B1SER1CA IN SENSUL DE LOCA$

$1 DE LARGA COMUNIUNE IN HRISTOS

IV \ 1- fb _,,)1

Pro Prof. Dr. D. ST ANILOAE

J

I. Teate popcarele ere,;>tinc au acelasi nume pontru Iocasul de inchi-

nare ~i pentru larga comuniune a celor ce ered in Hristos, exprimind prin aceasta leqatura indisoluhila intre ele. Noi romanii folosim acela~i nume de biseticii. Grecii foloseau pentru amindouii numele de ecclisia, Imprumutat ~i de popoarele latine din Occident. Popoarele germanice au pentru amtndoua numele de Kirclie, Church, si cele asemanatoare 1a alte popoare germauice, care derivd de Ia grecescul Kyriaki, jar acosta de la Kvrios = Domnul. Ele exprims prin acest nume in mod direct ~a am Iocasul bisericesc cit si larga comuniune btsertceasca au ca temelie pe Domnul Htistos. Popoarele slave au pentru arnmdoua cuvintui Terkov, Terkvo, care se pare Cd e 0 prescurtare a cuvintului romanosc Bisericii, aratind ca au primit cr estinismul in arnbianta poporului roman.

Poporul grec l?i popoareJe Iatine folosesc un nume derivat de la Domnul ·(Hristos) numai pentru ziua invierh Lui: Kyriachi dorninica. Legatura aeestei zile eu Domnul Hristos 0 mdicii ~i popoarele slave, numind-o : vosctesctiie = inviere, Ufdtind prin acest nume direct Cd ea e ziua invierii Dornnulul. Dar am putea spune Cd sl cuvintul bisericii, forma romaneasca a lui basilica, implied in el qindul la Domnul Hristos, ca lmpiirat, in sensul eminent al cuvintului. Caci cuvintul inseamna ca

"locas, casa imparatului, iar ca comuniune, !mpclul/ia lui Ilristos si implicit a Sfintci Treimi : il Tut.ilu] ,;>i a Fiu lu i ,;>i d Sf intului Dull. Poporul gree, cele latine si germanice folosesc pentru sensul de cornuniune al blsericii, pe linga cuvintul ecclesia sau Kirche, si pe eel de Vasileia tou rhe,ou, de regnum sau Reich Gottes = lrnplirtitie, Imparritta Iui Dumnezeu, Iar lntrucit imparatia lui Dumnezeu a inceput s.a. fie anuntata de Hristos ~i a venit odata cu EI, sau a luat fiinta dupa invierea Lui, la Rusalii, prin coborirea Sflntului Duh, de eind cei ce crcd in l Iristos devln mostenitori ai accslei impafdtii, nunurcu regnllm Dei, implied ~i ea \pe Hristos, ca $i cca de VasileiCl tou theou.

Deci toate aceste numiri erata legiitura biserieii eu Dornnul Hristos atlt in sensul de Iocas cit st in eel de larq.l comuniune a ce lor cc ered in El.

S-er parea cit numai cuvintul grec ecclesia (in latina: eeclesia) nu cuprinde 0 referire Ia Hristos, Dar aeeasta estc numai 0 dparcntJ. Cuvintul gree ecclesui vine de la verbul ekl.aleo, care inseamnu chern pe cineva dintre altii, sau Il chem de la a stare la alta. In Noul Testament el are ca subiect totdeauna pe Hristos. Cei chernati de El devin 0 cornu-

ORTODOXIA

337

nitatc a Lui, sau in El. Deci eclesia e gruparea, sau totalitatea celor chemati de Hristos, ca sa vietulasca in E1. Locurile din Noul Testament in care se vorbeste despre aceasta chemare a lui Hristos, sau despre cei chemati La viata cea noua in El sint foarte numeroase. NU ne oprim la ohernarea apostolilor de catre Hristos, care a fost un eveniment decisiv in viata lor, nici la declaratia repetata a sfintului apostol Pavel, ca el u Iost «chernat» de Iisus Hristos ~i ce intorsatura radicala a produs aceasta chemare in viata lui. El nu mai traia siesi, ci lui Hristos, ca de aJtfel toti apostolii.

Dam numai unele locuri despre chemarea celorlalti crestlni de catre Domnul Usus Hristos. Sfintul apostol Pavel, declarind ca a fost chamat de Uitre Iisus Hristos la apostolie, Iuind har ca sa aduca la ascuItarea u edintei tuate neamurile, le spune adresantilor sai din Roma:' «Intre care sinteti sl voi chemati ai lui Iisus Hristos ... iubiti ai lui Dumnezeu, cbematt sfrnti» (Rom. I, 6-7). Sfintul apostol Pavel e constient ca el a fost chemat dintre Iudei, iar adresantii sM dintre pagini, ca sa formeze lmpreuna poporul lui Hristos (Rom. IX, 24). Chemarea s-a facut prin puterea harului (Gal. I, 6, 15), printr-o atractie mai presus de fire exerdtata asupra omului. Ea se produce din puterea jertfei lui Hristos ~i eei chernati primesc prin chemare «fagactuinta mosteniril vesnice» [Evr; lX, 15). Dar la implinirea aeestei fagilduinte ajungem alergind spre ea ca spre tinte noastra finale, care e prin aeeasta ~i 0 rasplata a efortului care ni se cere odata cu chemarea (Filip. III, 14). Aratindu-ne prin chemare tinta spre care trebuie sa alerqam sl drumul pe care trebuie sa alergam spre ea, chemarea a fost ~i 0 scoatere a «noastra din intuneric la lumina cea minunata a lui Hristos». Prin chemarea aceasta am devenit «0- sernintie aleasa, 0 preotie tmparateasca, neam stint agonisit lui Dumnezeu, ca sci vestrm in lume bunatatlle Celui ce ne-e cnernar», pe care in parte le avem de pe acurn, iar deplin le vorn primi in viata viitoare (I Petru n, 9).

lata deci ca ~i terrnenul qreco-Iatin de ecclcsia implicii in sine pre- 7cnta ~i harul lui Hristos. Si de~i el se refer a in mod direct la biser ica in inteles de comuniune, el s-a extins inca din tirnpul Noului Testament sl la biserica in sensul de locas. In sensul de locas tntrebulnteeza sfintul epostol Pavel cuvintul ecclesia clnd cere Iemeilor "sa taca in biserica» (I Cor. XIV, 33-35). In acelasi lnteles este folosit de sfintul apostol Pdvel cuvintul in I Cor. XI, 18 (in versiunea romaneasca a Nouhii ~estament din 1978 cuvintul ecclesia e tradus nu cu «biserica», ci ca in traducer ile ncoprotestante, cu «adunare», neintelegindu-se di cuvintul ecclesia implicit prezenta si lucrarea lui Hristos, cum are loc in locasul biserlcesc, deci nu se refera la 0 adunare in indiferent "care Inteles). Ciici e opusa caselor particulare: «Nvaveti, oare, case ca sa mincati si sa betl? Sau dispretuiti biserica (evident di e vorba de biserica in sens de locas] lui Dumnezeu? E clar ca nu e vorba numai -de dispretulrea unei «adunari» ornenesti, ci de dispretuirea unui loess in care e prezent Hristos, Care se aduce jertfa in el. Cad urmeaz1i descrierea jertfei euharrstice. Sensu) de locas n are cuvintul ecclesia [biserica] ~i in Col IV, 16, unde sfintul apostol Pavel cere sa se citeasca epistola sa si in «Biserice din Laodiceee». Desigur epistola avea sa se citeasca in Iata

038

ORTODOXIA

cornunitatil din Laodiceea, dar in [<ltd comunll.itii .idunato uu in iudiJerenl care casa, ce ar putea fi dlspreturt.i, ci intr-un locus al lui DUmnezeu,: care nu trebuie disprctuit.

Dar sfintul apostol Pavel Icaq.. str.ns blsori ca in sonsul de locas nu nurnai cu biserica in sensul de largci comuniune ill Hristos, rrisplnditd prctutindeni unde sint credincio si in Hristos, ci 'Ii cu comumtatca cc se -aduna inlauntrul ei eli locas, Leq.uura Inlro bisor ica in sensu I de Iocas sl biserica i-i sensu I de comunlune r.ispindit.i prctulindcni 0 &rald sl intul apostol Pavel alternind folosnea cuvintulul in eele doua sensuri, jar leglitura bisericii ca locas eu biscr icn 1n sonsul de cornunltatc adunal.i inlliuntrul ei 0 arutd in loeurile in cure SPUIW: «sululu]! Uiselicd dill Cd5d Nynfei» (Col. IV, 15), sau : «salutati pe Prisea ~l Achlla ... sl biserlca din easa lor» (Rom. XIV, 10) i sau: «har $i pace !3isericii din casa ta» [Filimon, 2). Desigur nu saluta Iocasul in sine, ci comunitatea, dar cornunitatea se aduna in acelusi locas.

Intocmai . ca sfintul apostol Pavel, tot asa ;;i crcstmil de azi, rind rostesc in diferitele lor limbi cuv III lul biserica, sublntclcq pt cvcul.i ~l lucrarea Domnului Iisus Hristos in ea, fie Cd vorbese de locasul biserr, cesc in care se ad una comunitatoa localii a celor de acccesi crcdint.i, :he de larga si continua cornuruune bi ser lceusca, Prezenta lUI I l nstos .este aUt de subintelcasa in cuv intul Bisericii, incit crostinii care trdiese

, credinta in realitatea ei spir ltual.i coucrct.i, cind zic, in or icare din 11111- bile lor nationale, biscr icii, so qindcsc in primul nne! LI l o. usul biscrvcesc, pentru ca in el primesc nemijlocit pe IIrislos, pe Care eel mai 111- trodusi in sensu] teologie al Bisci icii 11 "del mui mult in lurqe cornuuiune a celor ce ered in El. De Iapt, d3Cd Hr istos n-ar fi prezent 'Ii nu S-ar comunica in locasul bisericesc, undo se adun.i comunitateu Ioc.al.i, .n-ar fi prezent nici in larga cornuniune biser iccasca, Hristos este prezent in cea din urrnii, penlru co. Acelasi e prczent in modul eel mai accantuat '5i mai lucrator in locasur Ilo biscr icc sl.i locale ale ei.

Dacd Hristos nu s-ar ctcluce jerWi In loce surile biscricesti, dac.i nu S-ar lmpartas! in ele prin trupul si singcle S:lU jet tfite !1i prin harul tuturor Tainelor, membr,ilor comunit.itli din fiecare locas, El n-ar fi pre'lent si 'lucrator in larqa cornuniunc hiscriceasc.i. De accca crcdiuciosu simpll au dreptate sa 1nteledg;:'1 in primul r ind prrn bisetic« locasul ill care se inlllnesc cu Hristos si-L primesc pe El. De fapt noi vedern ca 'Ii sfintul apostol Pavel d\ nici eomunitatea nu poate fi despartttii de 10- cas, nici locasul de comunitate, 5i nici amindoua de larga comuniune biserlcoasca. Cacl in loate apllcartle, I3iserica' are drcpt viata a ei pe Hristos, pornind de la comunitatea unit.i cu Hristos in locasul bisericcsc.

Denomlnatiunilc crcstino .111 pdl,I'.il r uvintul riO' hi<."1 i( c l pr-nl.ru 10- cas nu numai ca numire, ei ~i tel ""Il~ C,'ll' Illlplild JlIl'/l'Jl~d Lli 111"i"lo<; in acest locas, Aceasta pentrn c~i au p~lrdsit credinta Cd pe Hristos Il primesc prin Taine, cil Tainolo <int tn ij loucc k- prin (Me' '-)(' illljldlld)(')ll' -comunitatii, intr-un locas ~iJU <'1lul, l Ir istos. Ei ell! inlocu it bise nca cu «casa de adunare», rol pe care il poate avea orico fel de casii. Hristos nu e mai prezent, pontru elo, in locasul bisci icosc docit in orleo .i l! fr-!

ORTODOXIA

\

339

de casa si in orice ali fel de loc, odata ce EI nu Se mai impartaseste in mod special prin Taine. Pentru aceste denominatiuni, nici «casa» nu mal este biserica, pentru di nu mal este Hristos in ea intr-un mod special, nici «adunarea» nu mai e biserica, pentru ca nu se mai impartaseste cu Hristos in «casa de adunare».

Mai mult, unele din aceste denominatiuni au pierdut Intelesul hrislologic al Bisericii sl ncsocotesc mintuirea adusa de EI prin inviere si comunicata noua prin Taine. Cind vad pe dreptcredinciosu invHristos mtrind in biseric.i, el spun ca intra intr-o capiste idoleasca, pentru ea nu cred in prczcnta euheristicti a lui Hristos in ea. In realitate ei slnt cei ee il1lr,\ in «esse lor de adunare» ca in orice casa, intrucit nu mai au pe Hristos in ea.

Unii din ei au inlocuit pe Hristos cu Iehova, deci nu mai ered ea Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel lntrupat, intrucit revin la ideea de Dunmczeu din Vechiul Testament, care nu e un Dumnezeu in Treime. iar in loc de ziua invierii lui Hristos sarbatoresc ziua terrninarii creatiel, socotind C~\ lurnea accasta c tot ce avem de la Dumnezeu.

II. Aceasta leqaturd intre locasul 'biserieesc st comunitatea bisericeased locala, pe de 0 parte, si intre ele si "Bisertca in sens de larga cornunluno in Hristos, cere tnsa unele explicari mai dezvoltate.

Iisus Hristos, Imp.irtasindu-Se uceriicilor cu trupul sl eu singele Sau la Cina cea de 1 ain.i, le-a porunctt ~ «Aeeasta s-o faceti spre amintirea Mea» (Luea XXII, 19). A ar dtat astfel ca impdrtasiree de EI e forma pr incipa l.i pr in care i:;'l va indeplml fiigaduinta Sa: «lata Eu eu voi voi fi pinu la sf irsitul veacurilcr» (Matei XXVIII, 18). .

Spunind «uceaste s-o f'aceti», a ararat ca ei vor putea face exact ceea ee d fdcut El atunci, cii deci ei nu vor face numai 0 comemorare a ceea CE' a fiicut El. Deci daca Hristos Ie cere sa faca aceasta intru arnintirea Lui, «amintiraa» de care vorbesta este totodata retrairea a eeea ce s-a petrecut la Cina cea de Taina. lrni amintesc de cineva nu numai qindtndu-ma Ia intilnirea de altadata eu el, ci ~i reintilnindu-ma din nou eu el; sau in acest caz am intire a vechii intiIniri este si mai deplina. Acest sens il are in siivlrsir ee Euharistiei si in Sfinta Impartasanie amintil ed lui Hristos de la Cina cea de Taina, Iar Hristos, porruneind ucenici.cr "';Z,i ~;i fdCa Jl1 viitur ceca ee a Weut Ella Cina cea de Taina, ea reintInindu-se astfel cu EI ss-si aduca aminte de intilnirea dintre EI si ucen;ci 1a Cma ce~ de Tuina, le-a promis ucenicilot; si-urmasilor lor si pulore a de a f'ace ceea ce a faeut El la Cina cea de Taina, Ie-a prornis, sa \ in,1 de Iiecare data din nou Ia ei, cum a fost la Cina eea de Taina, Caci, <,liie!, in zadar le-ar Ii dat ueenieilor Sai $<1 urmasllor lor aceasta porunca [Jean Hajji, La divine Liturgic, 1981, p, 41).

1M plura lu l ,,5-0 f<lreti» are doua sensuri: a) S-o faca fieeare aposlol )i unnasil lui; b) dar s-o faca avind in jurul lui 0 cornunitate, cum or au ucenicii in jurul lui Hristos, loti impreuna, nu in izolare .. ln aceasta <o irn plieJ faplul Cd pentru a face eeea ce a facut Hristos, credinciosk dintr-o Iocalitate trebuie sa se adune intr-un locas din aeea localitate 'Ii in [urui unui episcop sau preot, urmas al apostolilor, investit pcntru iupld accasta cu putcrca lui Hristos. Numai impreuna acestea doua cre-

340

ORTODOXIA

eaza un punct de converqenta pentru loti, cum a fost $i la Cina cea de Taina Hristos sl locul ei. Dar episcopul sau preotul e lnvestit numai cu puterea de a prilejui prln ruqaclunea sa, ca sl Hristos, preface rea piinii si vinulul In trupul sl singele lui Hristos si de a le imp.irtas! pe acestea credlnctosilor, nu de a se $i preface el insusl in acestea cum S-a prefacut Hristos. Tar in momcntul impartasir ii sale, el trece din rolul unic de savtrsitor al Tainei, sau de reprezcntant In o.rrccare privinFi allui Hrislos, ~i in acela de primitor al lui Hristos, CD $i ccilalti crcdlnciosi. El e jertfitor in oareeare privinta al trupului si singe lui lui Hristos, nu si jertfa insa$i ca Hristos , st e nu numai impi:\rti:\$i~or al acestoi jC'rtff' eredinciosiler, ci si primitor al ei. Rolul lu i so rr-ducc numai la acole de organ vizibil prin care Hristos Insusi preface in mod nevazut piinea si vinul in trupul 5i slnqele Sau, sau prin care Hristos Insusi se aduce jertfii pe Sine Insusl si nu pe altcineva (ca preotul , sl la acela elf' organ vizibil prin Care Hristos Insusi se Impartiiseste pe Sine cradinciosilor in mod invizibB). Eplscopul sau preotu]. are numai rolul de punet vizibil de conver- 9(mta a credlnciosilor pentru intilnirea prin E! cu Hristos Cel invizibil. Acest rol e nccesar dat fiind ca credinciosii sint suflete dotate cu trupurl si .unirea lor cu Hristos ~Ii intreolaWi trebuie sa se manifeste prin . aceasta convergent a a lor ca Iiintc ce au nu numai suflote ci fji trupuri

deosebite. ,

Deoarece, conform poruncii Mlntuitorului credinciosii trebuie sa se uneasca in Hristds mincind trupul si bind singe1e Lui sub chipul piinii si vinului, deci cu Hristos Care in prealabil Se [ertfeste, locasul bisericesc trebuie sa fie prevazut cu un altar vizibil de jertfa, care este in ace lasi 'limp ~i 0 sflnta masa, asezata in Iata credinciosilor, la care slujeste ca organ vazut al lui Hristos, Care se [ortfcstc :;;i se da sprc mincare si b.iutura, - episcopul sau preotul.

, Deci sint absolut necesare trei conditil v.izuto pontru ca crcdinciosli dintr-o localitate sa se poets irnpart.isl de trupul sl singele lui Hristos jertfite nentru ei inainte de a se Impdr tas i, sub chipul piinii si vinulri, toti lmpreuna ca la Cina cea de Taina ; un locas un preot si un altar sau o sfinta masa, Iar intrucit jertfa lui Hristos s-a adus pe cruce, amintirea Lui Hristos ca intilnire real a cu EI in stare de jertf.i SC' concretizaazri co Insotitd de semnu! crucii, care e prevent cit mal mul l in btscric.i, in hinecuvtntarile preotului si in rugikillllik' ('rf'dincio';.r]or.

Despre acest altar-mesa vorbeste lot sf lntul apostol Pavel, cum vorbeste sl despre locasul in care se adunau toti cr('dincio5ii. Ciici opr ind pc credinciosi de la imparta~irea de jertfcle aduse in templelc idolilor, ca unii ce se tmpartasesc de trupul sl singele lui Hristos (I Cor. XI, 24-25), zice : «Nu puteti sa beti paharul Domnului sl paharul demonilor 1 nu putet! sa va imparta~iti la masa Dornnului $i la masa dernonilor» (I Cor. X,21) .. _

Daca sflntul apostol Pavel vorbeste de locas si de masd ca conditli pentru a se face ceea ce a facut lnsusi Domnul la Cina cea de Tainji cu ucenicii Sai, ca sa tmplineasca porunca Lui, Clement Romanul, un ucenrc al apostolllor vorbeste, inca la sfirsitul secolului I, nu numai de jertfa ce se aduce in acest locas si pe aceast.i masa. ci si de per~oana autorizata pentru savlrsirea acestei slujbe, afirmind cil Dumnezeu Insusi

ORTODOXIA

341

cere aceste conditli : «Dumnezeu Insusi a aratat, in virtutea vointei Sale, iocul unde trebuie sa se savtrseasca aceste sfinte slujbe (jertfe) si pe

cei care trebuie sa Ie savirseasca» (Cor. I, 40). ,

S-a comentat acest pasa] spunindu-se di Dumnezeu a indicat trebuinta unui locas, a altarului de jerWi st a preotulul, inca in Vechiul Testament, cind a aratat lui Moise pe Sinai modelul ccrtului.

De Iapt, Parintii Blsericii au vazut in modelul cortului de pe Sinai un model Ire al locasului bisericesc crestin, ca Paulin, episcopul de Tir din secolul III, fie al Bisericii universale. Dar ei au vazut in acest cort de pc Sinai totodatd 0 prefigurare spirituala a insusi Cuvintulul dumnczeiosc, in care se cuprind inainte de creatie chipurile tuturor craaturilor, iar dupa craatie si opera de mintuire a lui Hristos, insesi creaturile

readunate in El. I

Astfel, Paulin de Tir, potrivit celor spuse de Eusebiu de Ceza~eea in Panegiricul ce i l-a dedicat si pe care l-a inserat in Isiotia bisericeased a sa, - asemenea lui Veseleil, care a dat in simbolul material al cortului din legea veche 0 expresie vazuta modelului ceresc, formlndu-si un chip exact al lui Hristos, Cuviritul ~i Intelepclunea lui Dumnezeu, -- a construit 0 biser ica mareata Ce1ui Pre a lnalt, dupa un model cu mult mai desavirsit, ca infati~are vazuta a Bisericii nevazute (X, 4, 21). Dar mcdelul ceresc al Iocasului bisericesc are ca prim chip sufletul, care odata dezorganizat prlrr' pacat. se reirmoieste prin imprimarea in el a modelului sau dumnezeiesc, a Cuvintu1ui ipostatic {X, 54}. Noi am zice ca omul intreg este un chip al Cuvintului, sau un chip al templului ceresc, Si Eusebiu termina zicind Cd Cuvintul, marele Orinduitor al tuturor lucrurilor, s-a fa cut EI lnsusl pe pamint, prin intrupare, 0 copie a modelurui ceresc, lar apoi extinzindu-se in Biserica-comuniune, inamteaza spre a devenf Ierusalimul de sus, cetatea Dumnezeului Celui viu (A, (5). Prill aceasta afirma leqatura intre biseriea locas si Biserica comuniune universala.

Sfintul Grigorie de Nyssa vede in cortul de pe Sinai in primul rind moaelul comuniunii universale in Hristos: «Puterea cuprinzatoare a tuturor, in care locuieste toatii plinatatea dumnezeiesca, cortu1 de obste al tuturor, care cuprinde in el toate, sc nurneste cort in lntelesul eel mai pr opriu ... Cuci apostolul zlco undeve despre ' Unul Nascut ell. «lntru El «u fost fdcute toatc cele viizute si cele nevazute, fie scaunele, fie staptnii le, fie tnccpatorhle, fie domniiIe, fie puter ile» (Col. I, 16) (Viata lui Moi..,e, in « Par inti :;,i Scrii tori biserdcesti», vol. 29, p. 79):

Dumnezeu Cuvintul ne Invaluie pe toti, ca un locas general, ne cuprinde pe tcti, inca inainte de intrupare, jertfa si invierea Lui. Cortul de pe Sinai e Cuvintul neintrupat in Care se cuprind toate ca intr-un Iocas al intregii creatli, caci aceasta nu e despartita de Dumnezeu, de Cuvintul, pr in Care s-au creat toate cele vazute sl nevazute. Chivotul, continua tot sfintul Grigorie de Nyssa, ni se pare eli tnseamna necuprinsuI cugetat al celor ascunse sl neqraite.

In alt loc, sfintul Grigorie de Nyssa vorbeste de asernenea de Biserice in sensul de comuniunea universala in Hristos, considerind-o si pe • aceasta un templu in care credinciosil sint pietre vii, ziditi pe Hristos,

342

ORTODOXIA

piatra cca dln cspul unqhiulul, pou ivit ('II ('('l'" «(' d ~Pll<; <l i n lu l "po',lo[ Pavol (Efcs. II, 20-22) ~i sfintul apostol Pchu (1 Petru II, 5). Iar accustu Biserice, sfintul Grigorie de Nyssa o , vcdc pretiquret.i in tcmplul lui 'Solomon: «Si cine este atit de male z idi lor de tomplu, ('tl Col co d pus temeliile lui in muntii cei sfinti, adieu in prooroei si apostoli, st apoi zideste, cum zice Pavel, pe temcli a apostolilor si a proorocilor, pietrele vii si lnsufletite care se or lnduicsc ell' e;llrl' EI spre buna Intocrniro a zidurllor, dupa cuvlnlul prooroculul (Ps. :Hl, 2, ~.II.), ill d';>d IC') c.i, lnchcgindu'se in unitatea credtntei st in Ieqatura pdcii, sd faed sa creased prin ele templul eel stint, ca sa se Iacti locuinta lui Dumnezeu in duh» (Comentar 1a Cint. Clntc1rilor, OmiI. VII, in trad. rom. cit., p. 203).

Insa in «Viate lui Moise», dupa ce a vorbit de cortul de pe Sinai ca prefigurare a Bisericii in sensu I de Iargct eomuniune in Hristos, sfintul Grigorie, continua: «arjitind e5 in cor tul din Veehiul Testament se afl.i acopersmtntul tmpacarll ca prefigurare a «patimii rnintuitoare» a lui Hristos», Astfel sfintul Grigorie altemeaza vorbirea despre Biseriea in sensul de larga comuniune in Hristos, cu cea despre biserica in sensul de 10Cd$, Cac} in arnlndoua locuieste Hristos si in amindouti se cup rind credinciosii in El.

Dona sint scopurile pe care le urrnareste Dumnezeu-Cuvintul cu fapturile pe care le cuprinde in Sine ca un cort: a) Sa le aduca la unitate, $i b) sa le imprime dispozltia de jertfa. Primul scop n-ar putea fi tntdptult filra al doilea. Cine nu renunta la sine, d.iruindu-sc lui Dumnezeu si semenilor szii, nu poate realiza unitatca intre sine, Dumnezeu sl ceilalti oamenL De aceea deja cortuI Vechiului Testament, ca prefigurare simbollca a lui Hristos, era nu numai punctul de unit ate pentru

-tot poporul Israel ci si un loe de jertfe pentru toti mcmbr il acestui popor.

In ce priveste unitatea, s-ar p.irea eii cortul si templul din Vechiul Testament 0 raahza si 0 mentinca mai mult decit biscrici lo crcstine ca _loca~uri, odata ce era unul singur pentru tot poporul Isr ail, citii vreme in crestinlsm sint Iocasuri muIte.

Dar prezenta cu mull mai direct", mai sillltil,i, a lui Dumnczcu Col

\ Hic.ut Om si Care Se aduce ca aceeasi jerWi sl Se imparttiscste credinolosilor in toate acesie locasur i, realizeazii 0 unitate mult mai strtnsa u credlnciosilor in I'iul lui Dumnrvou Col Iul rupu! 5i <1('('1 5i intrc o l in El, decit unitalea pe care 0 realiza ternplul din Vechlu l j estamenl ~i jertfele ce se aduceau acolo si de care se impartaseau mcmbril poporului Israel. Cacl aceia nu se impiirUi$eau totl de lnsusi trupul si sin!-Jele Fiului lui Durnnezcu Cel inlrupat 'Ii invlat, de trupul $i sinqclo Acolulasl Hristos, Dumnezeu nu era acolo alit de upr oape, cum e in 10- casurlle blsericesti crestine, in care e prezent Fiul lui Dumnczou Insusi, venit in maxima apropiere de noi, prin part iciparc la firca noastr.i, si rctmas asa si dupa inviere, adic.i penlru veei, si niei nu se imprir tiise au

.. acolo membrii poporului Israil toti de trupul si singele Lui, intreg, ci fiecare familie minca 0 parte din carnoa animalului adus de ea ca [ortfzi, care nu avea dec it 0 oarccarc atinqcro ('II pulcrr-a clumnl'7l'idsC;i. In hisericile crestine ne impartiisim insd toti de lnsusi Fiul lui Dumnezeu, venit in cea mai mare intimitate a noastr i 'Ii r.imas aproape de noi. 13a

ORTODOXIA

34~

llidi mu ll, 11 avom lnlr-o ~i mai marc apropiere datorltd jertfei !?i patimirii pontru noi si datorita faptului ca ne ramihe in aceasUi apropiere perme nent.i prin starea de jertfii in care Se aHa continuu si in care ni Sc imp:\rt:\5e~tc. .

Dar tot prin intruparea Flului lui Dumnezeu si mai ales prin Impartd$irea de EI ce jerWi, se realizeaza 0 unitate cu mult mai mare nu nu];ldi intr e eel co sint in acelasi locas biserieese, ci intre cei prezenti in toatc Iocavurile bisericesti. .

Mai mull, Impartasirea de acelasi Hristos jertfit pentru tott reallzeald 0 unitate maxima intre ei, numai prin faptul ca primesc totl dCela$l trup si acelasi singe pe care le are EI, ci sl. prin faptul ea prlnaceas~a se intareste in ei dispozitie de [ertfa, de- parastre a eqolsmulut, Je predare lui Dumnezeu si semenilor. In sensul acesta sftntul apostol, Pavel, dupii ee reda cuvintul Domnului de la Luea: «Aceasta s-o Iacett intru amintirca Mea», aduce explicatia : «Caci orl de cite ori veti minea piinea aceasta sl veti bea singele acesta, moartea Domnului veti 'vesti, . p inzi cind ve veni» (1 Cor. XI, 26). Nu e vorba de 0 vestire a mortii Domnului eu cuvintul, caci aeeasta trebuiau sa 0 faca crestinii totdeauna, nu numai cind se irnpartasesc, ci cu insast fiinta lor, murind si ei lor 1ns[\5i din puterea mortii lui Hristos. Aeeasta arata si mai mult cit nu e vorba in Euharistie de 0 simpla corhernorare, ci de 0 traire a starit actuale de jerWi a lui Hristos in dispozitla actuala a fiintelor noastre; lar Iaptul acesta al triHrii lui Hristos Cel jertfit prin dispozttia noastra de jertfri se aratd marturislt si el prin' semnul crucii prezent in biserici, in binecuvlntdrtle preotului si in practica crestlnilor, In general totul in Liserrca 10Cd~ $i in Biserica comuniune e plin de Hristos Cel jertfit ~i invial. Sfintul Gt iqor ie de Nyssa zice: «Cel ce prlveste spre Biserica, privesta spre Hristos, Care Se zideste sl Se mareste pe Sine lnsusi prin adziuqarca eelor ee se mintuiesc» (Clnt. CInt., Omil. XIII, trad. cit., p,

. 291). Cu alit mai mult totul e plin de Hristos pentru cei ce se afla in biscrrca Iocas si in Biseica comuniune, si nu privese numai spre ea.

Prin Impartaslrea de acelasi 'Hristos .ln starea Lui permanent a de jertf;'l, 3(' depli$e~te nu numai despartirea dintre membrii comunitatii dmtr-un anurnit locas bisericese, ci dintre toate comunitatlle aflate in diforrte locasuri biscr icesti in care se marturlseste aceeasi dreapta sl inlC'U ra J:, crcdi nt.i in Hri stos. Si dopaslnd despartirlle intre ei, credinciosll depasesc spatiul ea interval intre ei. Toti se unesc in Acelasi Hristos, Care e la temelia nespatiala a spatiului. Ba chiar daca in diferitele locasur i biscricesti credinciosii nu se impartasesc exact in acelasi timp, ei depd5csc st timpul, intrucit Hristos de Care se tmpartasesc e pururea in starea de [ertf.i in care li Se impartaseste , numal prefaeerea piinii ~i vinului in trupul si singele SdU jertfit are loc in diferite timpuri, potrivit eu necasitiitile noastre de a dedica difer itele timpuri diferitelor noastre trebuinte.

Toti credlnciosii din toate locasurile biserlcesti se intllnesc cu Hristos Cel permanent jertfit si se impartdsesc de EI, depasind timpul si spatiul variat in care se impiirttisesc. Propriu-zis aceasta depasire a spatiului $1 timpului nu este p uitare de viata no astra in spatiu ~i timp, ci ndicarea ei in planul netrecator ~i deschis universalului. Rosponseblltta-

344

ORTODOXIA

tile noestrc impuse de timpul si de spatiul propriu al nostru si implinite sau neimpllnite in ele devin responsahllitati cu repercusiuni eterne sl pentru totl,

j In sensul unei uniri a tuturor cu Acelasi Hristos in permanenta .stare de jerWi, ridicati cu adincimea fiintelor noastre dincolo de spatiu ~i de timp, se vorbeste de 0 Liturghie cercuscd, care ia chip vizibil in hturghiiIe din diferitele biserici. Iar vesnicie 5i ncspatialitatea in care ne ndicam nu e golita de urrnarile vletii noastre in timp si in spatiu, ci le ducem pe acestea imprimate in fiintela noastre, asa cum si Hristos ca Om ndica in vesnicie si nespatialitate «arnintirea» tr5it6. a [ertfet Sale.

Ca atare Hristos Cel jertfit coexlsta cu noi toti in tirnpul :;;i spatiul

~in care trairn, prelunqindu-Si asupra noastra eficienta acestei stari, sau n alt sens, facindu-ne partasl de vcsnlcra si ncspatralitatoa st.irii Sale e [ertfa. Sfintul Maxim Marturisitorul a sIJUS in acest sens Cd eterniate a noastra vii to are va fi 0 eternitate «eonica», in care se vor pastra urmele vietii noastre in timp, nu 0 eternitate ca a lui Dumnozeu (Ambigua, P.G., 91,1153,1164). Aceasta se Intirnp l.i sl cu Hristos ca om.

In sensul unirii noastre a tuturor cu Acelasi Hristos in stare a Lui permanents de jerWi, se vorbeste de 0 unic.i :;;i pcrmanentd Liturghie ceteascii, care ill. chip vizibil in liturghiile din diferitele locasuri bisericesti. Aceasta idee a afirmat-o clar Teodor de Mopsuestia. lmpartasirea euharistica este pentru el impzirtiislrea sacramentald (prin chipuri) de jertfa cereasca (la Jean Danielou,' Bible et Litutqie, ed. Cerf, 1951, p. 21, care Ioloseste : «Les Homelies catechetiques de T. de M». Cite du Vatican, 1949). In vechea liturghie aslro-chaldeeana se spune : «Ridlcati privirile voastre spre cele ceresti si prrviti Tainele ce se savir sesc acum. Serafimii stau cu frica in Iata tronului slavei lui Hristos, cintind laude trupului jertfit si patiarulut amestecat. Si aiel jos poporul se roagd si preotul cere mila pentru lumea intreaqa» [Ruqaciune a de dup.i sfintire a darurilor). «Astfel Liturghia are prototipul ei in jertfa corcusca a Mie1ului deseris in Apocalipsii» (Jean Ham, op. cil., p. 41).

Mai precis, prin Liturghie Hristos lee)(J;1 cerul cu p.imintul. Prill ca Fiul lui Dumnezeu, Iacut Om, jertf rt, inviat $i inaltat, ne duce de-a lungul istoriei, pe toti cei ce vrem, spre Tat.il, unde S-a in.iltat El. Caci El S-a inaltat la Tatar nu pentru a petrece acolo desp.irtit de noi, ci pentru a ne trage $i pe noi la Tatal, Sfintul Chiril din Alexandria repcta in scrierea sa «lnchitiare In duh si adeviit» continuu, cd: noi nu putem intra 1a Tatal decit in stare de jertf5. cur at.i, iar cum noi nu ne putem eseza in aceasta stare, Fiul Lui Cel intrupat care I se of era Tat.ilui ca o asttel de jertfa neincetat, ne da putinta Sd. ne unim cu El in starea Lui de jertfii curate, ea SR ne putem ridica sl noi impreund eu Ella Tat.il aslmilatl cu EI ca jertfe curate. Aflindu-Se in fata Tatalul in stare de jertfa pentru noi, El este in acalasi timp legat 5i eu noi in mod pe de 0 parte actual, pe de alta virtual. El c puncte intro Tnt.il 5i noi. Cu un brat e intins spre Tatal, cu altul spro noi, "Cd prin El avem aducerea 1a Tatal, intr-un duh» (Efes. H, 18). De aceea a trebuit Sd intre intii El Ia Tatal in 'stare de jertfa, pentru ca 'ia vina continuu SI s:l ne duc.i <;i pe noi acolo unde este El. Caci fiind in stare de [ertf a permanent5, este

OltTODOXIA

/

345

~i Arhiereu permanent pentru noi. «In case Tatalui Meu slnt multe 10- casurt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa vzi gMesc vou a loco Si dacu Ma voi duce ~i voi gati voua loc, iar1i!;>i voi veni st va voi lua cu Mine ca sa titi sl voi unde sint Eu» (loan XIV, 2--4).

Dar daca toti Intram Ia Tatal prin Fiul SdU Cel intrupat si jertfit, toti gasim in acelasi timp unitatea noastra in unirea cu EI in stare do [ertfa, In Ieiul acesta toti cei ce se impartasesc de El in toate bisericile de aceeasi dreapta credinta, formeazd unitatea Bisericil Ca comuniune universala d celor ce cred astfel in E1.

Clar vorbeste despre legatura ce 0 face intre noi toti eu Tatal, Hristos ca Arhiereu st jertfa a bunatatilor viitoare, Epistola ciitre Evrei. St e dar ca ea vede aceasta legatura savirsindu-se printr-o Liturghie care se prelunqeste din cer ptna in bisericlle noastre: «EI a intrat 0 singurd. data- in Sfinta Sfintelor, nu cu singe de tapi st de vitei, ci cu tnsusi singele Sau ~i a dobindit 0 vesnica rascumparare», «Drept aceea, fratilor, avind indrazneala, sa intram [sl noi) in Sfinta Sfintelor, prin s inqele lui Iisus» (Evr. IX, 11--12; X, 19). Pe de 0 parte Iisus «aducind o sinqurd jertfa, S-a asezat in vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu», pe de alta noi toti «sintem sfintiti prin jertfa trupului lui Iisus Hristos» (Evr. XII, 10). E1 sta ca jerWi in cer, dar prin aceasta jertfd E1 ne sfinteste pe rind, cum venim la existenta in istorie, caci ne desehide intrarea spre locul unde este El; deci jertfa Lui ni se face proprie si noua pe rtr.d, Priri aceasta jerWi E1 «va curatl cugetul nostru de faptele cele moarte» [Evr. IX, 14), adica va lucra asupra no astra cit sintem pe pa-

mint in tot· timpul ptna la sflrsitul lurriii. -

Aceeasi legatura intre jertfa prezentata in cer de Hristos ~i mintuirea tuturor celor ce 0 vor primi, 0 face st Apocalipsa. Caci loan a vazut «un Miel stind ca injunqhiat» in cer linga Cel ce sade pe tron, deci linga Tatal, dar avind «sapte coarne si sapte ochi, care sint cele sapte duhurf.trrmise in tot pamlntul» si fiind Iaudat de toata faptura din cer !;>i de pe pamint. «Toata Iaptura care este in cer si pe pamint si sub pamint st in mare ~i in toate cite sint in cer, le-arn auzit zicind : Celui ce sade pe tron si Mielului, fie binecuvintarea ~i dnstea ~i slava st puterea, in vecii vecilor» (Apoc, V, 6, 13). Mie1ul primeste aceeasi cinste ca ~i Cel.ce sade pe tron, ca si TaUH. Dar E1 este Cel ce sta prezent in fata Tatalui ca Mie1 injunghiat pentru noi. Mai precis Mielul sta «Intra tron ~i Intre ce1e patru fiinte ~i batrini» in numar de 24, care sint, se pare, cei 12 prooroci ~i cei 12 aposto1i (dintre care cei 4 evanqhelisti), prin care s-a vestit si se vesteste continuu -venirea-si lucrarea Mielului asupra creatiunii]. Mielul ia cartea din dreapta Tatalui si 0 deschide, iar deschrderea ei esle una cu desfasurarea vietii omenesti de pe pamint. Dar in. desfasurarea aceasta, unii merg spre readunarea in Tatal, altii spre vesnica nefericire, dupa cum se misca spre Mie1 sau contrar Lui. Dar cum se pot misca fapturile spre asemanarea cu Mielul, daca nu prin irnpartastrea de El ? Textul acesta din Apocalipsa presupune Iaptul sporirii fiipturilor umane in asemanarea spiritual a cu Mielul, prin impartasirea hturqica de jertfa Lui. .

Ni se prezinta aid acelasl dinamism al lucrarii Mielului, Care conduce hlntelo umane spre asemanarea cu El, desi ele pot inainta, prin li-

Ortodoxia

2

346

ORTOD OXIA

l.crtatca lor, si spre 0 stare contrara Mielului, care se afirma in textele cuute din Epl~Lolu c.itrc EVIC1, undo ni st! spunc di Arhiereu1 Cel aUat 10 dr eupta lUI Dumnezeu, pe cei ce se shntesc prin jertfa Sa ii duce «Ia vesnica desjiv ir sirc», iar des pre vrajmasii Sai spune ea asteapta sa-i vada «pusi asternut picioarelor Sale» (Evr. X, 14, 13). Liturghia are asUel r olul de c.ipetcrue in acest dmamism al desfasurarli vletii omenesti prin lucrarea Mielului. Ea e mijlocul de unire a Mtelului jertfit eu fiintelo umane din qoncrutule ce sc succed, dupa lnaltarea Lui 1a cer. Prin ca sc 1 edlized/,d de lupt icudun.irca creatiunii in Cuvlntul Intrupat ~i prin EI in unirea cu '1 atal ~n Duhul Stint. «Ea este operetta prin care Dumnezeu-Omul, primul nascut din toata creatiunea, readuce universul 1a Durnnezeu, Il ndicd. din planul creat in eel necreat» (dupa har) (Jean Hani, op. CIt., p. 40).

Acest dinamism il vede un liturgist ea rrul viejii ce ti~ne~te din tronul lui Dumnezcu si al Mielului (Apoe. XXII, 1, s.u.), coborlndu-Se intii la nOI intr-un mod oarecum subteran in Fiul Care Se smereste Intrupindu-Se si jertfindu-Se, ea sa urce apoi, iesind Ia suprafata, spre Tatal, prin invierea si Inaltaree lui Hristos, lntii EI «primul nascut dintre multi Iratl», ca dupa aeeea sa ne adune ~i pe noi in El sau sa ne ridice pe me- 1unle Lui, udati pc apa r iului sfint, ling a. Tatal, «Inqerul imi arata rtul vietii, !impede ca clestarul, eare izvoraste din tronul lui Dumnezeu ~i al Mielului. Iar in mijlocul pietii din cetate de 0 parte ~i de alta a riulul sint pomi ai vietii ... Si frunzele lor pot tamadui neamurile» (Jean Cor-

bon, Liturgie de source, ed. Cerf, 1980). .

Iar piinea si vinul aduse de credinciosi, in succesiunea tlmpului, pentru a II prefdcute in trupul si sinqele Domnului, e in acelasl timp toata creatiunea, ca dar al lui Dumnezeu, si in solidaritate eu ea, fiinta noastra, Intoarsa ea darul nostru lui Dumnezeu, unindu-se imprauna ell noi tnsme, cu Fiul Cel Unul Nascut si intrupat al Tatalui. Toti devenim astfel leqati eu creatiunea ee ni s-a dat, fii ai Tatalui, uniti cu Fiul si intre noi. Aceasta lucrare de unire a noastra cu Fiul ~i intre noi sl prin £1 cu Tatal, se face in Iocasurile bisericesti, care, desi multe, nu ne despart, dar nici nu ne confunda, asa cum nici membrii comunitatii din' fiecare locas nu sint niei despartiti, nici confundeti, ci uniti fara con:" fUZIC In Acelasi Hr istos si eu Acelasi Tate,

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful