1

Capitolul 1
Noţiuni introductive de teoria mulţimilor
Noţiunea de mulţime este considerată primară şi ea este explicată pe baza exemplelor.
Să dăm câteva exemple de mulţimi.
Mulţimea numerelor naturale: N* {1, 2, ...,n, ...} L = .
Mulţimea numerelor pare : {2, 4, ...,2 , ...} 0 N n L = .
Mulţimea numerelor impare: {1, 3, ...,2 1, ...} 1 N = n - L .
Mulţimea numerelor întregi: Z {..., n, ..., 3, 2, 1, 0 ,1, 2, ...,n, ...} L = - - -
- .
Mulţimea numerelor iraţionale I, conţine fracţiile zecimale neperiodice , de exemplu
2 .
Alfabetul grecesc ,
L = {a , b , g ,d , e ,z ,h ,q ,i ,k ,l , m ,n ,x ,o ,p , r ,s ,t ,u ,f , c ,y ,
w}.
Mulţimea punctelor din plan, egal depărtate de un punct fixat din acelaşi plan, cercul
.
Mulţimea vidă, notată prin Æ. Ca exemplu, mulţimea punctelor de intersecţie a două
drepte paralele situate în acelaşi plan este o mulţime vidă.
Vom utiliza notaţia cunoscută xÎ X , pentru elementele ce aparţin mulţimii X, şi
xÏ X pentru elementele ce nu aparţin lui X.
Dacă notăm cu p(x) o proprietate a elementului x, mulţimea punctelor care au
respectiva proprietate se notează cu X = {x p(x)} .
Dacă xÎ X rezultă că p(x) este adevărată.
Dacă xÏ X rezultă că p(x) este falsă.
1.1. Relaţii între mulţimi
Relaţia de incluziune notată X Í Y , însemnă că oricare ar fi xÎ X , atunci şi xÎY .
Relaţia de incluzine strictă X Ì Y însemnă că X este o parte proprie a lui Y.
Relaţia de egalitate se defineşte astfel, dacă X Í Y şi în acelaşi timp X Ê Y , atunci
X = Y .
Exemplu:
Dacă A = {a, b, c , d , e, f , g}, B = {a, b, c , d}, atunci oricare ar fi xÎ B , re
zultă
că xÎ A, ca urmare B Ì A.
Putem reprezenta cele două mulţimi prin diagrame Euler-Venn.
Fig.1.1. B Ì A
2
Proprietăţile relaţiei de incluziune:
- Reflexivitatea X Í X
- Tranzitivitatea X Í Y şi Y Í Z implică X Í Z
- Antisimetria X Í Y şi Y Í X implică X = Z
Mulţimea părţilor mulţimii X se notează cu Ã(X ) .
Exemplu: Fie A = {a , b, c , d}. Mulţimea părţilor lui A este
Ã(A) = {Æ,{a},{b},{c},{d},{a,b},{a, c},{a, d},{b, c},{b, d},{c, d},{a,b, c},{b, c, d
},{a,b,c, d}}
1.2. Operţii cu mulţimi
Reuniunea AÈB = {x xÎ AÚ xÎB}
Intersecţia AÇ B = {x xÎ A Ù xÎ B}
Complementarea C(A) = A = {x xÏ A}
Mulţimi disjuncte AÇ B = Æ
Diferenţa a două mulţimi A - B = {x xÎ A Ù xÏ B}
Dacă notăm cu I muţimea universală, atunci A = I - A
Am utilizat în cele de mai sus simbolurile pentru operaţii logice.
Simbolul Ù pentru operatorul “şi”, simbolul Ú pentru “sau”, iar pentru „implicaţie”,
simbolul  .
Vom utiliya de asemenea simbolurile numite cuantificatori:
cuantificatorul universal, notat " având semnificaţia “oricare ar fi”
cuantificatorul existenţial, notat $ cu semnificaţia “există”.
De exemnplu, propoziţia: “ Oricare a r fi x, există y astfel încât y=2x”, se scrie astfel
"x $y y = 2x .
Proprietăţile mulţimii părţilor unei mulţimi
X ÎÃ(x) , ÆÎÃ(X )
Dacă AÎÃ(X ) A ÎÃ(X )
Dacă A,B ÎÃ(X ) AÇ B ÎÃ(X ) , AÈ BÎÃ(X )
1.3. Paradoxurile teoriei mulţimilor
Să considerăm o mulţime care nu se conţine pe sine ca element. De exemplu, dacă
M = {1, 2} M ÏM .
Fie acum C, mulţimea tuturor mulţimilior care nu se conţin ca element
C = {M M ÏM}.
Mulţimea C astfel definită prezintă următoarele situaţii:
(i) Pe de o parte, dacă C ÏC înseamnă că C are proprietatea elementeleor
sale şi deci C ÎC .
(ii) Pe de altă parte, dacă C ÎC , atunci nu se conţine ca element adică C ÏC .
În ambele situaţii ajungem la o contradicţie.
După modelul acestui exemplu se pot da şi alte mulţimi paradoxale . Acest lucru a pus
în evidenţă o slăbiciune a teoriei mulţimilor, aşa cum a fost ea dezvoltată de G.Cantor.
3
Pentru a remedia această situaţie, a fost dezvoltată teoria claselor de către K.Godel şi
P.Bernays.
O clasă M este mulţime dacă există o altă clasă C astfel încât M ÎC .
1.4. Latice şi algebre Boole
O mulţime M înzestrată cu operaţiile È, Ç se numeşte latice dacă sunt satisfăcute
următoarele proprietăţi:
1. Comutativitatea AÈ B = B È A AÇ B = B Ç A
2. Asociativitatea (AÈ B)ÈC = AÈ(B ÈC) (AÇ B)ÇC = AÇ(B ÇC)
3. Absorbţia AÈ(AÇ B) = A AÇ(AÈ B) = A
Să notăm laticea ca pe o structură algebrică cu două oleraţii: (M, È, Ç) .
O latice se numeşte distributivă dacă sunt îndeplinite proprietăţile:
4. Distributivitatea
AÈ(B ÇC) = (AÈ B)Ç(AÈC) AÇ(B ÈC) = (AÇ B)È(AÇC)
5. Idempotenţa AÈ A = A AÇ A = A
6. Există elementele Æ şi I astfel ca
A A A
A I A A I I
ÇÆ = Æ ÈÆ =
Ç = È =
Elementele Æ şi I sunt cel mai mic, repectiv cel mai mare element al laticei.
Se numeşte algebră booleană o latice distributivă , cu prim şi ultim element, în care se
defineşte complementul A cu proprietăţile AÈ A = I AÇ A = Æ.
Mulţimea părţilor Ã(X ) , cu două operaţii binare È, Ç, o operaţie unară -,
complemetarea , având elementele Æ şi I se numeşte algebră booleană. Notăm cu
(Ã, È, Ç, -, Æ, I ) algebra booleană.
În orice algebră booleană au loc legile lui de Morgan
7. AÈ B = AÈ B AÇ B = AÈ B
8. Legea dublei negaţii A = A .
Pentru familii de mulţimi i i n A 1, ( ) = , se definesc U
n
i
i A
=1
şi I
n
i
i A
=1
.
Dacă iÎÁ, o familie oarecare de indici, eventual infinită, se definesc reuniune şi
intersecţia unui număr oarecare, eventual infinit de mulţimi: U
iÎÁ
i A şi I
iÎÁ
i A .
Vom demonstra câteva proprietăţi ale mulţimii părţilor.
Proprietatea 1. 1. Dacă A Ì B  AÈ B = B
Demonstraţie
a) Intr-adevăr, fie xÎ AÈ B . Cum A Ì B "xÎ A, xÎ B , ca urmare xÎ B .
Deci AÈ B Ì B .
b) Invers, dacă xÎ B , şi A Ì B  xÎ A , ca urmare xÎ AÈ B . Deci B Ì AÈ B
.
Proprietatea 1.2. Dacă A Ì B  AÇ B = A.
Demonstraţie.
a) Din A Ì B "xÎ A, xÎ B rezultă că xÎ AÇ B .Ca urmare, A Ì AÇ B
4
b) Dacă xÎ AÇ B , xÎ A Ù xÎ B , ca urmare xÎ A, deci AÇ B Ì A. În
concluzie AÇ B = A. c.c.t.d.
Proprietatea 1. 3. A Ì B Û "C Ì AC Ì B .
Demostraţie.
1) Din A Ì B "xÎ A, xÎ B . Dacă C Ì A"y ÎC, y Î B , adică C Ì B .
2) Invers, "y ÎC  y Î A, atunci y Î B . Ca urmare, A Ì B.
Proprietatea 1. 4. Dacă A Ì B  B Ì A .
Într-adevăr, A Ì B "xÎ A, xÎ B . Să considetăm y Î B , atunci y Î A, deci
B Ì A.
1.5. Alte operaţii cu mulţimi.
Diferenţa a două mulţimi.
Am definit A - B = {x xÎ A Ù xÏ B}, sau echivalent, A - B = AÇ B.
Fig. 1.2. A - B = AÇ B
Proprietăţile diferenţei mulţimilor.
(AÇ B) - C = (A - C)Ç(B -C)
(AÈ B) - C = (A - C)È(B -C)
A - (B ÇC) = (A - B)È(A - C)
A - (B ÈC) = (A - B)Ç(A - C)
A - A = Æ
(A - B) - C = A - (B - C)
Fig.1.3. A- (BÇC)
5
Fig. 1..4. A- (BÈC)
Se poate demonstra că (A - B) - C = A - (B ÈC) .
Demonstraţie.
1) Arătăm că (A - B) - C Ì A - (B ÈC) . Fie xÎ(A - B) - C . Atunci
xÎ A, xÏ B, xÏC  xÏ B ÈC . Ca urmare,
xÎ A, xÏ B ÈC  xÎ A - (B ÇC) .
2) Arătăm că A - (B ÈC) Ì (A - B) - C . Fie xÎ A - (B ÈC) , rezultă că
xÎ A Ù xÏ B Ù xÏC , adică xÎ(A - B) - C .
Diferenţa simetrică
Diferenţa simetrică notată cu D se defineşte prin relaţia ADB = (A - B)È(B - A) .
Fig. 1.5. ADB = (A - B)È(B - A)
Proprietăţile diferenţei simetrice.
ADB = (AÇ B)È(AÇ B)
ADB = (AÈ B)Ç(AÈ B)
ADA = Æ
ADÆ = A
Funcţia lui Sheffer
Funcţia lui Sheffer se defineşte ca operaţia “nici...nici”, x nu aparţine nici lui A nici l
i
B, se notează cu ^ . Acest lucru înseamnă: A ^ B = AÈ B . Iată câteva proprietăţi.
6
A ^ B = AÇ B
A ^ A = A
(A ^ B) ^ (A ^ B) = AÇ B
(A ^ A) ^ (B ^ B) = AÈ B
A ^ Æ = I A ^ I = A
A ^ A = I .
Fig.1.6. A ^ B = AÈ B