1.

1 Necesitatea şi rolul asigurărilor

Asigurările au apărut în mod firesc din nevoia de protecţie a omului împotriva

calamităţilor naturii şi împotriva consecinţelor accidentelor, precum şi din nevoile unor mijloace
de existenţă în cazul limitării sau pierderii capacităţii de muncă ca urmare a îmbolnăvirii sau
bătrâneţii.
Calea de urmat pentru evitarea efectelor păgubitoare ale calamităţilor naturale este
solidarizarea prin constituirea pe bază de contribuţie a unor fonduri care să fie utilizate pentru
refacerea bunurilor distruse, întreţinerea persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă,
deci calea asigurării.
Experienţa a dovedit că acoperirea pagubelor se poate realiza pe mai multe căi, dintre
care menţionăm:
 acoperirea din fondurile de rezervă ale statului (ceea ce nu este posibil iîn economia
de piaţă), prin sistemul de autoasigurare, care conduce la blocarea acestor rezerve, deoarece
necunoscându-se momentul producerii pagubelor, persoanele în cauză nu pot folosi aceste
fonduri pentru alte destinaţii.
 constituirea unui fond centralizat, prin participarea unui număr mare de persoane,
dirijat de o instituţie specializată în domeniu, s-a dovedit a fi bună, deoarece necesită un efort
financiar mai mic pentru fiecare persoană în parte şi utilizarea acestui fond în perioade cât nu
sunt obligaţii de plată. Această cale este benefică pentru economia ţării deoarece aceste fonduri
pot fi folosite temporar pentru alte nevoi ale economiei ţării, prin acordarea de credite pe termen
scurt sau mediu.
Asigurarea este bazată pe principiul mutualităţii 1 - fiecare contribuie cu câte o sumă
mică pentru a se crea un fond care să se repartizeze celor care au suferit prejudicii de pe urma
producerii riscului asigurat. Acest principiu stă la baza asigurării.
,,Asigurarea reprezintă acea operaţie economico-financiară ce decurge fie dintr-o
obligaţie prevăzută de lege, fie dintr-un contract prin care asiguratul se obligă să plătească
periodic o sumă numită primă de asigurare, în schimbul căreia asigurătorul îşi asumă obligaţia ca
la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului, despăgubirea de
asigurare sau suma asigurată”.2
Premisele dezvoltării asigurării sunt de ordin obiectiv şi subiectiv.
Din condiţiile subiective am putea arăta că omul sau unitatea economică trebuie să simtă
necesitatea de asigurare, să fie deci interesat în a-şi acoperi riscurile respective cauzatoare de
pagube. Dezvoltarea simţului şi a cerinţei de asigurare merge paralel cu dezvolatarea nivelului
cultural şi a nivelului de trai al omului.
O altă condiţie este legată de posibilităţile financiare de plată a primelor de asigurare.
Aceasta constituie unul din motivele principale ale dezvoltării asigurărilor în ţările avansate din
punct de vedere economic.
1
Constantinescu Dan Anghel, Dobrin Marinică – Introducere în asigurări, Ed. Tehnică, Bucureşti 2003;
2
Văcărel I., Bercea F. – Asigurări – Reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2002 pag. 34

1
 Condiţiile obiective ale dezvoltării asigurării sunt determinate de anumite principii şi
reguli printre care se pot arăta:
 principiul mutualităţii (acoperirea în comun a riscurilor) după un principiu
bine cunoscut “unul pentru toţi şi toţi pentru unul” 3 – care să participe la formarea
fondului de asigurare;
 evenimentul asigurat să fie întâmplător iar realizarea lui să nu depindă de
voinţa asiguratului;
 să existe la baza asigurării un număr mare de persoane (fizice sau juridice)
asigurate, care să fie egal ameninţate de acel risc cuprins în asigurare;
 posibilitatea de ivire a evenimentului producător de pagube să fie
sporadică, dar nici excesiv de rar deoarece în astfel de cazuri nu mai există interesul
asigurat;
 evenimentele producătoare de pagube trebuie să apară pe un teritoriu cât
mai întins şi nu numai în anumite locuri;
 evenimentul asigurat trebuie să fie viitor, ceea ce a trecut este sigur şi nu
mai poate constitui obiect al asigurării.”4
Asigurările pot fi definite şi ca o reuniune de persoane, care ameninţate de un eveniment
cauzator de pagube pentru ele, contribuie cu sume de bani pentru a permite celor ce sunt loviţi de
acest eveniment să facă faţă consecinţelor sale.

1.2. Importanţa asigurărilor pentru economia ţării şi pentru asiguraţi

Pentru acoperirea într-un timp relativ scurt a pagubelor produse asiguraţilor se realizează
desfăşurarea neîntreruptă a procesului reproducţiei simple şi lărgite.
Fondul este folosit atât pentru reproducţia simplă (plata despăgubirilor pentru refacerea
bunurilor avariate) cât şi pentru reproducţia lărgită, ce constau în acţiuni de prevenire şi
combatere a evenimentelor asigurate, creditarea economiei naţionale, etc.
Prin intermediul asigurărilor se acordă despăgubiri asiguraţilor pentru acoperirea
pagubelor produse de riscurile cuprinse în asigurare, dând posibilitatea reconstituirii bunurilor
distruse, asigurând astfel continuitatea procesului de producţie.
Asigurările influenţează pozitiv balanţa de plăţi a ţării şi contribuie la extinderea relaţiilor
economice internaţionale atunci când societăţile de asigurări, pe lângă asigurările directe mai
efectuează şi operaţii de reasigurări (adică atunci când se cedează altor societăţi de asigurare o
parte din riscurile subscrise - cu plata corespunzătoare a primelor – în raport cu riscurile asumate
de reasigurător).

3
Violeta Ciurel – Asigurări şi reasigurări – abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. Expert 2002
4
Văcărel I., Bercea F., op. cit., pag. 44

2
Asigurările – ramură creatoare de valoare adăugată
Potrivit Sistemului Conturilor Naţionale, în ramura asigurării se încadrează companiile de
asigurare indiferent de riscurile pe care le acoperă, agenţii de asigurare, brokerii de asigurare,
serviciile auxiliare ale asigurătorilor, consiliile asiguraţilor şi organizaţiile de expertiză.
Pe ansamblul ţării, acoperirea riscului de daune în cursul unei perioade este egală cu
indemnizaţia de asigurare plătită, corectată cu soldul net al rezervelor pentru riscuri subzistente,
iar remuneraţia activităţii de asigurare reprezintă diferenţa dintre primele încasate şi
indemnizaţiile plătite. Remuneraţia aferentă activităţii de asigurări de viaţă este egală cu
diferenţa între primele încasate de asigurători şi indemnizaţiile achitate, plus soldul net al
rezervelor tehnice, minus dobânzile aferente acestor rezerve. Rezervele tehnice cuprind rezervele
de asigurare propriu-zise constituite pentru acoperirea riscului asigurat, precum şi sumele
reprezentând economii la asigurările de viaţă.5

Asigurările – ramură creatoare de locuri de muncă

Asigurările sunt importante în economia unei ţări nu numai pentru ca participă la
procesul de creare de valoare adăugată, dar şi pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un
număr deloc neglijabil de persoane.
Concomitent cu creşterea numerică a persoanelor ocupate în asigurări, asistăm la sporirea
productivităţii muncii acestora, exprimată ca valoare adăugată ce revine in medie pe o persoană
ocupată în această ramură. Exemple edificatoare ar fi societăţile de asigurări din SUA şi Franţa.

Asigurările – ramură participantă la oferta de capital de pe piaţa financiară

Pentru a face faţă obligaţiilor faţă de asiguraţi, societăţile de asigurări au datoria să
constituie rezerve tehnice la asigurările de viaţă şi rezerve de prime şi de daune la asigurările de
bunuri şi răspundere civilă. Rezervele tehnice la asigurările de viaţă prezintă următoarele
caracteristici:
 se constituie in mod treptat, pe măsura încasărilor primelor;
 plăţile pentru care se constituie rezerve sunt exigibile la termene îndepărtate, peste
mai mulţi ani;
 în intervalul de timp cât se află la dispoziţia asigurătorului, rezervele respective ating
dimensiuni importante şi sunt folosite cu resurse proprii.
Fructificarea rezervelor de prime şi de daune constituite la dispoziţia societăţilor de
asigurări, se face prin plasarea acestora în acţiuni, obligaţiuni sau participaţii ale societăţilor
comerciale, în bonuri de tezaur, obligaţiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat,
depuneri pe termen la bănci, acordarea de împrumuturi asiguraţilor în contul sumelor asigurate la
asigurările de viaţă, achiziţionarea de bunuri imobiliare.
5
Colecţia de reviste - PRIMM, 2003-2006

3
 Prin activitatea desfăşurată, societăţile de asigurare influenţează uneori, pozitiv sau
negativ, şi balanţa de plăti a ţării. Acest lucru se petrece când societăţile de asigurări, pe lângă
asigurări directe, mai efectuează şi operaţii de reasigurare: cedează şi altor societăţi o parte din
riscurile subscrise de ele şi primesc în schimb, riscuri subscrise de alte societăţi6.
În măsura în care operaţiile de reasigurare depăşesc cadrul naţional, apar fluxuri în valuta
între ţara considerată şi ţările partenerilor societăţilor de asigurare şi reasigurare, constând în
prime, comisioane, despăgubiri, participări la beneficii, primite sau plătite. Toate aceste sume se
reflectă în balanţa de plăti, influenţând-o fie pozitiv fie negativ.

Asigurarea – factor de reducere a incertitudinii economice şi mijloc de reluare a

activităţii vremelnic întrerupte
Prin încheierea asigurării, persoana fizică sau juridică, ameninţată de un anumit fenomen
(eveniment) viitor şi incert, convine cu o societate specializată ca, în schimbul unor sume de bani
(unei prime), acesta din urmă să preia asupra sa consecinţele producerii acelui fenomen
(eveniment). Aşadar riscul nu dispare, ci se deplasează numai efectele acestuia de la asigurat la
asigurător.
Prin încheierea de contracte de asigurare, nu se reduce numărul riscurilor şi nici nu scade
forţa de distrugere a acestora, dar oamenii sunt mai bine pregătiţi să le facă faţă. Pagubele
provocate de catastrofe nu mai rămân în sarcina celor pe care forţele naturii sau accidentele i-au
lovit, ci se repartizează, prin intermediul asigurării, pe toţi asiguraţii.
Procurând resursele financiare necesare refacerii bunurilor afectate de sinistru, asigurarea
face posibilă reluarea într-un termen cât mai scurt a procesului de producţie întrerupt şi deci,
realizarea reproducţiei simple.

1.3. Evoluţia asigurărilor în România

Activitatea din domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă desfăşurată
în ţara noastră, se întinde pe o perioadă de peste 120 de ani, care poate fi împărţită în trei etape
distincte7:
A. Asigurări în perioada 1871 - 1948
B. Asigurările în condiţiile economiei planificate 1949 – 1990
C. Asigurările după anul 1991

A. Asigurările în perioada 1871 – 1948

6
Revista – Piaţa Asigurărilor, 2006
7
Alexa Constantin, Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional, Ed. ALL, Bucureşti, 2003

4
 Societăţile de asigurare private
În 1871 prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie a fost autorizată înfiinţarea
primei societăţi de asigurare ,,Dacia”. Până atunci, în ţara noastră funcţionau agenţii ale unor
societăţi de asigurare austriece sau maghiare.
La înfiinţare, ,,Dacia” avea un capital social de 3 milioane lei şi se numără printre
fondatorii şi membrii consiliului său de administraţie, personalităţi marcante ale vieţii politice,
sociale şi economice: B. Boerescu (ministru al afacerilor străine), T. F. Negroponte, G.Gh.
Cantacuzino.
Doi ani mai târziu, adică in 1873, a fost creată o a doua societate de asigurare
,,România”, cu un capital social de 2 milioane lei. Şi această societate s-a bucurat de sprijinul
unor personalităţi de prim rang, printre care se numara Grigore Ghica, principele AL.B.Ştirbei,
Mihail Kogălniceanu, care au făcut parte din consiliul de administraţie. Rezultatele bune
înregistrate de ,,România” au determinat mai multe societăţi străine să-şi retragă reprezentanţele
din ţara noastră şi să cedeze portofoliul lor societăţii de asigurare ,,România”.
În 1881, cele două societăţi au fuzionat şi au creat astfel societatea ,,Dacia-România”,
care a devenit una dintre cele mai puternice societăţi de asigurare din ţara noastră.
În 1882 a luat fiinţă societatea ,,Naţionala” cu un capital de 3 milioane lei şi a avut drept
urmare retragerea din România a ultimei reprezentanţe străine, care i-a cedat portofoliul
asigurărilor de incendiu.8
În 1897 a fost întemeiată la Brăila, societatea ,,Generala” de cercurile comerciale din
Brăila şi Galaţi, cu colaborarea Băncii Mormorosh Blank&Co. şi s-a specializat în asigurările
transporturilor maritime, in special cereale.
În 1907 a luat fiinţă societatea ,,Agricola” care practica deopotriva asigurări legate şi
nelegate de agricultură, in 1930 a fuzionat cu ,,Foncierea” Cluj, devenind astfel ,,Agricola-
Foncierea”.
Până la primul război mondial, societăţile de asigurare româneşti nu au acţionat decât în
ramurile incendiu şi viaţă; asigurarea împotriva grindinei s-a practicat pe scara restrânsă, o
perioadă scurtă de timp, iar asigurarea de transport se limita la transporturi fluviale. După război
au mai luat fiinţă 22 de societăţi, unele noi, altele succesoare ale întreprinderilor de asigurare
străine.
În 1920 s-a constituit societatea ,,Steaua României” cu un capital de 2 milioane lei, care
în 1932 a fuzionat cu ,,Aurora” ajungând la 12 milioane lei capital; în 1936 a preluat portofoliul
românesc al societăţii ,,Phoenix” din Viena, aflată în lichidare, ceea ce a dus la majorarea
capitalului său la 20 de milioane lei.
În 1923 a luat fiinţă societatea ,,Asigurarea Românească”, cu un capital de 4 milioane lei;
extinderea activităţii sale în asigurările de viaţă fără examinare medicală (asigurări populare) i-a
adus bune rezultate.
După 1927, Guvernul a autorizat înfiinţarea de societăţi de asigurare străine, printre
care ,,Norwich”, ,,Standard”, ,,Sun”, ,,Phoenix”.
8
www.unsar.ro

5
 Instituţii publice de asigurare
În anul 1915 a luat fiinţă Casa de Asigurări a Ministerului de Interne care a fost
reorganizată în 1936 iar in 1942 s-a transformat în Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat, care
deţineau monopolul asigurărilor bunurilor de stat şi comunale. În 1949 această regie a fost
transformată în societate comercială de stat de asigurări.
Prin legea din 1942 s-a lărgit sfera asigurărilor de stat prin includerea unor ramuri noi de
asigurare sau a unor riscuri noi: casco, răspundere civilă, accidente, viaţă, inundaţii, grindină, iar
din 1943 au fost înfiinţate secţiile: transport, furt, răspundere civilă generală, accidente corporale
şi geamuri.
R.A.A.S. nu avea capital social şi suporta despăgubirile de asigurare şi cheltuielile de
regie din sumele încasate. Nivelul primelor era inferior celui practicat de societăţi private,
întrucât rolul regiei era acela de a presta un serviciu public, nu de a realiza beneficii.
Mai primeau bunuri publice în asigurare şi alte instituţii9:
- Eforia bisericii ortodoxe române – secţia asigurări, care asigura bisericile,
proprietatea parohială; bisericile, proprietatea primăriilor erau asigurate de R.A.A.S.;
- Casa armatei – secţia asigurări, care asigura caii ofiţerilor, proprietate de stat.
Unele instituţii de stat aveau organizate secţii pentru asigurarea unor bunuri agricole
aparţinând cetăţenilor, astfel o formă de asigurare a culturilor agricole a fost practicată de Regia
Monopolurilor Statului (RMS) pentru despăgubirea culturilor de tutun în caz de grindină.
În 1942, prin legea de constituire a Regiei Autonome a Asigurărilor de Stat, s-a prevăzut
şi asigurarea pentru cazurile de incendiu, inundaţie şi grindină a imobilelor, recoltelor şi
inventarului agricol ţărănesc, dar din cauza condiţiilor de război, această asigurare nu s-a mai
aplicat.

Asociaţii mutuale de asigurare

În anul 1909 au fost organizate două asemenea mari societăţi mutuale: una era
,,Reuniunea proprietarilor de vite din Orăştie” şi alta la Cacova (Banat), aceasta având o
activitate de numai patru ani, din cauza încasărilor cu greutate a primelor, a sferei restrânse de
acoperire a riscurilor, nivelul ridicat al cheltuielilor de achiziţie, administraţie şi control.
În anul 1914, Societatea Naţională de Agricultură a introdus asigurările mutuale de
culturi agricole ale obştilor săteşti, prin mijlocirea Casei Centrale a Băncii Populare asigurându-
se astfel 156 de obşti de arendare, răspândite în întreaga ţară, cu suprafaţa de aproape 78.000 ha.
În 1937, erau 140 de asociaţii mutuale de acest fel, care asigurau circa 40.000 de bovine
şi 3.200 de cai . În concluzie se poate spune că au existat puţine proiecte de legi şi reglementări,
elaborate din însărcinarea autorităţii de stat, privind în deosebi asigurarea animalelor.

B. Asigurările în condiţiile economiei planificate 1949 – 1990

9
Văcărel I., Bercea F. – Asigurări – Reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2002

6
 După 1948 toate societăţile de asigurare private trec în patrimoniul statului şi apare şi un
element nou, infiltrarea capitalului sovietic. Datorită acestui fapt a luat fiinţă societatea „Sovrom-
asigurare”
În 1952 a fost organizată Administraţia Asigurărilor de Stat (ADAS), cu capital integral
român, instituţie specializată în operaţii de asigurări, reasigurări şi comisariat de avarii.

C. Asigurările după anul 1991

Trecerea la economia de piaţă a făcut imperios de necesară modificarea structurilor

organizatorice existente în activitatea de asigurare şi reasigurare, reglementarea pe baze noi a
raporturilor contractuale în materie de asigurare, reasigurare, perfecţionarea instrumentelor şi
tehnicilor de lucru folosite de societăţile comerciale specializate în operaţii de asigurare.
Pe data de 31.12.1990 şi-a încheiat activitatea şi au luat fiinţă următoarele trei societăţi
comerciale pe acţiuni:
1. Societatea ”Asigurarea Românească – ASIROM S.A”, care a preluat activele
asigurărilor facultative de viaţă, cele aferente asigurărilor facultative de autoturisme şi a
altor asigurări, pasivele corespunzătoare, precum şi bunurile imobile aparţinând ADAS-ului
incluse în capital.
2. Societatea „Astra S.A.” care a preluat activele şi pasivele societăţilor mixte (cu
participarea ADAS-ului) din străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaţiunilor de
reasigurare în relaţiile cu străinătatea.
3. Agenţia „Carom S.A”, care a preluat activitatea privind constatarea daunelor,
stabilirea şi plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când
răspunderea revine unor asiguraţi la societăţi de asigurare din ţara noastră.
Separat de cele trei societăţi constituite în urma reorganizării ADAS-ului, a mai fost
înfiinţată banca de Import-export a României, numită pe scurt „Eximbank”, care practica
asigurări pentru credite la export împotriva riscului de neplată. La toate cele patru societăţi
capitalul iniţial este integral deţinut de statul român, ca acţionar unic.
În luna septembrie 1990 a fost înfiinţată prima societate cu capital integral privat din
România, UNITA S.R.L. cu sediul la Timişoara.
În anul 1992 s-au înfiinţat societăţile AGRAS, ASIGURĂRI REASIGURĂRI ARDAF,
în 1993 s-au înfiinţat societăţile ASIGURAREA ANGLO-ROMANA, GENERALA
ASIGURĂRI.
În 1994 cel mai mare grup de asigurări şi servicii financiare din lume, AIG – American
Internaţional Group a venit în România prin divizia de asigurări generale. A fost înfiinţată
UNSAR – Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România. Tot în
1994, s-au înfiinţat societăţile ASITRANS, ASIGURĂRI ION TIRIAC (ASIT care în anul 2000
şi-a schimbat denumirea în ALLIANZ TIRIAC ASIGURĂRI); în anul 1995 s-a înfiinţat
societatea OMNIASING.

7
 În 1996 s-au înfiinţat societăţile ASIBAN SOCIETATE DE ASIGURARE ŞI
REASIGURARE, ATLASSIB SOCIETATE DE ASIGURĂRI.
În anul 1997 s-a înfiinţat societatea Nederlanden Asigurări de Viaţă care în prezent are
denumirea ING Nederlanden Asigurări de Viaţă.
În anul 1999 s-a înfiinţat AIG Life Asigurări România S.A, divizia de asigurări de viaţă şi
pensie privată a companiei AIG.
În anul 2001 s-a înfiinţat CSA – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

1.4. Piaţa asigurărilor şi analiza principalilor indicatori ai activităţii de

asigurare

Piaţa asigurărilor10 - reprezintă, în general, locul unde se întâlneşte, în mod reglementat,

cererea cu oferta de asigurări.
Cererea de asigurare - persoanele fizice şi juridice ce doresc să încheie asigurări într-un
anumit moment dat.
Oferta de asigurare - este concretizată de produsele societăţilor specializate (autorizate
să funcţioneze şi capabile din punct de vedere financiar să desfăşoare o astfel de activitate de
asigurare).
Piaţa asigurărilor continuă să rămână unul dintre ele cele mai dinamice sectoare ale
economiei româneşti. Această performanţă este demonstrată de rezultatele financiare obţinute de
companiile de asigurări în decursul ultimilor ani.

1.4.1 Dezvoltări şi tendinţe în sistemul asigurărilor

Numărul total al societăţilor de asigurare autorizate în conformitate cu prevederile Legii

nr.32/2000 de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) în perioada 2002-2008 a
cunoscut următoarea dinamică11:
o la sfârşitul anului 2002 erau 48 de societăţi autorizate;
o la sfârşitul anului 2003 erau 46 de societăţi autorizate;
o la sfârşitul anului 2004 erau 44 de societăţi autorizate;
o la sfârşitul anului 2005 erau 43 de societăţi autorizate;
o la sfârşitul anului 2006 erau 41 de societăţi autorizate;
o la sfârşitul anului 2007 erau 42 de societăţi autorizate;
o la sfârşitul anului 2008 erau 44 de societăţi autorizate.
Implementarea reformei fiscale la începutul anului 2005, prin care a fost introdusă cota
unică de impozitare de 16% asupra veniturilor salariale, a contribuit la creşterea resurselor
financiare disponibile ale populaţiei, ceea ce a stimulat consumul individual. De asemenea, prin

10
Tănăsescu P., Lăzărescu S., Dragotă M., Şerbănescu C. „Asigurări moderne de bunuri şi persoane”(www.ase.ro/)
11
Rapoartele CSA în perioadele 2002 – 2005 (www.csa-isc.ro)

8
reducerea cotei de impozitare până la 16% au fost stimulate intrările de investiţii străine de
capital.
Foarte probabil, cele mai pregnante amintiri ale majorităţii cu privire la anul 2008 sunt
cele legate de declanşarea la nivel mondial a crizei financiare, devenită ulterior una economică,
care s-a extins inevitabil şi asupra economiei româneşti.
Dovadă stau cifrele privind activitatea de subscriere, care a înregistrat o creştere
comparabilă cu cea din anii precedenţii, sau cele privind rezervele tehnice constituite de
societăţile de asigurare, care s-au majorat semnificativ, ilustrând o creştere a capacităţii acestora
de a face faţă obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi şi beneficiarii contractelor de asigurare
încheiate.
Valoarea produsului intern brut (PIB) şi, respectiv, numărul locuitorilor României, la data
de 31.12.2008, comunicate de către Institutul Naţional de Statistică şi luate în considerare în
calculul unor indicatori specifici sectorului asigurărilor, au fost de 503.958,7 milioane RON şi,
respectiv, 21,5 milioane locuitori.
Conform Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, valoarea cumulată a primelor brute
subscrise de asigurători în anul 2008 a fost de 8.936.286.505 RON, creşterea reală faţă de anul
2007 fiind de 17,15%, ritm care este apropiat de cel înregistrat în 2007.(Figura 1.1)
Analizând gradul de penetrare al asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute
subscrise şi PIB, se constată că acest indicator era, la 31.12.2008, de 1,77%, menţinându-se la
acelaşi nivel cu cel înregistrat la sfârşitul anului 2007. Această situaţie se poate explica prin
faptul că ritmul de creştere al volumului primelor brute subscrise, în anul 2008, a fost similar cu
cel al PIBlui.
Raportând volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale la PIB a rezultat
un grad de penetrare de 1,40%. Pentru asigurările de viaţă acest indicator avea un nivel de
0,37%.
Densitatea asigurărilor, indicatorul ce rezultă din raportarea volumului primelor brute
subscrise la numărul populaţiei, a fost de 415,62 RON/locuitor, în creştere cu 83,17
RON/locuitor faţă de anul 2007. Pentru asigurările generale, densitatea a fost de 328,74
RON/locuitor, iar cea aferentă asigurărilor de viaţă a fost de 86,88 RON/locuitor (Figura 1.2).

Mai jos se poate urmării evoluţia principalilor indicatori specifici în perioada 2003-2008:

9
 9,000,000,000
8,000,000,000
7,000,000,000
6,000,000,000
5,000,000,000 Asigurări de viaţă
4,000,000,000 Asigurări generale
3,000,000,000 Total
2,000,000,000
1,000,000,000
0
2003 2004 2005 2006 2007 2008

Figura 1.1 Dinamica primelor brute subscrise, pe total şi pe categorii de asigurări, în

perioada 2003-2008
Sursa: Anexa 1

Din volumul total de prime brute subscrise, asigurările generale au generat o valoare de
7.068.173.520 RON, în creştere reală cu 16,11% faţă de 2007, iar asigurările de viaţă au generat
prime brute de 1.868.112.985 RON, în creştere reală cu 21,28%.

2500 2.0%
milioane EURO

2000 1.5%
1500
1.0%
1000
500 0.5%
0 0.0%
2003 2004 2005 2006 2007 2008

prime brute subscrise grad de penetrare

Figura 1.2 Evoluţia şi prognoza gradului de penetrare a asigurărilor determinat ca pondere a

primelor brute subscrise în Produsul Intern Brut,în perioada 2003-2008
Sursa: Anexa 1

Din datele centralizate se observă că, şi în anul 2008, ritmul de creştere al primelor brute
subscrise pentru asigurările de viaţă l-a devansat pe cel al asigurărilor generale, această situaţie
fiind generată de politica de subscriere a unor societăţi de asigurări de viaţă, care, prin reclamă şi
publicitate, au înregistrat un grad mare de cuprindere în asigurare.

1.4.2 Capitalul social al societăţilor de asigurare

10
 Din datele centralizate pentru sfârşitul anului 2008, rezultă că valoarea totală a capitalului
social subscris şi vărsat de cele 43 de societăţi autorizate să desfăşoare activitate de asigurare era
de 2.851.625.854 RON. Faţă de anul 2007, creşterea reală a valorii capitalului social subscris şi
vărsat a fost de 36,97%.
Ca urmare a modificării structurii acţionariatelor societăţilor de asigurare, cota de
participare a investitorilor străini la capitalul social subscris a atins un nivel de 87,93%, capitalul
românesc reprezentând 12,07% din total.
Capitalul social subscris şi cota de piaţă la primele 10 companii de asigurare12:

350
312 ALLIANZ
294
300 OMNIASIG VIG

250 ASIROM
ASTRA
200 BCR Asigurări
158
150 132 121 ASIBAN
160
120 UNITA VIG
100 86 81 74 ARDAF
50 GENERALI
BT Asigurări
0
COMPANIA

Figura 1.3 Capitalul subscris de primele 10 companii de asigurare în anul 2008

Sursa: Anexa 2

1.4.3 Prime brute subscrise (PBS)

Volumul total al primelor brute subscrise în 2008 a fost de 8.872,81 milioane RON, în
creştere nominală cu 23,65% faţă de anul anterior. Acest ritm de creştere a fost comparabil cu cel
din 2007, respectiv de 25,25%. În mărime absolută, valoarea PBS a consemnat o creştere cu
1.697,02 milioane RON în 2008 faţă de 2007.
Exprimate în euro (la cursul mediu de schimb determinat de BNR pentru 2008, de 3,6827
RON/euro), primele brute subscrise în 2008 au fost în volum de circa 2.409,32 milioane euro, cu
12,05% mai mult decât în 2007.
Volumul PBS din asigurări generale a fost în 2008 de 7.074,35 milioane RON,
reprezentând 79,7% din total PBS. Comparativ cu anul 2007, primele aferente asigurărilor gene-
rale au înregistrat o creştere nominală cu 23,53%. În termeni absoluţi, PBS din asigurările
generale au fost cu 1.347,60 milioane RON mai mari decât în 2007. Din această creştere
12
Raport CSA pe anul 2008 (www.csa-isc.ro)

11
absolută, 70,7% provine din contractele de asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât
cele feroviare (Casco).
Datorită creşterii lor cu 36,37%, primele subscrise din asigurările de tip Casco şi-au
majorat ponderea în PBS din asigurări generale până la 50,5% în 2008, faţă de 45,7% în 2007.
Primele subscrise din asigurările de răspundere civilă auto (clasa 10) au crescut în 2008
cu 22,22%, evoluţie care a făcut ca ponderea acestora în PBS din asigurări generale să ajungă la
25,9%.
Se remarcă faptul că ritmuri de creştere mai mari decât cel aferent întregii pieţe de
asigurări generale au fost înregistrate de următoarele clase: clasa 15-asigurări de garanţii
(+112,94%), clasa 12-asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport naval (+89,30%),
clasa 11-asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian (+51,96%), clasa 5-
asigurări de mijloace de transport aeriene (+50,17%), clasa 8-asigurări de incendiu şi calamităţi
naturale (+31,52%) şi clasa 16-asigurări de pierderi financiare (+26,24%). De altfel, plusul de
PBS adus de aceste 6 clase a reprezentat 17,2% din plusul câştigat de întreaga piaţă de asigurări
generale.

Figura 1.4 Structura PBS din asigurări generale la 31.12.2008

Primele brute subscrise din asigurări de credite au continuat să scadă şi în 2008,

asigurătorii realizând o selecţie mai atentă a riscurilor preluate în asigurare. Astfel, primele
aferente asigurărilor de credite au înregistrat o scădere cu 51,79% faţă de 2007, evoluţie care a
diminuat ponderea acestora în total PBS din asigurări generale până la 2,7% în 2008, faţă de
6,9% în 2007 şi, respectiv, 8,6% în 2006.

1.4.4 Indemnizaţii brute plătite (IBP)

12
 Indemnizaţiile brute plătite de asigurători în 2008 au fost în valoare totală de 4.391,27
milioane RON, în creştere cu 33,93% faţă de anul 2007.
În temeiul contractelor de asigurări generale, asigurătorii au plătit, în 2008, indemnizaţii
brute în cuantum de 4.187,36 milioane RON (95,4% din total IBP), cu 35,47% mai mult decât în
2007, ceea ce înseamnă o creştere absolută a acestui indicator cu 1.096,39 milioane RON.
Analiza structurii pe clase a IBP pentru asigurări generale arată că indemnizaţiile plătite
în temeiul contractelor de tip Casco reprezintă 59,6% (pondere mai mare cu 5 puncte procentuale
decât în 2007), iar cele aferente clasei de asigurări de răspundere civilă auto reprezintă 29,5% (cu
2,4 puncte procentuale mai mult decât în 2007). Indemnizaţiile plătite pentru fiecare din aceste
două clase au înregistrat în 2008 creşteri nominale comparabile, respectiv de 47,30% la
răspundere civilă auto şi 47,71% la Casco.
Deşi deţin încă o pondere relativ redusă în total IBP pentru asigurări generale, se remarcă
faptul că IBP pentru clasa 13-asigurări de răspundere civilă generală şi pentru clasa 9-asigurări
de daune la proprietăţi – asigurări orientate cu precădere pe segmentul corporate - au înregistrat
în 2008 creşteri nominale semnificative faţă de anul anterior, de 74,78% şi respectiv de 55,40%.
De altfel, din analiza multianuală reiese faptul că IBP la asigurările de daune la propietăţi
înregistrează creşteri peste media pieţei de asigurări generale de cel puţin 3 ani, iar în cazul
asigurărilor de răspundere civilă generală, de 2 ani.
Indemnizaţiile plătite în temeiul contractelor de asigurări de credite au urmat aceeaşi
tendinţă de scădere ca şi primele subscrise aferente acestei clase, scăzând în 2008 cu 54,56% faţă
de anul precedent.
Conform contractelor de asigurări de viaţă, în 2008 asigurătorii au plătit indemnizaţii
brute în cuantum de 203,91 milioane RON (în creştere cu 8,64% faţă de 2007), din care un pro-
cent de aproximativ 88% a fost aferent asigurărilor tradiţionale încadrate în clasa 1.

1.4.5 Rezerve tehnice

Datele provizorii comunicate CSA arată că, la data de 31.12.2008 asigurătorii aveau
constituite rezerve tehnice brute pentru asigurările generale în valoare de circa 6.278,01 milioane
RON, în creştere cu 36,74% comparativ cu 31 decembrie 2007. Această evoluţie pozitivă a fost
influenţată de creşterea cu 29% a rezervelor brute de prime, dar şi de creşterea rezervelor de
daune avizate (cu 39,83%) şi a rezervelor de daune neavizate (cu 72,19%) în aceeaşi perioadă.
Pentru asigurările de viaţă, la data de 31.12.2008 asigurătorii aveau rezerve tehnice brute
constituite în cuantum de 3.355,25 milioane RON, în creştere cu 16% faţă de valoarea
înregistrată la finele anului precedent.

13