Am pus intr.

o cutie veche mangaierea ta

M.am straduit sa asez aici umbrele buzelor tale.
Mi.e greu, dar adaug privirea ta plina de dor.
Si totusi nu sunt libera de tine...mai era ceva...
Iubirea pe care ti.o port.
Mi.o smulg din suflet si o asez in cutie
Mainile mele tremura pe capacul ei si inlemnesc asa.
Privirea mi.e atintita pe durerea impietrita.
Astept pentru ultima data un semn...
Zornaitul telefonului, vocea ta,
mainile tale pe umerii mei...
Nimic.
Incerc sa.mi adun puterile si strang ceva din mine in varfurile degetelor.
E o ultima speranta intre ce a fost si ce va fi.
Acum ori niciodata...
Inima trage cortina uitari,
Iar degetele apasa intr.un scrasnet surd capacul cutiei.
Din mine se scurge toata minunea vietii.
Incui cutia cu o lacrima si o privesc avid.
S.A SFARSIT...