Text cu 30 procedee stilistice utilizate

Simţeam o durere… îmi era dor de tata!

Simţeam o durere...(1)uneori nu puteam suferi amintirea despre această fantomă(2) Il iubeam

viu şi mort,(3) oricum în amintire!
Era toamnă şi eram acasă. O poză veche de familie a readus în trăiri un sentiment pe care
încercam s-l uit, simţeam o durere...îmi deschise întâi poarta, apoi uşa, s-a furişat in odăi, până ce
a ajuns în inimă!(4) Privirea îmi era calmă, rece, neclintită de la acea poză,(5) Doamne ce
pustietate...(6) Gândul îmi alerga sălbatic(7) prin copilăria copilului închis în închisoarea inimii
mele(8). Îmi aminteam de soţul mamei mele, de tatăl fraţilor mei,(9) dar refuzam să recunosc că
îmi era dor de tata, Doamne ce pustietate...
Geamul tăcea, când eram mică credeam că o să se întoarcă acasă, va veni oare?(10) Deşi
crescusem de fiecare dată când reveneam acasă simţeam că e alături, trecuse atâta timp, dar
continua să mă doară, până la limitele fiinţei din mine.(11)
Îmi părea veşnicia o toamnă şi toamna o veşnicie,(12) era cald şi mă sufoca acest năduf
răspândit în întreg corpul într-o clipă(13). Plângeam ca un copil(14) fără să mai înţeleg de ce,
pentru că mă durea sau pentru că eram prea mică când se stinse şi aveam atâtea a întreba.
Toate amintirile se contopeau într-un scenariu bine întocmit pentru o piese de teatru
nereuşită.
Când mai era viu îl admiram pentru simţul umorului nemaipomenit(15), in pofida faptului că
boala la ţintuit la pat pentru o jumătate de viaţă.(16)
Eram totuşi mică şi doar acum înţelegeam ce se întâmplase, în una din zilele în care eram
doar cu el acasă a spus parcă pentru mine parcă pentru sine ”Am să mor”(17) Ce nostim a fost,
nu ştia că nu înţeleg despre ce vorbeşte.(18) În următoarele zile boala a pus stăpânire deplină pe
el, m-ă rugase mama să stau lângă el în caz că are nevoie de ceva, o zi întreagă, o zi încheiată am
stat lângă el, ce fetiţă cuminte eram, îşi trăia ultima zi şi eu nu scoteam un cuvânt(19) nu ceream
o povaţă...Nu îi era frică să moară, adesea spunea că „tot de o moarte am să mor”(20)
A doua zi mama ne-a trezit mai devreme ca de fiecare dată, plângea, am alergat în camera in
care seara îl lăsasem, omul palid cu ochii închişi învelit cu o plapumă albă era tatăl meu.(21)
Mai întâi nu înţelegeam că nu mai este, apoi nu vroiam să înţeleg, încet, încet uitam până ce
devenise o amintire(22) şi atunci revenea în memorie, înţelegeam că nu mai este şi vroiam să
înţeleg de ce?!(23) Era o amintire ce cuprindea o veşnicie(24), un dor caustic(25)ce mă pustia de
fiecare dată. Rămăsesem să port negru, mai întâi pe haină apoi în suflet.
Creşteam, poate mai devreme decât a trebuit, mama plecase peste hotare şi eu rămăsesem
să lupt cu singurătatea. Simţeam o durere... ştiam de la bunica că „Dumnezeu se coboară până
unde ne ridicăm noi”(26) dar nu puteam lupta. Atunci am scris şi primul vers, mi-am dat seama
într-un moment că „Nu e suficient să fii plin de talent, dar e necesar să fie şi talentul plin de
tine”(27) şi cu toate acestea nu puteam lupta!
Dorul mă cuprindea a câta oară(28) ochii înlăcrimaţi închişi pentru doar o clipă fugindă de
amintire desluşeau chipul tatălui de pe vechea fotografie. Simţeam o durere...era toamnă şi exact
august, o toamnă tristă care se repeta a zecea oară de când murise! Îmi revenisem uşor, doar
inima se zbătea fricoasă de dura amintire(29) ce putea reînvia în orice moment. Rămăsesem să
port negru, mai întâi pe haină apoi în suflet.(30)Şi Doamne ce pustietate...

1-anaforă
2-antifrază
3-antiteză
4-aşteptare frustrată
5-enumerare
6-epiforă
7-alegorie
8-alteraţie
9-aluzie
10-întrbare retorică
11-imperfect narativ
12-chiasm
13-ambiguitate
14- comparaţie
15-metonimie(cauză pentru efect)
16-paradox
17-monolog
18-ironie
19-autoironie
20-enunţ reflexiv
21-emfază
22-gradaţie descendentă
23-gradaţie ascendentă
24-hiperbolă
25-epitet
26-contex
27-creaţie personală
28-laitmotiv
29-metaforă
30-sinegdocă