Fuga de acasa este ca orice alta actiune.

In vederea indeplinirii acestui scop, este nevoie de

trei lucruri: abilitate, dorinta si oportunitate. Putem recunoaste, copiii au atat abilitatea cat
si oportunitatea de a fugi de acasa in fiecare zi, astfel incat singurul lucru de care mai este
nevoie e dorinta. Aceasta dorinta poate rezulta dintr-o varietate de motive. Ar putea fi o
situatie stresanta ce pune presiune pe copilul tau, teama de consecintele faptelor lor, o forma
de lupta pentru putere, nu doresc sa mearga la scoala, sau poate fi vorba chiar de o problema
legata de abuzul de droguri.

Adolescentii care aleg sa fuga de acasa, doresc sa evite confruntarea cu problemele si

dificultatile pe care le intampina. De asemenea, tinerii vad prin aceasta fuga, un mod de a
castiga putere si independenta. Ei nu inteleg ca ceea ce obtin este de fapt o falsa putere si
independenta.

Desi nu putem fi niciodata siguri de ceea ce gandeste un adolescent, exista o serie de semne
ce te atentioneaza ca exista anumite probleme. Un aspect important de urmarit este daca
reusesti vreodata sa fii de acord cu optiunile si comportamentul copilului tau sau ti se pare ca
va certati si va sacaiti aproape tot timpul? Adolescentul tau este retras, nesociabil si nu vrea sa
petreaca timp cu restul familiei? Se comporta ciudat sau are parte de trairi interioare extreme
ce par a nu fi sub control? Ai observat ca adolescentul tau a ajuns intr-un anturaj neadecvat,
cu prieteni care consuma alcool sau droguri? Toate acestea au in spate o cauza, ce trebuie
constientizata atat de adolescent cat si de tine. Daca observi aceste semne e foarte important
sa comunici cu copilul tau, fara a-I acuza deoarece in acest mod il indepartezi si mai mult si ii
alimentezi dorinta de a fugi de presiune. E esential sa fii empatic in relatia cu adolescentul
tau, dar si ferm in acelasi timp pentru a nu transmite mesajul gresit ca te poate controla.

Cel mai important lucru atunci cand ne ocupam cu un copil care a fugit de acasa, este sa-l
invatam cum sa solutioneze problemele si cum sa identifice acei factori declansatori ce il
conduc spre adoptarea deciziilor riscante. De multe ori, adolescentii se simt supusi unui
numar mult prea mare de cerinte (cerinte scolare, sociale, ale familiei, ale anturajului) in
comparatie cu setul de abilitati pe care acestia il detin pentru a le face fata. Astfel,
adolescentul ajunge sa experimenteze esecul, anxietatea, frustrarea, ingrijorarea, descurajarea,
nesiguranta, etc. In aceasta etapa a vietii, adolescentul are nevoie de incurajarea ta si de
indrumarea ta, de experientele tale prin care tu ai trecut ca adolescent, dar pe care acum poti
sa le vezi prin ochiul adultului. Tanarul trebuie „inarmat” cu strategii ce sa-l ajute sa adopte
solutii eficiente la problemele cu care se confrunta, eliminand instalarea consecintelor nefaste,
cum ar fi fuga de acasa, atat asupra propriei dezvoltari cat si asupra relatiei cu parintii. 

Cativa pasi prin care ii invatam pe adolescenti ca fuga de acasa nu este o strategie
eficienta in rezolvarea problemelor:
1. Invata-l cum sa-si solutioneze probleme eficient. De multe ori, adolescentii manifesta o
atitudine ezitanta fata de dificultatile cu care se confrunta. Ei vor sa li se promita rezultatul
perfect chiar inainte de a se implica in rezolvarea unei probleme. La multi tineri, primul pas in
solutionarea unei probleme presupune o contemplare a tuturor posibilitatilor ce ar duce spre
esec. Anticipeaza rezultate catastrofice si incep sa se poarte ca si cum deja s-ar fi intamplat,
ajungand sa simta ca nu mai pot face nimic. Fii alaturi de copilul tau si intreaba-l cum ar fi
putut rezolva problema intr-un alt mod; ajuta-l in definirea clara a tuturor aspectelor
problemei (cauza, bariere in solutionare, etc.); ghideaza-l in generarea solutiilor posibile si in
analiza eventualelor consecinte; monitorizeaza-l in procesul implementarii celei mai bune
alternative si incurajeaza-l pentru fiecare reusita. In acest fel, ii dezvolti deprinderi de viata
autonoma, ii cresti autoeficacitatea si contribui la fundamentarea unei relatii de incredere intre
tine si copil.

2. Creeaza o atmosfera in care predomina acceptarea neconditionata. Acceptarea

neconditionata nu inseamna „co-dependenta”. Daca tu ca parinte ii demonstrezi prin fapte
copilului ca il iubesti neconditionat, dar nu esti de acord cu comportamentul sau atunci cand
este neadecvat, il vei ajuta sa se accepte cu toate imperfectiunile si vei stimula dorinta de
maturizare.

3. Fii interesat de activitatile lui, de pasiunile lui. In acest fel ii transmiti copilului tau
dragostea si timpul tau. Ii dai de inteles ca-l valorizezi si ca alaturi de familia lui primeste
aprecierea de care are nevoie.

4. Accentueaza-i punctele forte. Il inveti sa-si descopere si sa-si aprecieze calitatile. Arata-i
cum se poate folosi de aceste calitati in rezolvarea problemelor cu care se confrunta.

5. Evita sa-i transmiti copilului tau ca te-ai descurcat foarte bine cand erai ca el sau ca
acum te descurci perfect. In acest mod, ii poti arata ca si tu te-ai confruntat si te confrunti cu
dificultati, dar solutia e sa le infrunti. Astfel, isi creste sfera abilitatilor in ceea ce priveste
solutionarea problemelor. 

6. In cazul in care adolescentul te ameninta ca va fugi de acasa, incearca sa-i explici ca
acest lucru nu-i va elimina problemele pe care le are, ca alege sa intre intr-un mediu
periculos unde tu ca parinte nu-l mai poti proteja si nu mai poate beneficia de ajutorul tau. De
asemenea, se expune si mai multor riscuri, inmultindu-si astfel problemele.

Adriana Ternar, psiholog

Satu Mare

“Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din Cluj.

Sunt psiholog si fericita mamica a unui baietel. Lucrez cu copii si tineri si ma motiveaza
dorinta de a crea tinerilor acele conditii care sa-i ajute sa-si descopere adevaratele valori si
talente!“

Situatiile sunt fireste foarte diferite in privinta parasirii casei parintesti. De la ramasul peste noapte la un coleg sau
o colega pana la petrecerea week-end-ului intreg si pana la fuga de acasa sau exprimarea dorintei de a se muta
singur sau cu prietena, intalnim motive diferite, atitudini diferite, dar si ingrijorare, suparare, amenintare, conflicte
deschise.
In ce conditii adolescentii parasesc domiciliul?

 Atunci cand atmosfera familiala este extrem de tensionata, cu scandaluri, certuri, violente intre
parinti;
 Adesea cand unul dintre parinti consuma alcool;
 Cand familia este destramata;
 Cand parintii sunt plecati din tara si copiii sunt in grija altor rude;
 Cand copiii au fost victime ale abuzului fizic, emotional sau sexual din partea unui parinte sau altei
rude;
 Cand lipseste total comunicarea cu parintii si adolescentii prefera compania unor prieteni sau colegi;
 Cand exista inclinatii sau dependente de alcool, droguri;
 In cazul unor suferinte psihice, efecte ale unor traume actuale sau din copilarie.

Plecarea de acasa: situatii posibile

1. Plecarea de acasa este vazuta de adolescent ca o eliberare, ca o sansa de a fi independent, de a "face tot
ce vrea" fara a mai respecta reguli, interdictii si cerinte din partea familiei.
2. Exista cazul adolescentilor care se angajeaza de la 18 ani, imediat dupa terminarea liceului sau a unei scoli
profesionale. Unii dintre ei au deja un partner si se pregatesc de casatorie sau de o viata impreuna. De
asemenea exista adolescente care raman insarcinate si care isi intemeiaza o familie de foarte tinere, hotarand
sa-si asume aceasta responsabilitate de la 18 ani sau chiar mai devreme.
3. Intalnim insa si situatia in care adolescentul pleaca din localitatea unde a stat cu parintii pentru a-si
continua studiile intr-o alta localitate. Unii dintre ei vor locui la camin dar altii vor locui cu chirie sau in gazda
impreuna cu colegi sau prieteni.
4. Ramane situatia cea mai dificila a fugii de acasa, a adolescentilor despre care parintii nu mai stiu nimic, care
se muta fara acordul familiei, in acelasi oras sau in altul sau chiar parasesc tara. Atunci cand ei sunt minori,
problema este dificila intrucat parintii sunt cei care poarta raspunderea pentru faptele lor. O numim "fuga"
pentru ca adesea este ceva impulsiv, fara o socoteala sau un plan prealabil. Adolescentul nu are o sursa de
venit, asta insemnand ca va trai din mila sau ajutorul cuiva sau va fura pentru a trai.
Intr-unele din siuatii este vorba despre fuga la iubitul sau la iubita sa si eventual la parintii acestuia, in incercarea
de a trai asa cum isi doreste si fara sfaturile si impotrivirile parintilor.

Cum putem intelege plecarea impulsiva de acasa?

Asa cum am spus fie ca pe un strigat de ajutor, o incercare de a se salva de ceva, fie prin intoleranta la
frustrare, prin incapacitatea de a comunica cu familia, de a suporta sarcinile casnice, regulile familiei, scoala,
modul de viata al parintilor sai.

Cum ajunge un adolescent intr-un asemenea conflict cu familia lui?

Exista la un moment dat o ruptura a cadrului familial, ceva care se interpune intre parinti si adolescent. O trauma,
un accident, descoperirea a ceva dramatic, cum ar fi un deces, un incest, o situatie de adoptie de care
adolescentul nu stia, un abandon pe care l-a suferit, o boala sau o amenintare grava. Toate acestea si altele aduc
adolescentul intr-o stare imposibil de gestionat, in care probabil fuga de acasa este o incercare de a fugi de
ceva imposibil de suportat.

Sunt insa si parinti care considera ca doar anturajul prost in care a intrat copilul lor poarta intreaga vina pentru un
astfel de gest de a parasi casa parinteasca. Insa din  punct de vedere psihologic, este important sa descoperim
cum a ajuns adolescentul intr-un asemenea anturaj, ce anume l-a atras la acei oameni, cum de nu reuseste
sa vada riscurile pentru sanatatea, libertatea sau chiar viata lui ale unui astfel de trai