Pre Zen Tare Curs 4 Drumuri II-Infrastructura

Terasamentele drumurilor:
supuse acţiunii intemperiilor
variaţiile de umiditate şi de temperatură influenţează într-o foarte

mare măsură rezistenţa şi stabilitatea complexului rutier
Apa in pamant:
adsorbită,
sub formă de vapori,
apă capilară
apă liberă (apă sub formă gravitaţională)
ajunge să umezească pământul din terasament:

prin infiltrarea precipitaţiilor atmosferice:
se acumulează în straturile permeabile
stagnează pe suprafeţele impermeabile: pânze subterane
DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

prin ascensiunea capilară a apelor subterane.
În funcţie de tipul pământului, înălţimea de ascensiune capilară variază astfel:
- 30 – 50 cm pentru pământuri nisipoase
- câţiva metri pentru pământuri prăfoase şi argiloase
Ridicarea nivelului apelor subterane implică o ridicare a nivelului apelor capilare.

- la temperaturi pozitive
Pământurile influentate de prezenta apei: coezive
continutul de apa determina starea fizica a pamânturilor
Pământul din fundaţie nu trebuie să fie prea umed dar nici prea uscat
Umiditatea trebuie să se fie între (0.3 – 0.4)wL şi 0.6wL
Nu se pot introduce în corpul drumului pamânturi necorespunzatoare din punct

de vedere al consistentei si plasticitatii
Pământuri supraumezite: se trateaza cu var în proportie de 4 .... 5% din greutate

- la temperaturi negative
Apa din corpul terasamentelor se modifică cantitativ şi calitativ sub influenţa

aportului de apă din afară şi a variaţiilor de temperatură şi presiune.
În plus faţă de variaţia nivelului apelor subterane şi capilare, apa se deplasează în

interiorul maselor de pământ din zonele cu temperaturi mai ridicate către cele cu
temperaturi mai scăzute.
Regimul de umiditate variază în timpul anului astfel:

-toamna se acumulează umiditatea din cauza reducerii evaporării şi a intensificării
precipitaţiilor atmosferice;
- iarna are loc îngheţarea pământului şi redistribuirea umiditătii;
- primăvara pământul se dezgheaţă şi se reumezeşte;
- vara se usucă terasamentul drumului.
Acest regim de umiditate influenteaza direct rezistenta pamântului.

precipitatii
ape subterane

păstrarea unui regim hidrotermic cât mai constant în tot cursul anului
⇒ capacitatea portantă a pământului din patul drumului să varieze cât mai puţin.
Măsuri împotriva infilitrării apei în corpul drumului:
-îmbrăcăminţi impermeabile
-straturi izolatoare drenante sau anticapilare
Un strat izolator este un strat de pamânt bine compactat, la umiditatea optima de

compactare.

iarna, la temperaturi negative, când îngheţul este îndelungat:
diferenţele de temperatură la nivelul superior al terasamentului şi la

nivelul apelor subterane sunt mari
⇒ crearea unei depresiuni care determină migrarea apelor subterane din straturile
mai calde spre cele superioare mai reci
În zona îngheţată:
apă în stare solidă
în zona neîngheţată:
apă în stare de vapori sau lichidă.

Formarea lentilelor de gheaţă:
zapada -0oC zapada
lentile de gheata
0oC
prin capilaritate
+4oC

Lentilele de gheata formate în patul drumului ating grosimi de câţiva centimetri
si pot provoca umflarea neuniforma a suprastructurii (cu 10 .. 20 cm)
⇒ denivelarea si fisurarea îmbracamintilor
Pentru temperaturi:
> - 3oC: fenomenul de migratiune a apei cuprinde atât apa peliculara
cât si apa capilara
< - 3oC: afluxul de apa spre zona inghetata se face numai prin
capilaritate
Prin înghet apa îsi mareste volumul cu 9%
Procesul de creştere al lentilelor de gheaţă va fi cu atât mai intens cu cât

perioada de îngheţ va fi mai îndelungată

Cu cât pământul este mai prăfos cu atât deplasarea umidităţii şi acumularea ei
în pământ sub formă de lentile de gheaţă se produce mai puternic
Pamânturile prafoase au o permeabilitate mai mare decât argilele, deci permit

circulatia apei pe verticala, dar au particule fine ce favorizeaza fenomenul de
adsorbtie
Cu cât pământul este mai fin cu atât este mai dificilă circulaţia interioară a apei
Pământurile prăfoase sunt mai periculoase la îngheţ decât cele argiloase
Cu cât pământul este mai nisipos cu atât este mai puţin favorabil fenomenelor
de gelivitate; în astfel de pământuri se formează doar cristale izolate
La noi în ţară adâncimea de îngheţ coboară între 0.80 m şi 1.00 m.

Degradările din îngheţ – dezghet se produc atunci când sunt îndeplinite trei
condiţii, simultan:
un pământ geliv (de regulă, un pământ prăfos) adică un pământ care

favorizează formarea lentilelor de gheaţă
o sursă abundentă de apă, care să poată fi atrasă în zona de îngheţ
o perioadă de îngheţ lungă şi intensă
asupra celei de-a doua se poate interveni:

se împiedica pătrunderea umidităţii în zona de îngheţ
îndepărtând cât mai mult posibil sursele de apă
În plus: existenţei unui trafic intens şi greu în perioada dezgheţului

materiale izolante:
polistirenul expandat
zgura expandata
cu capacitate mare de absorbtie calorica, deci care pot opri izoterma de 0oC în
pamânt
- zgura are dezavantajul ca se transforma în praf sub circulatie
- polistirenul pastreaza la dezghet temperaturi negative în el şi se dezgheata dupa

luni de zile în raport cu straturile deja dezghetate

Din punct de vedere al sensibilitatii la înghet pamânturile sunt:
pamânturi foarte putin sau deloc periculoase la înghet: pietrisuri, nisipuri

cu cel mult 50% continut de particule mai mici de 0.10 mm, argila, pământuri
turboase
Nu se iau masuri pentru împiedicarea pericolului de înghet
pamânturi periculoase la înghet: mâluri, luturi, nisipuri cu continut mare

de particule fine
Se iau masuri atunci când nivelul apei subterane este la cel putin 0.60 m sub
nivelul platformei
pamânturi foarte periculoase la inghet: nisipuri făinoase şi luturi

nisipoase: grohotişuri cu continut mare de praf, pamânturi prafoase
Se iau masuri speciale chiar daca nivelul apelor subterane este la adâncime mare

Pământurile se mai clasifică din punct de vedere al sensibilităţii la îngheţ şi în
funcţie de coeficientul de umflare la îngheţ, cu:
Δh
cu = 100 [%]
h
Δh este sporul de înălţime al unei probe de pământ supusă la îngheţ
h – adâncimea de pătrundere a îngheţului în aceeaşi probă (nivelul până la care
pătrunde izoterma de 0oC)
Granulozitate
Grad de Sensibilitate la Cu % din masa Diametrul
Ip (%)
sensibilitate îngheţ (%) totala a particulei
probei mm
practic 1 0.002
A insensibile la 4 0 10 0.02
îngheţ 20 0.1
6 0.002
sensibilitate 10 ...
B 4 ... 8 20 0.02
mijlocie 35
40 0.1
6 0.002
10 ...
C foarte sensbile 8 20 0.02
35
40 0.1

⇒ unele pământuri se umfla, altele nu, dupa cum au învelisul de apa adsorbita mai
subtire sau mai gros
Pentru pământul din terasament este importantă cunoaşterea:

- compoziţiei granulometrice,
- a naturii mineralogice a pământului
- a densităţii în stare uscată (gradul de compactare)
în perioada de dezgheţ consecinţele fenomenului sunt grave:

pământul va fi supraumezit şi va avea o capacitate portantă foarte
scăzută.

măsuri pentru prevenirea degradărilor provocate de fenomenul de îngheţ-dezgheţ
degradări care pot apărea din îngheţ-dezgheţ:
- burduşiri (date de existenţa lentilelor de gheaţă)
- tasări, faianţări, făgaşe (date de circulaţia vehiculelor grele în perioada

de dezgheţ ca urmare a diminuării capacităţii portante a patului drumului)
- distrugerea întregii structuri rutiere (dată de tasarea masivă a unor

porţiuni din structură, ruperea straturilor, umflări, refularea materialului)

Efectul fenomenului de îngheţ se poate diminua prin diferite procedee:
- se încearcă scăderea punctului de îngheţ al apei din sol;
- se reduce permeabilitatea pământului pentru a reduce migraţia apei;
- se cimentează granulele de pământ între ele

Masuri pentru drumuri noi:
se evita folosirea pamânturilor gelive în corpul terasamentelor sau se

îmbunatatesc prin ameliorarea calitatii cu pamânturi nisipoase, prin stabilizare
chimica sau cu lianti
se evita la proiectare zonele cu pamânturi sensibile sau foarte sensibile la

înghet
se proiecteaza santuri, podete, canale pentru colectarea si evacuarea

apelor de suprafata
se prevad la proiectare, pante transversale pentru patul drumului si

drenuri de acostament

Masuri pentru drumuri noi:
se executa la baza rambleelor din pamânturi sensibile la înghet un strat

din material granular anticapilar, pentru a rupe ascensiunea capilara a apelor
se executa drenuri longitudinale sub santuri sau drenuri în forma de spic

sub patul drumului pentru coborârea nivelului apelor subterane
structurile rutiere se dimensioneaza la înghet (sa se evite patrunderea

izotermei de 0oC pe grosimea structurii rutiere)

Masuri pentru drumurile existente:
întretinerea santurilor, podetelor, drenurilor, canalelor de evacuare a

apelor
adâncierea santurilor laterale (fundul lor - cu minim 10 cm sub capatul

drenurilor de acostament) si executarea santurilor de garda la piciorul rambleelor
captarea si coborârea nivelului pânzei de apă subterană din amonte (în

cazul profilului de debleu sau mixt)
executarea drenurilor longitudinale sub sant
supraînaltarea terasamentelor cu 0.50 ... 1.50 m, în zonele în care baltirea

apelor nu poate fi înlaturata
impunerea de restrictii de circulatie pentru vehiculele grele în perioada de

dezghet
refacerea structurii rutiere existente

În vederea micşorării sensibilitatii la variaţiile de umiditate, pamânturile se
îmbunatatesc prin masuri speciale – se modifica caracteristicile fizico-mecanice.
Îmbunatatirea se face pe o adâncime de 30 ... 50 cm care se numeste strat de

forma
Stratul de forma trebuie sa fie bine compactat si se dimensioneaza ca grosime
Grosimea minima constructiva este de 10 cm

Stratul de forma este stratul pe care se aseaza fundatia drumului si trebuie sa
prezinte urmatoarele cerinte:
sa aiba o capacitate portanta ridicata si constanta pe toata suprafata

indiferent de variatia umiditatii
sa constituie un strat corespunzator pentru circulatia autovehiculelor si a

utilajelor de santier pe orice timp
sa aiba o suprafata plana, nedeformabila si fara denivelari
sa aiba o sensibilitate cât mai mica la actiunea apei si a înghetului

Grosimea stratului de forma variaza în functie de:
modul de constructie al profilului transversal (rambleu, debleu)
gradul de omogenitate a terenului de fundare
caracteristicile materialului din care se va realiza stratul
conditii climaterice
conditii de santier

Necesitatea adoptarii stratului de forma si solutia tehnica pentru alcatuirea
acestuia depind de:
proprietatile terasamentelor si omogenitatea pamântului din fundatie
natura si caracteristicile stratului inferior de fundatie
procesul tehnologic si conditiile de executie

Metode de îmbunatatire:
amestecarea pamântului necorespunzator cu adaosuri care sa-i asigure

un schelet mineral rezistent si o coeziune corespunzatoare.
Amestecurile obtinute trebuie sa prezinte un indice de plasticitate dupa cum

urmeaza:
Ip ≤ 3 % în regiuni foarte umede
Ip = 4 ... 8 % în regiuni cu umiditate mijlocie
Ip = 9 ... 15 % în regiuni uscate si calde

Adaosuri pentru pamânturi argiloase:
balast sau nisip local
zgura
savura
deseuri de concasare
deseuri de la fabricile de caramida
sfarâmaturi din roci slabe
cenusa de termocentrala
Adaosuri pentru pamânturi necoezive:

argila nisipoasa
stabilizarea pamânturilor:
se actioneaza asupra particulelor argiloase din pamânturi care
sunt cele mai sensibile la variatiile de umiditate, fie pe cale fizica, fie pe cale
chimica

Mijloace de stabilizare:
prelucrare termica
folosirea de substante higroscopice (retin apa si maresc

coeziunea): clorura de calciu, clorura de sodiu (mai rar)
tratarea pamânturilor cu substante hidrofobizante:

combinatii silico-organice, rasini sintetice
tratarea pamânturilor cu lianti (se mareste coeziunea, nu

mai sunt influentate de variatiile de umiditate): minerali si bituminosi

Lianti minerali:
varul
cimentul
maresc capacitatea portanta si reduc sensibilitatea la umiditate.
- se utilizeaza:
varul pentru pamânturi prafoase
cimentul pentru pamânturi cu fractiunea argila redusa
cimentul si varul pentru pamânturi argiloase
Liantii bituminosi dau un grad de impermeabilizare ridicat.
Pamânturile foarte plastice, Ip = 30 ... 55 % si wL = 50 ... 90 % se stabilizeaza cu

15% cenusa si 3 % var.

- prin sapare, pamânturile se înfoiaza, îsi maresc volumul initial datorita cresterii
volumului de goluri si în consecinta scade greutatea volumica
- pentru ca pamântul din corpul rambleului sa aiba o capacitate portanta sporita,

terasamentele trebuie sa fie compactate artificial.

Procesul de compactare are loc dacă pământul este supus unor eforturi repetate
(şoc, treceri de vehicule, vibraţii etc.) prin care se elimină o anumită cantitate de
aer şi în urma căruia se măresc contactele dintre granule printr-o reaşezare a
acestora
Dacă pământul este foarte uscat, particulele solide nu se vor aduna; dacă este
prea moale, se va produce doar o deplasare a materialului, fără o tasare propriu-
zisă
Trebuie să existe deci o umiditate optimă care va asigura o compactare maximă,

în funcţie de mijloacele mecanice folosite.
PROCTOR

În urma compactării apar următoarele:
- greutatea volumică a pământului creşte, ceea ce conduce la o creştere a

caracteristicilor mecanice (caracteristici intrinseci, modul de elasticitate, de
deformaţie);
- influenţa apei asupra pământului scade;
- se evită tasarea ulterioară a terasamentelor şi a straturilor rutiere.
Caracteristicile de compactare sunt:
- umiditatea optimă de compactare, wopt;
- densitatea în stare uscată maximă, ρd max

Caracteristicile de compactare se stabilesc pentru un anumit lucru mecanic de
compactare:
încercarea Proctor normal, PN, cu L = 0.6 J/cm3;
se foloseşte pentru straturi de formă şi terasamente de drumuri, căi ferate,

aeroporturi, locuri de parcare, platforme auto, diguri şi baraje de pământ pentru
hidroamelioraţii, îmbunătăţirea terenului de fundare (conform STAS 1913/13-83);
încercarea Proctor modificat, PM, cu L = 2.7 J/cm3;
se foloseşte pentru straturi de formă, straturi de bază, straturi şi substraturi de

fundaţie, situaţii speciale.

Principiul metodei de determinare a caracteristicilor de compactare:
- se determină, prin încercări de laborator, variaţia densităţii în stare uscată, ρd, a

pământului, în funcţie de variaţia umidităţii, w, sub efectul unui lucru mecanic de
compactare, L;
- într-un cilindru metalic de dimensiuni standard se introduce pământul cu o

aumită umiditate; pământul este aşezat în straturi succesive, fiecare strat fiind
compactat cu un mai de masă standardizată ce cade de la o anumită înălţime;
numărul de lovituri ce se aplică fiecărui strat se calculează în funcţie de datele de
mai sus, din relaţia:
mghn
L= J/cm3
Aa

După terminarea compactării se stabileşte densitatea în stare umedă a
pământului, ρw:
Mw
ρw = [t/m3]
V
unde Mw este masa pământului, [t];
V – volumul pământului, [m3].
Apoi se calculează, în funcţie de umiditatea pământului, densitatea în stare

uscată, ρd:
ρw
ρd =
w [t/m3]
1+
100
unde ρw este densitatea în stare umedă a pământului, [t/m3];
w – umiditatea prescrisă.

Caracteristicile de compactare în domeniul uscat pot fi luate în considerare numai
dacă ρd uscat max ≥ 0.95 ρd max
ρd, [t/m3]
Domeniul Domeniul
ρd max uscat umed II
ρuscatd max
wuscatoptim wcr w1 w2 w3 woptim w4 w5 w, [%]

Pentru controlul alurii curbei de compactare Proctor se traseaza curba de
saturatie (II) folosind formula:
ρs
ρd =
w
1+ ρs
100

Principalii factori care influenţează compactarea:
energia de compactare: influenţează până la un punct valoarea umidităţii optime

de compactare pentru un pământ dat, în sensul că densitatea maximă în stare
uscată ρd max creşte pentru umidităţi mai mici decât umiditatea optimă de
compactare, wopt; ρd, [t/m3]
ρd max1 E1>E2>E3>E4
umiditatea de saturaţie 100%
ρd max2 E2>E3>E4
ρd max3
E3>E4
ρd max4
E4
woptim1 woptim2 woptim3 woptim4 w, [%]

Principalii factori care influenţează compactarea:
natura pământului: materialele neuniforme - cu granulozitate întinsă – pot fi aduse

prin compactare la densităţi foarte ridicate (de exemplu nisipurile argiloase sau
nisipurile prăfoase, la care ρd max poate fi mai mare de 2g/cm3); de asemenea,
pământurile nisipoase sau prăfoase (inclusiv loessurile) se compactează bine (ρd
max > 1.7 g/cm ); în schimb, pământurile argiloase sunt greu de compactat, fac
3
bulgări care se sfarmă greu. ρd, [t/m3]

NA - nisip argilos
NP – nisip prăfos
N – nisip
P – praf
A - argilă
NA
NP
N
P
A
5 15 25 w, [%]

Umiditatea optimă Proctor Umiditatea optimă
Denumirea pământului
normal, % Proctor modificat, %
Argilă grasă 20...25 15...20
Argilă 16..23 12...18
Argilă prăfoasă 16...22 12...17
Argilă nisipoasă 14...20 10...16
Argilă prăfoasă nisipoasă 16...18 12...14
Praf argilos 14...18 10...14
Praf argilos nisipos 12...16 9...12
Praf 13...16 10...12
Praf nisipos 11...16 8...12
Nisip argilos 13...16 10...13
Nisip prăfos 11...14 8...11
Pietriş 4...8 3...6
Nisip 8...11 6...8
Balast 2...6 2...5

Controlul compactării pământurilor din corpul terasamentelor de drum se verifică
prin gradul de compactare prescris şi prezintă o importanţă deosebită în
asigurarea capacităţii portante a terasamentelor.
Gradul de compactare se obţine ca raport între starea de îndesare a unui pământ

la un moment dat, ρd şi starea de îndesare maximă ρd max obţinută în laborator:
ρd
k= [%]
ρ d max
Pentru situaţii concrete, pe teren se prescrie gradul de compactare care trebuie
realizat la diferite adâncimi ale terasamentelor; se stabileşte prin mai multe
încercări relaţia care există între numărul de treceri (sau lovituri) ale utilajului care
efectuează compactarea şi densitatea în stare uscată, ρd care trebuie obţinută.
k = 100% 0.50
k = 97 - 100% 1.50
k = 92 - 95%
k = 95 - 98% 1.00

Pentru realizarea gradului de compactare prescris, înainte de începerea lucrarilor
de compactare trebuie stabilite grosimile straturilor elementare de compactat si
numarul necesar de treceri sau de lovituri peste aceeasi suprafata, în functie de
caracteristicile utilajului folosit.
Grosimea stratului elementar compactat:
- pe o platforma consolidata si nivelata se aseaza placute P1, P2, .. din tabla

metalica din 3...5 m în 3...5 m
- peste placute se asterne un strat din pamânt de latime egala cu latimea de lucru
a utilajului de compactat sporita cu 50% si de grosimi hi diferite si cunoscute de la
placuta la placuta
- se compacteaza cu un anumit numar de treceri ale utilajului si se masoara

grosimea rezultata, hi’
- se determina tasarea procentuala a fiecarui strat: hi − hi ' Δh

ti = 100 = i 100
hi hi
Grosimea h a stratului de pamânt corespunzatoare tasarii procentuale maxime
reprezinta grosimea optima de compactare a stratului de pamânt.

Numarul de treceri ale utilajului pe aceeasi suprafata:
- se asterne pamânt într-un strat de grosime h, determinat ca mai sus, pe o

platforma consolidata
- se verifica grosimea stratului asternut
- se începe compactarea prin treceri repetate cu compactorul
- dupa fiecare trecere se masoara grosimea stratului obtinut
- se înregistreaza rezultatele într-un grafic, numarul de treceri n în functie de

tasarea procentuala t

Dupa un anumit numar de treceri pamântul se compacteaza foarte putin. În acest
moment se opreste compactarea si se determina gradul de compactare. Se
compara gradul de compactare obtinut cu cel prescris. Daca corespunde, atunci
numarul de treceri efectuat se considera satisfacator si se mentine procesul de
compactare. Altfel, se continua compactarea pâna se obtine gradul de compactare
prescris.

Pământuri
Zonele din necoezive coezive

terasament la care se Îmbrăcă- Îmbrăcă-minţi Îmbrăcă- Îmbrăcă-
prescrie gradul de minţi semi- minţi minţi semi-
compactare permanente permanente permanente permanente
Gradul de compactare, %
Primii 30 cm ai 100 95 97 93
terenului natural de 95 92 92 90
sub un rambleu cu
înălţimea h de:
h ≤ 2.00 m
h > 2.00 m
În corpul rambleelor 100 100 100 100

la adâncimea (h) sub 100 97 97 94
patul drumului: 95 92 92 90
h ≤ 0.50 m
0.5 < h ≤ 2.00 m
h > 2.00 m
În deblee pe 100 100 100 100

adâncimea de 30 cm
sub patul drumului

Utilaje pentru compactarea terasamentelor
utilaje care actioneaza prin apasare:

compactoare cu rulouri netede
compactoare cu pneuri
compactoare tractate (tavalugi) cu rulouri cu crampoane
utilaje care actioneaza prin batere:

maiuri mecanice usoare (portabile)
maiuri mecanice grele
maiuri macara (cu cadere libera)
utilaje care actioneaza prin vibrare:

compactoare vibratoare
placi vibratoare

Alegerea utilajului de compactare se face în functie de:
caracteristicile pamântului
gradul de compactare ce trebuie realizat
adaptarea la conditiile de lucru, pe santier în functie de conditiile climatice
Pamânturile coezive si mai putin coezive pot fi compactate cu masini care exercita
o presiune statica (prin cilindrare) si cu masini de batatorit.
Pamânturile necoezive se compacteaza în general prin batatorire si vibrare.

Pamânturile fine – argilele si prafurile – se caracterizeaza prin permeabilitate
redusa.
Prezinta o compactare diferita în prezenta apei fata de pamânturile grosiere.
Se utilizeaza pentru compactare compactoare cu rulouri metalice cu crampoane

sau compactoare cu pneuri.
Pentru netezirea suprafetei (la sfarsitul zilei de lucru) se utilizeaza compactoare cu

rulouri netede.

Nisipurile argiloase se compacteaza ca si argilele.
Nisipurile monogranulare sunt permeabile si insensibile la apa; sunt sensibile la

decompactare, se compacteaza cu mare greutate.
Se folosesc compactoare vibratoare, dupa o prealabila compactare cu un utilaj

usor, nevibrator.
Nisipurile cu granulozitate corespunzatoare pot fi compactate cu aproape orice fel

de utilaj.
Pentru grosimi mici de strat se folosesc compactoare cu rulouri netede.

Balasturile argiloase reprezinta un material bun pentru constructia rambleelor.
Se folosesc compactoare cu pneuri (pentru grosimi de pâna la 50 cm) sau

compactoare vibratoare (pentru grosimi peste 50 cm).
Daca balastul contine un procent ridicat de argila si nu are granule mari, se poate
folosi compactoare cu rulouri cu crampoane.
Balasturile cu granulozitate necorespunzatoare nu permit obtinerea unor straturi

stabile, ceea ce duce de multe ori la deformarea structurii rutiere.
Se recomanda completarea curbei granulometrice cu material deficitar.
Se folosesc compactoare cu pneuri cu sarcina reglata astfel încât sa se evite

pierderea stabilitatii materialului ce se compacteaza.
Pentru straturi subtiri de balast grosier se poate utiliza compactorul cu rulouri

netede.
Balasturile cu granulozitate corespunzatoare se compacteaza tinând seama de
unghiul de frecare interna.
Pentru un unghi mic se folosesc compactoare cu pneuri grele iar pentru unghi
mare se combina compactorul cu pneuri cu cel cu vibrare greu.
Materiale cu elemente foarte mari: elementele mari se vor sparge deoarece ridica
probleme la compactare întrucât acestea pot sa se blocheze lasând între ele
goluri care determina o tasare inegala a rambleului si deformatii anormale.

În unele conditii de compactare pot apărea fenomene precum:
salteaua de cauciuc
decompactarea
efectul de nicovala
Salteaua de cauciuc: apare la compactarea unui pamânt fin argilos sau prafos, cu
un continut ridicat de apa.
Dupa un numar relativ redus de treceri, pamântul se taseaza mult sub compactor,
se creeaza valuri care avanseaza în fata rulourilor.
Dupa trecerea compactorului pamântul se reumfla, revine la forma initiala.

Continuarea compactarii este ineficienta.
Ca remediu, se decapeaza pamântul din zona respectiva si se înlocuieste cu un

material corespunzator sau se asteapta uscarea naturala sau artificiala (prin
drenare) a pamântului si abia atunci se reia compactarea.
Decompactarea: apare în cazul pamânturilor cu granulozitate necorespunzatoare
si cu granule rotunde.
Ele îsi pastreaza cu greu îndesarea obtinuta prin compactare,cel putin la

suprafata.
Se cauta marirea unghiului de frecare interna prin concasarea materialului.
Efectul de nicovala: apare la compactarea unui pamânt asternut pe un suport

rigid.
Se usureaza procesul de compactare.
Atunci când utilajul de compactare este corespunzator se pot obtine densitati în

stare uscata ridicate când exista un suport rigid.

Metodele de control al compactării (se mai numesc metode de santier) se folosesc
în vederea obţinerii rapide, în timpul executiei, a parametrilor de compactare
obtinuti (densitate în stare uscata, rd si umiditate, w):
metode directe:
metoda penetraţiei
metoda izotopilor radioactivi
- se aplică direct pe teren;
- sunt rapide furnizând rezultate imediate şi prezentând un cost redus;
- se utilizează mai ales ca metode comparative între zone cu compactări diferite;
- au dezavantajul că necesită curbe etalon în funcţie de natura pământului şi de

umiditatea acestuia pentru diferite grade de compactare.

Metoda cu penetrometru static (acul Proctor) constă în presarea pe teren, în mod
lent şi continuu, a unei tije cu un dorn standardizat.
Se înregistrează forţa de apăsare şi se determină rezistenţa pământului ca raport

între forţa de apăsare, F şi suprafaţa dornului, S:
F
Rp =
S
Metoda cu penetrometru static se recomandă pentru pământuri cu granulaţie fină.

În metoda cu penetrometru dinamic se calculează rezistenţa pământului la
penetrarea cu o tija metalica standardizata pe care culiseaza un ciocan, prin
acţiune dinamică.
Gradul de compactare se verifica în functie de numarul de lovituri necesar

patrunderii tijei în pamânt pe grosimea stratului care se compacteaza cu
numarul de lovituri luat ca etalon pentru gradul de compactare dorit.
Daca tija patrunde pe un alt strat pentru acelasi numar de lovituri, atunci straturile
au acelasi grad de compactare.
Daca patrunderea se face pentru un numar mai mic de lovituri atunci stratul
controlat este insuficient compactat.
Metoda cu penetrometru dinamic se recomandă ca pământurile să fie nisipoase,

puţin sensibile la umezire şi a căror umiditate variază puţin.

Metoda izotopilor radioactivi constă în măsurarea intensităţii de pătrundere a
radiaţiilor (radiaţii gamma sau cu neutroni) emise de izotopi radioactivi, în
stratul de pământ.
Se masoara direct densitatea aparenta si umiditatea pamântului

metode indirecte:
se determină parametrii de compactare (densitatea aparentă, şi umiditatea

pământului) atât pe teren cât şi în laborator.
Densitatea aparentă a pământului se determină pe probe tulburate sau

netulburate, în funcţie de coeziunea pământului.
mw
La umiditatea naturală, densitatea aparentă, ρw este: ρw =
V
unde mw este masa pământului umed extras, determinată prin cântărire
V – volumul probei de pământ extras.
Umiditatea pământului se determină prin metoda uscării:

m − m1
w= 100
m1
unde m este masa probei de pământ umed
m1 – masa aceleaşi probe de pământ uscat.

Pre Zen Tare Curs 4 Drumuri II-Infrastructura

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Pre Zen Tare Curs 4 Drumuri II-Infrastructura

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Terasamentele drumurilor:

supuse acţiunii intemperiilor

variaţiile de umiditate şi de temperatură influenţează într-o foarte

ajunge să umezească pământul din terasament:

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

În funcţie de tipul pământului, înălţimea de ascensiune capilară variază astfel:

- 30 – 50 cm pentru pământuri nisipoase

- câţiva metri pentru pământuri prăfoase şi argiloase

Ridicarea nivelului apelor subterane implică o ridicare a nivelului apelor capilare.

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

Pământurile influentate de prezenta apei: coezive

continutul de apa determina starea fizica a pamânturilor

Umiditatea trebuie să se fie între (0.3 – 0.4)wL şi 0.6wL

Nu se pot introduce în corpul drumului pamânturi necorespunzatoare din punct

Pământuri supraumezite: se trateaza cu var în proportie de 4 .... 5% din greutate

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

Apa din corpul terasamentelor se modifică cantitativ şi calitativ sub influenţa

În plus faţă de variaţia nivelului apelor subterane şi capilare, apa se deplasează în

Regimul de umiditate variază în timpul anului astfel:

Acest regim de umiditate influenteaza direct rezistenta pamântului.

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

Măsuri împotriva infilitrării apei în corpul drumului:

-straturi izolatoare drenante sau anticapilare

Un strat izolator este un strat de pamânt bine compactat, la umiditatea optima de

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

diferenţele de temperatură la nivelul superior al terasamentului şi la

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

zapada -0oC zapada

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

⇒ denivelarea si fisurarea îmbracamintilor

Prin înghet apa îsi mareste volumul cu 9%

Procesul de creştere al lentilelor de gheaţă va fi cu atât mai intens cu cât

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

Pamânturile prafoase au o permeabilitate mai mare decât argilele, deci permit

Pământurile prăfoase sunt mai periculoase la îngheţ decât cele argiloase

La noi în ţară adâncimea de îngheţ coboară între 0.80 m şi 1.00 m.

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

un pământ geliv (de regulă, un pământ prăfos) adică un pământ care

o sursă abundentă de apă, care să poată fi atrasă în zona de îngheţ

o perioadă de îngheţ lungă şi intensă

asupra celei de-a doua se poate interveni:

În plus: existenţei unui trafic intens şi greu în perioada dezgheţului

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

- zgura are dezavantajul ca se transforma în praf sub circulatie

- polistirenul pastreaza la dezghet temperaturi negative în el şi se dezgheata dupa

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

pamânturi foarte putin sau deloc periculoase la înghet: pietrisuri, nisipuri

Nu se iau masuri pentru împiedicarea pericolului de înghet

pamânturi periculoase la înghet: mâluri, luturi, nisipuri cu continut mare

pamânturi foarte periculoase la inghet: nisipuri făinoase şi luturi

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

Pentru pământul din terasament este importantă cunoaşterea:

în perioada de dezgheţ consecinţele fenomenului sunt grave:

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

degradări care pot apărea din îngheţ-dezgheţ:

- burduşiri (date de existenţa lentilelor de gheaţă)

- tasări, faianţări, făgaşe (date de circulaţia vehiculelor grele în perioada

- distrugerea întregii structuri rutiere (dată de tasarea masivă a unor

DRUMURI II - Infrastructura drumurilor conf.dr.ing. Carmen RACANEL

- se încearcă scăderea punctului de îngheţ al apei din sol;

- se reduce permeabilitatea pământului pentru a reduce migraţia apei;

- se cimentează granulele de pământ între ele