C.

ACŢIUNEA – MOMENTELE SUBIECTULUI

Expoziţiunea realizează o construcţie riguroasă în ordinea realităţii. Bucureştiul
pit de căldură îşi dezvăluie existenţa sa profană, prozaică. În acest peisaj, începe aventu
ită a lui Gavrilescu, modest profesor de pian. Întâmplările la care va participa încep într
un loc banal – tramvaiul care îl duce pe erou spre casă. Aici, Gavrilescu poartă o discuţi
e despre colonelul Lawrence şi aventurile lui în Arabia şi despre locul numit „la ţigănci”,
spre care nu ştia mare lucru, dar care constituia subiect de discuţii când tramvaiul t
recea prin dreptul lui. Când taxatorul îi solicită banii pentru biletul de tramvai, Ga
vrilescu îşi aduce aminte că şi-a uitat servieta cu partiturile la eleva sa, Otilia, în st
rada Preoteselor. Acest moment reprezintă intriga nuvelei. Desfăşurarea acţiunii înregistr
ează insolita aventură a eroului din momentul în care, coborând din tramvai, se decide să
ia un altul în sens invers pentru a-şi recupera partiturile. Obosit de căldură, Gavriles
cu lasă tramvaiul să treacă pe lângă el, cu un „uruit mecanic” şi îşi aduce aminte de episo
te ale tinereţii sale. Umbra nucilor bătrâni şi parfumul ameţitor al teilor de pe stradă îi
eaptă paşii spre grădina ţigăncilor. Aici trece printr-o serie de întâmplări şi experienţe
şi stranii. Bordeiul nu e un loc al plăcerilor, ci locul unor ritualuri ezoterice
a căror semnificaţie nu o înţelege. E întâmpinat de o fată, care parcă îl aşteptase, pândin
ta îl conduce spre o căsuţă veche, unde e primit de o babă care-i cere să-şi aleagă o fată
o ţigancă, o grecoaică, o evreică, deoarece Gavrilescu respringe mai înainte nemţoaica. Bab
îi cere trei sute de lei, contravaloarea a trei lecţii de pian – după calculele lui Ga
vrilescu , pe când ceasul se oprise în jurul orei trei. Odată ajuns în bordei, Gavrilesc
u încalcă interdicţia de a nu bea multă cafea şi intră în jocul fetelor. Trebuie ssă ghicea
ca din cele trei fete. Eşuează, pentru că îşi aminteşte de Hildegard, iar fetele îl grăbesc
ind într-o horă de iele.
După prima încercare, adoarme şi se trezeşte îmbrăcat altfel, într-o încăpere necun
inte de cea de-a doua probă, eşuată şi ea, Gavrilescu rememorează episodul studenţiei din G
rmania, când o iubea pe Hildegard, la care renunţase pentru Elsa. Rătăceşte prin întuneric
într-un univers al obiectelor amorfe, e sufocat de căldură, renunţă treptat la haine, se
simte ameninţat de o draperie ca de un giulgiu şi se trezeşte din halucinaţie discutând cu
baba. Va părăsi bordeiul ţigăncilor, pentru a se întoarce la dna Voitinovici şi apoi acasă
e strada Preoteselor, la numărul 18, constată că Otilia şi mătuşa sa se mutaseră de 8 ani.
apoi, în tramvai, spre casă, că banii se schimbaseră de un an, că preţul biletelor se măris
pentru ca la vechea sa locuinţă să descopere alţi locatari. De la cârciumar află ca Elsa, s
a sa, îl aşteptase 12 ani şi apoi se hotarâse să plece la rudele sale, în Germania. Tulbura
de ceea ce află, Gavrilescu se urcă într-o birjă al cărei birjar fusese dricar şi se întoa
la ţigănci. Este primit de aceeaşi babă care îi explică modul în care o va putea găsi pe „
e nu doarme niciodată”. Eroul ratează indicaţiile şi încurcă numărătoarea uşilor, descoperi
încăpere chiar pe Hildegard. În faţa ei, încearcă să se disculpe, explicându-i de ce o păr
nereţe.Acesta este punctul culminant al acţiunii, căruia îi urmează deznodământul. Hildega
iartă şi îi propune să pornească la drum împreună, într-o călătorie finală spre pădure, pe
ung.