continuare din numărul trecut
care Avraam primise bine-
cuvîntarea lui Melchisedec.
Fiecare eveniment impor-
tant va avea de aici încolo o
dublă semnificaţie exoterică
şi esoterică. religioasă şi ini-
ţiatică.
(1. Facere 18. 19
O dată cu tăierea împre-
jur şi schimbarea numelui,
începe o viaţă nouă pentru
Avraam şi Sarra. Şi începe
trei străini de la Mamvri.
După ce el s-a refugiat în
cetatea Şoar, domnul a ni-
micit cele două cetăţi cu foc
şi pucioasă, semne al iadu-
lui. Aşa cum făgăduise,
Dumnezeu n-a mai dat po-
top ci foc, aşa cum va da şi
la sfîrşitul lumii. Distruge-
rea Sodomei şi Gomorei
este sfîrşitul unui ciclu local
care prefigurează sfîrşitul şi
al altor cetăţi, cum va fi le-
e. Facere 20.21.
Dacă Lot îşi asigură ur-
maşii prin păcat, Avraam şi
Sarra şi-i vor asigura prin
binecuvîntarc. După spusa
Domnului, confirmată de
cei trei bărbaţi îngeri de la
stejarul din Mamvri, Avra-
am va avea un fiu chiar la
vîrstalui înaintată (100 ani),
căci nimic nu-i imposibil lui
Dumnezeu. Naşterea lui
Isaac are toc în ţinutul Ghe-
1. Avraam, Patriarhal
credinţei şi al dreptăţii
c. Facerea 16-17
După această reînnoire a
legâmîntului, principala pre-
ocupare a lui Avraam este
asigurarea moştenirii, a
transmiterii şi continuităţii
regalităţii. Neavînd copii cu
Sărai, nevasta sa, el va face
un copil cu Agar, roaba sa.
Şi acesl copil se va numi Is-
mael, şi va fi părintele po-
poarelor arabe. Acela va fi
ca un asin sălbatic între
popoare, doisprezece voie-
vozi se vor naşte din el şi
vor face din el un popor
mare (Fac. 16. 12-17). Fi-
ind născut dintr-o roabă şi
fiind ca un asin, Ismael va
purta cu el o soartă vitregă,
dar va fi un popor important
şi bătăios, care va da de
furcă lumii întregi: Mîinile
lui vor fi asupra tuturor, şi
mnriik- tuturor asupra Iui,
dar el va sta dirz în faţa
tuturor fraţilor Iui. (Fac.
16. 12) este o profeţie asu-
pra Islamului care se va
adeveri. Iar cei 12 voievozi
vor fi cei 12 imami din care
ultimul încă nu a venit. Fu-
gită în pustie, Agarva fi în-
toarsă de îngerul Domnului:
N-am văzut eu oare în faţă
pe cel ce m-a văzut? (Fac.
16. 13).
Un alt episod din această
etapă este cel al tăierii îm-
prejur, un rit de agregare la
religia lui IHVH-Elohim,
prin care Avraam şi urmaşii
lui încep o cale exotică no-
uă. Este ritul de întemeiere a
primei religii monoteist-
personaliste, echivalentul
unui botez. Şi ca semn al
acestei renaşteri sprituale,
lui Avraam şi Sărai li se
schimbă numele în Avraam
şi Sarra. Este semnul unei
morţi şi al unei renaşteri în
duh, semnul unui nou înce-
put, al unei noi tradiţii, sub
aspectul ei esoteric, pentru
cu întîlnirea miraculoasă de
lingă stejarul din Mamvri,
simbol al unui centru spiri-
tual, Ia rădăcina căruia po-
posesc trei trimişi divini,
trei mesageri angelici des-
pre a căror semnificaţie
esoterică vom vorbi mai
tîrzîu. Să spunem acum că
această întîlnire îi anunţă pe
Avraam şi Sarra că vor avea
un fiu, pe Isaac, care va asi-
gura continuitatea neamului
şi a tradiţiei. în acelaşi timp,
însă, pentru Sodoma şi Go-
mora va fi sfîrşitul unui ci-
clu pe care de asemenea cei
trei îl anunţă lui Avraam
pentru a-1 putea salva pe Lot,
fratele său. Şi Avraam se
roagă pentru cei buni din
cetăţile blestemate, ca să nu
fie nimiciţi o dată cu cei răi.
într-o tocmeală unică,
Dumnezeu îi face concesii
lui Avraam acceptînd să nu
nimicească cetăţile păcă-
toase dacă vor exista în ele
zece oameni drepţi. Cum nu
s-au găsit nici atît de puţine
excepţii, Sodoma şi Gomo-
ra vor fi distruse. Singur s-a
salvat Lot pentru că a primit
în casa sa pe doi dintre cei
rusalimul, ca şi sfîrşitul în-
tregii omenirii, din care to-
tuşi vor fi salvaţi cei drepţi.
Din prăpădul celor două
cetăţi scapă Lol şi cu fiicele
sale. Dar nevasta lui va fi
prefăcută în stîlp de sare
(19. 26), pentru că după ce a
plecat s-a uitat înapoi. Orice
regret, orice nostalgie după
viaţa păcătoasă de aici, după
trecutul plin de plăceri, adu-
ce pieirea. Omul se împie-
treşte cu inima şi cu trupul
redevenind mineral, Dar
dacă nevasta lui Lot era im-
pură, nu mai puţin păcătoa-
se s-au dovedit fiicele sale,
care .l-au îmbătat şi s-au îm-
preunat cu el pentru a-şi asi-
gura urmaşi. Aşa au luat
naştere Moabiţii şi Atnoni-
ţii, popoare duşmane viito-
rului Israel. Uşurinţa fetelor
lui Lot îi va răspunde Sarra
cu intransigenţa sa atît în faţa
Faraonului ca şi a lui Abi-
melec. episod la care vom
reveni. Apare întotdeauna o
compensaţie bună a unor
fapte rele care, dacă este
asumată, echilibrul se resta-
bileşte în planul substanţei
şi lumea poate continua.
rar, unde Avraam venise
pentru o înţelegere cu Abi-
melec. După naşterea copi-
lului, Sarra l-a văzut rîzînd
pe Ismael, aşa cum ea rîsese
la vestea dată de cei trei băr-
baţi-îngeri. Iată alt răspuns
venit de la Domnul pentru
compensarea unei greşeli, a
neîncrederii Sarrei. Pentru
rîsul lui Ismael, Sarra o go-
neşte pe Agar în pustiu,
Ameninţat să moară de sete,
Ismael este salvat de îngerul
Domnului (21-17), desco-
perindu-i un izvor de apă.
Este un semn că Domnul nu
este numai Dumnezeul lui
Israel, ci al celorlalte po-
poare ieşite din Avraam, ca
şi în general al tuturor se-
minţiilor ieşite din Noe.
In acest limp, Abimelec,
care era învrăjbit cu Avra-
am, dtn cauza unei fîntîni în
litigiu şi a episodului cu
Sarra, a făcut pace cu'Avra-
am în schimbul a şapte mie-
luşele. El a zidit fîntîna de la
Beer-Seba (fîntîna jurămîn-
tului) şi a sădit un tamarisc.
Ia naştere, deci, o oază, un
simbol al vieţii şi al păcii, o
insulă de verdeaţă într-un pustiu, un colţ de rai cu copacul şi izvorul lui, simboluri ale esenţei şi substanţei tară de care nu se poate înjgheba nici o
creaţie. După plecarea lui Abime-lec, multă vreme Avraam va rămînc străin în ţara Filistenilor. El nu va mai reveni la Mamvri, poate pentru că nu
acolo era ţara lui, pentru că era încă un rege-păstor, deci un nomad.

f. Facere 22-25
După naşterea lui Isaac, începe o nouă perioadă în viaţa lui Avraam. Şi începe cu încercare după care tre-
buia să ducă la jertfirea fiului său, Isaac. Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe unicul tău; fiu, pe care-1 iubeşti, şi du-te în pămintul Moria şi adu-1 acolo
ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi arăta Eu (fac. 22. 2) Supunerea lui Avraam este totală; Iată-mă, spune el. Dar şi mila lui Dumnezeu esie
mare, căci opreşte mina lui Avraam şi cuţitul în ultima clipă. Jertfa umană a fost înlocuită cu jertfa unui berbec. După care Domnul reînnoieşte
pactul cu Avraam.
La puţin timp după acest episod, Avraam a pierdut-o
pe'Sarra, moartă la 127 ani. îngroparea Sarrei s-a făcut într-o peşteră (Macpela) din Ţinutul Hebron, într-un ogor dat de fiii lui Het (poporul hitit?).
Poate că această îngropare are semnificaţia stabilirii unei legături de substanţă cu popoarele indoeuropene. Moartea Sarrei va fi urmată, ca o altă
compensaţie (24. 67), de căsătoria lui Isaac cu Rebecca, din neamul lui Nahor, fratele Iui Avraam (Mesopola-mia). Alegerea Rebecâi se face printr-o
probă sacră, la un izvor de unde sclavul lui Avraam va peţi pe aceea care vine prima să bea, după
un dialog iniţiatic de recunoaştere (Pleacă ulciorul tău ca să beau - Bea! Şi cămilele toate le voi adăpa pînă se vor sătura 24-14) şi după dăruirea
unui inel şi a două brăţări de aur, semn al legămîntului. Aceste bijuterii sînt în acelaşi timp un semn al tradiţiei care intră în păstrarea femeii, depozi-
tarea lor, care le va transmite mai departe.
Avînd moştenirea asigurată. Avraam moare împăcat cu Domnul Ia 175 ani, sătul de zile. El este îngropat alături de Sarra în peştera Macpela. care
este faţă în faţă cu Mamvri. Aceasta
a fost viaţa simplă, dar nu lipsită de încercări a ,pri-mului Patriarh, a primului rege-sacerdot al popoarelor semite şi. ceea ce este şi mai important,
strămoşul popoarelor în care se vor naşte cei (rei profeţi ai celor trei mari religii numite de atunci . abrahamice: iudaică, creştină, islamică.
Păstorirea sa a stat sub semnul legămîntului cu Dumnezeu care i-a dat dreptate, în schimbul credinţei şi al jertfei. Avraam şi-a folosit rjuterea nu pentru
cuceriri, ci ca să-şi apere neamul şi să-i asigure continuitatea prin moştenire.