul indi vidual si stilul "colectiv" apare stilul, rezultat al unor detalii (!n mcdalitatea de exprimare) insolite, nea~teptate, "originale". Pe scurt - este vorba aici despre relatia norma/abatere - dichotornie fundarnentala in oriee orientare stilistica,

Evaluarea acestei relatii in textul medlatizat, indiferent de medium, urmarita in toate planurile: deontologic, normele jurnalismului de informare, relatia comentariu critic-comentariu ne-onest, pana la modalitatlle de evidentiere a textului etc .. reprezinta punctul central al evaluarll Intr-o analiza de continut,

Stilistica Functtonala (formal i s ti i ru ~ i, Scoal a de la Praga, structuralisrnul) urrnareste circumscrierea Iiteraritatii. Stilul ar rezulta

.. ,

(pe~uJa..ko.QsQn) din alegere si combinare. Un ziar/un telejurnal

sunt rez:ultatul unei alegeri ~i combinari.

Stilistica Efectului. M. Riffaterre,

~.... - ...

ConceptulIijeraritate este si aici fundamental. Dad pentru Roman Jakobsen Iiteraritatea.se refera la "strategid' organizatoare-a-emi~a-eruluj, pentru M. Riffaterre, Iiteraritatea apare atuncicand receptorul mesajuJui este direct sensibilizat prtn stil, Iar stilul are drept engine 0 organizare specifica a rnesajului prin convergenfa si contast [= surpriza, insolitare . termelll hi1PLl~i tot de M. Riffaterre] p;in ~are se urmareste declansarea unei anumite reactii din partea cititoruI ui, [Val Panaitescu, 1994; 197].

34

De la stilistica la semiotica,

In acest context, U mberto Eco [1996; 25~ 28] distinge trei tipuri de intentii: intentio auctoris, intentio operis si intentio Iectoris,

"Dispute clasica se inchega msi intai, In jurul scestei opozitu - rernarca Umberto Eco (1996; 25J : a) trebuie sa cautam In text cees ce sutorul a voit sa spuna; b) trebuie ciiutet 1n text cees ce aeesta spune, independent de interuiile sutorului ssu"

Concluzia semioticianului italian este de mare utilitate: "(. . .) Ar trebui sa reconsidersm uncle dintre curentele ce se prezli7tii astaZ1' ca orientale ditre interpretare. Spre exmplu, socioiogis Iitersturii [prin extensie, a receptarii media] menitestii prefeni1(a pentru ceee ce individul ssu 0 comunitate [ace sa se intiimple cu textele. in aces! sens, lasa la 0 parte optionee fntre intentis sutorului, a operei Sf/U a cititorului pentru cli, de [apt, fnregistreazii felurile in care societstes se toioseste de texte. Fie ele [felurile - n.n.] mai malt ssu mai putia corecte. in schimb, estetica receptiirii Isi asam« principia! hermeneutic conform ciiruia opera se fmbogiite$te de-a Iungu] vescurilor cu interpretuil« ce i se dau; tine sesme de rsportui dintre eiectul social al operei cu orizontul de asteptsre al destinstsrilor istoriceste situsti; dar nu neagii tsptu! cii lntelpretifriJe ce se dsu textului trebuie sii fie conforme cu 0 ipoteza ssupt» nsturii scelei intentio de proiunzime a textului. Tot astlel, 0 semiotics a interpretiini (teotii ale cititorului model $i ale Iecturii cs act de eisborsre) cautil, Is randu/ ei, in intentio operis criteriul penttu a evslus menitestsriie intentio lectoris" [U rnberto Eco, [996; 28].

Lumea textului intalne~te lumea cititorului.

In paralel eu U mberto Eco, esteticianul german Hans Robert J auss elaboreaza 0 estetica a receptarii (Pour une esthetique de Is reception - G allirnard, 1978). Pornind de' aici, Laurence Allard [I 994] incearca sa imbogateasca noti unea receptare, "adeses rei{icata in studiile receptsri i media." Laurence Allard porneste de la constatarea atribuirii in acest tip de cercetari care ne preocupa acum, a unui roJ fundarnetal al cititorului/ spectatorului "1J} construires sociels a semniticstiilor textelor si a semniticstilor lor ideologici" Se deschide astfel, in studiile culturale, era "democrstici semiotice' (John Fiske) dupii decenii de critics ideologJcii a unei culturi de mess care isi aliena publicul" [Laurence Allard, 1994; 68].

Consecinta aces tei v iz iun i: textele media sunt deschise unor interpretari multiple. Acestea se situeaza intre studiile culturale ($coala de Is Birmingham -Vd, Analiza Critica a ~tirilor) concretizate in analize

35

structurale in care publicul nu este luat in considerare, si intre studiile media care mascara (cantitativ) audientele, Pentru aces tea din urma, receptarea se reduce la numararea persoanelor care citesc/privesc un produs media.

1n esenta, din abordarea textului ca mesaj deschis, decurge "0 constructie dialogica a raportului text-cititor; presupunem ca cititorul are un univers personal de semniticstie. A tunci, receptsres se reslizeszs in Iunctie de asteptiirile prealabile sedimenuue. Din aces tea se articuleaza un orizont de asteplifJ-i dublu: scels sl experiente! titererc [culturale in sens larg]; ce Slim despre un gen, despre un sti! [=ce stim ca este 0 stire, un reportaj etc, ce stim des pre un ziar anume etc.]; Si scele al vietii cotidiene (e-clumee cititorulai>») pe care eproprieree operei[a textului mediatizat] 0 poate taooi, fmboga(i sau riistums. in aces! punct, spsrefunctia creatiei sociale a operelor de artii" [prin analogie (prin extensie), a textului mediatizat], [Laurence Allard, 1994; 69].

Mai exact, sustine HantRobert Jauss In aceasta ordine de idei, pornind de 1a Kant, cornunicarea estetica este un factor de socializare si creatoare de noi norme.

ExisHi un stil jurnalistic?

Jumalistul intra In contact cu cele mai diferite domenii de activitate, care se concretizeaza prin actiuni/evenimente specifice (care vor deveni texte in media), si prin Iimbaje specifice. Cititorul ziarului/magazinului (ascultatorul radio/telejurnalului) nu este obligat sa fie jurist, chi mist, medic, biolog, finantist sau psiholog in acelasi timp. De unde, necesitatea ca jargonul fiecarei profesiuni sa fie tradus fidel, intr-un limbaj accesibil. La fel, limbajul strazii. argoul. Ceea ce nu inseamna di in textul publicat nu pot sa apara, cand este nevoie, termeni de specialitate sau termeni apartinand argoului. In fine, cititorul nu asteapta 0 metafora in locul unei informatii, Enuntul: "La miting a perticipst 0 mare de osmeni' - contine 0 metafora al carei continut informational este incert. In schimb, enuntul: "La miling au perticipst 3. 000 de osmeni' - contine 0 inforrnatie. De aid nu rezulta ca folosirea metaforelor (sau a altar tropi) este (compIet) interzisa intr-un text jurnalistic,

Pe scurt, vorn nota pentru moment ca exista un stil jurnalistic diferit 10 ceea ce priveste gradul de expresivitate si modul de articulate, de stilul literar (apartinand literaturii de fictiune: roman, nuvela, dramaturgie etc.), dar diferit si de "gradul stilistic zero", care se caracterizeaza prin "sbsents oricsror artificii $1 a oricsror intelesuri suplimentsre dintr-un enunt' (Ion Coteanu, 1973; 51 J.

36

In fapt, simplificand Ia maxim, exprimarea jurnalistica sta In fiecare clips sub semnul a ceea ce Tudor Vianu [1968; 32] a numit "dubla intentie a limbajului".

"Cine vorbeste «comunicii» si «se comunicii». 0 face pentru al{il~ si 0 face pentru el. In limbaj se elibereazii 0 stare suilete<7scii individuals si se orgonizeazii UJ1 rsport social. Consider at 1n dubia sa intentie, se poete spune cif Isptu! Iingvistic este 111 scelssi limp «creflexiv» si «tranzitiv». Se refiectii 1n el omul care Ii produce $i sunt stinsi prin el top osmenii care il cunosc. (. . .) Cele douif intentii ale Iimbejului stall intr-un report de Jilversif proportionslitste. Cu cat 0 msnitestsre lingvisticii este menitii sii atingii un cere omenesemailarg.eueaterestevaloareaei«tra.nzitivii». eu alat scade vslosres ei «reilexivii», cu arat se Impu{fneazii $/ piiieste reilexu! vieti! iateriosre care a produs-o"

Situata intre cele doua stiluri (al artei literare/al fictiuniisi al stiintelor), exprirnarea jurnalistica imprurnuta din valentele expresive ale celei dintai si din rigoarea rece a limbajului stiintific, de foarte rnulte on, imbinandu-Ie.

in acest context, Violette Morin [1969, apud Albert Kientz, 1971; 69- 70] formuleaza 0 serie de nuantari irnportante. "Scriiturs de presif - afirma autoarea -este 0 scriiturii In miscere. Ea se face mijloc de transport, tie pentru a transporta evenimentul la cit/tor, fie pentru s-I transports pe cititor pe teren. Apsr pertormente ecbivoce. Spune da si nu 1n ecelssi timp, prin repetitie, prin omisiunes sistemstics a cees ce, spsrent, este detsliu. (. .. J In vreme ce romsnul actualizeozii un eveaiment pe care tl alege, tntr-o texturii pe care f$i pmpuIJe sii 0 respecte [roman politist, Bikiungsromsnn, roman sentimental etc.], reportsjui respects evenimentul [reaJitatea care se desfasoara in afara vointei jurnalistului], intr-a textufif pe care $/-0 aJege."

De notat insa di notiunea stil jur:nalistic este destul de vaga, si datorita extensiei corelatiilor sale date de diversitatea cvasi-nelirnitata a situatiilor reale pe care le reflects media. Marcii personalitatii autorului textului i se adauga aceea a diferentelor dintre media, Din aceasta perspectiva, exista un stil de agentie, unul de televiziune, un stil radiofonic, un sti! a1 presei tiparite, toate aceste variante av1ind numeroase puncte de interferenta, Doua asertiuni par insa a intruni consensul:

1) Stilul jurnalistic este 0 derivare (unii 0 numesc degradare) a stilului literar;

2) Exista 0 anumita uniformizare stilistica care deriva din stafidardizarea produsului/textului rnediatizat, Accentul se muta de la personalitatea semnatarului, la continutul mesajului, de la cum se spune, la ce se spline.

37

Rigorile deadline-ului, ale Iimitelor de spatiu/timp ~i existenta publicului heteroclit impun drept calitati ale stilului jurnalistic concizia, varietatea (care decurge in primul rand din varietatea realitatii: aceasta impune varietatea lexicala si de exprimare), accesibilitatea, claritatea, acuratetea. Reportajul, mai ales Grand Reportage (re)aduc - numai in ce priveste scriitura - stilul jurnalistic in proximitatea stilului operei de fictiune,

Pentru ca toate aceste chestiuni care devin tot mai complexe ~i mal diversificate sa fie si mai clare, credem ca este utila 0 succinta trecere In revista a evolutiei istorice a media.

Evolutia presei tiparite,

Diversificarea ~i expansiunea celei de-a "patra puteri", Tiparul. Scurt istoric

Primul tipar a fost presa de lemn inventata de Gutenberg, in anii 1442- 1443. Acest mecanism a fost folosit pana la inceputul secolului al XIX-lea. In anul 1900, Charles Stanhope a experimentat la Londra, prima presa de metal. Cu timpul, presele actionate manual au mai satisfac, Inginerul Hoe din New York concepe prima rnasina de tiparit, care realiza 2.000 de exemplare pe ora. Friedrich Koenig este eel dintai care face ca masina de tiparit sa fie actionata de forta aburului, impreuna cu Bauer, in anii 1811- 1814. lar eel dintai ziar tiparit eu aj utorul acestei noi tehnologii, a fost nurnarul din 28 noiembrie 1814, al ziarului The Times. ~n anul 1824 apare prima masina ell 4 cilindri, iar in 1827, prima rnasina cu 6 cilindri ( 9.600 de exemplare pe ora), de care beneficiaza intaiul, tot ziarul The Times.

Evolutia tiparului se realizeazain doua directii: sporirea automatizarii si cresterea productivitatii, Int1implator, in anul 1905, arnericanul Rubel descopera procedeul after. Cel dintai ziar tiparit in of set apare in Elvetia, in anuI 1923. In prezent, plumbul- ca element esential in procesul de irnprimare (copiere) - practic, a disparut, fiind inlocuit ell procedeele fotografice.

In teritoriul actual al Rcmaniei, tiparul este adus din sudul Dunarii, curand dupa descoperirea lui de catre Gutenberg, 1'n timpul dornniei lui Radu eel Mare, datorita calugarului Macarie, originar din Muntenegru, Acesta intemeiaza la Manastirea Dealu 0 tipografie in care primele tiparituri datand din 1508 si 1510, sunt un Liturgbier slaven ~i un Octoib.

Urmarile descoperirii tiparului sunt pe larg analizate de Marshall McLuhan [1975; 23]: "Odstd cu Gutenberg, Europa intra in faz~ tchnoiogicii sprogresului, [azii in care, schimbsres fnsa$i devine norma arhetipaiii a vietii

38

socisle. Tipsrul a tins sii trsnsiorme limbajul intr-un mijloc de perceptie si explostsre, Intr-un bun de- consum. Extinziind reglementsres ili Iixsres limbejelor, tipsrul a crest uniformitatea na(ionalii si centrslismul guvernamenta!, dar, totodsts, si individualismul, $i opozitie falii de guvern. Tiparul a trant voci1e tiicedi."

In mod evident, posibilitatea (tehnologica) a multiplicarii unui singur text, a favorizat nu numai raspandirea volumelor, ci, posibilitatea concrete a presei de a exista, pusrsi simplu.

Asadar, ziarul (fr: Journal, it: giomsle; sp: disrio; ziar == cotidan) 1:;;i face triumfal, intrarea in scena, Aparitia ziarului este rodul aparitiei tiparului (1438). In China, "tiperul este cunoscut de mai multe secole; a$a se face ci dinsstis T'ang care a condus China intre anii 618-907, a putut lansa pentru public 0 gazetii oficiali intitulsd Ti pao." [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 21].

In Europa Ocidentala, aparitia presei este plasta in secolul al XVII-lea.

Mai intai la Anvers (Olanda), apare 0 foaie numita "Stiril« recente'. Peste putin timp, apar astfel de foi la Basel, Strasbourg, Frankfurt, Berlin, Hamburg, Stuttgart, Praga, Koln, Amsterdam. La Londra, primul saptamanal apare in 1622, iar la Paris, "in J 631; la Florenta in 1636, la Roma in 1640, la Madrid in 1661, iar la Sankt Petersburg, in 1703.

"Aliituri de zisrele de interes general de tip «gazetii», care prezintif deopotrivs informa{ii militare, politice, economice, se contureszd celelslte douii categorii: publicetiii« de culturif si ceie de divertisment. bogate fn fapt divers." [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 23].

In Romania, "Calendarul Dintlii de /a J 731, tipifrit cu 0 sufi de ani lnaintea Curierului Romdnesc al lui Ion Helisde Riidulescu $I Albinei Romilne~ti a lui Gh Asachi, smbelein l829, considerate momente de ctitorie, conterspresei [romane] 0 varstif de douif vescuri si jumiitate." [Victor Visinescu, 2000; 25]. In perioada 1713-1918 sunt inventariate aproximati v 8000 de tiluri "scosse de romsni: de preiutindeni, unii din pro vinciile de sub stiipanire striina, al{ii prizonieri III lagirele din Rusis, Oermsni« ssu Itslie, artH emigran,ti fn exil, aliituri de conirst) aparrJn§nd minoritif(Jlor etnice din vecbile granite ale Statului Roman ssu din Romania Mare de dupii Decembrie 1918." [Victor Visinescu, 2000: 25].

Dupa anul 1989, au putut fi inregistrate 65 de ziare (cotidiene) - 1990; iar in perioada dintre J 991-1994, numarul acestora a crescut palla la 102 titluri (1992). [Cf, Madan Petcu, 2000; 281].

39

Aventura devenirii ziarului drept 0 "hrana" cotidiana, este captivanta. ir_ istoria presei mondiale, aceasta devenire poarta, in functie de ariile culturale denumiri diferite: Penny Press/ Journal a un sou (= ziarul de un banut, YeJIow Journalism (jurnalismul galben) sau, in contemporaneitate, cr aplicare mai ales in Marea Britanie, tabloid.

Penny Press. In anul 1833, Benjamin Henry Day (1810-1889), "parintele penny press" lanseaza New York Sun, apoiNew York HeraJd~i New Yo,.;_ Tribune [Richard Weiner, 1996].

in New York Sun - care costa I cent, se vindea pe strazi ~i care in decurde un an a atins un tiraj de 10.000 de exemplare - puteau fi citite story-ur: despre oamenii obisnuiti si stiri locale. Cand apare New York Sun, l~_

. metropola existau deja 11 ziare. In 5 ani de aparitie, New York Sun atinge tirajul de 30.000 de exemplare, mai mult decat toate celelalte la un loco lr. anul 1841, Horace Greely lanseaza New YOl* Tribune. EI introduce idee, de a separa stirile de opinie, realizand editotislpege (pagina editorial), as; cum 0 stim (si) azi, in ziarele americane.ln anuI 1851, Iansand New Yo6. Times, Henry 1. Raymond introduce interpretarea stirilor, Asa se naste rna, intai Interpretative Reporting.

Se considers ca Penny Press Era dureaza intre anii 1833 si 1865. Dir perspectiva istoriei sociale, Michael Schudson in Discovering the Newsr:

Social History of American Newspapers (1978) considera eli "Penny Pres' a exprimst -$i a construit culturs unei societsti de piatif democrstice, 0 cultur: care nu flicea lac diierentelor socisle ssu intelectusle". [Cf. Stan Le Rc. Wilson, 1992; 156-159].

Yellow Journalism Era (amer: Epoca Jurnalismului Galben) Perioad; Yellow Journalism este cuprinsa intre 1865-1900. Alti istorici ai prese: nord-arnericane numesc aceasta perioada (acest tip de jurnalism), Nev Journalism (Noul Jurnalism), rara iusa ea aceasta din urma denumire s~ se irnpuna in aceasta acceptiune, in anu11889, The Worlda fost intaiul zia: care a folosit petelc de galben in desenele umoristice. CeJ mai mare succes I-a avut desenul reprezentand un pusti stirb, dezmatat. EI este Yellow Kid (Pustiul Galben), creatia apartinandu-i desenatorului Richard F. Outcault,

Pentru eli. deja tirajele populare depindeau de retetele publicitatii. popularizarea produsului trebuia sa devina si mai senzationala. In viziunea I ui Michael Emery [1996; 194], aceste teh nic i de senzationali zare ~ produsului (ajutate de progresele tehnologice care permiteau inca din anu

40

1893 tiparirea in culori) au fost folosite si pentru stiri, titluri si, rnai ales, continutul lor, inca rnai senzational dedit al penny press, Incat - afirma autorul - "Yellow Journalism, In ce are msi rifu, era un nou jumalism Iipsit de suilet"

Trambitand grija pentru oamenii simpli, Yellow Journalism nu avea mari scrupule in ceea ce priveste acuratetea, Principal ul reprezentant al Yellow Journalism este William Randolph Hearst, ~i sugestia lui Michael Emery este ca nevoia de a-l concura pe Joseph Pullitzer I-a tmpins catre Yellow J ournal ism"

Pe scurt, sexul, crirna, crima pasionala, abordarea stiintelor si a istoriei din perspectiva romantioasa, biografia romantata, parapsihologia, astrologia, ocultismul - iata campul semantic si "stilul" acestui tip de ziare, Mai mult: intrucat evenimentele cu un asemenea grad de senzationalisrn 11U se produc In ritrnul cotidian aJ aparitiei ziarului, de multe ori, evenimentele sunt inventate.

Treptat, in terminologia actuala a teoriei presei, se impune abordarea ·unei noi evolutii a presei populare, cunoscuta pana acurn, III functie de ariile culturale Ia care ne raportam, sub denumirea Penny Press sau Yellow Journalism sau Journal a un sou. Aceasta noua abordare se refera Ia fenomenul numit tabloid.

Tabloidul: ziar a carui suprafata este aproape jumatate fata de cotidianul format mare. Conotatia care ne intereseaza aici, este insli. aceasta: tabloidul este corespondentul contemporan al presei populare, in care erima, sexul si dezvaluirile senzationale din intimitatea personalitatilor publice, si tratarea lor CLl insistenta, pe spatii ample (Vd, Hard News) constituie elementele definitorii. Fenomenul tabloid se intalueste practic, oriunde in acest moment, insa un loc eu totul aparte il ocupa Marea Britanie.

o serie intreaga de factori, in principal politici si sociali au 0 contributie serrmficativa asupra specificului fenomenului tabloidului in Marea Britanie:

In prirnul rand, "nici una din Constitutiile [britanice care s-au suecedat de-a Iungul istoriei] nu a scordst media britsnice un 1'01 specific [comparabil ell Amendamentul Nr. 1 la Constitutia SUA, de exernplu], $1 jJU esisti: 0 lege 0 presei. Libertsteo de expriauue se bazeazif pe Decisrstis diu secolul al XVII/lea ell reierire 1<7 cees ce ers desemnat co tiind «alrepturile din nastere ale englezilor liberi». in plus, peste 250 de teste de lege limiteazif [accesul la inforrnatie si] dituzsres intormetiei', [Michael Bromley: Grande-Bretagne. Un systeme impsrtsit in Medias Pouvoirs, 1998; 68J.

41

Pe de aita parte, "Msrea Britnnie este pe cafe siiincOIporeze fn /egis/ati" ei, Atticolul 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului cere garante<1zii protejsres vietii private, precutn Si Aiticolul JO care apiir~ Iibertstee de exprimsre" desi reticenta este accentuata, [Pascale VioletteCompton, A iuo-controle. Les A Mas de 1 'A utocontrole de 18 Presse Britsnique in Medias Pouvoirs, 1998; 152].

Concomitent, de-a lunguluHimelor decenii, comunicarea guvernamentala oficiala a fast tot mai riguros si profesional organizata, de unde sceptieismu. unor teoreticieni care "sustin elf stunci ciind politics este sstte! smbslst; [rod al Relatiilor Publice si a1 marketingului politic], relstiile dintre guver: si media devin aranjamente secrete, deci mai putin relstii de sdversitste. Mai mult: In acest moment, beneficiind de un buget de circa 23,5 milioane de lire sterline, guvernul britanic a creat Centra/ Office of Information, ", sgentie specia/izatii a vlind rolul de a eonsi/ia guvernul fn csmpsnii d~ publicitste si marketing." [Bob Franklin, 1999; 18; 21].

Toate aeeste fapte pun In discutie existenta/eficienta jurnalismului de investigate si, In acelasi timp, deschid calea catre senzationalizare, Un 10: cu totul special ll ocupa intruziunea in viata privata (membrii familiei regale. ministrii, parlarnentarii) prin orice mijloaee, eeea ee este echivalent c; incalcarea probata a unui intreg set de norme etice, Fotografierea neperrnis; a Printesei Diana intr-o sala de gimnastica, prin mituirea proprietarului sali:

Argumentul jurnalistilor: au urrnarit sa demonstreze preearitatea masurilc: de protectie a printesei. Sau: pornind pe urmele unui zvon care sustinea ci pariamentarii primesc bani de la lobbysti pentru a face interpelari in Carner, Comunelor, in concordanta cu telurile grupurilor de interese respective, a; reusit sa prinda In aceasta capcana dol parlamentari, dupa care au urrna: demisiile rasunatoare. Sau trucarea pe computer a unei fotografii, din car: reiesea lin act erotic explicit, avand-o drept eroina, tot pe Printesa Diana. I~ fine, prin folosirea frauduloasa a unor imprimate cu antetul guvernului, L obtinut dovada d'i 0 serie de dernnitari aflati tn rnisiuni oficiale peste grana; nu l~j achitasera nota de plata 1a hotel; scandal soIdat din nou eu demis.. speetaeuloase.

Si enumerarea exemplelor de aeest fel este departe de a fi epuizata Argumentarea jurnalistilor implicati/ provocatori ai ai acestor scandal uri cO' presa materializate in tiraje exorbitante, are doua componente:

I) .In esenta, obiectivul Ior este sa se puna in slujba publicului, care are astfel dovada ipoeriziei/abaterilor de la morals ale unora din conducator sai:

42

2) Publicul insusi cere astfel de dezviilu iri senzationale, dovada materials constituind-o rata vanzarilor tabloidelor,

Daca toate aceste dezvaluiri scandaloase/ socante din teritoriul vietii private sum "sarea" tabloidelor, relatarea crimelor este "piperuI". 0 analiza aprofundata a vizibilitatii crimei in media britanice (in principal in tabloide) ajunge la concluzii in grijoratoare,

"Discursul media este ssturst de crims - noteaza John Muncie in Exorcising demons. Media, Politics and Crimina/ Justice [in Bob Franklin (ed), [999; 174]. Ne-sm o$tepta ca ecest discurs sa trsseze 0 granirii Intre ordine si dezordine. in reslitste insif. retstie dintro crime [din realitate] $i mediatizarea ei este departe de a fi alat de simpJii."

In primul rand, datorita faptului ea se realizeaza 0 asa-numita statistica informala: "in anu/ 198/, crime in ziare reprezintii 45,8%, in vreme ce statistics pobtiei indica 2,4%. La Birmingham, jafuri1e $i talhiinile reprezinta mai potin de 6% in statistics politiei, In vreme ce tn zisreie locale, ele reprezintif 52, 7%. in plus, epsre rendin/a de a pane In legaturii rasa cu crime"

Nu In ultimul rand: "docif in ana/ /996, la nive! national, crime se ridicii /a mai pu(in de 8% conform ststisticilor oticiste, intrc anii /993-1996, 96% din populetis Marii Bdtanii considers cii rata crimina/itii(ii a crescut; si cii numsrui ceJor incsrcersti din sceste motive a crescut cu 50%."

"Criminelul este tnereu prezemst ea fiind violent, imorsl si intruchiparea ameninriirij la ordineapublicii."

Aceasta reflectare este, evident, deviata, " Violent« in tsmilie, conditiile nes/inatoase de lucru, polueree sunt $i ete tenomene care conduc la suterinte socisie, dar medistizsres lor este mult mal modestii. Aeefa$i lucre, cu privire la coruptie, abuzuriJe statu/ui, nerespectsree drepturilor omului"

Senzationalizarea (excesiva) obtinuta prin spatiile ample acordate si simplificarea (tot excesiva) - reducerea la eternele contrarii bine/rau - iata explicatiile principale ale distorsionarii (estetizarii din perspecti va postomodemistii) a realitatii sociale in tabloide [John Muncie, in Bob Franklin (ed), 1999; 175; 185].

Reluand firul cronologic, este de subliniat ca aproape concomitent eu raspandirea presei populare, se impune un nou tip de publicatie, care avea sa tnregistreze 0 cariera cat se poate de spectaculoasa, chiar (sau in special) in acest moment: magazinul.

Magazin (Fr: magasin; it: magazzino; engl.-amer: magazine). Termen care denurneste publicatiile saptamanale.

43

Istoric. Specializare. SUA.

Devenirea acestui medium specializat este cat se poate de spectaculoasa, eel dintai magazin In limba engleza, The Review, apare la Londra in anul 1704, datori ta celebrul ui Daniel Defoe (autorul tot celebrului roman Robinson Crusoe). Prima publicatie care are in tiULI cuvantul magazin ar fi Gentlemen's Magazine. In SUA, cel dintai magazin apare in 17411a Philadelphia, datorita lui Andrew Bradlord ",I Benjamin Franklin: AmedcanMagazineora Monthb· View of the Political State olthe British Colonies (3 aparitii), apoi General MagaziJ1e (6 aparitii) si, In fine, Historical Chronicle for all the British Plantations in Amencs; to ate Ctl un conti nut aproape iuintregime preluar din rnagazinele britanice.

Stan Le Roy Wilson [1992; 125J noteaza eli eel dintai magazin care ar putea fi considerat ea fiind specializat, apare in 1743: The Cbristisn History, Dezvoltarea magazinului este deocamdata Ienta in SUA, datorita analfabetisrnului. Prima parte a secolului al XIX-lea marcheaza insa, timpuriu, aparitia unor titluri care aveau sa devina celebre, precum SaturdaJ" Evening Post (1821). Acest magazin avea sa apara saptamanal pana in anul 1969.

Dad. in a nul 1825 apareau mai putin de 100 de magazine, In 1850 apar 600. Evolutia continutului magazinului este destul de asemanatoare eu aceea din Europa.

in anul 1815, Harriet Beecher Stowe publica in North American Review in foileton, celebrul roman Coliba Uncbiului Tom (Uncle Tom's Cabin). Alte doua magazine celebre apar in prima jumatate a secolului al XIX~lea:

Harper's (1850) si Atlantic Monthly (1857) - pentru ea dupa Razboiul de Secesiune (1865), specializarea magazinului sa se irnpuna. Apar Lsdie's Home Iournsl, MeCal/s, Woman 's Home Companion, iar In deceniul 1880- 1890, magazinele de interes general care, totodata, (si) prin pret, aparrin presei populare: Cosmopolitan, Saturday Evening Post, McCll1re's.

Muckraking Era - sfarsitul secolului al XIX-lea - inseamna in acelasi timp, conturarea stramosilor atat al Investigative Reporting (Jumalism de Investigate = ancheta jurnalistica), cat si al Noului Jurnalism (New Journalism). Harper's Week,y~ 1870 - ataca coruptia politieienilor din New York; The Arena abordeaza pro blernele ghettou rilor si ale prostitutiei. Lincoln Steffens, Ida Tarbell, Ray Stannard Baker, David Graham Philips, Upton Sinclair, iata semnaturile cele mai proeminente care contureaza curentul muckraking, pana in preajma primului razboi mondial.

44

Un nou salt in evolutia rnagazinelor americane se petrece incepflnd cu anii '20 ai secolului trecut, Continutul magazinului sufera schimbari care corespund acelora petrecute in societate: apar dreptul la vot al ferneilor, prohibitia; urbanizarea se accelereaza, creste totodata si criminalitatea, morala devine mai permisiva. Este epocajazz-ului, a automobilului, a freneziei care VOl' fi intrerupte dear de marea criza mondiala econornica a anilor '30 si, deabia rnai tar.ziu, de al doilea razboi mondial. Domina textele des pre entertainment (amuzament) si stilurile de viata (life styles) in defavoarea acelora consacrate afacerilor si oamenilor politici.

Apar in 1922 Reader's Digest, in 1925, New Yorker, in 1933, Newsweek, in 1936, Life (ax at pe fotojurnalism), In 1937, Ebony.

Anii '50 marcheaza declinul (cvasi-definitiv) al magazinului de interes general in favoarea unei specializari din ce in ce rnai riguroase sub presiunea publicitati i.

Clasificarea magazinelor se regaseste de altfel, in orice manual conscrat pub 1 ic itatii. Conform Gale Directory of Publications and Broadcast Media - 1990 - in SUA apar 12.205 de magazine, fata de 6950 In 1950, dintre care numai 800 sunt magazine de interes general. Iar US Industrial Outlook imparte magazinele in consumer maga;o,'nes, bassmesspublicstions si tum msgszines.

Tirajele/circulatia unei intregi serii de magazine sunt impresionante, In anul 1994, Modem Matll/ftyavea 2 J .7 J 6.000 de exemplare, Reader's Digest - 15.126.664; Ti/ Ouide 14.037,062; Nationsl Geogrsphic- 9.203.709; Better Homes and Cardens- 7.613.661; Tiine-3.424.858; People-3.252.641; Sports Illustrsted - 3.252.641 ; Ne wsweek - 3.158.617 etc. etc., magazinele absorbind 5,4% din retetele publicitare, [Cf. Kathleen Hall Jamieson et al, 1997; 372; 192].

De altfel, relatia spatiu redactional - spatiu publicitar in magazinele destinate publicului feminin este uluitoare. GJamour(aprilie 1990): 339 de pagini, din care 63 de pagini non-publicitate, Vogue (mai J 990): 319 de pagini, din care 38 de pagini non-publicitare. Redbock (aprilie J 990): 173 de pagini, din care 44 de pagini non-publicitate.

Specializarea magazinelor in Europa.

"in general, msgszinele sunt definite ea tiind consumer (magazines), oterind intormsd, de timp liber sf smezernent, ssu bussiness and professional (magazines) oierind intormstii relevente peturu domeniul de sctivitste a/ publicu/uJ. Apar .~i specialist titles". [Brian Braithwaite, J 998; 97].

45

In Marea Britanie apar peste 2400 de consumer magazines. 3000 de magazine specializatesi ziare profesionalesi de afaceri. In restul Europei apar peste 9300 de consumer magazines si 22.000 de professional trade titles [=titl uri profesional e (specializate) ~i de comert], "Megezinu! reprezinti a industria cere isi afJi nise de public: femei, sutomobilisti, piTinfi, gridinaTi, tinere; pensioned, magazine 'conscrste computerelor, termieritor, jueiitanJoI de golf, agenpiJor de turism, forografilor etc. Remercabil este fenomenui subspecislizeri: magazine/oT consscrste temeilor". [B rian B rai thw aite, 1998; 97-98).

Un aIt fenomen remarcabil in Europa este circulatia transnationala a unor titluri. Astfel, Marea Britanie (si nu numai) "este invadata" de 0 serie de titluri nord-americane ~i germane, precum Vogue, Good Housekeeping, Home and Osrdea, Cosmopolitsn, Country Living, Bride, Harper and Queen, respectiv germane: Prisms, Bella, Take a Break (1,5 milioane de exemplare tiraj) , That's Life.

Pentru celelalte tari europene dezvoltate, situatia statistics este urmatoarea: Franta: 2.000 consumer magazines si 1200 professional! bussiness; Danernarca: 600, respectiv 50; Germania: 1800, respectiv 3700; Italia: 1218, respecti v 91 19; EI vetia: 867, respecti v 990; 0 landa: 1200, respectiv 4.000; Spania: 155, respectiv 150.

Iar retetele publicitare in procente ale magazinelor europene prin raport eu eelelalte media sunt impresionante. Austria, 16%; Belgia, 27%; Danernarca, 15%; Franta 27%; Gerrnania, 21 %; Grecia, 17%; Italia, 19%; Olanda, 22%; Norvegia, 18%; Marea Britanie, 17%.

Sub presiunea cornercializarii (transforrnarea produsului media intr-un bun de con sum menit sa realizeze profit), si sub presiunea irnpunerii televiziunii drept medium atotstapanitor, apare - in plus - un nou fenornen, cunoscut sub numele tabloidizarea televiziunii: tabloid style tv program (amer: stil tabloid in programarea de televiziune),

6' Termenul s-a impus prin analogie cu (ziarele) tabloid(e), desemnand programul/formatul prin care senzationalul crud/explicit este firul conducator in combinarea stirilor si a reportajelor. Fiira sa foloseasca acest term en , Pierre Bourdieu [1998; 58-59] trage un semnal de alarrna, in buna masura indreptatit. "Impinse de concurenta pentru csstigeree lin or portiuni cat mal mad ale pietei, televiziunile recutg din ce in ce mai mssiv ls vechiie tracuri ale zierelor de senzstie [tabloidelor], scorddnd un spstiu privi/egiat, ciind nu de-a dreptul exclusiv, tsptetor diverse $i stink» sportive. A deveait aproape un obicei, ea orice S-8r intfimpla in Iume, deschiderea jumslului

46

televizst sii fie consscrst rezultstelor dill csmpionstul tiencez de totba). (. . .) Acessrs vsnstosre ell orice pre, a senzetionslului, deci a reusitei comercisle, mal poste. de ssetnenes, sii conducii $1 Is selectsres unortspte diverse care (. .. )pot siI suscite un imens interes prin iJatarea pu/siuw/oi' III pesiunilor ceior mal elemeatsre (. .. ), $1 chier snumite forme de mobilizsre pur sent/mentalii $1 carltabi/if (. . .), fasa agreslve ,}'i invecinete cu Iinssju! simbolic" <: )

Revenind rnsa ~ inca 0 data - la desfasurarea cronologica a faptelor, va trebui sa acordam locul cuvenit aparitiei celei mai importante institutii de presa din perspectiva evolutiei generale a media: agentia de presii.

Agentia de Presa Istoric,

Creatorul agentiei de presa este francezul Charles Havas care, in anul 1832. a infiintat un Birou de Stiri.Tnceputurile au fost timide, serviciile biroului de presa nefiind cautate de ziare, ci de abonatii particulari: diplornati, oameni de afaceri, negustori.

Pentru inceput, inform area se situeaza deci, in cadrele (mai) stramte ale utilitarismului.

In ciuda inceputurilor sale timide, Biroul de Stiri va avea 0 cariera stralucitoare, di~tigandu-~i treptat 0 pozitie privilegiata printre celelalte media. Havas isi plasase corespondentii in cateva capitale europene; acestia i~i expediau depesele prin curieri speciali sau prin posta. La inceput, informatiile circulau cu postalionul, apoi prin porumbei calatori, prin telegraf (1837), si prin cablul submarin Londra-Paris. Istoria Europei se involbura si se complica tot rnai mult (revolutiile burgheze de la ! 830 ~i 1848, procesul cristalizarii natiunilor), ceea ce conduce la 0 crestere spectaculoasa a interesului unui public tot mai larg pentru actualitate. Drumul inforrnsrii era larg deschis, iar Charles Havas - care a asezat activitatea sa si a colaboratorilor sai sub deviza "A ~tj repede a ~ti bine" - a intuit cu sagacitate toate fatetele acestei evolutii.

In anul ] 835, Biroul de Stiri modest devine Agentia Havas, eli 0 activitate mult mai i'ntinsa: reteaua corespondentilor se mareste, Datorita lor, informatiile intre Paris, Londra, Bruxelles, Rorna, Viena si orasele germane se inmultesc, Aria de colectare a informatiilor si de distribuire a stirilor se mareste, iar ziarele, pana atunci reticente, devin interesate de stirile "calde" nurneroase si diverse furnizate de agentie. Totodatii, Havas organizeaza un serviciu de traducere rapida a ziarelor straine, Astfel, alaturi de textele de opinie si de foiletoane, incep sa-si fad loc in coloanele ziarelor stiri locale

47

si internationale, domeniile privilegiate fiind politica si activitatea financiarbancara,

De notat di din punct de vedere financiar, ziarele pierd competitia cu agentia, inca din acesti ani. Problema cea mai dificila nu era impanzirea centrelor de interes cu corespondenti, cat posi bilitatea de a su porta cheltuielile cerute de montarea si exploatarea liniilor telegrafice. in aceasta perioada, totodata, guvernele intuiesc serviciile enorme pe care presa Ie poate aduce In ambele sensuri: informarea lor prornpta cu ce se intarnpla III Iume prin intermediul agentiei (canalele diplomatice de comunicare nu erau fodi arat de rapide), si influentarea publicurilor prin intermediul presei. in acest tel, Agentia Havas si-a putut depasi eventuala concurenta a ziarelor de mare tiraj in monopolizarea liniilor telegrafice, cu ajutorul subsidiilor consistente primite din partea guvernului francez. Si tot din aceasta perioada a Inceputurilor pana azi, agentia de press (media in general) sprijinite financiar de oficialitati, nu au iesit din conul suspiciunilor Cll privire la independenta lor politica,

In anu11848, germanul Bernard Wolff care lucrase la Agentia Havas, pune bazele Agentiei Wolff. In calitate de director al ziarului berlinez National Zeitung, el propune altor ziare, precum si unor Intreprinderi cornerciale sa le furnizeze stiri contra cost. Mai intai, stiri referitoare la cursul bursei, iar din 1855, stiri din toate domeniile. Initiativa lui Bernard Wolff s-a bucurat de succes si astfel, aproape concomitent, apare a doua agentie de presa europeans.

Pe de alta parte, In prima parte a secolului, ziarele britanice i~i culegeau informatiile din ~adi prin intermediul corespondentilor din orasele principale: stirile de pe continent erau aduse de rnarinari.

Telegraful, cablul submarin pe sub Canalul Manecii, apoi cabin! s u batlantic montatin anul 1866, i ar mai tarziu telescriptorul au acce lerat enorm circulatia stirilor. In aceeasi perioada, Julius Reuter, (pe numele lui adevarat Isaac Beer Josaphat) care Iucrase Si ella Havas, deschide la Royal Exchange din Londra, un birou de inforrnatii cornerciale, cointeresand ~i ziarele din capitala. In anul 1858, majoritatea ziarelor Iondoneze erau abonate la Servieiul Reuter.

In acest punet, istoria ne obliga sa stabilim 0 serie de conexiuni, Dad in ceea ee priveste continutul, inceputurile presei 5e caracterizeaza printr-o irnbinare a Iiteraturii cu jurnalismuI, de notat di inceputurile agentiei de presa sunt ingemanate Cll Inceputurile anuntului publicitar (al publicitatii).

48

"Incepsod cu anal l830, scti vitates presei se structureazii cs intreprindere comercialif, sprospe concomitent, in Franta, Anglia $i SUA. (, . .) Din aces! moment; mecsnismul publicitiftii este un element esential In Iunctionsren !).j suprsvietuire« preset". [Armand Mattelart, 1994; 231].

Aceasta stare de lucruri explica in modul eel mai direct, de ce la inceputuri, atat Havas, cat si Wolff si Reuter all drept abonati oameni de afaceri, In perioada 1830-1850, ziarul Times care se tiparea deja tn 16 foi, continea suplimente de pubJ icitate. In Franta se imp line un nou tip de anunt "omnibus"; eu pret redus, dupa model englez, Este inceputul a ceea ee vorn cunoaste sub numele de midi publicitate, Modelul englez va traversa oeeanuJ. De pilda, Pennsyivsnie Gazelle va avea 10 coloane eu publicitate din 16.

Esential este insa urrnatorul fenomen: asa cum pe de 0 parte, treptat, literatura se desparte de jurnalism, opinia de informare, eoueomitent, agenria de presti se va desparti de agentia de publicitate. Comune Ie vor fi - sa le numirn asa - tintele primare: suportul de difuzare, adica ziarele si, eu timpul, posturile de radio si de televiziune,

Deceniul 1850-1860 este rnarcat, asadar, de aparitia primelor agentii de presa ellfopene. Doua dintre ele vor deveni agenfii mondiale. Dar importanta pentru aceasta perioada de pionierat, este achizitionarea unui alt principiu fundamental: impartindu-si de comun acord zonele de eolectare a informatiei, "alianta" celor trei agentii conduce practic In. aeoperirea jumalistica complete a Europei Occidentale $1 Centrale. Agentia Reuter avea sa faci'i. 0 cariera mondiala si datorita adoptarii celeilalte rnodalitati posibile de organizare profesionala si flnanciara: asocierea ziarelor in toate momentele activitatii, de la colectarea informatiilor de care beneficiaza apoi ell priori tate, pana la suportarea in comun a cheltuielilor,

Asadar, 0 organizare a presei care nu depinde in nici lin fel de guvem eu care JnSa, prin intermediul legislatiei si a codurilor deontologice, I$i va stabili treptat modalitatea de comunieare si de convietuire,

Pariul independentei presei rata de autoritatea de stat este ca~tigat aproape concomitent in Marea Britanie si in SUA. A iei, ziarele sunt acelea care prin asociere, au creat agentii de pr~sa. In anul 1848, sapte ziare din New York all format New York Associated Press, incercand sa-si vanda informatiile in tara.

Modelul a fost urrnat sl in alte regiuni ale SUA, luand astfel nastere 0 serie de agentii locale: Western Associated Press, Southern Associated Press, New England Associated Press. Peste numai doi ani, in 1850, 750 de ziare americane se grupeaza in astfel de agentii, Care, la randul lor, se

49

asociaza intre ele. Acordurile sunt insa precare, si in 1855, Western Associated Press devine independenta, incheind acorduri cu Agentla Wolff. In anul [892, Western AP. Organizeaza 0 societate noua, care va deveni faimoasa: Associated Press. Associated Press detine monopolul stirilor europene datorita acordului ell Reuter (care la randul ei avea contracte cu Havas si Wolf 0, numarul abonatilor ei ridicandu-se la la 700. Associated Press devine astfel, la inceputul acestui secol, prima agentie nationals nord- americana, cu foarte putine birouri in strainatate.

Principiile profesionale fundarnentale aveau sa fie exprimate pregnant in epoca de Lawrence Gohright, jurnalistul care a urrnarit pe teren desfasurarea Razboi ului Ci v il ~i asasinarea presedintelui Lincoln.

"Sarcina mea este sa comunic fapteie, nota el, Consemnele rnele numi permit sa formulez vreun comentariu asupra faptelor. Depesele mele sunt expediateziarelor, indiferent de orienta rea lor politica. lata de ceo rna Jimitez la ceea ce consider stire verificata ~i Incerc sa spun adevarul ~i sa raman impartial". [Cf. David W. Talbot, 1986; 1··1].

In anul 1907 avea sa apara 0 alta agentie importanta care va deveni $1 eo. celebra: United Press Association, fondata de E. W. Scripps. Prin fuziunea in 1958 ClI International News Service, care fusese creata in anul 1909, ia nastere United Press International (UPI). De la bun inceput si pana azi. Associated Press ~i United Press International se vor afla lntr-o concurents acerb a din care a dona, In ciuda a nurneroase inovatii si diversificari all' serviciilor, va ramane pe locul al doilea. United Press Association va opta din primii ani de existents pentru statutul de agentie de presa internationala. sernnand un contract ell Exchange Telegraph din Londra, vanzandu-si stirile agentiei japoneze Dempo In anul 1909, pentru ca din anui 1915 sa-si extind; activitatea in America Latina.

A doua jumatate a secolului al XfXvlea (incepand cu anul 1866), mai este marcata de un fenornen extrem de important: aparftia agentiilor nationale de presa care i~i Iimiteaza activitatile de colectare si distribuire a stirilor la nivel national. In acesti ani apar agentil nationale in tiirile scandinave, care vor avea legaturi foarte stranse eLi Reuter. In Marea Britanie apar pe Hioga Reuter, Press Association, iar In anul 1872, Exchange Telegraph, specializata in colectarea stirilor.

Intre anii 1881 ~ 1893 apar agentii nationale in Romania. 1889: Agence Telegraphique de Roumanie - Rouamgence). Pentru ca primele decenii ale secolului a1 XX~lea sa marcheze aparitia mai multor agentii in Romania:

Margulies-1902·1905; Damian - 1918; Agence Telegraphique Roumaine

50

- 1921; Expres- Radio - 1923; Rompres- 1928; Interbalcan Press - 1937; Serviciul Gazetelor - 1937; Oriente -1935; ATE - 1937; ARIP - 1945; AS - 1947. Tot In perioada 1881-1893, apar agentii In Ungaria, Finlanda, Elvetia, precum si In Oceania, Noua Zeelanda, Japonia si India. Pe SCUtt, pana la primul razboi mondial, aproape in fiecare tara apar agentii nationale.

Aceste sumare repere istorice ne conduc catre constatarea di media au devenit deja un fen omen mondial (unii cercetatori considera ca acest fenomen este prima manifestare a glebalizarii); retelele agentiilor asigura de acum, circulatia transnationala a informatiei.

Limitandu-ne la relatiile dintre agentiile de press, mai trebuie sa constatam di acestea sunt de doua feluri: de colaborare intre primele agentii europene, iar apoi, pe masura ce apar in scena si agentiile americane, de concurenta, atat pentru castigarea pietelor nationale, cat si pentru prioritatea pe pietele din afara granitelor tarilor lor.

Agenpa Reuter si-a castiga; de la bun inceput un loc privilegiat in contractele ell agentiile arnericane. In SUA, evolutia relatiilor catre concurenta acerba a fast mai rapida si mai directa.

Aparitia agentiilor na tionale a rid kat 0 serie de probleme noi, persistente 10 buna masura si in perioada contcrnporana, Acestea si-au asi gurat monopolul stirilor interne, limitand accesul agentiilor straine. All aparut astfel, foarte net, probleme legate de obstacolele politice si economice in cuiegerea si distribuirea informatiilor, Obstacole care, din cealalta perspectiva, s-au concretizat intr-o slaba difuzare a stirilor interne III strainatate,. (si) datorita incertitudinii de principiu in legatura cu obiectivitateaneutralitatea inforrnarii, integralitatea, promptitudinea, universalitatea, acuratetea - adica In legatura cu calitatile profesionale ale informarii,

In fine ca un corolar al existentei imperiilor coloniale francez si britanic, cele doua agentii, Havas si Reuter vor fi primele agentit mondiale, printre altele, ~i datorita necesitatii stabilirii canalelor de cornunicare intre colonii ~i metropo!e. Mentinerea imperiilor era to stransa legatura cu posibilitatea unei cornunicari eficiente,

10 acest context, H. G. Wells nota: "CRUZR declinului $} a des-tram/ili} Imperiutui Roman coasts Fn Isptu! ca nu exlstsu zisre. Pentiu ea 1711 esistsu, nu era aiel 0 cele pria care sii se stie ce se petrece Is centru". [Cf. William A. Hatchen, 1983; 78].

Altfel spus, ideea di este puternic acela care este informal, se contureaza In aceasta perioada, Pe masura ce SUA vor avea lin rol tot mai rnarcant in politica mondiala, ceie doua agentii de peste ocean, Associated Press si

51

United Press International vor deveni la randul lor, agentii mondtale. incepand cu perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Acelasi trasei. jalonat de evolutia politica 11 va parcurge dupa anul 1945, agentia sovietic; TASS (Telegrafnoice Agentstvo Sovietskovo Seiuza),

"1I1tT-un mod general, msrile puteri sunt manJe puteri ale intormsn:

Totusi, sstizi, influenta Fmmei si Angliei 111 acest sistem este dstorste ms: degraM trecutalui lor imperial decal prezentului lor geopolitic". [Williar-

A. Hatchen, 1983; 15].

Primul razboi mondial avea sa produca mutatii semnificative in activitatea agentiei de presa, Agentia Wolff se desparte de celelalte agcntii europene ceea ce a condus Ia cautarea altor modalitsti de culegere si distribuire .~ informatiilor din siin spatiul german. Impedimentul granitelor inchise este atenuat de a paritia in anul 1915, a telegrafiei Hid fir. 0 a doua con sec int! care avea sa fie repede adoptata de Agentia Tass, 0 reprezinta crearea unu: nou tip de agentie: agentia oficiala de stiri,

o a treia directie de evol utie a agen tiilor in aceasta perioada, 0 reprezint; si aparitia alter agentii nationals in tari cum sunt Belgia, Australia, China. Iran, Olanda. In fine, alaturi de cele doua agentii europene (excluzanc Agentia Wolff care fusese eliminate), are loc ascensiunea Agentiei Tass care sub acest nume va continua activitatea Agentiei Rosikjoieie Agenturo. care fusese creata in anul 1918.

Provocarile tehnologice.

Dezvoltarea agentiei de presa nu poate f despartita de aparitia s: dezvoltarea celorlalte media. Mai intai, posibilitatea cresterii tirajelor ziarelor (evolutia tehnologiei tiparirii - rotativa, linotipul, apoi offsetul, pana la ziaru: electronic in zilele noastre, dezvol tarea canti tati v a si calitati v a a transporturilor) au permis sporirea volumului de Iucru al agentiei, Aparitia $1 dezvoltarea radioului si ale televiziunii au impus agentiilor pe de 0 parte. revizuirea modalitatilor de redactare si diversificarea modalitatilor de expnmare.

Astfel, agentiile si-au creat servicii foto, impunand un nou tip de jurnalist: fotoreporterul. AP, UPI si Reuter dispun acum de cele rna: performante servicii foto.

In fine, dezvoltarea televiziunii prin cahill, a COMSAT -ului, a Televiziunii Inaita Definitie au condus la scaderea costurilor transportari: inforrnatiei pe distante mari, la 0 crestere a numarului cuvintelor transmise $1 la aparitia unor agentii de televiziune, Cele mai importante prin volumul

52

de lucru sunt: Visnews la eare contribuie Reuter si BBC- 75% si, ell 25%, televiziunile din Australia, Canada si Noua Zeelanda (170 de companii de televiziune abonate) si WTN, fost UPIN, formats din unirea dintre UPI CLl Britain's Independent News Organization. (WTN= Worlwide TV News).

Trebuie notat ca. agentia traditionala este in tot mai mare masura cornpletata (sau concurata, depinde din ce perspective privim) de retelele de televiziune. Avem in vedere satelitii internationali CNN si Super Chanel, Au aparut de asemenea, televiziuni zonale: European Broadcasting Union, Intervision etc. Lor li se adauga televiziunile specializate tip MTV (Musical Television), Eurosport etc. Suntem inclinati sa considerarn ins~t; d\ asistam la lin nou proces de adaptare la progresele tehnologice. Altfel SPllS, asistarn la 0 noua adaptare a jurnalismului.

Asa cum am subliniat deja, modalitatile de functionare, incluzand aicisi modalitatile de exprimare, au fost "obligate" sa evolueze, odata cu aparitia si dezvoltarea noilor mijloace de difuzare, Mai inHii radioul, avea sa irnpuna -asa cum vom vedea - numeroase adaptari ale exprirnarii jurnalistice specifice presei tiparite.

Radio. Istorie,

"Rsdioul a pornit de /a telegl'ati'a !llrii fir (TFF) si a a,/UIJS ulterior sa transl17ita voces umana - a de venit doer intr-o a treie erapa 0 metoda de comunicsre cu un auditoriu nedetini t. " [Jean - Noel J eannency, 1997; 151].

In anul 1864, Clark Maxwell realizeaza "0 teorie generala ~7 undelor electromsgnetice $i a undelor taminoese'; in an ul 1887, Heinrich Hertz descopera undele hertziene; in anul 1890, Edmond Brauly pune Ia PUIlCt radioconductorul, iar in anul 1894 este realizata prima antena. Tot in anul ] 894, Marconi reuseste la Bologna pentru prima oara, sa comunice la distanta (mai intaj Ja 400 de metri, apoi la 2000 de metri) in alfabetul morse. Tot Marconi realizeaza in anul 1899 prima legatura peste Canalul Manecii, iar In 1901 realizeaza prima Iegatura hertziana transatlantica. Posibilitatea transmiterii vocii umane prin undele hertziene devine realitate datorita arnericanului Lee De Forest. El va reusi transmiterea la 20 de kilometri a recitalului lui Caruso de la Metropolitan Opera din New York.

Radio- medium de comunicare catre un public se constituie in juru] anilor '20 ai secolului al xx-iea, [Cf. Jean-Noel. Jeannency, 1997; 151~ 154].

In perioada interbelica apar - ca si in cazul agentiilor de presa * cele doua modele de functionare (implicarea statului vs. neimplicarea lui) care,

53

III esenta, se rnentin siin prezent, SUA sunt si in aceasta privinta eel mai avansat stat.

"in anal 1922 exista 200 de ststii [care emit programe catre un publ ic 1; fn 1925- 578 de statii. isr fn 1938, 650. in sjunu! [celui de-al doilea] siisboi mondisl, 7 smericsni din 10 ascilita regulat radio care fncepe de scum Insinte sa Ie msrcheze via,w cotidisnii. (. .. ) in 1921 exista in America 50. 000 de receptosre, in 1925 existff 4 milioane, in 1927, 5 milioane; in 1931, 31 de miliosne. inceputurile scestei evolutii sunt tsvorizste de lin regim de absoluta libertste" [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 154-155J.

III anul 1927, prin Radio Act [Lege a Radioului] este infiintata Federal Radio Commission. "Compass din 5 membri numiti de presedinte, comisis este fnsarciJwtiJ sa supruvegbeze puteres emitstoerelor $i sir distribuie Iicenteie, controlsnd morslitatee comeitului care or putee sa fie mcut." [J eanNoel Jeannenc y, 1997; 155].

Astfel, calea publicitatii (si) prin intermediul radioului este deschisa, Pana in anul 1934 apar si primele retele: AT&1; NBC(cu circa 100 de statii), CBS (1927), Mutue! Broadcasting System (1934). Tot in anul 1934 este infiintata Pederal Communicstion Commission (FCC). In anul 1939, Ia New Jersey apare primul radio in FM., iar in anu11943, AT&Tdevine ABC De notat de asemenea, ca in perioada 1933-1945, presedintele Franklin D. Roosvelt foloseste radioul pentru a se adresa natiunii. Astfel, radioul devine si un canal de transmitere a propagandei.

Anii '80 vor maroa si aparitia AM - stereo. Acesta este succint eel dintai model juridic-profesional de functionare a radioului.

Celalalt model apartine Gerrnaniei si Marii Britanii (curand dupa ele, si al Italiei), In esenta, tn virtutea acestui model, statui detine controlul acordarii licentei (dreptului de eruisie). In Marea Britanie, incepand ell anul 1922, datorita Ministrului Postelor de atunci, Neville Chamberlain, statiile private existente sunt obligate sa se uneasca, Asa se naste British Broedcssting Company (BBC) - IaInceput 0 proprietate cooperatista destul de asemanatoare in privinta prinicpiului de organizare eu aceea a Agentiei Reuter, dar din anul 1927 postul devine British Broadcasting Corporstion (tot BBC), pe care statu], rascumparand actiunile, 0 transforms in post public. De altfel, BBC este un reper cat se poate de important pentru filozofia/ principiilel strategia/politica editoriala a unui post public (public service broadcasting) .

Primal manager al BBC - John Reith - a pomit de la premisa fundamentals ca publicului trebuie sa i se of ere ce este mai bun din toate.

54

In viziunea lui Andrew Crissel [1998; 116], punerea in practica a principiulu i lui John Reith s-a putut real iza de la inceputurile B Be (1927) - si In prezent - datorita lndeplinirii a patru conditii:

" J) DBC nu a existst numsi cs sa faciE bani. Nil depinde de profit;

2) Scopul sau este sa servesscs pe oricine din comunitatc;

3) A mentimit un control unic [asupra propriei activitati], ceca ce I-a fiiellt sii reziste presiunilor politice $i comer dale;

4) Respectii stsndarde inalte urmsrind sii otero ce este msi bun din toste" Prin cornparatie cu SUA, unde • deja - publicitatea contribuia decisiv la mediocritatea programelor, in Marea Britanie, in raportul Comisiei Sykes- 1935 - se considers di menirea radioului "nu este de ada publicului cees ce doreste, ci cees ce fj este necesar' [Apud Jean-Noel Jeannency, 1997; 158].

Inceputurile Radiodifuziunii in Romania.

"Desi tnceputurile rsdiotonice sub forma de rediotelegrstie :"i rsdioteietonie pot tiplssste pentru Romania ill 8nu11908, si eJe vor primi un putemic impuls In snii primului riizboi mondisl (. . .), totusi, adeviin1la trecere /a rsdiotonie, din punct de vedere tehnic, se rea/izeaza la no; sbis in 1925, isrdin punct de vedere instiuuions! sbis in 1928, csnd apareSocietatea de Difuziune RadioJonicii, cere va reslizs prima emisiune oticisls ls data de 1 noiembrie scelss: an." [Eugen Denize, Vol. 1, Partea I, 1998; 10].

In asteptarea unei legi care sa reglementeze functionarea SOcietafii ... , "comitetui de directie' a aprobat 0 serie de reglementari interioare: la 26 aprilie 1932, Regu/amentul Bibliotecii alcatuita dintr-o sectiune literara $i 0 alta muzicala, "care va deveni cu timpul, 0 adevliratii Ionotecs de sui" si Regu/amentu/ programu/ui vorbit. Si mai important este Reguismentu! pentru Orgenizsre« $1 Functionsres Societitii de Diiuziune Redioteietonics din Romania, aprobat de comitetu I de directie la 30 septembrie 1932.; regulament ce va fi completat la 28 august 1935, si apoi in an ul 1937, in urma "unei noi Iegi de orgsnizsre $1 tunctionsre a rsdiodituziunii, apiirutii hi d~7M de 4 aprilie 1936" [Eugen Denize, Vol. 1, Parte a 1,1998; 68].

Articolul I. al legii statueaza monopolul statului asupra radioului:

"Dituziunes de orice te! prin mijlocire» undeior eiectrice <7 graiului. muzicii $1 imaginilor si distribuires lor prin fir sou fad fir, constituie un serviciu public monopolizst a/ ststulei cu seop cultural. educetiv, intormstiv si distmcti v;" [Eugen Den ize, Vol. I, Partea I, I 998; 69].

Radioul depinde de MinisteruI de Interne si se va nurni prin lege, Societatea Romana de Radiodifuziune.

55

Capitolul al II -lea al legi i - Organizarea si tunctionsres SocieliitJi Romsoe de Rediodiiuziune - indica urmatoarele: capitalul privat nu va putea depas: 40% ; Consiliul de Adrninistratie este cornpus din 9 membri din care 4 vor fi alesi de actionarii particulari, iar ceilalti 5, prin decret regal, pe baza recomandarii Ministerului de Interne.

Articolul 3 prevede: "Sunt interzise emisiunile ell csrscter polemic, de propilgandfi politici" "in concluzie: controlul ststului, msi bine zis, al regelui Carol ,11 ll-iea esuprs Societati: era sproape deplin." [Engen Denize, VoL I. Partea I, 1998; 70].

Hira indoiala, una din ernisiunile/rubricile cele mal importante tn epoca a fost Uaiversitstee Radio sustinuta de personalitatile marcante ale epoeii:

Nicolae Iorga, P.P. Panaitescu, c.c. Giurescu, Radu Vulpe, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea, Constantin Radulescu - Motru, Mireea Eliade, Constantin Noica, Engen Lovinescu, Tudor Arghezi etc. etc. [Eugen Denize, Vol. 1, Partea I, 1998; 102l

In fine, acti v itatea strict j urnal i stica. Punctul de pornire ar fi interven tii Ie pertinente ale lui Gh. D. Mugur, subdirector general al Societatii, Acesta constata acoperirea j urn al istidi. deficitara: "Intormem tara despre Bucuresti, dsr nu intormsm Bucurestii despre tara." In plus, "$fhile emise sun! numni in /egiitllrii cu politice" ·'in conceptis lui Gh. D. Mugur; Radio Iumalul trebuis sa fie slciuuit din trei parti pnncipsle: stili, reportsje $f interviuri, intre care sa ex iste 0 strfinsif legaturii organicii pentru aleatllken unu/ansamb/u coerent si in tresan ( penttu loti sscultstorii"

Pentru Gh. D. Mugur, stirile ar trebui sa fie din urmatoarele domenii: politica, econornie (agricultura, industrie, cornert), financiar, stiintific, artistic, cultural (Iiteratura, rnuzica, teatru, arte plastice), carti, reviste, recenzii, conferinte literare, propaganda pentru cultura populara, festivitati, expozitii, viata religioasa, informatii sanitare

"Reportsjele trebuiau facute imedist duplf desissureree celor mal importsnte evenimente politice .. culturslc, economice, judiciere, educative si de interes nstons! fn general. Unele dintre ele trebuieu trsnsmise teietonic, de ill fatll Iocului" "Interviurile trebuiau luste de cstre reported prega!ifi special In scest sens. Eie trebuiau legate, de asemenea. de cete mai importsnte evenimente si curente de idei ale vremii"

In fine, toate acestea trebuiau exprimate "Ill stil radiofonic, cees ce fnseamnfi frazfi scurt/i, lapidara, cotorsu, ell vocabuJar ingrijit, far snumite stiri VOT 17 dituzste In msi multe limbi. Trebuie Slr fie Iolosit si ia 110i microfonul dillitor, pentru a realize trsnsmiteres in direct a unorevenimente

56

importsnte din taste domeniile de interes public. Pentru stirile din rarii, Societatea trebuis ail aibil fn Iiecsre centru judetesn lin corespondent radiotonie" [Eugen Denize, Vol. 1, Partea I, 1998; 106-197].

A vantul post belie al radloului,

Una din evidentele istoriei media electronice (radios! televiziune), apoi a media digitale (PC, Internet), este decalajul accentuat in favoarea SUA prin raport eu Europa Occidentala,

"/n 1942, tuncaoneezitn Statele Unite 50 de st8{ii fn PM J~1T In 1948, 500. America este ell 10 eni insintes Europei. DuplE 0 In ventie a sociefif.lii germane A BC, tot in America se dez voltif. Incepend din 1948, msgnetotonul" In plus - in 1950, in SUA, sunt 92 de milioane de receptoare si 3000 de statii comerciale. (Jean-Noel J eannency, 1997; 258].

Numai ca, tot in anii '50, televiziunea incepe sa se irnpuna In SUA (tot ell circa un deceniu inaintea Europei), Incat retelele americane ernblematice ABC, CBS, NEese retrag treptat din radio, preferand televiziunea, Avand probabil in vedere Iii aceste date concrete, Marshall McLuhan [J 970; 326] considers ca televiziunea a transformat radioul dintr-un medium de divertisment, intr-un fel de "sistem nervos de intormare. "

o inventie tehnica epocala realizata la inceputul anilor '60 - tranzistorul - va provoca 0 adevarata revolutie media. Datorita miniaturizarii, radioul devine repede un medium de ambianta, practic universal III lumea dezvoltata. Pornind de la acest fapt tehnologic, evolutia ulterioars avea sa aduca unele nuantari Ia judecata form ulata de Marshall McLuhan. Incepaod CLl anii '70, In SUA, radioul (alaturi de magazin) "ilustreszii eel mai bine specislizstes si segmentsree media."

In anul 1999, emit 12.000 de posturi, opereaza 33 de retele nationale, ceea ce conduce la diversificarea formatelor III radio. Doar Nstiotisl Public Radio care apare ill anul 1970, ajungand in anii '90 la un rating cifrat 1a J 6 milioane de ascultatori si Americsn Public Radio (inflintat in anul 1982)din 1994 - numindu-se Public Radio Intemetionsl - avand 530 de posturi afiliate dolman surse pentru informarea aprofundata (in-depth news) in radio [Kathleen Hall Jamieson et ai, 1997; 30-33].

o contributie importanta la diversificarea/specializarea radioului In SeA a avut-o, tncepand cu anul 1981, dereglementarea radioului statuata de Federal Communication Commission, prevedere conform careia posturile de radio nu mai sum obligate sa difuzeze intr-un anumit procent stiri + Public Afairs. Dar - III principal - se renunta Ia regula conform careia publicitatea nu trebuia sa depaseasca 18 minute pe ora.

57

In aceeasi perioada, Europa Occidentals era prinsa in dilema/confruntarea dintre pozitia (cvasi-) monopolists a postului public si aparitia posturilor cornerciale. In Marea Britanie, de-abia in anul 1972 este creata Independent Broadcasting Authority - fiind permisa infiintarea posturilor comerciale locale. In Franta (anii '80) Radio France (post public) detine 47 de posturi locale publice, In modelul francez, centralizarea si diversitatea coexista intro reteta suficient de originals.

Adevarata "revolutie", adevaratul impact nu numai asupra celorlalte media, ci, asupra vietii sociale nastionale $i,ln utirnele 3-4 decenii globale, avea sa-l realizeze televiziunea,

Televiziunea (gr. te/If - departe: lat. videre - a vedea).

Anii '30 ai secolului al XX-lea rnarcheaza inceputurile televiziunii in Marea Britanie, SUA, Franta si Germania. Statutul financiar $i relatiile cu puterile statului urmeaza 0 traiectorie identica eu a radioului,

"BBC /;;mseazii emisiurupublice la 2 noiembrie 1936 din studiourile din AlexsnderPslsce din Londrs. (. . .)/n J939.1o..000dereceptoarefuncponeazfi in regiunes Iondonezs, studiourile trsnsmitsnd 24 de ore de program pe sifptiimfinii. Sunt reslizste prime!e reporteje If} exterior. Incoronsre» lui George sl VI-Jea este lilmatfi In direct ,'ii trsnsmiss de tosrte fiiniira televiziune" [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 287].

In SUA, startul a fast ceva mai lent: In anul 1941 functionau numai 5000 de receptoare, In Franta, "BlIrtb&1emy lanseazii primuiprogrsm experimental de 0 orii pe siiptiimfiJ]ii, emis din Pans, In decembrie 1932. (, . .) in Germania. Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 coostituie momentul fondator. (. .. J Jocurile nu sunt tilmste numsi pentru cinemstagrat'(. .. ), ci sunt, de ssemenea. tetevizetc ~i trensmise 1115 sau6 orsse germane spre receptoere instslste in public, care adunii 160.000 de telespectntori" [Jean-Noel Jeanneney, J 997: 287-288].

Adevaratul avant a1 televiziunii avea sa se petreadi dupa al doilea razboi mondial, In principal in SUA si In Marea Britanie si - cu 0 oarecare lentoare. comparativ Cll aces tea ··in celelalte tad dezvoltate. Televizi linea a fost marcata - ca si in situatia radioului ~ de relatia dintre acest mediumsi puterile statului.

In SUA, Federal Communication Commission - impunfind 525 de liniifavorizeaza cresterea exponentials a numarului receptoarelor, de la 10.000 in anul 1945, 1a 35 de milioane In anul 1961, finantarea - casi pentru radio - fiind asigurata exclusiv din publicitate.

58

In Mama Britanie - cea mai avansata tara europeana In aceasta chestiune - nurnarul reeeptoarelor ajunge Ia aproape 12 rnilioane in anul 1962. [JeanNoel Jeanneney, 1997; 287; 290).

Anii '70 - Inceputurile societatii postindustriale - aduc in prim-planul impunerii televiziunii drept medium dominant in campul jurnalistic, adevarate revolutii tehnologice: satelitii, trecerea la televiziunea digitala.Ja televiziunea prin cablu, care conduc la hegemonia retelelor, Era imaginii este planetara conducand Ia crearea unui sat planetar virtual, poate diferit de acela pe care II anticipa Marshall McLuhan.

Toate aceste date ne deterrnina sa afirmiirn ca, desi pare atat de simplu "sa vorbesti" pe intelesul tuturor, mizele fiind mult mai complexe si mai subtile, lucrurile sunt cat se poate de complexe, desi aparentele care se impun sunt acelea ale unei sirnplitati desavarsite.

***

111 cele ce urmeaza, vorn urmari etapele "construirii" textului de presa,

incepand cu cea rnai midi unitate, cuvantul, si continuand cu cornbinarea cuvintelor in enunturi, a acestora in paragrafe; vorn aborda rnodalitatile de organizare a textului in functie de un unghi si de un plan, precllm si titrarea, ca rezultate immediate ale atitudinii autorului - neutra sau participativa (ironie, umor, atitudine polemica). Rescrierea si revizuirea textului reprezinta operati unile de fini sare a constructiei, inui nte ca ea sa devina un bun public.

Rezumat

Ce este nou? Ce este util? Ce este interesant pentru cititorul meu? Pentru cine scriu? Ca sa spune ce?

lata reflexele profesionale ale jurnalistului, El trebuie sa-si puna intre paranteze simpatiiIe/antipatiile, ideile preconcepute, obisnuintele de gandire, obiceiurile, tabieturile, pentru a se gandi la doua lucruri: la ce se intampla si la cine citeste,

Exprimarea jurnalistica se deosebeste atat de modul de exprimare specific literaturii (fictiuii), cat si de diferitele limbaje de specialitate, imprumutand insa, 0 serie de marci expresive, cand din Iiteratura, cand din limbajele de specialitate.

Exprimare - in acelasi timp - in buna rnasura standardizata, datorita difuzarii in masa, ( si datorita multiplicarii canalelor Itipurilor de institutii de pres a a carer evolutie istoricii am urrnarit-o succint), scriitura de presa irnbratiseaza, in acelasi limp, 0 multitudine de forme si continuturi, atatea cate ii of era realitatea.

59

NOTE

I) in anii '70, rnarcatl de extinderea cvasi-globala a retelelor de televizi numerosi erau aceia care dadeau ca sigma disparitia presei tiparite. Aparent .. era inegala: cste euvinte rnestesugite pot concura imaginile transrnise In direc se spunea atuuci, Televiziunea ofera cea mai spectaculoasa si mai "direc [;,', . i rnec_ experienta vicariala, Participi, stand comod asezat In fotoliul tau de acasa, la 0_ eveniment planetar, [a un rneci, la un ocncert, la 0 dezbatere, la un razboi car, desfasoara departe, la aselenizare.i. ce pot face ziarele cu aerullor batranieios stirile lor deja spuse 10. radio, si dej a vazute 10. telev izor? S i totusi, ziarul a supra VIC" suplinind superficialitatca inerenta a televiziunii. Cauzele inflatiei galopana pot fi explicate onest In 30 de secunde, Ar putea fi insa lamurite intr-o p~ intreaga de ziar sau chiar in mai multe. Se adauga - fapt deloc de negl ijat - avantz receptarii textului tiparit: libertatea de a alege ordinea leeturii, posibilitatea reeiti, prin contrast cu "captivitatea'' telespectatorului sau a radioascultatorr Extinderea cornputerizarii (Internetnl) ~ i valul satelitilor de telecornunicatii reprez

~a mare val tehnologic.icare Ii face pe multi sa creada di PI.e"Satlparj([_ putln In forma ei actuala, va dispfrea. Ziarul electronic a fest un prim sell:" acestei schimbari Ziarele on line, un al doilea. In fata tuturor aces tor provo..; presa tiparit5 s-a adaptat, s-a (re )model at, jndi! mai vechile si mai recentele serrrde alarms par exagerate.

2) De notat cli din perspectiva standardelor profesionale ale jurnahsrnuh, informare, evenimentele plasate In viitor (declaratii, anuntarea unuieveruro-promisiuni1e etc.), se plaseaza In sfera factoidului. Factoidul este faptul nes:'"" chiar inexistent (Inca), relatat ea fiind sigur, Probabilitatea, ipoteza, declan unei actiuni viiroare intra In categori» lactoidului. In textele de informare, form:..... In care apar termeni preeum: probaoi), paste, s-ur putea, dacii, verbele la tirviitor, la modul conditional-optativ, precum si formulan impersonale de tipt, sudo, se spline se credo etc., sunt paraziti ai i nformarii corecte.

3) Yd. Cristian Florin Popescu [2002J,

4) Existaun anumit voyeurism al receptorului, care declanseaza curiozi; esteticii (prin extensie, a lecturii ziarului). Yd. In acest sens, Claude Edmo-Magny [1948; II -43).

5) Pe scurt, gradul de lecture se masoara In raport cu doua variabile: ti~ (numarul exemplarelor tiparitejsi rata viinzarii (numarul exemplarelor yalll! Aeest al doilea nurnar indica destul de vag indi, gradul lecturii. Cati citesc a=-. exmplar? Ce anume citesc din ziar? Dar, mai ales, ce/cat se refine? Celr2 inlelege? Dupii cum se observa, din aceasta succesiune de intrebari lipseste semneaza textul? Inca un semn cii In cea mai mare parte a lui, exceprand segmea editorialisri/comeutatori/cronicari, publicul doreste sa atle in primul rand, ee intiitmpIa, ce se spune, nu cine spune ..

60

2.cuvANTUL.FRAZA.LECTURA.

"Cine au stie sa se opreasc/1, nu stie niciodstii sa scrie'.

JULES RENARD

Un cuvant gresit ales obtine un efect contrar celui scontat, 0 exprimare improprie, vaga, incorecta introduce ambiguitati mereu nedorite in textul jurnalistic. Un cuvant in plus tradeaza 0 atitudine de simpatie sau de antipatie a jurnalistului, un obstacol inutil ~i neonest in drumul realitatii catre cititor. Un cuvant in minus face mesajul incomplet. Ascunderea dupa neologismele de ultima ora, dupa frazele prefabricate ale unui limbaj de specialitate sau ale un lIi comunicat de presa tradeaza insufic ienta e unoastere de catre j urnalist a problemelor/faptului pe care il propune atentiei publicului, Toate acestea sunt cat se poate de vizibile. Si, odata reperate, conduc la Lin singur rezultat: textul/ziarul IlU este citit. Altfel spus, jurnalistul nu este crezut,

Cateva exemple ar putea clarifiea ede enuntate pana acum:

"Vineri, 27.J 1. s.c., ora 1700, lfingii Gara de Nord. Dacia elf nr. 4-B- 5235 are 0 paoli sl; de voie, de nevoie soieru! 0 parcheazif pe trotusr; zanga bodegile galvani,zate ee cu onor ne-su impenzit MiculPsris"

Aiei sunt prea multe cuvinte pentru 0 informatie perfect banala (care deci, nici nu avea de ce sa fie publicata). "De voie, de nevoie' - puteau lipsi. Apoi, de sernnalat, pe de 0 parte, contradictia intre cateva bodegi (dintr-un perimetru restrfins) ell "[toate] bodegile ce cu anal' [de ce cu onor?] ne-su fmpiinzit Micul Psris" (Care ar fi rostul conotatiei Bucuresti-Micul Psris In acest context?)

Un inceput bun este diluat dupa (nurnai) doua enunturi:

"Se numeste Lenute Petre 11. ell sase luni in urmii, si-s pierdut mama 21 , Dupa 0 lunga suferin!a, un cancer nemilos i-a luat-o pe cea mai draga fiin!ii din lume 31. A dimas Gil faliil $i [cu J {rei trsti'

Propozitia nurnarul 3 este inutile. In interiorul ei apare redundanta (nejustificata aiei) "Iungii suferin(ii - cancer nemilos", in plus, cancerul este totdeauna nemilos (=cli$eu). A doua redundanta: "Si-« pierdut (propozitia numarul 2) - "/-a 11I8t-O" (propozitia nurnarul S), A treia redunanta: "mama" (propozitia numarul Z) - "ces mai dragfi liifl(ii din Iume' (propozitia numarul 3). De regula, mama este cea mai dwga fiin~a. Cand nu este asa, situatia iese din obisnuit ~i ar menta sa fad obiectul textului, Altfel spus, aiciintalnim lin alt cliseu, Deci propozitia nurnarul 3 nu aduce nimic nou in text. Nici nu are menirea sa of ere un moment de respiro cititorului, aflat la inceputul

61

Iecturii. Pe scurr, putea lipsi. Chiar trebuia sa lipseasca pentru ca, in plus, introduce si 0 discrepanta in ton: propozitiile 1 si 2 - sec enuntiative: propozitia numarul 3 - ton de necrolog.

Aceeasi inflatie de cuvinte si in frazele urmatoare:

"fncii din primsvsrs lui 1990, de Is primele mesun, a apiimtdiscrepanfa diatre intentiite declsrste si realitate i/. S-a trecut Is siiptiimana ces msi scurtii de Iucru cu putinfi4 acordiindu-se sporuri de concedii si reduceri de duratli de lucru pentru foarte multe categoril protesionsle, fora a exista nici 0 baza reald pentru sporul de productivitste J/, pe csre 0 alare miisurii il aecesitii 21. Pur si simple, S-Q redus Cll circe 20% timpul de lucru, implicit $i productis 31.

1) "Discrepsoti: - cuvant pretentios in acest context;

2) "Cu pUlin#" dupa "siiptiimfina ces mal scurts" este redundant;

3) "Siiptiimfina ceo mal sCll1·tif'~i "redaceri de duratii de lucni' - a doua redundanta in acelasi enunt:

4) "Sporuri de concedil' si "reduced de daralii de Iucn/' spun acelasi

lucru;

5) "Fosrte multe (categorii)'' - exprimare vaga. Cate categorii?

6) "Fiirii a exists" ... pana la sfarsit: cuvinte inutile;

7) "Resis: pe langa "bazif' - cuvant inutil;

8) "Pe csre o stsre miisurii il necesitd', il-Ia ce se refera?

9) In prima propozitie a frazei, predicatul este exprimat printr-un verb slab, datorita formei impersonale ("5-<1 trecut'). Succesiunea gerunziului si a infinitivului reprezinta un alt element al slabiciunii enuntului;

10) "S-a redus' - redundant dupa "sfiptiimfina ces mal scuru" + "reduceri de dllralii de Iucni' + "sporuri de concedii';

II) "Implicit' (cuvant pretentios aici; deci era mai scurt ell doua silabe) si "productid' - cuvinte inutile. Nu aduc nici 0 informatie noua;

12) jn fine, abuzul de substantive si adjective, cuvinte le lungi ("productivitate') - fac ea enuntul sa fie lung, lent, plicticos, pentru c5 cere un efort mai mare dedit necesarul, I)

Regula sistematic ignorata in acest exemple, este aceasta: fiecare propozltie trebuie sa contina 0 informatie.

(Nota. Aplicand criteriile de lectura care se desprind din analizarea aeestor exernple vechi, am putea urmari in ce mi'isura lucrurile s-au remedial - sau uu - In mornentul actual. Yom remarca Tara vreo dificultate, ca citirn inca texte despre fapte cu totul banale, inutile, neimportante; sau di apar Inca, prea multe cuvinte care ar avea menirea sa mascheze putinatatea informatiei).

62

Cum pot fi evitate aceste erori? Raspunsul este inselator de simplu.

Cuvintelor abstracte trebuie sa Ie fie preferate cuvintele simple, cu sensuri concrete. Trebuie alese cuvintele care exprima eel mai er.act ceea ce este de spus. De multe ori, cuvantul eel mai potrivit s-ar pute i sa fie un cuvant banal, plat. Pentru a enunta "Plouff', nu este neaparat ne+oie sa-J aducem in discutie pe Sfantul Ilie. Cuvantul "vael!" denumeste ex, ct: la fel, cuvantul "cepitsls". De exemplu, in primuJ caz, nu a vem neapar at de spus: "Acest unimal bland si atlit de tolositor omolai de secole si secole, este pe cafe de dispsritie In unele regitmiaie tariJ'. Si nici: "Paris, o metropols In adevlfratul In!eles al cuvsntului ... "

Daca jurnalistul are ceva de spus, trebuie sa 0 spuna direct. Impactul va fi cu atat mai mare.

"Limbsjul eel mai sccesibil este ace/a a carei lorma r: mirii eel mai putin pe cititor. in scbimb, continotul II mfrli eel msi mutt. ACI~sta este paredoxul in tormdrii', [J acq ues Deuel, 1987; 83].

Inrrebarea care se poate pune ill acest punct, este ur ,natoarea: de unde di$tiga textul un anumit grad de expresivitate?

Acelasi Jacques Deuel [1987; 82J of era un raspuns posibil, EI distinge intre cuvintele functionale (sau unelte gramaticale), cuvintele de indircatura si cuvintele cheie.

Cuvinte funtionale, cuvinte de indirditura, cuvinte cheie

CuvinteJe functionale (uneltele gramaticale) .unt prepozrtiile, conjunctiile si celelalte parti de vorbire eu rol de conji nctii .. Tot in sfera cuvintelor de Iegatura, avand 0 irnportanta aparte, intra acelea care leaga doua idei. Deci doua paragrafe.

Un alt cercetator, Pascaline Oury [1990; 96] exemplified, aceste categorii de cuvinte, dllpii cum urrneaza:

1) Cuvinte care exprhna adaugirea: pe dessoprs, in plus, afaJii de scessts. de ekminteri, de altiel, si, de ssemenes etc.

2) Cuvinte care exprima rezultatul: sse, esttel, In felul ecests, In scest chip, de scees, penuu scest motiv, deci, sssder; In consecinte, prin urmere. scestes tiind spuse, avand drept rezultat. cs 0 c onsecin {a, 117 mod corespunzdtor etc.

3) Cuvinte care exprima exempJificarea: de exemplu, penuu a ilustra. cum sunt esc.

63

4) Cuvinte care exprlma explicatla: cu alte cuvinte, ettte! spas, de lapt, adicii etc.

5) Cuvinte care exprima concIuzia: pentru a incheia, ill incbeiere, pentru a conchide, perurus sintetizs, pe scurf, In concluzie, una peste alta, pentru a recapitula, deci, sssdsr; prin urmsre etc.

6) Cuvinte care indica timpuk mai fntai, in al doilea rand, Jntre timp, apoi, mai tiirziu, acum, a doua zi, i11 ecest ras{imp, in dmp ce, pe orms, dupa eceee, mai tfirziu, ulterior etc.

7) Cuvinte care exprima comparatiar in scelss! fel, prin comperetie, asemaniftor, ca si cum, sidoms, tot sse, 1a Ie! etc.

8) Cuvinte care exprima contrastul sao alternativa: in scbimb. prin contrast, totusi, eu toste scestes, pe de altil parte, dar, far, tnsfi, ci, invers, dimpotrivii etc.

9) "Cuvinte trambuhna'': fntr-adevib; iatif de ce, ssts nu e lot, stentiet, ei bineetc.

10) Cuvinte care exprima indemnulla reflectie: sa preupunem elf ~ prin care cititorul devine partenerul scriitorului.

Uneori, legatura dintre paragrafe se poate realiza cu ajutorul unui enunt intreg sau chiar al unui paragraf (sucint),

Abraham Moles [1973; 5 30~ 531 J foloseste, Ia randul lui. notiunea cuvinte functionale, care, in viziuneaautorului, se opun cuvintelor pllne, "cuvintel« cu sens deplin: substantive, adjective, verbe, adverbe."

Desi definitiile pe care Ie formuleaza Abraham Moles ne sunt utile, deoarece autorul ne atrage atentia asupra catorva nuante importante, aceste chestiuni trebuie sa fie nuantate,

Cuvant cheie, cuvant unealta, cuvant plin. Capcane, trucuri Cuvintele cheie.

Pe de 0 parte, "puteres lor de evocsre le lacljiteazii tolosires in press: este Yorba, mai ales, de cuvintele cheie ale discursului politic, precum «eporticipare»», «in.tegrare» [~i putern adauga, fara sa epuizam lista: "democratie", "libertatea exprimarf]" etc.].

Pe de alta parte jnsa, "puteres lor de a avea un mare numsr de ssocieri puternice, (. .. J conduce la ambiguitate $i la semniticstie la1sa':

Exemplu: termenul Iibertste apare in discursul politic, social etc. in contextul comunicarii fntr-un stat de drept, dar apare ~i in discursul elementelor teroriste.

64

In plus, afirma Abraham Moles, "constetsm eli Irecvents tolosirii lor este snormel de rldicatif £7(if de local pe care il ocupil in preocupsrile obisnuite [cotidiene] ''.

Cuvinte unealta (sau cuvinte funetionale).

"Sum cuuinte care aparent [subl, n.] nu contin intounstie: srticol, pronume, prepozitie, conjunctie, adverbeJe de stiansre [da, desigur etc], de negare [nu, nicidecum etc], de intrebsre [cand? unde? de cand? etc]". [Abraham Moles, 1973; 530].

In fapt, toate aceste clase de cuvinte au semnificatii care nu pot fi ignorate In redactare,

Incepem cu cea mal putin evidenta situatie: articolul. "0 introducere" [0 z: articol nehotarat] exprima 0 introducere posibilii (== pot exists si elte in troduceri, sltte! concepute etc; prin contrast cu "Introduceres" (::: considerstii singum posibils, ceo mal adecvatii etc).

In continuare, lucrurile devin si mai evidente, si rnai complexe. Exemplu: Coleglll mel! care m-s vizitst ase<1rii, ml-a promis cif mil va sjuts, £1 $1-0 tinut promisiunes. EI inlocuies te gramatical vorbind, substantivul coleguJ.In plan semantic lnsa, inlocuieste toata fraza.

Prepozttale au sens! Vin la Cluj. La indica directia. ViJ1 de la Cluj. Indica directia opusa,

Mil gaJ1desc fa tine. = relatie interpersonala, Vin pe fa 7 SeaT<7 - indica timpul etc.

Conjunctiile, fie ele coordonatoare ($1, dar, sou, deci etc) sau Sll bordonatoare

( ca sa, desi, pentru eli, incat, dacli ere), stabilesc relatlile logice in enunt, In fine, tipurile de adverbe enumerate de Abraham Moles, indica atitudinea vorbitorului, dar joaca si rolul pronumelui (inlocuiesc un enunt intreg).

Exemplu: - Vii maine la ora 7, sss cum mi-si promis? - Nu. [v in maine la ora 7 ... ]

Ca sa nu mai vorbim des pre adverbele de mod care descriu actiunea/ calitatea, avand si virtuti expresive/persuasive etc. [amintim di adverbul mai este numi t in sti I istica, "epitetul verbului'l [In aceste chestiun i pot fi consultati Mioara A vram - 1997; Ion Cotean u, 19911.

In fine, euvantul plio este acela care are sens depJi n: su bstan ti v, verb. adjectiv, adverb [Abraham Moles, 1973; 53 I].

65

Cuvintele de inciirciitura sunt un fel de suport al cuvintelor cheie pe care le completeaza, formand restul enunutului.

Pentru Jacques Deuel rnsa [1987; 82], cuvintele cheie au 0 importanta evidenta,

"Ele trebuie sa aparii in prima psrte a trszei, la inceputul primei propozitii" Cu vintele ~heie sunt esentiale pentru ca de intelegerea lor depinde comprehensiunea enuntului/paragrafului/textului, De aici rezulta d. ele trebuie sa fie clare (iata de ce, dintre doua sau mai multe cuvinte sinonime, este de preferat eel mai scurt si eel mai cunoscut); in plus, ele trebuie sa aiba un tnfeles concret, simplu. Cuvantul vechi, in uz trebuie preferat cuvantului nou, [Francois Gauquelin, 1970; 238].

Pe scurr, solutia evitarii extremelor (expresivitate zero vs. exees de cuvinte cheie In acceptiunea lui Abraham Moles), 0 reprezinta cuvantul exact.

Cuvantul exact

"Cuviintu! exact este scels in jurul csruis nici 0 imsginstie, Inceptind ell scees a zieristului, I1lI poste s<l ~7pa.ra, !lirii ca textu! sa devinii divagant, eronst; chisr min cin os. Este un ell vant gol, sec, mat, fraro zorzosne, larii ni mb. !lira poezie, lara ecou si, Inainte de taste, liiJ"ii ecbivoc. Un covent care interzice jurnslistului ssjongteze cu sensed lui, $i cititorului sa se Insole. Un cuvsnt care nu spline niei mei mull, niei mai pUPl1 deciit reslitstee pe care 0 desemneazii" [J acg ues Deuel, 1987; 91-92).

Sa examinam acum cateva exemple: dintre cuvinele miscsre, alergsre, sprint - ce alegern? Sau ce alegem dintre cuvintele: vehicol, mssins, sutomobil, Dacia? Alaturi de nivelele generic/specific, alegerea cuvftntului exact se realizeaza si In functie de nivelele limbajului (alt termen pentru registrele stilistice).

Elizabeth McMahan si Susan Day [1984; 13 J propun acest tip de tabel:

Nivel Formal Nivel Informal Nivel colocvial
automobil masina rabla
a pleea a parasi a 0 sterge
resedinta locuinta cuib
agresiv neplacut badaran La randul ei, Pascaline Oury [1990(' 101] introduce si termenul "ell vinte puternice". Acestea, plasate la sfar$itu1 enuntului, au menirea de a-I obliga

66

pe cititor sa continue Iectura. Exernplu: "Strada mare a orssului era pustie. Dar; deodatii, (=suspans] am auzit un zgomotinspaimantiitor."

Sa incercam acum sa vedem tn ce masura absents cuvintelor cheie afecteaza expresivitatea textului:

"Lecturiind strstegie de reforma economico-socisls a progrsmului de guvernare, conststsm ca executivul este preocupat de rezolvsres urgenta, panlf la sfiir~itlli trimestruhri JI//993, a problemei imobilelor afIate in proprietstes orgsnelor locale ale sdministrstie) pub/ice, care, In trecut, all epsrtinut unorpersoene tizice' 2)

Oricat am cauta, nu vern afla 1n acest prim paragraf al textului, nici un cuvant cheie. Aflam Insa, Hira a le cauta ell tot dinadinsul, tot felul de stridente:

1) "A lectura" este lin cuvant pretios In orice context. Desigur, banalul a citi ar fi fost mult mai potrivit;

2) Eroare logics: gerunziul (dupa cum bine se stie) exprima 0 actiune 1n curs de desfasurare, simultana eu alta actiune. Simultaneitatea actiunii exprimate de gerunziu se realizeaza cu 0 actiune exprirnata rnai inainte. Or, aici, verbul la gerunziu fiind primul cuvant al textului, vrea sa exprime - fara sa poata, evident - 0 simultaneitate ell 0 actiune exprimata mai inainte ea textul sa inceapa.v.;

3) NlI stirn daca strategia poate fi citita;

4) In plus, lecturile jumalistului II intereseaza pre a putin pe cititor;

5) Succesiunea verbelor lectnrand - eonstatam - este preocupat (diateza pasiva) - nu este deloc dinamica,

Pe scurt, paragraful este static, monoton, anost. De obicei, "verbele la diateza pasivif nu indica responsebilitstes" [Jane T. Harrigan, 1993; 85]. lata de ce, ele apar atat de des In comuniearea institutionala. Exemplu: "Au Iost comise greseli"

Dimpotriva, verbele la diateza activa (rnodul indicativ, timpul prezent sau un timp al trecutului, NU LA VIITOR) sunt convenabile.

Aceasta optiune este aceea corecta, "peJJtIII cli stites spline elf oemeaii tsc diterite Iucaui, nu elf sceste lucruri se intampJaIn chip misterios. Verbeie Is distezs aetivii tsc mai mull decu slf esprime energie. Ele il ajuta pe cititor sa inteleaga de ce si cum se intampla evenimentele, pentru clf aratlf cine sunt sctorii" [Jane T. Harrigan, 1993; 85J.

Erori ~i capcane

Exprimarea exacta este pandita de mai multe capeane. Unele eu invelis atragator, altele comode, iar altele pitoresti, Aceste eapeane sunt eufemismul,

67

cliseul, argoul, jargonul si cuvintele depreciative. Lor li se adauga - din perspectiva exprimarii corecte - 0 serie de erori des lntalnite, dintre care, ne vom opri asupra pleonasmului, tautologiei (sinonime, inclusiv la nivel frastic, inutile), erorilor logice.

Eufemismul este modul de a te exprima atenuat

In viata de toate zilele, poate fi un semn de politete. A-I spune unui bolnav

d. arata (mal) bine, este un semn de politete inocenta si de incurajare. in limbajul diplomatilor, el devine chiare obligatoriu. Folosit in textul jurnalistic JnSa, eufemismul atenueaza, catifeleaza, poleieste, pe scurt, deforrneaza realitatea, 0 ascunde, Intentia poate fi de manipulare sau de dezinformare, pornind de la informarea gresita, Este inceputul - sau o. varianta - a minciunii. Pe de alta parte, atunei cand eufemismul are conotatii ironice, se poate !ntampla ea in textul destinat inforrnarii sa apara exprimarea opiniei - eroare profesionala si etica grava - ceea ce poate masca 0 intentie propagandistica.

Asadar, eufemismul transforma: analfabetul devine scoler fntarziat, ssrecul, deza vantajat; coruptis dey ine trsfic de infiuen(ii, lobby; Jiizboiul, conflict;accidentul nuclear, incident; public putin aomeros, public ales; urii, tensiune, betiv, biiotor; reprimere, disciplinsre -~i lista exemplelor poate continua la infinit.

Rene Florio [1984; 133 -134] se refera Ia eufemism, pentru a demonstra ca aceeasi realitate poate fi denumita in mal multe feluri, Astfel, autorul citeaza urmatoarea butada:

"Aceessi temeie, dacii este iubite unui somer; 0 numim prietena; daca este vorbs despre an industriss, fntre,tinuta; iubits unui ensrbis: este numiti tovara$ii; a unui fmpiiIat, favoriti1; a unui poet, muzii."

Folosit excesiv, eufemismul conduce Ia pretiozitate, Ia transmiterea unei realitati aseptizate.

Cli~eul

Cliseul este formularea care s-a uzat, in urma folosirii indelungate. Unele cuvinte se uzeaza intocmai ca obiectele - semn eli nu sunt indispensabile sau, semn cii realitatea se schimba, Folosirea cliseului face ca discursul sa fie plicticos, pentru eli nu spune nimic nou. In plus, el este sernnul unei slabiciuni in observarea realitatii de catre jurnalist, al incapacitatii lui de a sesiza noul, in ultima instanta, al inabilitatii/incapacitatii lui de a se exprima.

68

Lsnurile de grill sunt totdeauna go/bene, Inutil sa 0 repetam. Bolte? cereescs (alt cliseu) nu poate fi decat impresioneatd.

Cliseul, formula prefabricata, aplicabila oricand, la ortce, este materia prima a limbii de lemn, mai vechi sau mai noi. Ea lasa aparenta gandirii sau o ascunde pe cea adevarata, ascunde adevaratele intentii, deturneaza atentia, nu exprima. Folosita constient, deliberat, Iimba de lemn este 0 diversiune, Pentru ca porneste de la lozinci si proverbe, de Iu adevaruri considerate unanirn acceptate, care ofera un fals sentiment de confort psihic si intelectual.

Olivier Reboul r 1984; 121 J defineste acest tip de exprimare, cat se poate de clar:

"Degraderes discursului: limbs de lemn, ruptii de reslitste, /imbaj substantivizst, cu tormule dwale $i incantstorii, prin care se ra{iof1ea_z~j, pomind de /a pseudo-evideate $1 de 10 meniheism. Limbe de lema este opllsif Retoricii"

Probabil ca, III final cliseu si stereotip sunt sinonime, In orice caz, sfera lor semantics este foarte asernanatoare.

"Opinie gata iaclita care se impune ca lin cliseu membrilor unci colcctivitiiti' [Tatiana-Slama Cazacu, 2000; 30], stereotipul deforrneaza realitatea, este rigid, persistent. In acelasi timp insa, conotatiile pozitive ale stereotipului stint formulate de psihologia cognitive: stereotipul of era mijloace de categorizare conducand catre scheme de adaptare. Din perspectiva psihologiei sociale pe de alta parte, stereotipul este 0 schema in care se inscriu "opiniite persosnelor: snssmblul de crediate prin care se fijtreazli reslitetee obiectivd, ducsnd hi prejudeca.tl; /a «stigmatiziiri»." [Tatiana-Slama Cazacu, 2000; 30].

"Stereotipu! este ideea despre ... , imagine care apa.re sponten csnd este vorba despre.i, Este reprezentsres - svsnd 0 anumiti; stebilitstc - unui object (Iucruri, oameni, idei) fmpiirtif~itif de membrii unui gnp social.

Stereotipu/ este un act de economic a perceptiei rea/iriitii, printr-o compozitie semsntics gala fifclftii, ( . .) prin care se lnlocuieste si se odenteazif intormatie obiective. Este, totodsu, 0 structure achizirionatif, nu jJmiiscutif, tiind sllpusii intlueatei mediului familial, culture), experientei personsle, precum $i comunicsrii de masii, care, totusi, isi are riidifcioi/e fn etectiv, csci se Jeagii depre-judecstii pe care, fie 0 ratioJJaJizeazii $1 0 justi ficif, lie 0 incorporeszs" [Laurence Bardin, 1992; 55].

Transpus In expri marea indi vidului, sernni fie and cu si guranta imuabilitatea opiniei sale, In prox:imitatea dogmei, stereotipul devine cliseu, iar cliseul sernnifica de Ia caz la caz: grad de cultura scazut, evitarea

69

comunicarii, tic verbal, pana la slogan, cuvant de ordine (lozindi). Media sunt considerate pe drept cu vant, un factor esential in crearea stereotipurilor, o modalitate de a Ie evita, apare formulata de catre Jane T. Harrigan [1993; 131]:

"Dacil rasa, sexui, varsta, orientsres sexualii ssu conditio fj"z./cii ssu menta/ii sunt relevsnte pentru UJ] story, include-Ie Intr-tm context care ii ar8tii relevsnte. Altminteri, renunci"

Argoul

Simplu SPLlS, este limbajul strazii, cu 0 dinarnica aparte prin cornparatie eu asa-numita limba literara. "Mistd', "a mangll', "a da reapil', iata cateva expresii argotice, Argoul exista si se dezvolta, in special, prin metaforizare. De obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului. Ca si in roman sau in dramaturgic, poate insa sa apara in citat sauin dialog, pentru a arata personajul, pentru a-l situa social, cultural si geografic, prin Iimbajul pe care el il foloseste, Astfel, persona j ul se prezinta/se caracterizeaza singur. Ca si in roman, in reportaj, de exemplu, argoul este un element (sau un ingredient) prin care se obtine culoarea locals.

Referindu-se la argou, Vii Windisch [1990; 25), lara sa foloseasca acest termen, foloseste in schimb - din perspectiva sociologica - termenul antillmbaj,

"Antilimbsjeie- afirma autorul - sunt limbajele toiosite de antisocietii(i, preClIfl1 grupul"IJe msrginsle de delincvcnti, in diierite tipur: de microsocietsti, precum sceles care se formeaza tn Inchisori SEU in slte forme de ghetto."

Jargon

Jargon este termenul pentru limbajele de specialitate. Exi sta un jargon al medicilor sau al econornistilor, or a1 jurnalistilor (eu referire la "procesul de productie" al ziarului, tele/radiojurnalului etc.) sau al juristilor, al criticilor de arta, de film, de Iiteratura, Pe scurt, cate domenii, atatea limbaje de specialitate. Folosit intre specialisti, jargonul poate sa apara ea atarein presa de specialitate, scrisa de expertii dorneniului respectiv, pentru colegii lor.

In schimb, in presa de popularizare sau in presa de informare generala, jargonul trebuie tradus coreet intr-un limbaj accesibil tuturor, fara ca "adevarul stiintific" sa fie alterat (simplificat excesiv sau incorect). In aceasta : situatie, jurnalistul devine un traducator. Ceea ce presupune, in primul rand,

70

o buns cunoastere a limbajului de specialitate. Pentru ca, ceea ce intr-un !imbaj de spectalitate este nuanla, pentru cititoru] cornun este pleonasm,

Modalitatile cele mai la Indemana pentru simplificarea jargonului sunt: comparatia, Ilustrarea, renuntarea la cifrele si tabelele indispensabile, explicarea lor .. Un alt mod de a traduce jargonul se refera la abilitatea de aI face pe interJocutoruJ specialist sa se exprime intr-un limbaj obisnuit, tadi intentii pedagogics vizibile sau prea apasate, A vanta j ul este semnificati v: este citata sursa cea mai autorizara, cea mai competenta. Prin contrast, a-I lasa pe interlocutor sa zburde printre abstracti unile profesiunii sale, inseamna din partea jurnalistului fie necunoasterea temei, si deci incapacitatea de a 0 domina, fie complicitatea, nu totdeauna onesta, cu interlocutorul.

Intelegeti user, ca cititori nespecializati in economie termenii de mai jos care apar in ziar: edministrsree mscroeconomioii, volumul total al sctivelor circulsnte, indicstori sinteticil

Sau, cine hicearca sa traduca aceste fraze?

"SC Petal s.A. HU$i produce urmiitoarele utilsje: sape cu trei lame cu corp recuperat, tolositc pentru forajul rotativ al sonde lor in rod slabe fi slab-medii eu spiilarea tiilpii ef4 fluidul de foraj, ian, Rotary, 3, 4, cu Ul1 singur rand de zale articulate, cu eclise cotite, tolosit pentru trsnsmiteres mi$ciirii de Is troliu la masa rotativii, precum si la trsnsmisii de altii natura."

Limbajul stiintific ridica aceleasi probleme multiple: fisiunea TNT, ecustis Jui Einstein, a slezs, elect nuusgen, vsluri de tsumsni, camera propoT(ionalii multitiltuii etc.

Aparent, dificultatile limbajului sportiv nu sunt numeroase. Publicul este oricum captat de fenomenuI sportiv, si oarecum expert in folosirea/descifrarea limbajelor speciale din diferite sport uri. Si totusi: "Rspidistii nu mai concep sii piardii puncte in Potcos vii'; "colcii belonal in eseu'; "mode/ism in zbor hber si csptiv",

Limbajul de specialitate - aparent accesibil tuturor - cu care jurnalistul intra :n contact eel mai des, este insa limbajul politic. La prima vedere, acest limbaj nu pare un limbaj al specialistilor In domeniu, desi este modul de exprirnare al unei clase bine conturate, Aceasta, pentru ca oamenii politici, tocrnai prin menirea lor, sunt obligati sa fie comunicatori, sa se faca auziti 5: intelesi de cat mai multi, at~h pentru a accede 1a putere, cat si pentru a 0 exercita,

De la caz la caz, pedagogic, moralizator, mobilizator, persuasiv, 1.l'gt!nentativ, de foarte rnulte ori explicit polemic (~i totdeauna implicit ;:oie;';1\c), textul politic este mal important pentru modul de gandire pe care

71

Il exprima, pentru raporturile de putere pe care le reprezinta, pentru ceea ce nu spune, pentru ceea ce sugereaza, decat pentru lexicul propriu-zis folosit. "Traducerea" in lirnbajul de toate zilele s-ar putea referi in cazul Iirnbajului politic, la explicarea (sau aducerea aminte a) regulilor functionarii institutiilor, a prevederilor constitutionale, a legilor care in unele momente pot fi aplicate, a notiunilor de drept international, a unor evenimente istorice etc.; s-ar mai putea referi la traducerea sirnbolurilor, la explicitarea impliciturilor.

Toate acestea sunt de 0 irnportanta covarsitoare. Cititorul care este mai bine informat, intelege mai bine realitatea. De unde, 0 posibila participare civica sporita.

Apropiate de sfera jargonului, se afla neologismele de ultima ora - de (eeJe mai) multe ori, inutile - si ealcurile lingvistice. Am exemplificat deja, rnai sus, ell a realiza folosit Cll sensul lui englez-american, alaturi de obisnuitul a realiza (neologism "vechi") de origine franceza, ell sensul "a implini, a reusi",

De regula, fiind cunoscute de putini, aeeste barbarisme contribuie la un text obscur, al carui inteles eSle incert, neclar,

Redundanta, tautologia (sinonimele inutile), pleonasmul

Initial, termenul redundanta se impune drept unul din elementele prezente in teoria inf orrnatiei con ceputa de S harmon s i W ea ver [1949]. Schema imaginata de eel dol au tori este liniara. Emitatorul (sursa) produce un mesaj (informatia) folosind un cod (de exemplu, limb a este un cod, alaturi de alte coduri). Mesajul este transmis printr-un canal (fizic), In acest moment, pot sa apara zgomote care perturbs rnesajul, de aceea, se impune aparitia redundantei, datorita feed-back-ului (raspunsului). Receptorul - cunoscand codul Emitatorului - supune mesajul primit unei operatiuni de decodiflcare (descifrare).

Lingvistica primelor decenii ale secolului al XX-lea (formalistii rusi, Scoala de Ill. Praga, structuralisrnul) vor adopta 0 serie din acesti terrneni in studierea limbii (a comunidirii verbale), imbogatindu-i. La randul lor, sociologii vor lansa numeroase cercetari pornind de la aceasta schema. Concomitent, termeni precurn semnal, semn si, de aici, simbol vor avea 0 cariera stralucitoare in semiotics .. Iar terrnenul canal va deveni de uz eomun pentru a desernna varietatea elernentelor (medium) care compun (mass) media.

72

Treptat, redundanta desemneaza in special, repetarea unei informatii deja cunoscute - lltilJ:l in virtutea regul ii jurnalistice: "Nu-ti subestime publicul fn cees ce privest» il1tefigenta Iui, dar l1U-/ suprsestima in ceea ce priveste informaria de care dispune"

1) In domeniul redundantei utile intr-un text jurnalistic intra contextul informatiei principale, inclusiv "sducerca la zi" a unor fapte mai vechi, dar care subzista in evenimentul actual, Ii sunt cauza etc.

2) Pe de alta parte, un exces de redundanta, fie din partea sursei, fie din partea jurn alistul ui, devine un ind iciu al su binfcrrnarii.

Cu a doua serie de conotatii, redundanta devine aproape sinonima cu termenul tautologie. In Iogica, tautologia desernneaza "un campus veritunctionsl care este adeviirat pentru toste etributelo posibile de vslori de sdeviir ale propozitiitor compooente" [Anthony Flew, J 996; 332- 3 3 3 J.

in retorica/redactare insa, tautologia devine sinonima cu redundanta inutila, eu perifraza (si ea inutila), Exprimarea unei singure idei in cuvinte diferite, tautologia se distinge de pleonasm, prin aceea cii nu implica a eroare de exprimare (id est, gramaticala).

Cuvintele depreciative

Uneori, lin singur cuvant poate exprima 0 angajare (nejdorita, deci 0 deviere a mesajului.Iata acest titlu si prima fraza a textului:

" [In infractor condamnat la pstiu ani de primiiJie

Dupii ce a trecut $1 de-a! doilee tur de scrutin, 0 stire surprinzdtosre s-a riispiindit prin mass media: /a Gil/ati a fost ales primsr. un comonist' etc. 3)

Eroarea flagrante aici, din perspectiva deontologiei, 0 constituie cuvantul un infractor, pentru cii acest cuvant este "rostit" inainte ca justitia sa fj pronuntat sentinta definitiva; prin nerespectarea prezumtiei de nevinovatte, exprimarea este ceea ee se numeste calomnie per se [Wayne Overbeck, 2000; 11 OJ. Yn plus, jurnalistul incalcii regula care statueaza neinfluentarea justitiei in timpul procesului.

Alfel spus, jurnaUstul nu se poate substitui justitiei (asa cum nu se poate substitui nici unei alte puteri a statului),

Aparitia (folosirea) cuvintelor/formulelor depreciative este neconvenabila din mai rnulte perspective:

1) Poate introduce 0 stridenta stilistica, prin trecerea nejustificata dintrun nivel al limbii in altul. In acelasi timp, acest lueru poate echivala eu alunecarea din pozitia neutra, spre exprimarea unei atitudini,

73

Exemplu: "Domnul X, In varstii de 60 de ani " - exprirnare neutra, Dar:

"DomnuJ X, un biitraneJ in lIarstif de 60 de ani " nu mai este neutru, Salt,

mai gray: "Domaul X, un mos de 60 de ani. .. "

2) De multe ori, asemenea formulari sunt injurii sau chiar calomnii, atentand la dreptulla imagine aJ oricarui ins. Exemple: sdulter; intrsctor, delator, incompetent, mincinos, prost, protitor, sentsjist, nessbuit, Ies, lli:idiit01; infestat ell HIV, stectiune psihicii etc.

o varianta mai subtila a exprimarii depreciative, 0 constituie insinuarea.

La nivelul implicit al enuntului, insinuarea acuza, inlatura prezumtia de nevinovatie, inlocuind-o automat, cu prezurntia de vinovalie. Exemplu:

"Dupa cum stii ~i tu, oemeniinecinstiti se descurcs mereu U$Or." Sau: "Mai Iipseste de la are 7'

Atribuirea aluziva a unor false intentii, a unor false valori/nonvalori interlocutorului, iata modalitati cat se poate de simple de realizare a insinuarii, De multe ori, nu exists nici 0 distants de la insinuare la injurie/ealomnie.

Fraza, Lectura, Tipuri de memorie

Am constatat in cele mai multe exemple citate/discutate pana aeum, lungimi nedorite care rezulta, in principal, din aglornerarea substantivelor insotite de adjective/locutiuni adjectivale/constructii atributive, Multitudinea acestui tip de constructii atributive, de care, in definitiv, nu era nevoie, inzorzoneaza/incarca textul, rara a-i conferi nici virtuti estetice, nici un plus de precizie (id est, un plus de informatie),

Totodata, enunturile lungi sunt lente. Lentoarea provine de multe ori, si din putinatatea verbelor de actiune, din folosirea lor la moduri nepersonale, la diateza pasiva, la alte moduri dedit modui indicativ (conditicnal-optativ, conjunctiv), la tirnpul viitor (rnodul indicativ) sau la forma negativa. Antidotul este relativ usor de administrat, in viziunea lui Oliver Gramling, fost general manager la Associated Press [apud Murvin H. Perry, 1975; 15]:

" I) Propozitii scurte;

2) Prefera simplul, cornplexului (in cuvinte ~i in enunturi);

3) Prefers eu vintele cunoscute;

4) Renunta la cuvintele care nu sunt necesare;

5) Pune aetiune in verbe;

6) Scrie cum vorbesti;

7) Foloseste cuvinte pe care cititorul le poate vizualiza;

8) Tradu jargonul;

74

9) Este necesar sa recurgi Ia varietate;

10) Scrie ea sa exprimi, au co sa impresioaezi"

Claritatea, consistenta $1 rapiditatea textului se mai obtin - simtim nevoia sa 0 repetarn - si prin respectarea echivalentei: un enunt - 0 inforrnatie/o idee, Cind doua fapte/idei nu pot fi legate in acelasi enunt, ele trebuie despartite In enunturi succesive,

Ritmarea frazei depinde de locul accentului in fraza.

"Pozitie accentu/ui fn frazii este ls staT$irul oi. Ce» mai putin importsnts pozitie este ill mijlocul Irszei. fnceputu/ pune 0 sctiuae, jar fina/u/, rezultstele sctiunii. Aceessi ordine a importsntei este valabi/a sipentru paragraf" [Earl

S. Hutchinson, 1986; 201-202].

Se obtin astfel, deodata, mai multe calitati ale scriiturii: concizie, densitate, claritate.

Nu este mai putin adevarat insa, ca folosirea doar a propozitiilor scurte conduce la un text schematic, scheletic, De aceea, este preferabila altern area enunturilor scurte/simple, cu aitele, mai ample. Cat de ample?

"0 frazif este fizibilif dad este artieulalii intr-a suitif de eel putin douif subtraze, de cste maximum opt cuvinte. Deci, /izibilitatea este mai mull 0 problema de structure, deciit de lungime' [subl. n.]. [F. Richaudeau, Esssi sur /a /isibJlite, Paris, CFPJ, 1996, apud Francois Gauquelin, 1970; 16].

Pe langa aceasta semnificatie - claritate, expresivitate a textului - termenul Iizibilitate desemneaza si calitatea fiecarei pagini a ziarului (eu un accent fundamental pentru pagina intai), calitate care rezulta din arrnonizarea continutului ClI forma. Continutul paginii de ziar se refera.la:

"1) Ordonarea intormetiei, a comentsriilor, a titlurilor; a encsdre-urilor; a ilustrstiilor care compua ill] numsr. Elementele var fj clssste pe psgini , apoi pe rubrici, in intenorul dram, VOl' Ii esezete Intr-o anumitii ordine;

2) Punerea in valoare sau ierarhizarea informatiei. Pagina, local in pagina, sllprafara;'

3) Forma se refera 10. prezentsres graficii, la designul paginii. Mereu insii, trebuie sa primeze iniormstis" [Louis Guery, 1991; 75; 86].

In teoria si practica americana, terrnenul/realitatea design-ului paginii este astfel formulata,

Designul paginii de ziar este in sarcina machetatorului El opereaza cu trei elernente: contrastul, echllibrul si proportia.

"Contrastul are in vedere mai muff decaf contrsstul slb-negru din Iotogrsiii. Contrsstul include sf Iormele. miirimiie si cbisr culorile eiementelar. Un bun designer incorporeeze Iotogrstii de miinjni diterite.

titluri in care literele au miirimi diierite. (. .. J Pe Janga lapful ca contrestul lace cs pegins sa fie atdigatoare, creeezs si tensiunes care impinge ochiul cititoruiui de la un element la ~1ItuJ. Daell douif ssu mai multo clemente Intro pagini! sunt similere cs forma $i miirime - dad nimic nu domina - stunci cititoiul nu va sti unde si! se uite mai iotaf. S-ar putee si! nu intre deloc in pagiJ1i! .. (. . .)

Echilibrul. Pentru ochi, diferite elemente au -ocgreutati> diferite. De exemplu, de obicei, fotografiile par mai «grele» dedit titlurile; acestea, mai grele decat textul, iar encadre-urile, filet-mile mai grele decal textele plane. Chiar si blancul are greutate clod poate fi folosit pentru echilibru. Dezechilibrarea paginii prin ingramadirea unor elemente «grele» ar putea intuneca piesele luminoase ale paginii, astfel ca cititorul ar putea chiar sa nu Ie remarce. ( ... ) 0 modalitate de a obtine echilibrul paginii consta in impartirea paginii In patru patrate. Dad ai un element puternic In fiecare patrat, pagina stain echilibru. ( .... ) Evident, cititorii nu vor exclama: «Aceasta pagina este echilibrata> sau «Unde este contrastul"> Dar ei stiu cand 0 pagina arata bine.

a pagini! care 8Jati! bine pi!streazii proportia, relstiile dintre elemente.

Mschetstorol va compara tormele testelor intre ele, lungfmile $f mssimiie titlurilor. (. . .) Dreptunghiurile suat mai plscut« privirii sf au 0 mai mare vsrietste. lara de ce, mechetstoni modemi Iolosesc mai mult dreptunghiudJe orizontsle si verticsle". [Jane T. Harrigan, 1993; 269-270J.

Variate contributii au contribuit Ia formularea acestor concluzii care au intrat in practicile rutiniere ale profesiuii, Printre aces tea, trebuie arnintiti, printre altii, cercetatorii americani R. Flesch (How to test Readability - Harper, 1949) si R. Gunning (The Techinque of Clear Writing - McGrow Hill, 1952).

Metoda lui R. Flesch parcurge urmatoarele etape: este realizat un esantion format din 100 de cuvinte din text; se imparte 100 Ia numarul enunturilor; rezulta astfel, 0 lungime medie a enunturilor (lrne): cuvinte/ propozitii. Nurnarul silabelor celor 100 de cuvinte se imparte la numarul cuvintelor si se obtine astfel, lungimea medie a cuvantului (Ime) := silabe/cuvant, Rezulta o cifra intre 0 (zero) si 100. Cu cat valoarea se apropie de 100, textul este mai usor de citit,

Acelasi autor a masurat ceea ce se numeste Human Interest (interes uman).

Human Interest (Interes uman) = pw (personal words: pronume personale + substantive de genul masculin sau feminin); asadar, pw (din

76

100 de cu v inte x 3.635) + (ps din 100 de enunturi x 0,3 14) - in care, ps semnifica persons! sentences (adica, citate directe, dialog, exclarnatii, intrebari, enunturi care se adreseaza direct cititorului). ref. Doug Newsom, Bob Carrel, 2001; 470].

Rezultatele metodei, bazata in mod evident pe Iingvistica statistica, arata astfel:

~umar de cuvinte in fraza
Surd Flesch Gunning Media
Banda desenata 8 - 8
Presa sentimentala 11 13 12
Revista feminina 14 15 14,5
Reader's Digest 17 15 16
Ziare 21 16 18,5
Lucrari stiintifice 29 - 29 De remarcat ca tot In SUA, a fost calculate $i 0 formula a auditiei usoare, (easy listening formula). Aceasta este corespondentul pentru radio al lizibilitatii (valoare aplicata textului scris/tiparit), "Formula" nu este altceva, decat 0 metoda de a controla c1aritatea: se numara in fiecare enunt cuvintele care au mai mult de 0 silaba. Se aduna pentru intregul text si se face media. Media optima este 12. [Stuart W, Hyde, 1991; 294J,

N. B. Aceste statistici au fest realizate pentru limba americana. Aplicarea intocmai a aces tor formule, evident. nu se aplica tale qualepentru limba romans.

In vreme ce sesizarea semnelor (Iitere, In special) tine de "memoria imediata'', prin memoria afectiva, continutul este inregistrat pe termen lung.

"Tratarea textului" se realizeaza de cele mai multe ori reflex, odata ell perceptia oculara. Tratarea inseamna "identiticsres sensului tiecsrui cavsnt, epoi, legarea sensului de context, al cuui seas trebuie $1 el identiticst, apoi iaentiiiceres sensuiui secventelor $1 al Irszelor" [Jacques Deuel, 1987;. 18J.

Rezulta dirt toate aceste date eu deplina claritate, credern, di. fraza arborescenta (format a din mai mult de 2-3 propozitii) trebuie evitata, pe cat posibil. Altminteri, prolixitatea (id est, neclaritatea, innecarea informatieil ideii principale in (prea) rnulte cuvinte), logoreea si pierderea rabdarii cititorului sunt contraperformante asigurate.

De fapt, intelegem imediat, atunci dod putem stabili fara efort relatlile dintre subiect -,?i predicat si dintre pronume si cuvintele/

enuaturile pe care Ie inlocuiesc, in atari conditii, ambiguitatea, echivocul, prolixitatea vor fi evirate.

Pentru ca totul sa devina concret, iata un contraexemplu:

1) "Desi optiunee Fundatiei Europene Titulescu si a Ministeruiui de Externe 11 ea reinhumsres osemintelor msrelui biirbat de stat sa alba lac in 14 sal! 15 msrtie 2/ era cunoscuti fneJi de duminiea freeulif, 1/ fum; conducercs Asocistiei Nicolae Titulescu Bresov e stsbilit de eomun ecord cu prirnsris si pretecturs, 3/ ea evenimentul sa se desfii$oarti in zius de 17 martie, 4/ csnd se implinesu 51 de ani de la treceres In nefiinrJi a ilusuului diplomat roman." 51

Este un enunt initial, format din 5 propozitii si 71de cuvinte.

2) "Aleltiiier: insti, in urms unor intense consultdri ell Ministerui de Externe $i Fundatia Europeand Titulescu, programul a fast complet moditicst; dfindu-se curs dorintei Bucurestiului.

Enuntul are doar 25 de cuvinte.

3) "Motivarea aeestei schimbiiri de ultimii orii: imperativele legate de programul inviuuilor din tara si [din] striiinatate si accelerarea ritmului preparative lor La toate nivelurile, cees ce a impus reveniree fa data a (lansatil iJli_tiaJ de domnul ministru de exteme, adicii, 14 msrtie"

Enuntul are 41 de cuvinte. De notat, in plus:

a) Limba de lemn: fragmentul subliniat; b)O atributiva apozitiva: "cee ce

c) Doua apozitii: "imperetiveie' si "adicil 14 msttie";

d)Dezacord in numar: "motivsres (este): impemtivele (.) ~i sccelereree ...

4) "SambJitif diminesta deci, in jural oiei 9,30, con voiul funerar va porni din capitalif spre Bresov ... " 4)

De-abia acest din urma enunt contine informatia esentiala, si singura! - a textului. Dupa exact, 137 de cuvinte!

In afara metodelor statistice amintite, prin care s-a masurat, oarecum, impactul textului mediatizat asupra cititorului, a aparut In anuI 1972,0 alta abordare, de data aceasta, interdisciplinara, Richrad Bandler (informatician) si John Grunder (psiholog si lingvist) au pus Ia punct 0 asa-numita "tehnica a programarlt neurolingvistice". Concluzi a lor este aceasta: i mpactul fie realizeaza pe trei paliere:

I) Vizual - sustinut de cuvinte cum sunt: Is prima vedere. ilustreaza, iluzie, elm; vizibil etc,;

78

2) Auditiv - ecou, a spune, a strigs, srmonie etc,

3) Sinestezic - pesiune sprinss, potop ropotitor; vede rosa de msnie etc. Toate aceste paliere ar trebui avute in vedere In timpul redactarii textului,

rcr. Pascaline Oury, 1990; 82-83).

Cuvintele singure, izolate, unul cate unul, nu formaza 0 structura, asa cum 0 grarnada de pietre de constructie nu formeaza nici casa, nici catedrala. Enunturile, de-abia, (rnlantuirea cuvintelor intr-o ordine gramaticala, semantics {OJ logics) reprezinta strucutura cea mai simpla, Ele sunt fragmente din mesajul pe care iI transmite textul. Articularea enunturilor in paragrafe si a acestora In text realizeaza, dad! sunt corect construite, ordinea, claritatea si accesibilitatea mesajului. Aceste calitati se obtin, totodata, printr-o dozare corectaintre continutul explicitsi implicit al enuntului,

Continutul explicit-implicit.

Implicit: Oswald Ducrot [1972] se ocupa In aproape 300 de pagini de chestiunile referitoare la implicit, precum si de 0 varianta privilegiara de implicit, si anume, presupozitia. Autorul I$i situeaza demersul intr-un loc geometric In care se intalnesc mai multe domenii: lingvistica (rnai exact, pragmatica) - sernantica - logica - psiholingvistica.

"Teze nosstrs - isi incepe Oswald Ducrot demonstratia [1972; 5] - este eii fenomenul presupozitiei face sa aparii fn interiorul limbii un fntreg dispozitiv de con ventii si legi care trebuie intelese ca un eadru institutional care regleaza dezbsteriie dintre indivizi".

Oswald Ducrot banuieste doua origini posibile ale implicitului: tabuurile lingvisticesi sociale care "impun un fel de lege a tiicerii". Implicitul devine in acest caz 0 rnodalitate de a spune, "de a Usa sii se in{eleag/i, fiiJ"ii a se asuma respoossbiliuues de a Ii spus". A doua origine posibila: orice afirmatie explicita poate deveni 0 terna de discutie [de contestare, respingere, amend are etc.]; In acest context, implicitul ar reduce posibilitatea contestarii, [Oswald Ducrot, 1972; 6].

In continuare, autorul distinge din perspectiva pragmaticii.tntre implicitul care apare in enunt si implicitul care apace in enuntare,

Implicitul in enunt: "prezentsres fn locul tsptelor pe care nu vrem sa le semnslsm explicit, a altar fapte care pot sa aparii drept cauze sau consecirue ale lor".

Exemple: Afarii e frumos, - implicit: Ies sii ma plimb.; Am viizut Iume mlllta fn fara parcului. - implicit: M-am plimbat fn parco

79

"0 varianta ceva msi subtila a scestui procedeu - observa Oswald Ducrot [1972; 7] - mult exploatata de propaganda $i publicitete constii in a presents un rstionsment care comports drept premiss necessrs dar neformulata, teze obiectului eiirmstiei implicite.

Exemplul pe care il of era autorul va clarifica observatia de mai sus care, poate, de la un moment dat, devine (mai) abstracta, Serle enuntiativa explicita:

X a venit sa ma vada. Deci are necszuri. 0 a treia afirmatie este implicita: X vine sa ma vada numai din interes. Altfel spus, avem aici un silogism construit in felul urmator: sunt formulate explicit premisa minora si concluzia, Premisa majora este implicita.

Ce este jmportant de subliniat, este urrnatorul aspect: continutul implicitului (fiind in acelasi timp spussi nespus - ea sa parafrazam titlul lucrarii lui Oswald Ducrot - dar existent), poate fi oricand dezmintit de catre vorbitor (,'Nu am spus ssts"; "Nu m-am gandit la aeest lucru").

Implicitul bazat pe enuatare este numit de Oswald Ducrot subintelesul discursului. Actul de a ordona - exemplifies Oswald Ducrot- implica existenta unui raport ierarhic, "de unde posibilitstee de a da ordine ell imemie principa/a de a alirma implicit cii se afla in situeti« de a onions". In sfera "motivstiilor psihologice ': a - i spune cui va cat este ora, poate avea (In functie de contextul situational) una din urmatoarele afirmatii implicite:

a)M-am plictisit;

b) Ar Ii timpul sa pled;

c) Ora s-a sfiir$il;

d) Este devreme (=avem (imp);

e) Este tiirziu (=trebuie sa ne griibim);

f) Estc gata csieeus?

Ce concluzii desprinde autorul din aceste exemple?

"Semniticstis impiicits nu ponte [i fntelensa decal impreuns cu semniticetie literaJif[manifesta, explicita, adica exprimata], in schimb, nimic nu ne impiedica sa fnlelegem semniticstie literala, tara sa tntelegem semniticstis implicita'~

Pe scurt, rationamentele pe care le are de construit receptorul sunt urrnatoarele:

Pentru enunt: X mi-s spus (lucrul) A; A impJicif B; Deci X mi-s spus (lucrul) B.

Pentru subinteles (eenuntare): X mi-a spus (lucrul) A; Nu se spuae A decs: daca B; Deci a vrut sa spuna B.

80

"Assder - conchide autorul [1972; 9-12 J - implicitut epere mereu Ie cspiuu! unci demers discursiv pe care 11 efectueaza destinstarul. Implicitut ( .. ,) este reconstituit".

Acestui tip de implicit discursiv, i se opune implicitul non-discursiv: presupozitla (sau presupozitia lingvistica). Mai mult decat implieitul discursiv, "dalodta Ienomenului presupunerii - afirma Oswald Ducrot [1972; 22-23] - este posibil sa spunem cevs ca $i cum nu trebuie spus, posibilitste care ne permite sa ssezsm presupozitiiie printre formele de implicit".

Exemplul rnai simplu cu ajutorul caruia autorul explica trasaturile presupozitiei, este urmatorul: Enuntul spus (pose): Ion continua sa facaprostii - exprima doua Iucruri: a) Ion a facllt prostii; b) Ion face prostii si fn present. A. si B, nu au 1nsa acelasi statut. In variantele negative si interogativa ("Ion nu mai face prostii"; sau: "Continua Ion sa fad prostii?) - a) se pastreaza, nu si b), [Oswald Ducrot, 1972; 252].

Pe scurt, spre deosebire de implicitul discursiv, "atat presupozitie cfit si cees ce este spus (}Jose) fae parte din semniticsti» literala a eauntului". [Oswald DUCl'Ot, 1972; 24],

Asadar, "ces mai mare parte a emmturilor au a/iftUTi de continutut explicit, unul sau mai matte continuum implicite, care se grefeazii pe fntaiul, si pot chia.r, eventual, sa-l deturneze fn favoarea lor," [c. Kerbrat, L'Implicite in LucienSfez, 1993; 245].

Din alta pers pecti va, strict j urnalistica de data aceasta, echili brarea continuturilor explicit/implicit se exprima astfel: sa spui destul pentru a informa, dar nu prea mult, pentru a nu plictisi.

lar din perspectiva colectarii informatiei, un bun intervievator este acela care pune asa-nurnitele intrebari de urmarire, avand adeseori menirea de a-I "obliga" pe interlocutor sa expliciteze continuturile implicite ale unora din afirmatiile sale,

Pe scurt, stapanirea "totala" a limbajului de catre jurnalist, il ajuta, pe de o parte, sa se exprime dar, nuantat si consistent (continut bogat intr-un spatiu limitat), iar, pe de alta parte, sa inreleaga subtilitatile, ascunzisurile, echivocurile exprimarii interlocutorilor sal (id est, sursele sale de informare),

Rezumat

Raportul jurnalistului cu cititorul sau: te imaginezi in situatia aceluia care se afla intr-un oras necunoscut. Ce explicatie preferi? [Cf. Ken Metzler, 1986;23],

81

Acesta este un alt reflex profesional care ghideaza, printre altele, si alegerea cuvintelor eelor mai potrivite.

Odata "orientat' in tema abordata, cititorul trebuie retinut, Expresivitatea textului, puterea lui de atractie se obtin prin folosirea cuvintelor cheie, a cuvintelor tari, a euvintelor simple, cunoscute, inlantuite in enunturi strucuturate atent. Redundanta, inflatia de cuvinte sunt evitate, daca fiecare enunt contine 0 informatie. Informatia esentiala trebuie spusa la inceput, nu dupa sute de cuvinte,

Dad ai ceva de spus eititorului tau, spune-i-o imediat, direct.

Inamicii exprimarii exacte sunt: redundanta, eufemismul.jargonul, argoul, cu v intele/expresiile depreciative.

Netraducerea limbajelor de specialitate poate tnsemna, de la eaz la caz, ignoranta sau snobism pretios, E drept eli si jurnalistii se specializeaza la un moment dat, intr-un domeniu sau altul. Menirea lor este insa aceea de a comunica, nu de a face 0 falsa, palidasi superficiala concurenta adevaratilor specialisti,

Dad fraza este perceputa dintr-o singura miscare a ochilor, ea are toate sansele sa fie inteleasa ~i mernoratii. Conditia este ca atentia cititorului sa nu fie contrariata de un cuvant necunoscut sau prea lung, sau - in context - polisemantic,

o corecta echilibrare a nivelului explicit cu nivelul implicit evita, pe de o parte, excesul de detalii inutile si, pe de alta parte, ermetismul.

Odata intrunite aeeste conditii (care nu sunt nici pe departe reguli irnuabile ca in stiintele exacte), scopurile declarate (inforrnarea/opinia autorizata si onesta, de buna credinta) IIi impiicite (educarea) ale textului de presa sunt atinse. Cititorii vor citi si maine ziarul, pentru ea acesta a devenit ziarul lor.

NOTE

I )Exemplele sunt preluate din ziarele: Ora, 1, 42, 3.12, 1992, p. I; ibidem;

Romania Liberi1, 1, 14.636,joi, 5 rnartie, 1992, p. I. 2)Tinerel1i1 Liber; V, 892, joi, 18 martie, 1993, p. I. 3)Tiner11Jml, II, 6-12 rnartie, 1992, p. 5.

4)Adevifrll/, vineri, 13 martie, 1992, p. 3.

82

PARAGRAFUL.

PLANUL TEXTULUI. UNGHIUL DE ABORDARE.

"Ce este biae conceput, se enunra clar."

BOILEAU

Paragraful

"Paragrafu/ este local pentru lucrurile care stsu Impreunii" [John M.

Lannon, 1986; 87]. Altfel spus, acelasi fragment factual, aceeasi ordine de idei forrneaza un paragraf, reperabil ~i prin asezarea in pagina,

Din perspective descifrarii semnificatiei de catre cititor, paragraful - ca unitate de baza a textului - ii asigura acestuia din urma, coerenta. Pe de alta parte, aspectul grafic (rand mai scurt, albitura mai mare) ii of era cititorului un moment de respiro si, toto data, posibilitatea sa survoleze intreaga suprafata tiparita a textului, a$a cum un tablou este vazut dintr-o singura privire,

In functie de toate aceste repere, trebuie stabilita lungimea sa. Lungimea unui paragraf este optima, aunci cand el este complet. "Dar tncesrcs sa e viti sa spui pres malt despre orice" [John M. Lannon, 1986; 87].

Raporturile paragraf - enunt sunt similare, la un nivel superior de organizare a textului, cu acelea dintre cuvant si enunt, Asa cum in enunt trebuie sa apara cuvantul cheie - magnetul in jurul caruia se ordoneaza celelalte cuvinte - in paragraf este necesara aparitia unui enunt cheie. EI cuprinde fie ideea principala, fie elemental factual esential al paragrafului.

Un loc aparte II ocupa paragraful initial, care trebuie sa contina ideea - cadru sau factualul . cadru al intregului text.

Asa cum cuvintele- problema trebuie evitate in favoarea exprimarii clare, paragraful trebuie sa afirme !impede ceva semnificativ . Cititorul nu are nevoie de ghicitori, nici de sarade, decat in rubricile destinate acestora, iar, pe de alta parte, dad efortul lecturii (sau costul ei) este disproportionat prin raport cu ceea ce of era textul, cine, de ce ar continua sa citeasca?

Fara un subiect dar, jurnalistul nu are unde ajunge. Nici cititorul, Sa urmarim inca un exemplu:

"Sa te teresscs Dumnezeu sa incerci sa scrii despre durerile cotidiene pe care mulri dintre no] Ie traiese, sa incerci sa Ie judeci. si sa cantare$ti [pe scurr, sa te fereasca Dumnezeu sa fii jurnalist] nu legat la ochiprecum zeits ce tmperte dreptetee, sa iii echidistsnt, termen-lege pentru eel care spers sa

83

se sslveze de la tnec cu ajutorul unui psi firav [?J, cum a ajuns fn multe cszuri sde viirul astiizi [?1. Una vrei sa scrii, si alta ~ti iese" 1)

Ati ghicit des pre ce urrneaza sa fie vorba in acest text? Despre conditia etica-profesionala a jumalistului? Despre adevar? Nicidecum! Este vorba despre suferinta unui parinte, aI carui fiu, absoIvent aI Politehnicii, este somer. Necazul tatalui este ell at§t mai mare in prezent, eu cat bueuria i-a fast mai mare acurn cativa ani, cand fiul sau trecuse de hopul admiterii.

In fine, asa cum pentru fluenta textului este recomandabila alternarea oarecum ritmica a enuntului - standard (subiect - predicat - complement) cu acela (mai) amplu, Ia scara paragrafelor se impune aceeasi alternare paragraf scurt - paragraf (mai) lung. Mai mult, un paragraf minimal (format dintr-o fraza), bine plasat (locul lui nu poate fi fixat prmtr-o regula) atrage atentia sau puncteaza 0 concluzie sau subliniaza 0 emotie.

De altfel, sa rernarcam in treacat: momentele cand nimeni nu poate enunta o regula permit interventia a cea ce, in genere, si vag in cazul nostru, se numeste talent. Cu singura nuantare di "talentul" jurnalistului este cu totul altceva decat talentul artistului sau al scriitorului. Un jurnalist "talentat" este aceJa care reuseste sa inteleaga foarte bine, corect, $i ladi deformari subiective, realitatea, $i care este capabil sa 0 comunice, asa cum este ea, dar coerent, adecvand tonul, lexicul si organizarea textului, la ce are de spus,

Prima piatra de Incercare - dupa titrare - in care, practic, se joaca soarta contractului text - cititor, este paragraful initial.

Paragraful initial

"Pentru a coastrai un bun fnceput de text, talentul trebuie sa tinda sa concilieze msi multe imperative, aparent, pUfin concilisbile: sa smuue tema, sa atraga stentis cititorului, sa-l faci! ss-si dee seama ca subiectul paste ss-! intereseze, dar sa lase destul mister, pentru ca sa nu aibil impresi» ca a allat tot din primu! paragraf Sa-j spui destul pentru s-i trezi curiozitetes, dar putin, pentru a don" sa continue lecture" [Didier Husson, 0 Ii vier Robert, 1991;78].

In aceeasi ordine de idei, pentru Jane T. Harrigan [1993; 352], paragraful initial (Iead-ul) ar avea urrnatoarele functii: atrage atentia cititorului; este inceputul unui flux de energie care II impinge pe cititor sa avanseze; spune ceva despre subiectulsi sernnificatia story-ului: arata ce fel de story este:

84

hard news, feature, profil, analiza sau aIt tip; stabileste ritmul si tonul storyului; lumineaza un unghi bine definit; stabileste vocea si autoritatea scriitorului,

Oricare ar fi tipul paragrafului de inceput ales, el trebuie sa contina mesajul esential, In cazul textului factual (de informare), mesajul esential cuprinde raspunsurile la intrebarile cine - ce - dind - unde - cum - de ce? Dad toate aceste raspunsuri sLlnt prezente, ceea ce este oarecum dificil, prin raport cu cerinta fluentei textului, este obligatoriu sa se raspunda de la bun inceput, la acea intrebare sau la acelea Hira de care tema textului nu poate fi lnteleasa.

Acest paragraf poate fi anecdotic sau metaforic, eLI conditia ca anecdota sa fie foarte apropiata de mesajul esential propriu-zis, si cu conditia ca jurnalistul sa sublinieze clar aeea conotatie a metaforei care trimite direct la mesajul esential,

o clasifieare orientativa a tipurilor de paragraf initial, ar putea fi aceasta: 1) Vizuahzarea. Transportarea cititorului in spatiul unde se petrec faptele, Este obligatoriu sa fie alese cuvintele care arata.

Exemplu: "Ea poartli 0 b/uzii viu colorets' - nu arata mare lucru, In schimb, "Ea poartli 0 b/uzli verde sprins care comrsstesze cu tenui pa/id' - ne ajuta "sa 0 vedem" mai bine.

Intrucat eel care scrie este pe postul camerei de luat vederi, este preferabil ea stilul sa fie cinematografic. Sunt aratate secvente scurte din care cititorul singur recornpune peisajul. Din perspectiva scriiturii, modalitatea aceasta imbina descrierea eu naratiunea, eu accent pe eea dintai, In principiu, acest tip de inceput este specific reportajului, Este important ca jurnalistul sa stie sa vada ce este nou ~i interesant In realitatea pe care intentioneaza sa o transmita, In nici un caz, nu are a inventa ceva. Pentru ea textul nu apartine fictiunii,

In aceasta ordine de idei, jurnalistul trebuie sa-si dezvolte eapacitatea de a observa nu numai mediul "geografic", ei ~i oamenii: cornportamentul lor, tinuta lor, mimica, intonatia, gesturile, modul lor de a vorbi. Observatia poate fi directa, cand jurnalistul insusi este martor, dar unul aritrenat sa cbserve si sa retina, spre deosebire de martorii intampHi.tori. EI poate observa de departe sau din interioruJ fenomenului. Observatia mai poate fi indirecta, : ind se bazeaza pe marturiile la care a avut acces, si a carer veridicitate a .cmrolat-o.

21 Citatui in paragraful lnitial. Spre deosebire de prima situatie, .. _:"7I3.listui ia loeul magnetofonului. Prin acest procedeu, cititorul "aude"

85

personaj ul si, astfel, n poate situa. Citatul, ev iden t, trebuie sa fie sernn ificati v, coerent, dar si concis. Citarea unui fragment scos din discursul vorbitorului este corecta dad nu semnifidi altceva dedit daca ar fi fast reprodus di scurs ul in fntregime.

"Fii stent 18 verbete pe care Io alegi, pentru a reproduce vorbele cuivs. X afirmif cif = ncutru. X pretinde cif = gflnde${i contrsriul. X smintestc cif = sdeziuaes fa la ce urmeazif." [Didier Husson, Olivier Robert, 1991; 72].

La randul I ui, Earl S. H u tchinson [1986; 203] inventariazao serie intreaga

de verbe care introdue citatul:

a) A spus, a adifugat, a continust, a replicst, a rsspuns, a intrebst;

b) A comentst, a explicst, a remsrcst, a sugerat, <I intormet, a repetst;

c) A conchis, a decJarat, a atirmst.

/11 reports], pot sa <1parif verbe, precum: a exclsmet. a scriisrut. a strigst, a ordonst etc."

In fine, principala provocare pe care 0 Ianseaza selectioriarea si reproducerea citatului, este aeeea a acuratetei, una din valorile etice esentiale ale jurnaiistului.

Pe de alta parte, recurgerea la citat se petreee mai ales atunci cand proeminenta personalitatii . una din calitatile esentiale ale stirii este In discutie,

Nu in ultimul rand.jumalistul recurge la chat, atunei cand el insusi nu ar putea exprima mai bine faptul/ideea.

3) Metafora, comparatia, Paragraful initial construit in jurul unei rnetafore este util, cu doua conditii, Pe prima am enuntat-o deja, mai sus: legatura dintre sernnificatia metaforei sau a cornparatiei si mesajul esential sa poata fi stabilita rara efort. AdaLIa conditie: in caw] metaforei . Figura prin excelenta polisemantica - este nevoie ca, 1n primul rand, cea mai mare parte a conotatiilor ei sa fie aplieabile la tema textului, iar in al doiIea rand, aeeste conotatii sa fie explicitate de-a lungul textului.

Dad! locul paragrafului initial construit pe baza unei metafore apartine probabil numai reportajului, comparatta poate sa apara in analiza (specia de baza a j urnalismului de interpretare), In tex tu I de popularizare (sti intifica, de exernplu), eu conditia ca cei doi termeni sa fie cornparabili, si ell conditia ca termenul abstract, pentru a fi explicitat, sa fie pus in comparatie cu lin termen cunoscut.

4) Jocul de cuvinte (calamburul), ironia in paragraful initial se bazeaza - ca si in cazul metaforei . tot pe 0 cornplicitate ell cititorul, Complicitate, pentru ca aces tea, ca ~i rnetafora, eer 0 lectura dubla pentru a fi desifrate:

86

lectura ad liueram,o;;i descifrarea semnificatiei figurate. Intr-un fel sau altul, toate aeestea se construiesc pornindu-se de la 0 aluzie. Dad faptul/personajul nu sunt cunoscute in detaliu de catre toti cititorii (sau macar de eea mai mare parte a lor), procedeele rises sa aiba efect dear asupra unui numar restrans de initiati. Pentru ceilalti, sensul ramane obseur.

5) Slogan, formula fix a, proverb. Olivier Reboul [1975; 20] defineste astfel sloganul:

"Un enunt este slogan c!ind produce altceva dedit spune. Oricsre i-sr fi tunctis aparenta, Iunctis lui realif nu se allii In semniticetis sa, ci in impact; nu in ce vres sa spuns, ci fn ce vres sa facii."

Alegerea sloganului,a proverbului in paragraful initial - eventual, parafrazate - poate reprezenta a incercare de a deturna textul spre umor, Cu conditia ea evenimentul relatat sa permita aceasta, Relatarea unui accident rutier soldat cu victime nu poate fi impinsa spre umor, chiar daca exista in realitate, unele detaJii cornice.

6) Tonul practic, sfatuitor, pedagogic. Prezinta si el 0 serie de riscuri, Cititorul nu cumpara ziarul pentru a fi moralizat, in plus, sernnatarul textului trebuie sa aiba prestigiul necesar, care sa-i perm Wi pozitia "de superioritate" a initiatului, Toate acesre rezerve/riseuri nu inseamna eil utilul trebuie omis cu buna ~tjin~i"i. Ce este important, credem, este ca acest ton trebuie folosit eu masura si, mai degraba, aluziv.

7) Balansul teza-antiteza, Presupune dezvoltarea a doua serii paralele de argumente contradictorii. De aiei rezulta ell claritate, eli procedeul este util in primul rand, in textele de opinie, adica, In editorial, comentariu, cronlea, text polemic (mai putin in recenzie). Totodata, balansul tezaantiteza poate sa apara in textul specific Interpretative Reporting [vd. pentru aeest termen, Cristian Florin Popescu, 2002] - analiza.

Dad teza si antetiteza sunt echilibrate ea importanta si ca suport argumentativ (si, de obicei, asa se intampla), cititorul are toate sansele sa raman a indecis. lata de ce, in urma cercetarilor, s-a ajuns la concluzia ca semnatarul textului (de opinie) trebuie sa concluzioneze, fie alegand teza, fie optand pentru contrariul ei (antiteza), fie propunad 0 a treia rezolvare,

8) Paragraful interogativ lanseaza tema sub forma unei problerne care urmeaza sa fie rezolvata/demonstrata in text.

9) Introducerea ex abrupto a personajului, fie prin relatarea (succinta) a faptei pe care a comis-o, fie printr-o sehitli de portret.

La randul lui, Curtis D. MacDougall [1982; 128-130J enumera si alte tipuri de lead 2) :

87

fO) Lead-ul staccato, ca forma de lead descriptiv, consta dintr-o serie deenunturi eliptice.

Exemplu: "0 stee a muzicii rock. . .fiumosss lui sotie ... supradozli de droguri. .. misteriosul am de sisceri. .. "

11) Lead-ul explozlv este similar eu lead-ul staccato, eu deosebirea di enunturile sunt complete.

Este evident, ca atat lead-ul staccato, cat ~i exploziv, sunt foarte utile in reportaj.

12) Autorul considera ca lead-ul dialog apare, mai ales, in relatarea faptului divers (si, am adauga, in reportaj).

I 3) j n c ate gori a lead - uri 1 or semnificative, Curti s D. MacD ou gall introduce ceea ce el numeste lead-ul cartus.

Exemplu: "Primal ministru X a decedat subit"

14) 0 varianta a lead-ului cartus este lead-ul energic, Acesta din urma se distinge prin aceea di este mai putin abrupt decat lead-ul cartus. "[Leadul ellergic] a msi fast numit orb [Blind lead] pentru eli accenlueazli pe sitaetii, nu pe osmeni"

15) Lead-ul uluitor contine un superlativ sau 0 exprirnare eu aeest sens. Exernplu: "Este prima amii ... "

Abordand textul pentru radio, Earl S. Hutchinson [1986; 223-236], considers di exista patru lead-uri de baza:

1) Soft news lead -util in reportaj, pentru di "se adreseaza imaginatiei $1 creati vi tafJi."

2) Hard news lead - prin care se da irnediat faptul. Dezavantajul acestui tip de lead ar fi acela ea ascultatorul are prea putin timp 1a dispozitie pentru a-si da searna eli trebuie sa fie atent.

3) Trowaway Lead [= Lead arnanat]. Anunta di urrneaza ceva important, Are rolul titlului din presa tiparita,

4) The umbrella lead, numit si round-up lead sau comprehensive lead. contine 0 propozitie sau doua care sintetizeaza ceea ce va urrna.

Revenind Ia presa tiparita, 1a unu\ dintre cele mai complexe genuri jurnalistice, reportajul, 0 formul utila de inceput este notarea impresiei dominante a autorului (este stiut, reportajul este singurul gen jurnalistic de inforrnare in care notatiile autorului sunt permise, eu conditia, desigur, ca realitatea sa nu fie alterate). Impresia dorninanta poate fi "un gros-plso pe 11/1 chip, pc un persons]' sau un chat [Jean-Dominique Boucher, 1995; 90].

Importanta paragrafului initial (atac) in reportaj, este subliniata astfel de catre Michel Voirol [1992; 37]:

88

"Prima !raza este ces msi importanti. Dad eo nu trezeste dorints citirii

treze! care urmeszii, textul este mort.

Solutii: povestiti-va textul in trei fraze scurte. Este un atac. Intreba~i-va ce reiese din story. Este un atac.

Scrieti ideile pnncipele pe care doriti sa Ie trsnsmiteti. Una dintre ele este etscul"

In aceeasi directie a sugestiilor practice, iata-i pe Didier Husson si Olivier Robert [1991; 51; 55]:

"Mul_ti consideiii introduceree ca iiind psrtes ces mai difjcjlfi. Adesa, 0 scriu la urme. Au sstie! certitudines ca introducerce sereterii la terns principsls"

In fine, John M. Lannon [1986; 51] stabileste urmatoarele tipuri de introducere: anecdotica, anecdota de context, intrebare, citat, adresare directa, descriere, deflnitie.

Paragraful final

Paragraful final are 0 importanta similara eu a paragrafului initial.

Paragraful final joaca un 1"01 important, printre altele, si in realizarea echilibrului textului.

Paragraful final trebuie sa exprime 0 concluzie adeevata, nu subiectiva (arbitrara sau, in alta ordine de idei, incoerenta), singura posibila, atat pentru jurnalist, cat si pentru cititor.

Altfel spus, un text nu se poate termina nedecis.

Didier Husson si Olivier Robert [1991; 84-85] inventariaza sase tipuri de paragraf final:

1) "Paragraf-slnteza" presupune 0 rememorare succinta a faptelor/ ideilorl argumentelor expuse.

2) "Paragraf final umoristic" care, fie iucheie un text redactat in intregime in aceasta grila, fie apare ca 0 poanta care se irnpune. In cazul umorului (ca si in acela a] ironiei) insa, efectele trebuie dozate farmaceutic, o nuanta prea apasata, un cuvant In plus conduc la umorul caznit deci, la ratarea efectului,

3) Des Intalnitii este "incheierea circulara", in care se reia ideea principala (sau semnificatia - urmari, consecinte etc. - faptului principal) exprimatta) In paragraful initial - sau daca nu, in paragraful cheie a1 textului (ceea ce jurnalistii american i numesc nut paragraph). Acest ti p de incheiere pare a fi cea mai la indemana, $1 datorita faptului ca, in acest fel, textul este limpede si da senzatia unei constructii ale carei parti se echilibreaza.

89

4) Riscant, In opinia noastra, este "paragraful final interpel are".

Aceasta, pentru ca, in textul scris, fatal mente, interpelarea (interogatia, exelamarea, adresarea directa catre un interlocutor nevazut, acesta putand fi tot atat de bine cititorul), este retorica. Altfel spus (exceptand interviul, masa rotunda), nu prirnim nici un raspuns.

In plus, cititorul nu suporta eu usurinta sa fie interpelat. Dad este Yorba despre 0 interogatie, el nu asteapta sa fie interogat, ci, dimpotriva, asteapta sa i se raspunda la in trebari .. Pe de alta parte, dad se simte "tras de maned", acest Iucru poate erea 0 reactie de repingere. In fine, 0 persoana imaginara nu are de ee sa fie interpelata/invocata intr-un text de presa (prin definitie, nonfictional); iar daca persoana este reala, cine ~i ce l-au impiedicat pe jurnallst sa 0 ahordeze direct, fie pentru a prirni informatiile care fae obiectul discutiei (In text), fie pentru a-i cere sa raspunda pe loe intrebarilcr (interviul)? Pe scurt, credern di acest procedeu este mai degraba "literar", usor desuet, chiar $1 in acel domeniu, nu jurnalistic,

5) La limita finalului iudecis, este eeea ee autorii nurnesc "final deschis", [Formularea pare a fi 0 trauslare a celebrului concept formulat de semioticianul Umberto Eco - opera aperta (opera deschisa), Sirnplu SpllS, opera care suporta 0 multitudine de interpretari pertinente],

Acest tip de final poate sa apara, de fapt, ca LIn sinonim al suspensului, atunci cand evenimentele se ana inca in derulare, in aceasta situatie, se impune ca, imediat ce apar elemente noi, textul eu "final deschis" sa aiba 0 urmare (follow-up).

6) Finalul paradox 3) poate sa apara atunci cand evenimentele capata un curs neasteptat sau cand deznodamantul Ior este paradoxal,

Sa intrerupem insa pentru un moment aceasta abordare teoretica, pentru a examina 0 serie de exemple.

lata pentru inceput, paragraful initial al textului:

"Joi. 22 iulie, nu am reusit sa vorbesc nici ell domnul Ion Angelescu, directorul general al CRPO [?J Tulces, plecat 18 Bucuresti, niei ell domnul Crissn, Iideru! noului sindieat din csdrul Companiei de Pescuit Oceanic, crest In villtoarea evenimentelor pro vocate de contrsctul ClI cipriotii [care contract?]. Am lust In schimb decleretis domnului Florin Lupescu, Iiderul SLM[?], pe csre 0 reproducem tara comentsrii. .. "

!?i ultirnele fraze:

"La ora csnd trsnsmitem, nimeni din conducerea companiei nu poste ti gasit, inca. Vom revcni' 4)

90

Observatii:

1) In treacat, constatam ca siglele (Iipsite de speeifiearea a ceea ee ele denumesc), din dorinta obtinerii unui tex t concis, se abat de la regula conform careia, jurnalistul nu trebuie so. supraestimeze informatia pe care 0 detine cititorul, Cu atat rnai mult, cu cat, Romania Libera, fiind un cotidian eu circulatie nationala, este greu de crezut ca cititorului aflat la capatul celalalt a1 tarii (la Oradea, de exemplu), Ii spun ceva CRPO si SLM.

2) Aceste paragrafe apartin, de f'apt, comunidi.rii interne dintre corespondentul care sernneaza textul, si seful sau de departament, nu de comunicarea catre cititor. In plus, rezulta (inca un punct In defavoarea ziarului), cii si aceasta comunicare interns este defectuoasa, Dad cele doua surse de inform are se aflau la Bucuresti, si dad informatia era atat de important sa fie fii.euta cunoscuta imediat, trebuia ea ele sa fie eontaetate de alt jurnalist, aflat 1a Bucuresti,

3) In plus, persoanele citate nu se fac vinovate cii nu sunt disponibile atunei cand jurnalistul doreste sa Ie contacteze,

4) Contractu I cu cipriotii mentionat in text, este 0 aluzie care ramane neinteleasa (este aceeasi eroare lntalnita la punctul 1).

5) In concluzie, ni se spune aici ca ni se ofera un text care nu contine informatia esentiala, La ce bun?

lata si 0 constructie corecta, Paragraful initial:

"Inca de pe scum, Conveatis [Democratical se poste considers sub imperiu! unu: ultimstum din psrtee UDMR. Aeesta se bazeazli pe observsti« eli ma.ghian'i au sustiaut constant si flira reserve politica si pozitiite Con ventiei, fn schimb, Con veruie n-u !lieut nici un pas Inspre soliderizeres ell obiectivele proprii politicii UDMR. Cu slte cuvinte, eo alianra in care un grup de perticipanti (tormatiunile romiinesti) este numai Cll Iolossele, jar psrtenerul lui numsi eu prestariile."

Este 0 punere In tema clara, corectii. Interesul cititorului este capt at prin elementul conflictual din interiorul Conventiei.

Concluzia:

"A vem puzderie de stitudini opozsnte, dar nu avem 0 opozitie so/idii, lucrativa. UDMR se pregate$te sa slifbeasea opozitie ea snssmbla, msriod opozitionismul izolst. Se paste sustine cere ea aceasta reprezintif 0 atitudine loialif nu numai fatif de Stat si Constitutie, ci chisr fara de conceptul de democrstie, de csre se protits?' 5)

Acest paragraf final este construit pe baza a doua idei:

I) Slabirea opozitiei;

91

2) Ceea ce autorul considera excesiv in politica UDMR nu este tocmai in spiritul principiiior democratiei, (in schimb, cuvantul lucrativ este folosit incorect. Cuvantul corect ar fi fost eficienta).

Altfel spus, in acest caz, "concluzis iachide textul: Este concise si relevanta. Acceatueezs elementele evidente, fara a repeta." [John M. Lannon, 1986;59].

De notat lnsii, in acest context, si sublinierea lui Didier Husson si Olivier Robert [1991]: finalul construit pe "0 ultima idee tare" nu este posibil In cazul pirarnidei inversate,

Sa urmarim si concl uzi ile unui j urnalist ex peri men tat. Iata-l, de exempI u, pe Ken Fuson (Des Moines Register- Iowa) [apud Carole Rich, 1997; 183]: " Trebuie sa stiu incotro ma fndrept, si care va fi finalu!. Odatif ce stii ce vei spune si cum vei spune, te potigtind] la ce sa spui mai il1tai. (. . .) Primu1 paragraf trebuie sa fie perfect. ~i a1 doilea trebuie sa Be perfect."

Cu alte cuvinte, intre paragrafele introductiv ~i final, se afla corpul textului.

Corpul textului

intre "teza' initials ~i conciuzie, se at1a "paragrafele de sprijin". Fiecare, intr-o succesiune logica, trebuie sa dezvolte paragraful initial. Un paragraf trebuie sa conduca la urmatorul in chip firesc, fara poticneli. Trecerea lina se obtine prin cuvinte de legatura (vd. supra), prin paragrafe de Iegatura, prin pronume personale san demonstrative, prin reluarea cuvantului final din paragraful care se incheie, la inceputul celui care urmeaza.

"Sctiitorul are nevoie de paragrafpentru control. Cititorii, pentru scces.

Fiecsre pal'agral este 0 idee, un spstiu distinct pentru dezvoltsres unui punct de spriji 11. (.,.) Cisitorul er nevoie sa stie in fie care moment unde se aflii, $ i incotro merge." [subl, n.] [John M. Lannon, 1986; 86-87].

Ca parte a unui intreg, "Iiecsre paragralare 0 uniste. Este coerent. Are propriul accent. Pe scurt, este un text in miniaturif." [Brooks, Warren, 1979; 217].

In aceeasi ord ine de idei, Carole Rich [1 997: 184~ I 851, indica "tehnicile tranzitlei'' .

". Foloseste constructis cauzd-efect. Dscs Ul1 paragraf da nestere la 0 fntrebare, riispunde fn urmiitoru! seu introdu un exemplu ssu un citato lncearca sa anticipezi intrebifrile pe care $I le-ar putee pune cititorii.

92

• Pentru a introduce In text un nou vorbitor, care vine dupa un altul, spune rnai Intai ceva despre acest al doilea vorbitor, apoi Il citezi sau Ii parafrazezi cuvintele,

• Pentru a introduce background-ul, poti folosi formulari de genul «cu dona luni inainte».

• Pentru a trece de la 0 idee la alta, poti folosi <<In alta ordine de idei».

• Un CllVan! sa« 0 (rad dintr-un paragrafpoate Ii repetat(if) fa inceputul pamgrafuflli care urmeazii." [sub!. n.]

Asadar, textul, in totalitatea lui, se articuleaza prin inlantuirea paragrafelor (id est - unitatea externa) si prin unitatea interna a fiecarui paragraf (propozitiile/asertiunile care 11 formeaza se grupeaza, "imbraca" ideea-cheie).

Unitatea externa a textului nu este altceva decat ordonarea ideilor in conformitate cu un plan.

Planul textului

Planul este deci, aranjarea unui continut intr-o structura,

lar problema fundamentala, in contextul nostru, consta in adecvarea acestei structuri la realitate. Cu alte cuvinte, personalitatea, inteligenta autorului textului ar trebui sa se subordoneze neconditionat acestei cerinte, astfel incat, posibilele devieri ale transcrierii realitatii sa fie reduse drastic.

o clasificare destul de artificiala a posibilelor plan uri ale textului, ar putea porni de Ia distinctia dintre naratiune. careia, in jumalism i s-ar subsurna (stirea in toate variantele ei, rei atarea , reportajul si, intr-o mare rnasura, textele apartinand Investigative Reporting ~j Interpretative Reporting), iar de partea cealalta - intr-o acceptiune larga - textele argumentative; aces tea s-ar inscrle in teritoriul Interpretative Reporting (analiza),~i al jurnalismului de opinie (editorialul, comentariul, cronica, textul polemic).

Planul apartinand celei dintai categorii cuprinde modalitatea cea mai des "intalniHi, atilt in textele agentiei, cat si in presa tiparita, in radio si in telev iziune, este piramida inversata: tex telor argumen tati ve, ii corespund deductia (de Ia general la specific), inductia (de la specific la general). ordonarea spatiala, ordonarea cronologica si ordonarea combinata,

Aceasta clasi ficare ne-ar spune eli. pri rnele doua modalitati (deductia, respectiv, inductia) ar apartine textelor argumentative/persuasive, adica .extelor de opinie (editorial s.c.l.), in vrerne ceo ordonarea spatiala si

93

cronologica s-ar referi fa descriere si naratlune (stire, relatare, reportaj); ordonarea combinata s-ar impune "textelor de granita", compozite, cornplexe, aparti nand In vestigetive Reporting (sensu] european: ancheta) si Iaterpretstive Reporting, precum si textelor redactate In grila ironies sau urnoristica,

Piramida inversata sau graba de a spune imediat

Legendele jurnalismului american ne povestesc ca in timpul Razboiului de Secesiune, corespondentii de razboi, care isi transmiteau textele prin telefon, teruandu-se d In arice clipa Iegatura telefonica se putea pierde, spuneau de la bun inceput informatiile cele mal importante pe care Ie aveau. A~a s-a nascut piramida inversata,

Si azi, acest plan de organizare a textului este unul dintre eele mai des folosite. Dorinta de a capta si graba publicului fae ca piramida inversata sa apara in nenumarate texte, atat de agentie/presa tiparita, cM si In radio si In televiziune.

Definitia generica a piramidei inversate este aeeasta: primul paragraf (lead-uJ) contine di.spunsurile la intrebartle mesajului esential + atribuirea informatiei. Dupa care, fiecare paragraf contine informatii din ce in ce mai putin importante, incat ultimul/ultimele paragraf(e) ale textului continre) detalii la care se poate renunta,

Treptat lnsa, aceasta definitie usor simplificatoare a fast nuantata, S-a constatat, de exemplu, di mai rar raspunsurile la intrebarile unde si cand sunt cele mai importante. Apoi, chestiune valabila mai ales pentru primele texte care anunta evenimentul, s-a remarcat ca raspunsurile complexe Ia intrebarile cum si, mai ales, de ce, sunt mal greu de formulatintr-o primf instanta, Aceste doua intrebari devin importante In al doilea, al treilea text despre acelasi eveniment (follow-up). Intrebarea de ce rarnane tinta predilecta in ancheta (Investigative Reporting), In Interpretative Reporting si in textele de opinie, [Pentru acesti termeni, Yd. Cristian Florin Popescu, 2002J.

Ram§.n deci, drept intrebari esentiale printre intrebarile esentiale, cine ~i

ceo

In acest punct se impun doua observatii:

1) Cine si ce satisfac doua repere fundarnentale ale jurnalismului de informare: proeminenta personalitatii (cine) si factualul (ce);

2) Nu purtatorul de cuvant ca sursa a rnesajului, raspunde Ia intrebarea cine, ci, in realitate, institutia pe care el 0 reprezinta,

94

Izard Culbertson si Lambert [1973; 78-80] propun aceste tipuri de piramide inversate:

LEAD: Iternul eel mai important nr. I.

Al doilea item eel mai important. AI treilea item eel mai important.

AI patrulea item eel mai important.

Detalii la nr. 1. Detalii la nr. 2. Detalii la nr. 3. Deta!ii la nr. 4.

Sau:

LEAD: Itemele l , 2, 3,4 ..

Detalii la nr. 1. Detalii la nr. 2. Detalii la nr. 3. Detalii la nr. 4.

Si inca:

LEAD: Itemele 1. 2, 3, 4.

Fapt principal nr. I. Fapt principal nr. 2. Fapt principal nr. 3. Fapt principaJ nr. 4.

Detalii la nr. 1. Detalii la nr. 2. Detalii 1a nr. 3. Detalii la nr. 4.

95

Piramida elreulara (comuua). Este 0 piramida inversata, cu diferenta di ultimul paragraf aI textului, in lac sa cantina detalii, revine 1a altitudinea celui dintai paragraf, pentru di. exprima un fapt important/o idee tare. [Michel Voirol, 1992; 50J.

Alte modalitati de organizare a textuIui

Pornind de la tiparul piramidei inversate, Michael Ryan [195; 75·76J propune "urmstoeres tormuii concise pentru subiecte complexe." Textul are patru paragrafe, al carer continut este distribuit dupa cum urmeaza:

Paragraful 111". I - a) Cel mal important fapt.

b) Atribuirea, inforrnatia mai putin esentiala,

Paragraful nr. 2. - a) Background(context) esential, numele

personajelor cheie sau al surselor cheie, 0 dezvoltare narativa secundara.

b) N umele personaj el or secundare sau ale surselor secundare,

a) Dezvoltarea 1. 3.

b) Material de context, atribuire,

a) Cel mai important material, in concluzie.

b) Context, atribuire.

Paragraful nr. 3 -

Paragraful nr. 4 -

Organizarea secventiala (cronologiea),

Este potrivita in naratiune, Este preferabila piramidei inversate, daca secventele narative au 0 importanta comparabila (egala), In aceasta situatie, alegerea piramidei inversate ar eehivala eu 0 interpretare personala, care ar pune sub semnul intrebarii fidelitatea fata de evenimentul real.

Organizarea pe serii de interes (puncte prineipale).

Fiecare subiect/tema/idee este ea un nucleu in jurul caruia/careia se organizeaza celel al te elemente. Modalitatea este eficien t.3: in portret (variants a reportajului), in recenzie, In comentariu, in cronica, in reportaj, in editorial, in relatarea unor evenirnente complexe (proces, simpozion, dezbatere parlamentara etc.).

Organizarea conform secventei logice,

Ideea nr. 1 este cauza ideii nurnarul 2. Aceasta din urma este cauza ideii numarul 3, s.a.m.d,

96

Organizarea bloc.

Este abordata $i epuizata 0 prima problema, apoi a doua s.a.m.d.

Flash-back,

Organizare a textului, prin care se incepecu momentul (eel mai) important, dar nu eel dintai in ordine cronologica, dupa care se revine Ia desfasurarea cronologica, Acest tip de plan este mult folosit acum in presa tiparita, si pentru eli radioul si televiziunea sunt cele dinta:i care pot oferi primele inforrnatii despre eveniment,

Abordarea dramaticli.

Se realizeaza prin actiune, dialog, notarea decorului. Este eficienta in reportaj, In portret, In interviul de personalitate.

Abordare impresionista.

Se refera la modul de asamblare a elementelor, prin analogie cu pictorul impresionist. AnsambJul astfel construit induce publicului impresia dominants.

Este eficienta, in special, in reportaj.

Structura "diamant",

Se apropie de flash-back. "Pe masura ce povestires se desta~oarii, ee se fmbogif{e~te si cii~ljgii interes. Potri vita textelor 'pentru magazine, es con vine, in special, in biografie.lncepe cu prezentul, pentru ca fn interiorul textului sa aparif Imosrceri in limp importsnte, spoi concluzia, situatif din nou in present. (. .. J Introduceres confine doar enuntere» subiectului si fnceputul povestirii. (. . .) Concluzis are importan!if egalif eu introduceres" [Thomas Fensch, Writing Solutions, Beginnings, Middles and Endings~ 1989, in Thomas Gergely, 1995; 43].

intamplator sau nu, una din modalitatile tip de organizare a unei fictiuni politiste (crime fiction) este preluata tale quale in organizarea hard news [Cf. David Deacon et. al., 1999; 170]:

Cine a Iacut. Evenimente. Circumstante,

Rezolvare.

Comentariu.

97

Ordonarea spatiala. Ordonarea cronologica

Notam mai sus, di aceste doua modalitati sunt specifice naratiunii si descrierii.

De cele mai multe ori (de fapt, aproape totdeuna), jurnalistul nareaza. 0 stire, 0 relatare, un reportaj sunt, In definitiv, naratiuni, Adica, 0 succesiune de fapte. Ele se desfasoara In timp si In spatiu, Faptele sunt efectuate de oameni, care au biografii vizibilesi biografii aseunse (tot atatea naratiuni/ portrete). Faptele sunt privite (auzite/aflate) de alti oameni, eu biografiile lor vizibile si aseunse (alte naratiuni). Acestia povestesc ce au vazut, ce au sirntit, ce au inteles, De multe ori, tara sa-~i dea searna, puu pe searna realitatii propriile lor conc1uzii despre intamplare/eveniment.

IDeat, a povesti un eveniment inseamna a aglutina intr-un text de cateva zeci de randuri mai multe povestiri, pentru care un nuvelist sau un romancier au la dispozitie zeei, sute de pagini.

Cum poate jurnalistul sa se descurce?

lata un prim raspuns: "if] Joe sa sed; tot ce stii, in vata sif tai. Selie numai cees ce publicul are ne voie sa stie" [ John M. Lannon,! 986; 82].

Dar de unde stie jurnalistul ee anume are nevoie publicul sa stie? intai~ij'ntai, cititorul vrea sa stie ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat, cum s-a intamplat, cine "a facut" intamplarea, cine Ii suporta conseelntele si care sunt aceste conseclnte,

Altfel spus, dintre toate firele epice care formeaza ghemul, trebuie ales firul narativ esential, Este acela care il conduce pe cititor prin labirintul faptului despre care nu stie nirnic. Odata descoperit acest fir, apar (firesc) In text, cauza.esentiala care I-a provocat si "selectionarea" actorilor.

o alta optiune esentiala a autorului textului este aeeea a perspectivei din care se relateaza, a punctului de vedere. in acest chestiuni, jurnalisrnul nu are decat meritul de a fi irnprumutaj totul din proza de fictiune (roman, nuveHO.

Cronologic, prima modalitate care s-a impus, este perspectlva auctoriala. Autorul este omniscient. Intoemai ea Dumnezeu, el este creatorul personajelor, este stapanul evolutiei si al destinului lor. Relatarea poate fi impartiala sau autorul poate "interveni" mai mult sau mai putin discret, In starea sufleteasca a eroilor, in' atmosfera, in actiune, Verbele sunt folosite la persoana a trela, de unde, 0 anume distanta intre narator si personaje/relatiile dintre ele/evenirnente,

98

In plus, comentariul auctorial este un alt privilegiu al autorului, Prin cornentariu, el realizeaza ·legatura intre episoade, of era detalii despre personaje, detalii care nu reies din faptele relatate explicit, si pe care nici celelalte personaje, nici cititorul nu ar avea de unde sa Ie afle,

Omniscienta autorului strabate evolutia romanului din zorii aparitiei lui, pana la corifeii secolului trecut: Balzac, Stendhal, Fiaubert, Dickens, Tolstoi, Dostoievski, Zola etc.

Epica se dezvolta piramidal (eronologic). Expozithmea, dezvoltarea actiunil/aetiunilor (unii autori numesc aeeasta lntrlga), punetul eulminant, ~i deznodamantul sunt dar marcate.

Psihologia (eroilor) este determinista. Aetele, personalitatea, afectivitatea eroilor sunt 10 general determinate de clasa sociala, mediu, familie etc. (Naturalismul - Zola, mai ales, a privilegiat patoiogicul determinat de ereditate, considerata un dat implacabil).

Jurnalistul se deosebeste de romancier, Intal de toate, prin aceea cil eroii sai nu sunt plasmuitt (Imaglnari/fictivt), ci reali. El, jurnalistul, investigheaza si selecteaza faptele. Grija sa dintai este adecvarea la realitate, fidelitatea fata de ea, indiferent ca autorul ea persoana este de acord sau nu eu evolutia lucrurilor, "Eroii" sai sunt oameni pe care i-a contactat, cu care a stat de yorba, de la care a aflat. in rest, constructia textului este la latitudinea sa, cu obligatia insa, ca forma sa se adecveze contlnutului,

In vreme ce rornancierul doreste sa impresioneze, jurnalistul urrnareste sa informeze.

o nuan~a innoitoare a omniscientei autorului, 0 reprezinta proza de tip comportamentist (behaviourist). Atotcunoasterea autorului nu dispare cu totul, ei se estompeaza, Comentariul auctorial insa dispare. Autorul este undeva, nevazut, ii lasa pe eroi sa actioneze, sa vorbeasca, Logica faptelor, psihologia eroilor, motivatiile lor rezulta exclusiv din comportamentullor. Proza de acest tip este prin excelenta dialogica.

Hemingway, Steinbeck, Truman Capote sunt reprezentantii rnarcanti ai prozei comportamentiste. De altfel, Truman Capote este reveodicat in egala masura, atftt de istoria literaturii, cat si de istoria presei, intrucat, Cu sange rece este intaiul "roman non-fictienal", Eroii sunt reali, actiunile lor, la feI. Autorul si-a adunat materialul "rornanului" eu ajutorul unei tehnici prin excelenta jurnalistica: interviul.

in acest tip de proza, autorul intra in scena, EI poate fi persona] principal, !=,03.t~ fi observator sau un observator impllcat. De aici, 0 mai mare

99

varietate: apar in textsi persoanele I si a II~a. lar trecerea de la 0 persoana la alta marcheaza trecerea de la 0 secventa la alta, de la un episod la altul, dintr-un plan temporal in altul, Perspectivele, la randul lor, se pot multiplica. Personajele pot deveni, dind pe rand, observatori, martori, naratori. Aeeeasi succesiune epica poate fi relatata din perspectiva fiecarui narator! martor/participan t.

Odata cu un anume val de lirism care a patruns in proza, persoana I a invadat ~i rornanul si, astfel, apare monologul interior. Aparent, la Proust, Ia James Joyce, la Virginia Woolf, la Faulkner sau Ia Andre Gide nu a rnai dimas nimic din trufasa atotcunoastere de altadata, a autorului.

Fapt este di stramosii nobili ai reportajului, in toate variantele lui, de la simpla relatare la marele reportaj sau la New Journalism, sunt nuvelistii si rornancierii.

Din secolul al XVIIHea si paoli astazi, proza de fictiune a influentat redactarealrelatarea jurnalistica, si invers, intr-un adevarat sistem de vase comunicante. lata. de exmplu, mai intai, cazul foiletonului.

"Mijloc de csptsre ca si stires de senzstie, fOJietonul a desemnst Is inceput; o literatudi de a venturi istorice sau contemporsne. Povestitoii de rasa ca Dumas seu tsbricenti modesti C~1 Souiie, Ponson de Terrsil au dobilndit 0 voga ssemsnstosre. (. . .) Fsptele de istorie presei $i de istotie Jiterarii sun! cunoscute: moda toiietonului fn press europeanii si americana de pe ia i 840, teoretizsrea incercstd de Kogiilniceanu in introduceres romsnului neterminet Tainele inimii in care, in vocdnd exemplul lui Sue, scriitorul concepes a venture ca 0 coajii agreabiiii pentru miezul reprezentst de rosturile societe $i educative aie romeaelor". [Silvian Iosifeseu, 1971; 310].

AI. Dumas, Thomas Carlyle, Emerson, Charles Dickens, Emile ZoIa, iata doar cativa mad scriitori care au publ icat foiletoane in zi are. Senzationalismul foiletonului avea sa devina teritoriul a ceea ce s-a numit presa populara (penny press,journal 11. un sou, Yellow Journalism, in prezent, tabloid).

Tot din foileton se trag si contemporanii nostri: soap-opera si telenovela.

Tot asa cum, ceea ce azi se numeste infotainment, irnpus tn special de televiziune, se naste din convergenta presei populare ~ apoi a tabloidelor de mare tiraj, a marketingului politic, a publicitatii, sub imperiul logicii comerciale.

Pentru Michael Palmer [1983; 26; 29] romanul foileton, emblerna a unei prime literaturi seriale, a participat la democratizarea vietii cotidiene.

100