Vous êtes sur la page 1sur 2

A lumii cântu cu jale cumplită Minunată zidire, şi el fârşit picioare n-are

viiaţa, are. Să nu poată sta într-un loc


Cu griji şi primejdii cum iaste Şi voi, lumini de aur, soarilă şi nici-odinioare.
şi aţa: luna, Vremea începe ţările, vremea
Prea supţire şi-n scurtă vreme Întuneca-veţi lumini, veţi da le sfârşeşte.
trăitoare. gios cununa. Îndelungate împărăţii vremea
O, lume hicleană, lume Voi stele iscusite, ceriului primeneşte.
înşelătoare! podoba. Vremea petrece toate; nici o
Trec zilele ca umbra, ca Vă aşteaptă groaznică împărăţie
umbra de vară, trâmbiţă şi doba. Să stea în veci nu o lasă, nici
Cele ce trec nu mai vin, nici În foc te vei schimosi, o avuţie
să-ntorcu iară. peminte, cu apa A trăi mult nu poate. Unde-s
Trece veacul desfrânatu, trec O, pre cine amar nu aşteaptă cei din lume
ani cu roată. sapa Mari împăraţi şi vestiţi? Acu
Fug vremile ca umbra şi nici o Nu-i nimica să stea în veci, de-abiia nume
poartă toate trece lumea, Le-au rămas de poveste. Ei
A le opri nu poate. Trec toate Toate-s nestătătoare, toate-s sântu cu primejdii
prăvălite nişte spume. Trecuţi. Cine ai lumii să lasă
Lucrurile lumii, şi mai mult Tu, părinte al tuturor, doamne nădejdii?
cumplite. şi împărate, Unde-s ai lumii împăraţi, unde
Şi ca apa în cursul său cum nu Singur numai covârşeşti vremi iaste Xerxes,
să opreşte. nemăsurate. Alixandru Machidon, unde-i
Aşa cursul al lumii nu să Celelalte cu vreme toate să să Artaxers,
conteneşte. treacă. Avgust, Pompeiu şi Chesar? Ei
Fum şi umbră sântu toate, Singur ai dat vremilor toate să au luat lume,
visuri şi părere. petreacă. Pre toţi stinsu-i-au cu vreme,
Ce nu petrece lumea şi în ce Suptu vreme stăm, cu vreme ca pre nişte spume.
nu-i cădere? ne mutăm viiaţa, Fost-au Tiros împărat, vestit
Spuma mării şi nor suptu cer Umblăm după a lumii cu războae,
trecătoriu, înşelătoare faţa Cu avare preste toţi. Şi multă
Ce e în lume să nu aibă nume Vremea lumii soţie şi norocul nevoe
muritoriu? alta, Au tras hândii şi tătarii şi Asiia
Zice David prorocul: "Viaţa El a sui, el a surpa, iarăşi gata. toată.
iaste floara, Norocului zicem noi ce-s Caută la ce l-au adus
Nu trăiaşte, ce îndată iaste lucruri pre voi înşelătoarea roată:
trecătoarea". Sau primejdii cându ne vin, Prinsu-l-au o fămee, i-au pus
"Viiarme sântu eu şi nu om", sau câte o nevoe. capul în sânge.
tot acela strigă Norocului i-au pus nume cei "Satură-te de moarte, Tiros, şi
O, hicleană, în toate vremi bătrâni din lume; te stinge
cum să nu să plângă Elu-i cela ce pre mulţi cu amar De vărsarea sângelui, o, oame
Toate câte-s, pre tine? Ce să afume. înfocate,
hălăduiaşte El sus, el coboară, el viiaţa Că de vrăjmăşiia ta nici
Neprăvălit, nestrămutat? Ce rumpe, Ganghes poate
nu stăruiaşte Cu soţiia sa, vremea, toate le Cursul său să-l păzească". Aşa
Spre cădere de tine? Tu cu surpe. jocureşte
vreme toate Norocul la un loc nu stă, într- Împărăţiile, lumea, aşa le
Primeneşti şi nimica să stea în un ceas schimbă pasul. prăvăleşte.
veci nu poate, Anii nu potu aduce ce aduce Nici voi, lumii înţelepţii, cu
Ceriul faptu de Dumnezeu cu ceasul. filosofia
putere mare, Numai mâini şi cu aripi, şi Hălăduiţi ce lume, nici
theologhia Cum n-ar fi fostu în veci daca
V-au scutit de primejdii, sfinţi să petrece.
părinţi ai lumii, Paimâini suntu anii şi zilile
Ce v-au adus la moarte amară noastre.
pre unii. Sfinţii ingeri, ferice de viiaţa
Nime lucruri pre voe de tot să voastră.
nu crează Vieţuim şi viiaţa iaste
Nime-n grele, nădejdea de tot neştiută,
să nu piarză, Şi până la ce vreme iasta
Că Dumnezeu au vârstat toate giuruită,
cu sorocul, Aşa ne poartă lumea, aşa
Au poruncitu la un loc să nu amăgeşte.
stea norocul. Aşa înşală, surpă şi
Cursul lumii aţi cercatu, lumea batjocoreşte.
cursul vostru Fericită viiaţa făr de valuri
Au tăiat. Aşa iaste acum vacul multe,
nostru. Cu griji şi neticneală avuţiia
Niminea nu-i bun la lume, pute.
tuturor cu moarte Vieţuiţi în ferice, carii mai
Plăteşte osteneala, nedireaptă puţine
foarte Griji purtaţi de-a lumii; voi
Pre toţi, ci nevinovaţi, ea le lăcuiţi bine.
tae vacul. Vacul nostru cu-mprumut dat
O, vrăjmaşă, hicleană, tu în datorie.
vinezi cu sacul. Ceriul de gândurile noastre
Pre toţi îi duci la moarte, pre bate jocurie.
mulţi fără deală,
Pre mulţi şi fără vreme duci la
aceasta cale.
Orice faci, fă, şi caută fârşitul
cum vine.
Cine nu-l socoteşte, nu
petrece bine.
Fârşitul ori laudă, ori face
ocară;
Multe începături dulci, fârşituri
amară.
Fârşitul cine caută, vine la
mărire;
Fapta nesocotită aduce perire.
Moartea, vrăjmaşa, într-un
chip calcă toate casă,
Domneşti şi-mpărăteşti, pre
mine nu lasă:
Pre bogaţi şi săraci, cei
frumoşi şi tare.
O, vrăjmaşă, priiatin ea pre
nimeni n-are,
Naştem, murim, odată cu cei
ce să trece,