Cele mai vechi triburi cunoscute dupa izvoarele scrise in spatiul Carpato-Nistrean sunt

tracii - cei mai indepartati stramosi ai romanilor.

Tracii. Neamul tracilor era de origine indo-europeana si facea parte din sirul celor mai
vechi popoare din Europa. Pentru prima data, tracii sunt mentionati de catre Homer in
nemuritorul poem "Iliada" la sfarsitul mileniului II a.Chr. Conform datelor arheologice
insa, civilizatia tracica este atestata incepand cu secolele XVIII-XVI a.Chr.
Tracii erau un popor cu o cultura deosebita. Din timpurile stravechi ei erau slaviti drept
oameni iubitori de poezie, cantec, dans, a diferitor stiinte etc. Poezia traca, in rand cu
cantecul si dansul au influentat substantial inceputurile poeziei elene si au determinat
aparitia teatrului. Influenta traca asupra civilizatiei grecesti este consemnata de mitologia
antica, care ii considera drept intemeietori ai poeziei grecesti pe Musaios, Orfeu, Linos si
Tamiris, toti de origine traca.
Conform "Istoriei" lui Herodot, tracii reprezentau unul dintre cele mai numeroase
popoare din antichitate. Civilizatia tracilor ocupa spatiul carpato-balcano-ponic, avand
drept axa centrala fluviul Dunarea. Mediul geografic a determinat impartirea lumii trace
in doua grupari mari: tracii de sud si tracii de nord.
Geto-dacii. Dintre tracii de nord cele mai dezvoltate sau dovedit a fi triburile getilor si
dacilor. Numele acestor doua triburi cu timpul au devenit generice pentru toti tracii de
nord. Denumirea de geti era folosita, de regula, de catre greci, iar cea de daci de catre
romani. Pe parcursul secolelor VI-I i.e.n. aceste semintii au reusit sa-i stranga in jurul lor
pe toti tracii septentrionali, formand statul Dacia, care a fost cel mai mare stat al tracilor
din toate vremurile.
Geto-dacii din punct de vedere etno-lingvistic reprezentau un popor unitar, care vorbea
aceeasi limba, avea aceeasi provenienta, aceleasi obiceiuri si credea in aceleasi zeitati.
Limba geto-dacilor se deosebea de limba tracilor de sud, constituind, cel putin, un dialect
aparte. Din limba geto-dacilor la etapa contemporana s-au pastrat cateva sute de denumiri
de localitati (toponime), mai mult de 30 denumiri de rauri (hidronime), circa 1150
antroponime si 160 cuvinte folosite in vorbirea curenta.
Virtutile geto-dacilor. Geto-dacii, dupa cum remarcau insasi autorii antici, reprezentau
un popor cu calitati morale inalte si virtuti deosebite. Ei erau cinstiti, curajosi, iubitori de
libertate. Aceste caracteristici ale geto-dacilor erau cunoscute departe de hotarele Daciei,
inclusiv in Grecia si Roma. In acest context, parintele istoriei Herodot i-a numit pe geti
"cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci". Aceste calitati, cu o deosebita putere s-au
manifestat in diferite perioade ale istoriei geto-dace: in sec. VI a.Chr. in luptele cu regele
Darius I al Persiei, in sec. IV-III in luptele cu regele macedonean Lisimah, iar in sec. I
a.Chr. - sec. II p.Chr. in luptele contra expansiunii romane cand geto-dacii au demonstrat
un sacrificu enorm, care in final a fost invesnicit chiar de catre invingatori prin doua
monumente impresionante ale antichitatii: Tropaeum Traini si Columna lui Traian.
Cetatile geto-dace. Asezarile geto-dace erau de doua tipuri: asezari nefortificate si
asezari fortificate - cetati, cele din urma fiind nominalizate de catre bastinasi DAVE. In
secolele VI-III i.e.n. cele mai multe cetati geto-dacice se aflau in partea centrala si de
nord a spatiului Carpato-Nistrean. In aceasta regiune sant cunoscute peste 160 cetati geto-
dacice. O buna parte din aceste fortificatii se afla de-a lungul raului Nistru, inclusiv pe
malul stang. Cele mai cunoscute cetati geto-dacice din acest spatiu sunt: Cotnari-
Catalina (jud. Iasi, Rom.), Stancesti (jud. Botosani, Rom.), Brad, Racatau (jud. Bacau,
Rom.), Poiana (jud. Galati, Rom.), Rudi, Iorjnita (jud. Soroca, RM), Rascov,
Caterinovca, Cunicea, (jud. Dubasari, RM), Saharna, Mateuti, Butuceni, Trebujeni-
Potarca (jud. Orhei, RM), Hansca (jud. Lapusna, RM), Orlovca (reg. Reni, Ucr.) etc.
Incepand cu secolul II i.e.n. cetatile geto-dacice se concentreaza in muntii Carpati. O
importanta deosebita in secolul I i.e.n. au avut-o cetatile din Carpatii de sud-vest, din
munti Orastiei (jud. Hunedoara). Aici se gasea un mare centru militaro-politic si religios,
alcatuit din capitala Daciei, Sarmizegetusa si o serie de fortificatii, cum sunt cele de
Costesti, Blidaru, Piatra-Rosie, Banita, Capalna etc. Acest centru la inceputul erei
noastre a reprezentat inima Daciei unde au carmuit cei mai de seama regi.
In lucrarile autorilor greci si romani au fost pomenite cateva zeci de cetati geto-dacice,
printre care: Clepidava, Mettonium - in regiunea Nistrului superior, Petrodava,
Piroboridava - in bazinul Siretului, Sucidava, Buridava, Pelendava, Ramidava - in
Muntenia, Cumidava - in Carpati etc.
Regatele getilor. Incepand cu mijlocul mileniului I a.Chr. la triburile geto-dace, in urma
procesului de descompunere a relatiilor gentilice, apar formatiuni politice desemnate de
catre autorii antici drept regate. Regatele geto-dace uneau unul sau cateva triburi conduse
de un rege, numit de catre greci basileu. .
Cel mai vechi regat getic cunoscuta dupa surse scrise poate fi considerata formatiunea
militaro-politica a getilor de la gurile Dunarii, care pe la anul 514 a.Chr. a opus o
rezistenta darza regelui Persiei Darius I, care trecea prin zona spre Scitia din nordul Marii
Negre.
Datele arheologice demonstreaza, ca in sec. IV-III a.Chr., la rasarit si la sud de Carpati
existau un sir de formatiuni militaro-politice, care inglobau zeci de asezari fortificate.
Deosebit de impresionante sunt cetatile getice de la rasarit de Carpati, care in multe
cazuri se caracterizeaza prin dimensiuni enorme si multiple valuri de aparare.
Despre locul si rolul formatiunilor getice marturisesc unele informatii scrise parvenite de
la autorii antici. In acest context, un puternic regat getic aflat la gurile Dunarii pe la anul
339 a.Chr. este pomenit in contextul luptelor cu regele scitilor Ateas.
Inceputul domniei lui Alexandru Macedon in anul 335 a.Chr. era marcat prin invadarea
teritoriului unei formatiuni getice din stanga Dunarii. Pe la anul 327 a.Chr. in sudul
spatiului Pruto-Nistrean getii s-au remarcat prin distrugerea unei armate macedonene
alcatuita din 10 mii de ostasi sub conducerea generalului Zopirion.
Cea mai remarcabila formatiune getica din perioada elenistica a fost Regatul condus
Dromichaites, care ocupa spatii vaste la rasarit si sud de Carpati. In anii 300-292 a.Chr.
Dromichaites ii invinge in doua razboaie consecutive pe macedoneni si il captureaza in
prizonierat chiar pe regele Lisimah, unul dintre cei mai puternici carmuitori ai lumii
elenistice. In contextul acestor evenimente, autorii antici Diodor din Sicilia, Strabon, etc.
au remarcat moralitatea inalta a lumii getice, dorinta acestora de a duce un mod de viata
pasnic si de a avea relatii bune cu vecinii.
Statul Dacia. La inceputul sec. I a.Chr. pe timpul regelui Burebista (82-44 a.Chr.),
triburile geto-dace au fost unificate sub o singura putere, formand staul Dacia cu capitala
la Sarmizegetusa. In perioada respectiva Dacia a atins o intindere maximala, ingloband
toate triburile geto-dace din nordul si sudul Dunarii, de la Muntii Balcani pana la muntii
Tatra gurile Bugului. In perioada lui Burebista, Dacia devine un rival foarte serios al
Romei, din care cauza staul roman a fost obligat sa-si schimbe prioritatile politicii externe
si sa declanseze o expansiune deschisa contra dacilor.
Cu concursul roman, dupa moartea lui Burebista, Dacia s-a dezmembrat in cateva regate
separate. Dupa datele lui Starbon la inceput existau patru regate dacice, iar in timpul lui
Octavian August, numarul lor crescuse la cinci regate. Ce-a mai importanta formatiune
politica dacica in a doua jumatate a sec. I a.Chr. - sec. I p.Chr. era regatul din spatiul
intracarpatic cu centru politic si religios la Sarmizegetusa, unde au carmuit ilustrii regi
Deceneu, Comosicus, Scorilo, Duras si Decebal. In a doua jumatate a sec. I p.Chr. Dacia
a fost reunificata sub o singura autoritate, iar spre sfarsitul aceluiasi secol atinge apogeul
dezvoltarii sale, transformandu-se in cel mai puternic oponent al Romei.
Cucerirea Daciei de catre Imperiul Roman. In a doua jumatate a sec. I p.Chr. Imperiul
Roman, tinand cont de puterea crescanda a dacilor a fost nevoit sa-si schimbe politica
fata de Dacia, ca sa imbine in continuare mecanismele diplomatice cu politica fortei.
Drept rezultat al acestei politici sunt cele trei razboaie sangeroase de la sfarsitul sec. I -
inceputul sec. II. Primul razboi a fost purtat de imparatul Domician in anii 85-89, iar
celelalte doua de catre imparatul Traian in anii 101-102 si 105-106. Apararea eroica a
dacilor condusi de catre regele Decebal s-a finalizat cu infrangerea totala a dacilor si
includerea Daciei in sistemul imperiului roman.
Ce-a mai mare parte din teritoriul dacic a fost inclus in Imperiului Roman in componenta
a doua provincii: Dacia (teritoriile Transilvaniei, Banatului, Olteniei) si Moesia Inferior
(Dobrogea si sudul Moldovei).
Influenta romana in spatiul Carpato-Nistrean. Teritoriul de la est de Carpati a
constituit in sec. II-IV un spatiu intermediar dintre Imperiul Roman si restul lumii
barbare. Aceste regiuni erau supravegheate de catre romani si incadrate efectiv in
sistemul sau economic. Spatiul Carpato-Nistrean era divizat in multiple formatiuni
politice, carmuite de catre sefi locali - "prieteni si ai aliati ai poporului roman", care erau
sustinute financiar de catre autoritatile romane. Civilizatia romana a patruns adanc in
mediul dacic liber, din care cauza cultura materiala si spirituala din aceasta regiune
practic a capatat un caracter provincial roman. Un indice serios care indica asupra
prezentei romane in aceste tinuturi il reprezinta multiplele tezaure monetare romane din
sec. II-III, care nu sunt altceva decat parti din asa-zisele "stipendii" romane platite
conducatorilor locali pentru serviciile aduse Imperiului Roman. O importanta capitala
pentru spatiile dacice libere in perspectiva unei incadrari reale in sistemul civilizatiei
romane l-a constituit religia crestina, care in sec. III-IV era adoptata masiv de catre
populatia locala din tinutul extracarpatic.
Valurile lui Traian. In partea de sud a spatiului Carpato-Nistrean, pentru protejarea
provinciei Moesia Inferior, in apropierea Dunarii de Jos, romanii au construit un puternic
sistem de fortificatii, alcatuite din valuri de pamant, nominalizate de catre populatia
bastinasa drept Valurile lui Traian. Aceste sisteme fortificate au fost construite in
regiunea de stepa, de la curbura de sud-est a Carpatilor spre raul Prut, iar de aici spre raul
Tiras si Marea Neagra. Printre aceste fortificatii se evidentiaza doua sisteme grandioase:
Valul de Jos al lui Traian (vadul lui Isac-Bolgrad-lacul Catlabuga) si Valul de Sus al lui
Traian (Leova-Tighina), cu o lungime de 124-136 km.
Surse:
 "… Tot asa e, Charmides, si cu descintecul nostru. L-am deprins acolo in tabara
de la un thrac, unul dintre medicii lui Zalmoxis, despre care se zice ca stapinesc
mestesugul de a te face nemuritor. Si spunea thracul acesta ca medicii helleni pe
buna dreptate iau seama la cele pe care tocmai le pomeneam; numai ca Zalmoxis,
adauga el, rgele nostru, care e zeu, arata ca dupa cum nu trebuie sa incercam a
vindeca ochii fara sa vindecam capul, ori capul fara sa sinem seama de trup, tot
astfel nici trupul nu poate fi insanatosit fara suflet. Aceasta e pricina pentru care
medicii helleni nu izbutesc sa vindece cele mai multe boli: ei nu se ridica pina la
intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca, iar daca acestuia nu-i merge bine, nici
partea nu se poate insanptosi…". Platon, (427-347 B.C,), filosof si poet helen, a
scris despre gindirea getilor in lucrarea Charmides.
 "… Lasind la o parte trecurul indepartat al getilor, intimplarile din vremea noastra
sunt urmatoarele: ajungind in fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie
dese, getul Burebista l-a inaltat atit de mult prin exercitii, abtinere de la vin si
ascultare fata de porunci, incit, in citiva ani, a faurit un stat puternic si a supus
getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de
romani…". Strabon, (63 B.C. - 21 A.D.), istoric si geograf grec, a scris despre
geto-daci in lucrarea sa Geografia.
 "… Cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor a fost cel impotriva dacilor,
asupra carora, in vremea aceea, domnea Decebal foarte priceput la planurile de
razboi si iscusit la infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe
dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se
pricepea sa foloseasca izbinda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infringere. Din
aceasta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru romani…". Dio
Cassius, (c. 155-236 A.D.), istoric grec si om politic roman, scrie despre
razboaiele daco-romane in lucrarea sa Istoria Romana in 80 de carti.
Cronologie:
 c. 800-450/350 B.C. - the first Iron Age (Hallstatt). Gradual formation of the
Geto-dacian tribes amongst the Tracians
 6th century - patrunderea influentelor scitice in regiunile carpato-dunarene
 c. 450/350 - 106 - the second Iron Age (Latene)
 7-6 centuries B.C. - the establish of the colonies of Histria, Tomis and Callatis by
the Greek on the western shores of the Black Sea. Marfurile si monedele grecesti
patrund adinc in teritoriile geto-dace de-a lungul riurilor: Dunare, Siret, Prut,
Nistru, etc.
 514 B.C. - the Getae are mentioned for the first time in written sources by
Herodotus, in connec-tion with the expedition of the Persian King Darius I (521-
486 B.C.) north of the Danube
 340/339 B.C. - an alliance is concluded between the Getae and the Macedonians
to drive the Scythians from Dobrogea, consecrated by the marriage of Meda, the
daughter of the Getic King Co-thelas, to Philip II of Macedon
 335 B.C. - the Getae are mentioned in connection with the campaign of Alexander
the Great in the Danube region
 326 B.C - campania guvernatorului Traciei, Zopirion, impotriva Olbiei sufera
esec undeva in "stepa getica" la nordul Dunarii
 300-292 B.C. - conflictul intre uniunea de triburi geto-dace conduse de
Dromichaites si regele tra-ciei Lysimachos, din care invigator iese regele getilor
 c. 200 B.C. - patrunderea bastarnilor, populatie de origine germanica, in Moldova
de nord si centrala
 c. 100 B.C. - 106 A.D. - perioada de maxima dezvoltare a culturii geto-dace,
perioada clasica a civilizatiei geto-dace
 82/70-44 B.C. - the reign of King Burebista who unites the Geto-Dacian tribes
 A.D. 9-18 - the Roman poet Ovidius is exiled to the city of Tomis on the Black
Sea by the Roman Emperor Augustus
 87-106 - the reign of King Decebal in Dacia