Antichizare de La Buta

UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" BRAŞOV
FACULTATEA DE IND. LEMNULUI

PROIECT DE DIPLOMĂ PAG.
5 TEHNICI DE ANTICHIZARE SI FINISARE UTILIZATE
5.1 CARACTERISTICILE SUPORTULUI LEMNOS
Cunoasterea particularitatilor suportului lemnos poate explica ,capriciile

comportarii acestuia si poate conduce la alegerea unor solutii corecte de finisare.
Lemnul este un material anizotrop,eterogen,poros.
Anizotropia explica tocmai variatiile mari ale proprietatilor fizico-mecanice,in
functie de directia de masurare.
Eterogenitatea compozitiei chimice sta la baza comportarii sale variate in
prezenta diferitelor materiale de finisare,iar cea din urma dar nu si cea mai putin
importanta proprietate,porozitatea,este punctul de plecare a multor greutati si
greseli.
Orice arbore este alcatuit din zone cu proprietati fizico-mecanice
diferite.Partea exterioara a cilindrului lemnos,are un continut mai mare de
apa,constituind alburnul.Alburnul este mai permeabil,mai putin rezistent si mai
deschis la culoare.
Partea centrala,lemnul matur,serveste la asigurarea rezistentei arborelui.La
multe specii lemnul matur are o culoare mai inchisa si se numeste duramen.
In cazul lemnului proprietatile fizico-mecanice difera nu numai in functie de
directia de masurare ci si de felul cum a fost obtinuta sectiunea: tangential sau
radial.
COMPOZITIA CHIMICA A LEMNULUI
Din punct de vedere chimic lemnul este o substanta eterogena,fiind format in

principal din celule alcatuite din celuloza,hemiceluloza si lignina.
Atat celuloza,hemiceluloza(totalul polizaharidelor din lemn) cat si lignina sunt

substante macromoleculare.
Cunoasterea chimiei lemnului si in special a substantelor din lemn care pot
deranja aspectul finisarii(substante care nu sunt principalii constituenti ai lemnului
ci substante chimice carecteristice anumitor specii,asa numitele substante
extractibile) conduc la cunoasterea tehnologiei de chimizare a lemnului.
Se numesc “substante extractibile” acele substante care pot fi extrase din
lemn cu ajutorul unor substante inerte,fara a se distruge structura lemnului.
Ca regula generala,substantele extractibile se gasesc in duramen,explicand
culoarea mai inchisa si rezistentele mai bune la intemperii si microorganisme.Sunt
exceptii in care aceste substante se gasesc si in alburn.
Aceste substante nu sunt uniform repartizate in lemn iar concentratia lor in
arbori depinde de conditiile de clima.
CLASELE DE SUBSTANTE EXTRACTIBILE cele mai des raspandite in

speciile lemnoase care intereseaza producatorul de mobile sunt urmatoarele:
a)Terpenele si derivatiile acestora
Terpenele sunt prezente in toate coniferele sub forma de uleiuri (de exemplu
terebentina) si de rasini nevolatile(de ex.colofoniul).Din punct de vedere al
finisajului, substantele rasinoase deranjeaza,fiind necesara inlaturarea lor prin
saponificare,cu alcooli sau spalare cu solventi.
b)Compusii fenolici,materii tanante
Compusii fenolici sunt raspanditi in diferite esente,sub forma de flavanone,
stilbenchinone,chinone,lignani si tannin.
Acesti compusi sunt cauza variatiilor de culoare in timp a unor specii.
Chimia substantelor colorate din lemn este foarte complexa si insuficient
cunoscuta.Acestea nu sunt total extractibile cu solventi si de aceea studiul lor este
dificil.
Din punct de vedere al tehnologiei intereseaza in primul rand efectul si mai

putin cauza.
Practica a dovedit ca reactiile de colorare si decolorare a lemnului sunt de
natura fotochimica si ca lungimea de unda a luminii este determinanta.
Lungimile de unda ultraviolete( mai ales intre 320-340mm) se absorb in lemn
si provoaca modificari de culoare ale acestuia.
c)Actiunea substantelor tanante in prezenta umiditatii si a fierului.
Substantele tanante fac parte tot din grupa fenolilor,fiind fenoli polivalenti cu
structuri foarte variate.
Esentele care se pateaza datorita continutului in tanin in prezenta fierului prin
formare de complecsi colorati in albastru sunt:stejarul,castanul dulce ,nucul.
Patarea are loc,mai ales la un pH al lemnului intre 5-7 in mediul alcalin

colorarea nu are loc aproape deloc, probabil din cauza ca fierul solubilizat este
imediat precipitat.
Petele de un albastru inchis pana la negru pot fi indepartate cu o solutie de
acid citric.
Lemnul care contine tanin se pateaza si in prezenta amoniacului in culoarea
gri-maronie.
d)Substante grase continute in lemn
Esentele exotice (teak) contin un anumit procent de substante grase care pot
deranja aspectul finisarii.
e)Substante minerale continute in lemn
Aceste substante se gasesc in cantitati mici in lemn,mai ales sub forma se
silice (sub 1 %).Ele nu pot fi extrase din lemn si de aceea pot produce greutati la
finisare,resturile minerale ramase in pori neputand fi colorate,aparand sub forma de
“pori albi’.
f)Aciditatea lemnului
Extractele apoase ale majoritatii esentelor lemnoase sunt acide.Se presupune

ca acizii continuti in intaritorii anumitor lacuri,venind in contact cu suportul pot
descompune acizii mai slabi si sarurile lor continute in lemn iar bioxidul de carbon
rezultat,nemaiputand fi eliberat in ritm cerut de uscarea lacului,pot produce
incluziuni de gaz in pelicula de lac.
PREGATIREA SUPORTULUI LEMNOS PENTRU FINISARE

SLEFUIREA SI DESPRAFUIREA SUPRAFETELOR CE URMEAZA A FI
FINISATE
Exista un proverb al mestesugarilor de altadata,care spune ca o slefuire buna
conduce la injumatatirea manoperei necesara la lacuire.
Cu toate ca slefuirea este si una din cele mai ieftine operatii la confectionarea
mobilei, aceasta reprezinta o faza tehnologica,care in majoritatea cazurilor este
tratata cu indiferenta.
Slefuirea necorespunzatoare este punctul de plecare a unor defecte de
suprafata greu de inlaturat dupa ce suportul a fost colorat si lacuit.
In general cand se vorbeste despre slefuire se insista intotdeauna asupra
calitatii hartiei de slefuit si nu se insista suficient asupra procesului de slefuire in
sine si al relatiei care trebuie sa existe intre natura suportului lemnos, numarul
slefuirilor necesare si felul finisarii ce se va aplica.
La slefuirea lemnului in alb, indiferent de tipul de finisare cerut,numarul
slefuirilor va fi de minimum 2.
In primul rand trebuie avut grija ca trecerea la granulatia urmatoare sa nu
reprezinte un salt prea mare,cunoscut fiind faptul ca rizurile prea grosiere nu
pot fi scoase in mod corespunzator si cu un randament suficient de o hartie
abraziva prea fina.
Prima slefuire se recomanda a se face cu hartie de granulatie 80.
Dupa aceasta slefuire urmeaza umezirea, care are mai multe scopuri:
-ajuta la revenirea la acelasi nivel a eventualelor imprimari survenite pe suport

in timpul presarii.
-prin umezire cu apa fierbinte se asigura umflarea resturilor de adeziv din
hartia gumata,ramase in porii lemnului si inlaturarea lor la urmatoarea slefuire.
Dupa uscarea suprafetelor se executa a doua slefuire cu granulatia 120.
In functie de natura finisarii se pot recomanda ca optiune urmatoarele
tehnologii de slefuire:
a)finisare cu pori inchisi cu lacuri nitrocelulozice
-slefuire grosiera cu granulatie 80 si 120
-slefuire fina cu granulatie 150 si unde este cazul si cu 240 si 320.
b)finisare cu pori deschisi
-ca la punctual a .Se recomanda in plus o slefuire transversala cu hartie de
granulatie 320-340.
DESPRAFUIREA dupa slefuire
Se recomanda desprafuirea combinata:periere si suflare cu aer.
DEFECTE CARE APAR DUPA SLEFUIREA IN ALB A LEMNULUI

PETE DE RASINA
La speciile rasinoase apar dupa slefuire exudatii de rasini care trebuie
indepartate inainte de colorare deoarece ele absorb neuniform diversii coloranti
folositi.
In cazul speciilor rasinoase se lucreaza foarte greu cu coloranti solubili in apa
deoarece acestia sunt respinsi complet de urmele de rasini.
Curatarea suportului de rasini se poate face astfel;
a)Saponificarea rasinii (in principal din grupa colofoniului).
Rasinile continute pot fi transformate in substante solubile in apa prin
saponificare.In mod practic se procedeaza astfel:se prepara o solutie de carbonat de
sodiu sau potasiu de 50g/l (apa fierbinte).Cu solutia fierbinte se periaza bine
suprafata.
Acest procedeu ajuta si la indepartarea resturilor de hartie gumata.

Dupa periere se neutralizeaza cu o solutie 10% acid acetic.
Metoda este destul de costisitoare in timp.
b)Dizolvarea rasinii cu tricloretilena.Prin aceasta metoda nu se indeparteaza
rasina ci se repartizeaza uniform pe toata suprafata.
c)Spalarea cu o solutie de apa cu sapun.Si prin aceasta metoda are loc o
repartizare uniforma a rasinii astfel incat absorbtia colorantilor se face mai
uniform.
STRAPUNGERI DE ADEZIV
Defectul este foarte des intalnit si o data aparut practic nu sunt metode de
remediere.
Adezivii pe baza de rasini ureo-formaldehidice pot conduce la aparitia acestui
defect cand ajung sa strapunga prin furnir.
Petele rezultate prin policondensarea acestor adezivi nu pot fi colorate.
Defectul se poate evita prin repartizarea uniforma si economica a adezivului.
PETE DE HARTIE GUMATA
Dupa presare,hartia gumata se indeparteaza prin slefuire.De multe ori raman
vizibile locurile in care a fost aplicata prin imprimari in furnir.
Pentru evidentierea defectului in momentul slefuirii in alb este necesara
umectarea cu ajutorul apei fierbinti,astfel producandu-se gonflarea resturilor de
adeziv si eliminarea lor mai usoara la ultima slefuire.
DECOLORAREA LEMNULUI
Decolorarea panourilor furniruite cat si a partilor din mobilier din lemn
masiv,este o faza tehnologica ce se practica din ce in ce mai mult in cadrul
operatiilor de infrumusetare a lemnului.
Decolorarea lemnului se aplica in doua cazuri principale:
-decolorarea energica(albirea lemnului) in scopul obtinerii unei finisari cu

lacuri transparente,incolore.fara tendinta de ingalbenire in timp.
-decolorarea unor panouri furniruite sau a unor parti din lemn masiv,care
prezinta neuniformitati de culoare datorate in principal zonelor de alburn si
duramen.
In acest caz nu se practica o decolorare energica ci o decolorare preferentiala a
zonelor mai inchise.
Aceasta operatie se practica mai ales in cazul urmatoarelor
specii:cires,nuc,stejar.
Pentru confectionarea partilor de mobilier din lemn masiv asortate este
deseori necesara si decolorarea fagului.
Odata cu decolorarea lemnului incepe de fapt cosmetica lemnului si ca orice
interventie cosmetica este reusita atunci cand ramane discreta.
Taninul continut in anumite specii in special la stejar,chiar fara a fi in contact
cu fierul provoaca o colorare spre galbui a suprafetelor.Decolorarea cu peroxizi si
mai ales in prezenta amoniacului nu conduce la nici un rezultat,culoarea persistand
sau virand in gri.
Taninul poate fi transformat intr-o combinatie solubila in apa prin tratare cu
anumiti acizi organici sau saruri ale lor(acidul tartric si tartratii).Un alt acid organic
des folosit este acidul oxalic in solutie de 3-5 %.Acesta produce eliberarea fierului
din combinatia sa complexa cu taninul.Deoarece acidul oxalic este o substanta
otravitoare poate fi inlocuit cu acidul citric dar este mult mai scump.
In chimie exista multe substanta care pot produce reactii de oxidare sau de
reducere.Pentru lemn se impune insa folosirea unor substante care se descompun
sau care pot fi indepartate usor de pe suprafete,dupa reactie.
Singura substanta care s-a impus este peroxidul de hydrogen,numit si
perhidrol.
Reactiile de oxidare pe lemn se pot produce in in mediul alcalin,motiv pentru
care este necesara adaugarea de substante alcaline pentru asigurarea descompunerii
cat si pentru neutralizarea acizilor stabilizatori(perhidrolul este stabilizat cu

cantitati mici de acid fosforic sau acid sulfuric).
Una din substantele alcaline cel mai des utilizata este amoniacul,dar el fiind
foarte volatil se evapora uneori inainte ca intreaga cantitate de perhidrol sa se fi
descompus.O alta solutie alcalina este solutia de hidroxid de sodiu sau potasiu dar
daca aceste substante sunt in exces provoaca o ingalbenire a lemnului.
Substanta alcalina cea mai usor de utilizat este solutia de bicarbonat de sodiu.
Fazele de lucru la decolorarea lemnului sunt lungi.Decolorarea se poate
executa optim numai cu 2,3 sau 4 umectari consecutive,cu cate 60-80 g/m2 amestec
de decolorare.
Dupa ultima umectare cu solutie cu perhidrol,se pastreaza obligatoriu un timp
de odihna de minimum 24 de ore,mai indicat este insa de 48 ore.
Ca regula generala dupa decolorare nu se slefuieste suprafata ci se netezeste
usor.
COLORAREA LEMNULUI
In functie de natura solventului sau a agentului de dispersie,baiturile sunt de
doua tipuri:
a)Baituri(coloranti) in solutii apoase- cei mai bine primiti de lemn,deoarece se
repartizeaza in toata masa lemnoasa.
b)Baituri(coloranti) pe baza de solventi organici – sunt respinsi de fibra
lemnoasa,colorarea facandu-se numai prin absorbtie capilara in pori si nu prin
gonflarea lemnului pe intreaga sa asuprafata si in adancime.
In trecut pentru colorarea lemnului au fost folosite mai multe tehnici de
colorare a lemnului.
In prezent pentru colorarea lemnului sunt folosite solutiile apoase a unor
coloranti organici- numiti coloranti azoici.
Din cele peste 4000 de nuante ce se pot obtine azi pe sintetica aproape toate
sunt foarte rezistente la lumina.
Grupa colorantilor bazici solubili in spirt nu prezinta rezistenta la lumina,ei

fiind folositi numai pentru retusuri pe suprafete mici.
TEHNICA COLORARII LEMNULUI IN CAZUL UTILIZARII

COLORANTILOR ORGANICI SINTETICI
Coloratia lemnului este de fapt alcatuita din culoarea naturala a lemnului
peste care se suprapune culoarea baitului.In mod teoretic se poate obtine o colorare
uniforma numai in cazul furnirelor cu nuanta uniforma.
In practica se intalnesc din ce in ce mai rar aceste cazuri.
Din aceasta cauza tehnica colorarii lemnului este asociata cu decolorarea
prealabila sau se practica o tehnica mixta de baituire si lacuire cu lacuri colorate
pentru uniformizare.
Prepararea solutiilor de baituri pe baza de coloranti organici este o operatie
simpla.Pentru a asigura stabilitatea solutiilor de coloranti trebuie respectate
anumite conditii:
-apa folosita sa nu fie impurificata cu microorganisme si sa nu aiba o
duritate mai mare de 10o d.
-trebuie utilizate vase de sticla,portelan sau tabla emailata iar amestecarea
nu trebuie facuta cu obiecte de metal.
-apa utilizata la preparare trebuie sa fie fierbinte
-inainte de utilizare solutia de colorant trebuie lasata sa se raceasca
-solutia de colorant utilizata pentru colorare prin imersare trebuie
improspatata la timp deoarece absorbtia in lemn se face selectiv iar piesele trebuie
sa fie desprafuite bine inainte de imersare.
Baituirea se poate face prin 3 metode:
-imersare
-aplicare cu peria,pensula sau buretele
-aplicare cu pistol de pulverizat
PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU FINISARE.
Tot materialul din care este confectionata fiecare piesa trebuie sa aiba aceeasi
umiditate (8-12 %)
Slefuirea corespunzatoare ,cu umezire obligatorie inainte de ultima slefuire si
stivuirea lor cu fasii de blind de 3mm grosime intre panouri.
Evitarea excesului de apa pentru a nu favoriza curbarea.
Desprafuirea se face prin periere si prin suflare cu aer comprimat.
La pregatirea suprafetelor trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:
-suprafata furniruita sa nu prezinte pete datorate fie patrunderilor de clei prin
furnir,urme de hartie gumata sau degradarea furnirului datorata proastei
manipulari.Posibilitati de a sesiza si a preveni la timp aceste defectiuni exista
printr-un control atent la observare si pipaire cat si prin examinarea atenta a
furnirelor la lampa de control.
-slefuirea corespunzatoare,asa cum s-a descris mai sus.
Nu se admit defecte ca: slefuiri penetrante,crapaturi sau zgarieri ale furnirului
datorate proastei manipulari,loviri sau urme presate.
Remedierea acestor defecte se face prin decolorare sau albire,umezire si
slefuire corecta,chituire cu chituri colorate identic culorii furnirului.
5.2 TEHNICI DE FINISARE SI ANTICHIZARE
5.2.1 TEHNICI DE FINISARE
La inceput a fost o simpla lustruire...

Ceara de albine si terebentina erau amestecate si se foloseau pentru
lustruit,pana la inceputul secolului al XVII lea,pentru a fi urmata de lac de
spirt,care oferea un aspect dur,rezistent si un aspect lucios.
In ateliere,multe dintre secretele mestesugului referitoare la lustruirea
suprafetelor erau bine pastrate,dar in opera sa „Cabinet Dictionary” din 1803
Sheraton a descris anumite procese; in legatura cu faptul ca pentru mobila de
calitate inferioara era lustruita numai partea din fata, spatele lasandu-se in stare
bruta.
Ceara de albine,unul dintre agentii principali,era aplicata cu bucati de
pluta,folosindu-se praf de caramida bine cernut.
Lustruirea in sine era facuta cu ceara fina amestecata cu un ulei rosu, pentru a
intensifica culoarea naturala a mahonului.
Oricum in mod obisnuit se aplica ulei de in si praf de caramida. Sheraton
accentua faptul ca este necesar ca uleiul sa fie lasat sa se absoarba...”daca lemnul
este dur uleiul trebuie lasat peste el timp de o saptamana; daca este moale, poate fi
lustruit in 2 zile”.
Praful de caramida si uleiul trebuie apoi frecate impreuna,ceea ce in scurt timp
va deveni un abraziv.
Acest tip de abraziv va asigura o lustruire deosebita prin frecare continua, iar
cel care lustruieste trebuie sa evite sub orice forma aplicarea de praf de caramida
nou( proaspat) prin care un neprofesionist isi va distruge munca in loc sa o
imbunatateasca.
Pentru a preveni necesitatea suplinirii cu praf de caramida,ar trebui sa

foloseasca o cantitate mare de la inceput, cernuta cu grija printr-o panza fina, si
trebuie sa observe daca uleiul este prea putin pe suprafata inainte de a incepe,
pentru ca in acest caz suprafata trebuie unsa din nou,incat sa se formeze o cantitate
suficienta de substanta pentru lustruit,care nu ar trebui sa fie modificata dupa ce se
incepe lustruirea, si care trebuie sa continue pana cand lemnul se incalzeste prin
frecare repetata ,moment in care se va obtine o lustruire stralucitoare,iar in final
este curatat cu tarate de grau.
Scaunele sunt de obicei lustruite cu o compozitie mai dura de ceara frecata pe
o perie de lustruit, cu ajutorul careia fibra lemnoasa este impregnata cu aceasta
compozitie, si dupa aceea indepartata fara pulbere sau tarate.
Compozitia care se recomanda este urmatoarea: se ia ceara de albine si o
mica cantitate de terebentina intr-un vas de lut curat si se aseaza pe foc pana se
omogenizeaza compozitia,amestecand continuu ; se adauga o petala rosie bine
zdrobita cu o piatra,impreuna cu o cantitate mica de ocru de Oxford,pentru a aduce
amestecul la culoarea mahonului.In cele din urma,cand se ia de pe foc, se adauga
putin lac de lustruit in ea si se amesteca apoi se toarna continutul intr-un recipient
cu apa , si cat mai este cald se trece intr-un bol.
Cu putina ceara si o perie speciala folosita doar in acest scop , mobila poate
fi pastrata in stare buna.
FINISARE CU ULEIURI
Aplicarea uleiului presupune mai mult timp decat alt proces de lustruire.
Uleiul se aplica cald sau fierbinte si trebuie frecat in fibre timp indelungat.
Dar uleiul ramane un mod de lustruire foarte eficient prin abilitatea de a oferi
o finisare stralucitoare.
Finisarea cu ulei este usor sesizabila pentru un cunoscator ,dar pentru o

persoana care nu distinge o modalitate de alta nu va fi decat o suprafata frumos
lustruita,stralucitoare.
O examinare mai atenta demonstreaza o lucire bogata.Finisarea cu ulei nu este
benefica din punct de vedere comercial , pentru ca este nevoie de o perioada de la
cateva saptamani pana la un an pentru a obtine luciul dorit.
Dar aceasta modalitate este foarte importanta din punct de vedere al
conservarii lemnului,mai ales pentru colectionarii de mobila.
Un mare avantaj pentru acest timp de lustruire este acela ca se intretine mult
mai usor.Mobila nu va fi afectata de caldura iar apa nu patrunde in fibra.
Foarte folosit este uleiul de in , in forma nerafinata.Daca este folosit la
temperatura de fierbere,actiunea agentilor de uscare va fi una accelerata,in
detrimentul finisarii finale.
Pe de alta parte , daca finisarea trebuie grabita,se poate folosi un amestec de
ulei in stare bruta si ulei incins in proportie de 50/50 ,dar finisarea nu va mai fi la
fel de reusita.
Cele mai bune rezultate ale acestei metode se obtin pe suprafete intinse.Dar
exista si formule speciale care pot fi folosite cu succes si pentru suprefete mai
reduse.
Uleiul poate fi folosit si in combinatie cu terebentina.Acest amestec
actioneaza mai rapid decat uleiul necombinat si se foloseste in atelierele care
produc mobila cu scop comercial.
Amestecul nu se aplica la o temperatura ridicata,pentru ca terebentina se
evapora si poate actiona ca un intaritor.
Este potrivit pentru o mobila mai compexa,dar trebuie avut grija sa se
indeparteze orice surplus care va actiona mai tarziu ca o capcana pentru praf.
Daca se foloseste acest amestec este nevoie de 4 straturi,aplicate timp de 2
luni.Mobila va fi tratata insa in continuare,timp de un an in fiecare luna si apoi cel
putin o data pe an.
Lustruirea cu ulei poate fi accelerata adaugand o cantitate de pudra ponce

foarte fina si ulei mineral,cu care se freaca dupa aplicarea ultimului strat de ulei.
O alta metoda de reducere a timpului de lustruire este sa se inchida porii
lemnului cu un material de umplere potrivit, inainte de aplicarea uleiului.Acest
lucru reduce absorbtia si lasa o suprafata mai neteda.
FINISARE CU CERURI.
Pentru piata exista numeroase produse de finisare pe baza de ceara,dar ele nu

asigura o finisare propriu zisa.Putine ating calitatea care este posibila urmand
formula folosita in ateliere.
Unele produse moderne folosesc siliconul care ofera o stralucire deosebita si
imediata,dar acest lucru inseamna auto –distrugere ,pentru ca multe obiecte de
mobilier arata inestetic daca stralucesc ca niste oglinzi.
Ceara ofera o stralucire estompata pentru a da frumusete lemnului.
O trecere in revista a ingredientelor de diferite feluri ale produselor de finisare
din ceara va oferi posibilitatea intelegerii aplicarii si a efectului.
Cel mai important ingredient este insasi ceara de albine,care poate fi alba sau
galbena ,incalzita la o temperatura de 152o Farenheit. Exista si ceara braziliana
produsa de o specie de palmier,care este foarte fina si de un galben pal,care se
incalzeste la 185o Farenheit.
Este un ingredient de baza al produselor de lustruire a mobilei.Cea mai ieftina
este ceara de parafina, care se incalzeste la 131oFareiheit, dar folosirea ei este
limitata la lustruirea ambarcatiunilor.
Formula urmatoare se gaseste in cartile de „retete” ale numeroaselor
ateliere.Toate sunt foarte usor de facut si daca mai exista alte secrete
nedezvaluite,acestea se refera la metodele de aplicare.
Ceara antica. –se obtine adaugand o uncie (0,4536 kg) de tripoli la pinta
(0,568kg) de lichid carnauba si colorant maron de Vandyke. Aceasta este o ceara
folositoare pentru pastrarea stejarului sau mahonului.
Lustruirea cu ceara de albine- are deasemenea o aplicare generala si se obtine
dintr-un lb.(0,4506 kg) de ceara de albine alba sau galbena la care se adauga
jumatate de pinta de terebentina si se dizolva ceara intr-un cazan de fierbere dublu.
Lustruirea cu ceara alba – se obtine prin ceara de parafina rasa amestecata cu
terebentina si petrol in proportie de 50/50 si putin colorant alb de zinc.
Lustruirea cu carnauba – poate fi folosita pentru toate tipurile de lustruire cu
ceara.Este obtinuta din un lb.de carnauba,un lb.de cerezina si o pinta de
terebentina.
Exista numeroase tipuri de ceara care sunt folosite pentru imbogatirea
diferitelor tonuri ale lemnului.Ele se obtin usor,adaugand uleiuri colorate la un
amestec lichid,inainte de a amesteca ceara.
Aplicarea stratului de ceara presupune o baza bine pregatita inaintea lucrului
propriu-zis.Un efect mult mai bun este obtinut daca se aplica lemnului 2 straturi de
lac.
De obicei prima aplicare se face cu miscari circulare.Stratul de ceara aplicat
nu trebuie sa fie prea gros.In acest sens, testul se face cu degetul pe suprafata
lemnului, la 15 minute dupa aplicare.Daca raman urme,stratul a fost prea gros, si se
va indeparta surplusul cu un material textil curat.
Pe mesele vechi ,apar adesea cercuri albe datorate vaselor ,farfuriilor incinse.
Un tratament sigur in acest caz este o pasta fina alcatuita din ceara si
terebentina care se aplica pe aceste portiuni.
O problema delicata chiar si pentru cei mai experimentati este relustruirea
(reconditionarea) mobilei de stejar.Tratamentul consta in aplicare preliminara a
lacului,fiecare urmata de o noua aplicare de lac care se lasa sa se usuce.La final se
lustruieste cu ceara.
Secretul consta in timpul acordat acestei operatii.Intotdeauna trebuie sa se tina

seama de felul lemnului.
Substantele de lustruit din ceara, numite si „creme” de lustruit sunt amestecuri
chimice complexe care adesea folosesc si silicon.Ele au o actiune multipla,oferind
si curatirea si lustruirea suprafetei printr-o singura operatie.
Anumite ateliere de mobila au incercat sa creeze o „piata medie” oferind
mobila cu un design diferit.In acest sens au dezvoltat o gama larga de produse de
lustruit din ceara, bazate pe formule vechi, dar care contin si silicon pentru o mai
buna „pastrare in timp”.
Siliconul este de fapt un simplu intaritor, care nu are deloc puteri magice, dar
ceara, in schimb, isi are magia ei.
5.2.2 TEHNICI DE ANTICHIZARE PRIN PELICULA
IMITATIA MARMUREI
Obiceiul de a face lemnul sa imite marmura a aparut in secolul XVIII lea , ca

o nevoie de decorare arhitecturala si datorita faptului ca era imposibil sa se faca
placi din marmura care sa se fixeze in mobilier si acesta sa reziste la asemenea
tensiuni.
O alta cauza ar fi fost pretul prea ridicat.Astfel au fost imitate o variata gama
de marmura de la gri la nuante de verde,iar la sfarsitul secolului XVIII lea a aparut
o adevarata moda de imitatia marmurei.
Cel mai frecvent procedeu de imitare a marmurei s-a aplicat placilor de mese,
prima oara intr-un mod inestetic,dar ulterior,graduant s-a trecut la o perfectionare
ajungandu-se la suprefete de un inalt rafinament.
Tehnica de baza, in general, foloseste doar 3 culori.Prima se aplica pe
suprafata apoi se lasa sa se intareasca,apoi se aplica cu ajutorul unei perii moi a
doua culoare,iar a treia culoare trebuie aplicata cu o perie dura,cat timp al doilea
strat nu este inca intarit.
Reusita acestei metode depinde in cea mai mare parte de duritatea periilor si
de asemenea de contrastul de culoare dintre al doilea si al treilea strat de vopsea.
Metoda este eficienta pentru acoperirea unor suprafete mari.
O alta metoda consta in folosirea unei perii uzate,in aplicarea celei de a doua
si a treia culoare.
Culoarea se aplica cu marginea penei iar „linia” marmurei se defineste prin
realizarea de linii diferite ca grosime si in zig-zaguri
Ideala este o pana de aproximativ 15 cm cu o fata mai „zdruncinata” decat
cealalta pentru a obtine diferite efecte.
Este necesar un container destul de mare pentru obiectul care urmeaza a fi
finisat.Containerul de umple cu apa rece.Se introduce emailul,care a fost diluat in
prealabil si care va pluti la suprafata apei.Obiectul este apoi introdus incet in apa,
de unde va prelua emailul si se va realiza un efect de marmorare a suprafetei.
Emailul se va usca foarte repede cand obiectul va fi scos din apa.
In apa pot fi introduse cate culori sunt necesare si pot fi aranjate modele
folosind un bat sau o spatula.
Daca prima cufundare nu a fost satisfacatoare, se poate lasa sa se usuce
emailul si apoi cufundat din nou.
Ultima finisare pentru un efect de marmorare este un luciu cu shellac alb,
diluat,care se aplica in 2 straturi.
UMBRIREA
Ambele metode sunt des utilizate in antichizare,chiar si ca metoda de a

antichiza mobila noua.Ambele metode cer indemanarea si abilitatea de a sti cand se
opreste procesul, pentru a putea incadra mobila intr-o anumita perioada.
O piesa de mobila veche va prezenta mari suprafete in care culoarea a fost

„stearsa” ,lasand unele zone mai decolorate decat altele, aceasta calitate se numeste
patina si este cauzata de trecerea timpului.
Cea mai utilizata cale de a umbri este de a folosi vopsea de culoare ivorie
(fildes).Pe intraga suprafata se aplica vopsea si se lasa la uscat, dupa care se freaca
cu lut ocru.Lutul ocru va intra in crapaturi( lovituri, adancimi) in timp ce
suprafetele se vor curata.
O metoda mai sofisticata este aceea de a lucra direct pe lemn aplicand o
umbrire mai deschisa, urmata de una mai inchisa, realizand astfel si un contrast.
O varianta a acestei metode de umbrire se obtine prin aplicarea unui bait cat se
poate de puternic, direct pe lemn,intr-o pelicula uniforma,si dupa uscare se
slefuieste ,in locurile unde se doreste o decolorare, cu lana de otel fina.
Altii prefera sa foloseasca un pistol de pulverizare pentru a crea diferentele de
nuanta.
Multi sunt de parere ca antichizarea presupune doar maltratarea fizica a
lemnului prin tesirea canturilor, lovirea suprafetelor cu ciocanul sau lant,dar cel
mai mare aport il are „stratul antic”.
Un strat antic se poate realiza prin: 3 linguri de terebentina amestecate cu o
jumatate de lingura de ulei de in fierbinte si o lingura de lut ocru.Un efect diferit se
obtine prin eliminarea lutului.Culoarea neagra da un efect autentic de imbatranire,
dar se lucreaza dificil.
Dupa ce se realizeaza acest amestec , se aplica pe unele portiuni ale
mobilei,iar apoi inlaturat inainte de a se usca,cu panza de bumbac.
Daca se doreste imitatia de zgarieturi,acesta se face cu o perie rigida.Zonele
profilate se sterg cu o carpa si terebentina cat timp amestecul nu s-a uscat.
Exista multe alte variante, inclusiv folosirea de substrat verde , lustruit cu
vopsea aurie in locurile profilate, astfel incat sa ramana doar niste urme.
Pentru finisarile cu pori deschisi ,specii ca mahon,stejar, nuc ,piesa trebuie

baituita.Apoi se amesteca un material de umplere pana cand devine cremos si se
foloseste o pauza pentru aplicare.
Daca materialul de umplere este aplicat mai putin in unele zone decat in
altele, se poate realiza un efect de contrast.Procesul continua cu aplicarea unui strat
de shellac si dupa aceea lustruit cu ceara de albine galbena.
Daca se folosesc substante pe baza de ceara in care s-a adaugat pigmenti se
pot obtine efecte mai bune si intr-un timp mai scurt.
Una din cele mai comune metode de imbatranire este aceea de a turna acid
acetic pe suprafetele nelustruite ale meselor de bucatarie.
La aceasta metoda se poate adauga si efectul de „pete (murdarie de musca)”.
Se foloseste un loc colorat maro si o pensula foarte dura ,iar apoi cu ajutorul
unei bucati de lemn care se deplaseaza pe suprafata mesei se stropeste cu pensula.
IMITAREA TEXTURII
Texturarea a capatat o proasta reputatie si acest lucru datorita faptului ca de

obicei s-a realizat intr-un mod nesatisfacator.
Totusi cand este executata cum trebuie, de un expert, texturarea poate deveni
una dintre cele mai atragatoare forme ale unei suprafete slefuite pentru multe din
caracteristicile, trasaturile unei case,incluzand tabliile de usa,bufetele de bucatarie
si alte piese de mobila.Bineanteles ca este un fals ,executat cu grija, deoarece
ignora orice urma de frumusete pe care lemnul de baza o poate oferi si continua sa
o inlocuiasca cu o interpretare idealista a cum ar putea arata.
In cazul stejarului ,de exemplu, o pinta (o,568 l) de vopsea alba de plumb este
amestecata cu jumatate de pinta de ocru auriu,impreuna cu ulei de in fiert sau ulei
de in nerafinat.
Pentru mesteacan,pe de alta parte,siena neprelucrata este inlocuitor pentru
ocru.Se aplica stratul de baza si se lasa sa se usuce.
Texturarea se face cu un amestec de siena ( culoare) si lac, care se aplica prin

trecerea pe suprafata cu o perie de texturat, in direactia fibrelor.Prin aceasta se
modifica (ridica) stratul de lac in asa fel incat sa simuleze textura lemnului.
Piaptanul modern de texturat cu dinti de lungimi variate pentru efecte de
contrast.Este realizat din cauciuc , se foloseste si se curata usor.
Dupa ce se usuca modelul texturat se aplica 2 sau 3 straturi de lac
poliuretanic.Texturarea se aplica la lemn de calitate inferioara.
FINISAREA PRIN ARDERE CU FLACARA
Arderea cu flacara se foloseste de obicei la produsele de mobila realizate din

rasinoase.Produsele,dupa ce au fost asamblate, avand suprafetele slefuite fin,sunt
supuse actiunii unei flacari produse de o lampa de benzina,cu ajutorul buteliei de
aragaz sau gazului metan.
Flacara se tine concentrata asupra fetei lemnului,.atat cat se carbonizeaza usor
lemnul de vara.Dupa terminarea operatiei de ardere se trece la o slefuire fina a
suprafetelor.Apoi,acestea se ceruiesc.Se obtine astfel o pronuntare a desenului
lemnului; la debitarea tangentiala a lemnului de rasinoase desenul este foarte
bogat.
Acest sistem de finisare se aplica mai mult mobilierului realizat in atelierele
taranesti.
FUMIGARE SI PATINA
Fumigarea a aparut in anii 1890.Timp de cativa ani s-a considerat ca mobila

nu este indeajuns finisata daca este si supusa fumigarii
In zilele noastre fumigarea se practica in special in atelierele de restaurare a
mobilei in care este necesar ca zonele de lemn restaurate sa se potriveasca din
punct de vedere a nuantei cu zonele vechi.
Fumigarea este un procedeu usor de controlat, foarte ieftin si cu putine

resurse.Fumigarea consta in tratarea cu amoniac a lemnelor bogate in tanin si duce
la obtinerea unor nuante gri-brun specifice lemnului vechi.
Pentru fumigare exista 2 metode: prima pentru piesele de mobila mare,iar a
doua se refera la piesele de mic mobilier.
Pentru piesele mari de mobila este recomandabil sa se foloseasca o camera de
fumigat cu inaltime de 4 m si lungimea de 8m, si cu geamuri de sticla , pentru a
permite inspectarea din toate unghiurile.
Operatia de fumigare in camera este foarte simpla.Piesa de mobilier fara
accesoriile de alama se aseaza in camera.Pe podea se aseaza la distante egale 6
pana la 12 farfurioare cu „spirt de amoniac”.
De indata ce piesa este scoasa din camera,culoarea mai inchisa pe care o
capata va incepe sa scada din intensitate.Daca este lasata prea mult,piesa va reveni
la culoarea originala.Aceasta inseamna ca trebuie finisata imediat dupa scoaterea ei
din camera.
Finisarea se face pe baza de uleiuri.Daca unele portiuni sunt mai inchise la
culoare,atunci acestea se pot lasa nefinisate pana cand culoarea ajunge la aceiasi
nuanta.
A doua metoda- pentru piesele mici.Acestea se aseaza pe o bucata de pasla si
o singura farfurioara de amoniac langa ea.Peste aceasta se pune o cutie de carton
cu muchiile sigilate.
O a treia metoda, folosind materiale moderne consta in fabricarea unui cort
transparent din polietilena .Procedeul este asemanator cu cel de la camera de
fumigat.Foile de polietilena se pot lipi intre ele cu banda adeziva.
PATINA
Aspectul de vechi concretizat in principal in modificarile de culoare, luciu si

tuseu, ca rezultat al fenomenelor de imbatranire naturala sub influenta luminii si
aerului a lemnului precum si a altor materiale din alcatuirea unei piese de mobilier,
constituie in mare masura farmecul acesteia si face parte din viata si istoria piesei
respective.
Patina naturala trebuie deosebita de „patina artificiala” sau falsa, produsa
intentionat pentru a crea impresia de vechi in diferite scopuri: pur estetic, pentru
armonizarea cu contextul in cazul unor completari, pentru a falsifica un obiect.
Patinarea artificiala (antichizarea) suprafetelor noi se bazeaza pe efectul
coloristic si efectul de accentuare si evidentiere a texturii.Efectul de accentuare si
evidentiere a texturii are drept scop reliefarea zonelor cu pori sau a diferentelor
dintre lemnul timpuriu si cel tarziu(denivelarea suprafetei).Efectul coloristic se
poate obtine pe cale fizica prin colorare cu coloranti solubili in apa sau alcool sau
pe cale chimica prin efectul unor reactanti asupra compusilor chimici ai lemnului.
Tratarea cu solutii diluate de acizi(HNO3 1:4 ,HCl 1:3)a lemnului
conduce,functie de specie,durata tratarii,temperatura, la diferite nuante de galben,
portocaliu, pana la brun, nuante ce apar si sub influenta luminii in timp.
Solutia de tratare se aplica cu un tampon textil si suprafetele se incalzesc apoi
cu ajutorul unui foen.Dupa obtinerea nuantei dorite se impune neutralizarea
suprafetelor cu solutie de saturata de clorura de sodiu si clatirea cu apa calda,
excesul de acid fiind daunator lemnului si imbinarilor incleiate.In final suprafetele
se usuca natural minim 24 ore.
Tratarea cu solutie de K2Cr2O7 a lemnelor bogate in tanin (stejar, mahon ,nuc)
permite obtinerea nuantelor corespunzatoare de lemn imbatranit.
Tratarea cu solutii de saruri de fier are un efect coloristic de imbatranire in
nuante de gri cenusiu pentru speciile bogate in tanin.Tehnologia este asemanatoare
celei de tratare cu acizi, cu specificarea ca se foloseste o solutie pe baza de fier
preparata prin dizolvare de lana sau span de otel in acid acetic 30%.
Suprafetele se neutralizeaza cu solutie saturata de sare de bucatarie si se
clatesc cu apa.In cazul unor colorari prea puternice se poate face o decolorare
partiala cu solutie de acid oxalic.
Efectul de „accentuare se evidentiere a texturii” are drept scop reliefarea

zonelor cu pori sau a diferentelor dintre lemnul timpuriu si cel tarziu(denivelarea
suprafetei).
Tratarea cu solutii de acizi sau baze in scop coloristic a suprafetei lemnului
poate fi asociata unui tratament mecanic de periere ce va duce la evidentierea
dintre zonele de lemn timpuriu si lemn tarziu, sau deschiderea porilor.
Tratarea cu pasta de var stins( 1,5 kg.var umed / 3,5 l apa ) a lemnului de
stejar urmata de perierea dupa uscare a surplusului permite obtinerea unor
suprafete gri-brun cu pori albi.Suprafetele se pot finisa ulterior cu ceruri.
5.2.3TEHNICI DE ANTICHIZARE MECANICA
Antichizarea mecanica cuprinde o serie de metode prin care se urmareste

maltratarea fizica a lemnului.Acestea sunt antichizari prin tesirea muchiilor,
colturilor si aplicarea loviturilor,imitatii in carii etc.Aceasta tehnica se practica
atunci cand dorim sa dam mobilei un aspect foarte vechi,uzat,lovit.
Operatiile de tesire a muchiilor se fac in alb,cu hartie de slefuit de granulatie
150 iar loviturile se aplica cu instrumente speciale,in functie de aspectul pe care
dorim sa-l obtinem.
Dupa aceste operatii suprafetele se netezesc cu hartie de granulatie 150 si se
desprafuiesc foarte bine
1.Zgarierea lemnului.
Un procedeu de antichizare mecanica este zgarierea lemnului.Acest procedeu
vrea sa imite craparea in timp a panourilor.
Zgarierea se aplica in general tabliilor din structurile rama cu tablie sau
placilor superioare in corpul comodelor si mobilierului de mici dimensiuni .
Zgarierea se va face cu ajutorul unei unelte ascutite (ex. cui) cu ajutorul careia
se va trasa o dunga paralela cu fibra lemnului pe centrul placilor superioare.
La placile superioare si placile de masa bordurate se vor marca bordurile

aplicate.
La suprafetele furniruite se acorda o atentie deosebita la zgariere pentru a
evita patrunderea excesiva a baitului si exfolierea furnirului.
2.Lovirea lemnului.
Scopul lovirii lemnului este acela de a imita loviturile si zgarieturile ce apar la
o piesa de mobilier vechi,sau chiar de a imita gaurile produse de carii in lemn.
Pentru imitarea loviturilor de la mobilierul vechi se foloseste o unealta
ascutita,sau chiar o piatra colturoasa.
Pentru imitarea gaurilor de carii se foloseste o unealta realizata dintr-un arbore
pe care este montata cu joc o bucsa.Pe bucsa sunt sudate diferite capete ascutite
(ex.capete de surubelnita,de cuie etc.)
Gaurile se realizeaza prin rostogolirea uneltei pe suprafata de antichizat.
Pe imitarea loviturilor de pe canturile mobilierului vechi se foloseste o
“rindea”.
Cu rindeaua se lovesc toate canturile si profilele vizibile.
Dupa lovire corpurile se slefuiesc pe suprafetele antichizate cu hartie abraziva
de granulatie 150 ,usor fara a distruge antichizarea.
3.Slefuirea.
Prin slefuire se urmareste imitarea uzurii canturilor si a colturilor.
Se slefuiesc usor canturile profilelor tabliilor ,colturile usilor si fetelor de
sertar,colturile placilor superioare.
De asemenea se sflefuiesc canturilor montantilor si a traverselor de la usi,
peretii laterali, picioare de masa etc.
Slefuirea se face usor, cu hartie abraziva se granulatie 150 si se insista in
locurile unde se doreste imitarea uzurii.
5.3TEHNICI DE ANTICHIZARE LA PROGRAMUL PROPUS, SI

REALIZATE PE ESANTIOANE
Antichizarea este o faza tehnologica ce se practica uneori,cu scopul de a da

mobilei un aspect vechi,patinat.Exista mai multe tehnici de antichizare,in functie
de aspectul final pe care dorim sa-l obtinem.
1.Tehnica antichizarii prin colorare in degrade.(Umbrire)

Aceasta tehnica se practica atunci cand dorim sa obtinem efectul de vechi,
“afumat” , “murdar”. Aceasta operatie de antichizare se practica dupa 2-3
straturi de grund, bine slefuite si desprafuite.
Patinarea se realizeaza prin pulverizarea ,cu pistolul de pulverizat special
pentru antichizare,de obicei cu coloranti solubili in solventi organici(diluant,spirt).
1.Esantion 1.-care s-a ales si pentru programul de mobilier.
S-a realizat prin lovirea pe suprafata si a sipcii profilate.
Tehnologia de finisare.
Baituirea
Se realizeaza prin pulverizare dupa reteta :
Fulgi de nuc 10 g.
Galben 1150 20 g.
Portocaliu 123 10 g.
Apa 8 litri.
Prin pulverizare se doreste obtinerea degradeului.
Lacuirea
Se aplica doua straturi de grund nitrocelulozic G 002 si cu vascozitate 20-22
sec CF φ 4 mm.
Slefuirea fiecarui strat cu grund se face cu hartie de granulatie 240.
Se aplica apoi doua straturi de lac nitrocelulozic L N I -2137 mat.
Slefuirea intre straturi cu hartie abraziva cu granutatie 320.

La suprafetele interioare se aplica un strat de grund nitrocelulozic si un strat
de lac nitrocelulozic.
Patinarea
Se aplica prin pulverizator inainte de ultima finisare cu lac nitrocelulozic.
Surplusul se inlatura prin stergere cu carpa de bumbac.Stergerea patinei se
face cu atentie in lungul fibrei,astfel incat sa ramana numai in profile.
Patina se prepara dupa reteta :
Patina Cii 946 1 parte
White spirit 2 parti
2 Tehnica antichizarii prin pastare cu paste solubile in apa.

Aceasta tehnica se practica atunci cand dorim sa obtinem un aspect de “foarte
vechi” al finisajului,in general la mobila care a fost antichizata in alb prin lovire.
Aceasta pasta patrunde in loviturile aplicate in alb,rezultand un efect de “vechi
si murdar”.
Aceasta tehnica este foarte mult practicata de mestesugarii italieni iar
rezultatele sunt remarcabile.
Pasta se prepara cu baituri foarte concentrate si se aplica cu pensula pe toata
suprafata exterioara a mobilei. Surplusul se inlatura dupa uscarea pastei cu scoth-
brite sau lana de otel.
Esantion 2
Tehnologia de finisare
Se realizeaza fara baituire.
Tehnologia este asemanatoare esantionului 1.Se aplica tot doua straturi de
grund nitrocelulozic si doua straturi de lac nitrocelulozic.
Patinarea
Patinele sunt solubile in apa. Patinele sunt paste cu coloranti
naturali :”Mordente noce” (sau Tera maro,Tera verde,Tera nero, Tera gialo).
3 Tehnica antichizarii prin pastare cu paste solubile in solventi organici

(white-spirit).Aceasta tehnica de antichizare se practica atunci cand dorim sa
obtinem un finisaj cu aspect de “vechi”.
De obicei antichizarea se face prin diluarea pastei de antichizare cu white-spirt
si aplicarea acesteia prin pulverizare pe toata suprafata exterioara.Dupa aplicarea
acestei paste,surplusul se indeparteaza prin stergere cu material textile,din
bumbac,astfel incat sa ramana numai in profile si eventualele lovituri(care au fost
aplicate in alb).
Esantion 3
Tehnologia se finisare.
Lacuirea este aceeasi cu a esantioanelor precedente.
Patinarea
Patina se aplica prin pulverizare inainte de ultima finisare cu lac
nitrocelulozic.
Patina se prepara dupa reteta :
Patina CPI 501 1 parte
4 Tehnica antichizarii pentru obtinerea aspectului “strat peste strat”.

Aceasta tehnica se practica atunci cand dorim sa obtinem un efect bicolor
(strat peste strat).
Piesele se baituiesc,apoi se aplica 2-3 straturi de grund. Dupa slefuirea
ultimului strat de grund se aplica o patina cu uscare rapida,de obicei in culori
pastelate,pe toata suprafata exterioara.
Dupa aplicarea patinei aceasta se slefuieste in anumite zone indepartandu-se
total,astfel incat sa apara culoarea baitului.
Aceste zone slefuite insistent sunt de obicei : mijlocul tabliilor,colturi,muchii
etc.Efectul final este acela de “mobila revopsita si uzata”.
Dupa terminarea acestor operatii se aplica stratul de lac final, care fixeaza
aspectul final.
Esantion 4
Tehologia de finisare.
Lacuirea tehnologica este identica cu cele anterioare.
Patina cu uscare rapida : Cii 531 alba + CTE 500 g ( colorant albastru)
Consum specific 0,150 kg?m2 .
5 Tehnica antichizarii prin obtinerea efectului de pelicula crapata.

Acest aspect de “pelicula crapata” se obtine prin folosirea unor lacuri speciale
dar se poate obtine acelasi efect prin aplicarea de patine cu uscare foarte rapida pe
pelicule insuficient uscate.
Esantion P4
Lacuirea
Se face cu lac nitrocelulozic auriu in doua straturi ,apoi se aplica un strat de
lac nitrocelulozic incolor.
Slefuirea intre straturi se face cu hartie abraziva cu granulatie 240.
Patinare
Se foloseste patina Cii 531 alba.
Patina se aplica atunci cand lacul nitrocelulozic incolor este in stadiu de
gelifiere.
Datorita faptului ca patina este cu intarire rapida, atunci cand stratul de lac
nitrocelulozic incolor se intareste, pelicula de patina incepe sa crape.
Dupa crapare se aplica ultimul strat de lac nitrocelulozic incolor.
Alte esantioane:
Esantion P1
Este o antichizare doar de pelicula.
Este un finisaj opac si prin urmare nu necesita baituire.
Lacuirea
Se aplica doua straturi de Duco bej (grund nitro cu pigment).
Slefuirea se face cu hartie de granulatie 240.
Se aplica un strat de lac nitrocelulozic G 40.
Patinarea
Se face cu patina CPI 501 ,solubila in solventi organici dupa reteta:
Patina CPI 501 1 parte
La consumuri specifice :
Patina CPI 501 0,0375 kg/ m2
White spirit 0,0750Kg/ m2
Esantion P 2
Se realizeaza identic cu esantionul 1 cu singura diferenta ca se foloseste Duco
verde.
Esantion P3
Utilizeaza tehnica “strat peste strat”.
Lacuirea – pentru lacuire se folosescte un lac nitrocelulozic auriu “ORO
DUCATO” care se aplica in doua straturi.
Slefuirea intre straturi se realizeaza cu hartie abraziva granulatie 240.
Lac nitro G 40 pentru ultimul strat de lac ce se aplica dupa patinare.
Patinarea.
Se realizeaza cu patina Cii 531 alba . Consum specific 0,150 kg/m2. care se
aplica prin pensulare.
Este o patina cu uscare rapida care se aplica doar dupa ce straturile de lac
nitrocelulozic auriu s-au uscat complet.
Dupa uscare patina se slefuieste ca lana de otel (0,003 kg./m2), dupa care se
aplica ultimul strat de lac nitrocelulozic.
Esantion P5
Este supus lovirilor pentru a imita gaurile de carii.
Baituire
Se aplica un strat de bait de nuc.
Lacuire
Se aplica doua straturi de grund nitrocelulizic urmate de un strat de lac
nitrocelulozic incolor.
Slefuirea intre straturi se face cu hartie abraziva.
Patinarea
Se foloseste o patina sub forma de pasta solubila in apa : “Tera maro”
Ultimul strat este unul de lac nitrocelulozic incolor.

Antichizare de La Buta

Transféré par

Informations du document

Copyright

Formats disponibles

Partager ce document

Partager ou intégrer le document

Options de partage

Avez-vous trouvé ce document utile ?

Ce contenu est-il inapproprié ?

Droits d'auteur :

Formats disponibles

Antichizare de La Buta

Transféré par

Droits d'auteur :

Formats disponibles

UNIVERSITATEA "TRANSILVANIA" BRAŞOV

FACULTATEA DE IND. LEMNULUI

5 TEHNICI DE ANTICHIZARE SI FINISARE UTILIZATE

5.1 CARACTERISTICILE SUPORTULUI LEMNOS

Cunoasterea particularitatilor suportului lemnos poate explica ,capriciile

COMPOZITIA CHIMICA A LEMNULUI

Din punct de vedere chimic lemnul este o substanta eterogena,fiind format in

Atat celuloza,hemiceluloza(totalul polizaharidelor din lemn) cat si lignina sunt

CLASELE DE SUBSTANTE EXTRACTIBILE cele mai des raspandite in

Din punct de vedere al tehnologiei intereseaza in primul rand efectul si mai

Patarea are loc,mai ales la un pH al lemnului intre 5-7 in mediul alcalin

Extractele apoase ale majoritatii esentelor lemnoase sunt acide.Se presupune

PREGATIREA SUPORTULUI LEMNOS PENTRU FINISARE

-ajuta la revenirea la acelasi nivel a eventualelor imprimari survenite pe suport

DEFECTE CARE APAR DUPA SLEFUIREA IN ALB A LEMNULUI

Acest procedeu ajuta si la indepartarea resturilor de hartie gumata.

-decolorarea energica(albirea lemnului) in scopul obtinerii unei finisari cu

cat si pentru neutralizarea acizilor stabilizatori(perhidrolul este stabilizat cu

Grupa colorantilor bazici solubili in spirt nu prezinta rezistenta la lumina,ei

TEHNICA COLORARII LEMNULUI IN CAZUL UTILIZARII

PREGATIREA SUPRAFETELOR PENTRU FINISARE.

5.2 TEHNICI DE FINISARE SI ANTICHIZARE

5.2.1 TEHNICI DE FINISARE

La inceput a fost o simpla lustruire...

Pentru a preveni necesitatea suplinirii cu praf de caramida,ar trebui sa

Finisarea cu ulei este usor sesizabila pentru un cunoscator ,dar pentru o

Lustruirea cu ulei poate fi accelerata adaugand o cantitate de pudra ponce

Pentru piata exista numeroase produse de finisare pe baza de ceara,dar ele nu

Secretul consta in timpul acordat acestei operatii.Intotdeauna trebuie sa se tina

5.2.2 TEHNICI DE ANTICHIZARE PRIN PELICULA

Obiceiul de a face lemnul sa imite marmura a aparut in secolul XVIII lea , ca

Ambele metode sunt des utilizate in antichizare,chiar si ca metoda de a

O piesa de mobila veche va prezenta mari suprafete in care culoarea a fost

Pentru finisarile cu pori deschisi ,specii ca mahon,stejar, nuc ,piesa trebuie

Texturarea a capatat o proasta reputatie si acest lucru datorita faptului ca de

Texturarea se face cu un amestec de siena ( culoare) si lac, care se aplica prin

FINISAREA PRIN ARDERE CU FLACARA

Arderea cu flacara se foloseste de obicei la produsele de mobila realizate din

Fumigarea a aparut in anii 1890.Timp de cativa ani s-a considerat ca mobila

Fumigarea este un procedeu usor de controlat, foarte ieftin si cu putine

Aspectul de vechi concretizat in principal in modificarile de culoare, luciu si

Efectul de „accentuare se evidentiere a texturii” are drept scop reliefarea

5.2.3TEHNICI DE ANTICHIZARE MECANICA

Antichizarea mecanica cuprinde o serie de metode prin care se urmareste

La placile superioare si placile de masa bordurate se vor marca bordurile

5.3TEHNICI DE ANTICHIZARE LA PROGRAMUL PROPUS, SI

Antichizarea este o faza tehnologica ce se practica uneori,cu scopul de a da

1.Tehnica antichizarii prin colorare in degrade.(Umbrire)

Slefuirea intre straturi cu hartie abraziva cu granutatie 320.

2 Tehnica antichizarii prin pastare cu paste solubile in apa.

3 Tehnica antichizarii prin pastare cu paste solubile in solventi organici

4 Tehnica antichizarii pentru obtinerea aspectului “strat peste strat”.

5 Tehnica antichizarii prin obtinerea efectului de pelicula crapata.

Vous aimerez peut-être aussi