Popa Adina- Lidia

Grupa 21
MD V

Management-ul pacienţilor alcoolici:

identificare şi conduită stomatologică

Alcoolul etilic este cel mai adesea utilizat ca substanţă pentru modificarea stării de spirit.
Acesta deprimă sistemul nervos central (SNC), deşi iniţial produce un efect stimulativ tranzitoriu. Abuzul
şi dependenţa de alcool (alcoolismul) sunt problem semnificative ale populaţiei.
Alcoolismul prezintă urmatoarele simptome tremurături, mers nesigur, tulburări ale somnului, scăderea
capacitaţii de concentrare, pierderea auzului, probleme legate de conducerea autovehiculelor.

Se descriu două categorii de alcoolici:

(1) alcoolici activi:
consumatori de alcool in mod curent;
(2) alcoolici reabilitaţi: cei care se abţin de la alcool.
Fiecare dintre aceste două categorii reprezintă o provocare in ceea ce priveşte conduita terapeutică
stomatologică şi recuperarea post-operatorie. Pe langă identificarea pacienţilor alcoolici curenţi,
medicul dentist trebuie să recunoască şi categoria celor reabilitaţi, pentru a preveni o revenire a
acestora la starea activă.

Abuzul de alcool

Populaţia actuala consumă alcool in cantităţi mai mari (peste două pahare pe zi) decat generaţiile
precedente. Dintre aceştia, cca 13% bărbaţi şi 2% femei sunt consumatori cronici de alcool, putand fi
consideraţi alcoolici. Femeile incep consumul de alcool in cantităţi mari mai tarziu decat bărbaţii,
dezvoltand complicaţiile acestui viciu la o varstă mai inaintată. Dar alcoolismul progresează mult mai
rapid la femei, deoarece prezintă o concentraţie mai crescută de alcool in sange faţă de bărbaţi, la
aceeaşi cantitate consumată.
Această diferenţiere rezultă, probabil, din procentul mai redus de apă şi mai crescut de grăsime
din organismul femeilor.
Există o serie de complicaţii sistemice ale alcoolismului: HTA, malnutriţia, tulburări neurologice,
ciroza, agravarea afecţiunilor cardio-vasculare şi unele interacţiuni medicamentoase.
Consumul cronic de alcool determină efecte secundare la nivelul creierului, cu afectarea
coordonării şi modificarea personalităţii, precum şi cu pierderi ale memoriei. Persoanele alcoolice
utilizează adesea caloriile din alcool ca substituenţi pentru alimente, fapt ce determină apariţia semnelor
şi simptomelor de malnutriţie. Utilizarea alcoolului in cantităţi crescute afectează, de asemenea, digestia

1
alimentelor şi absorbţia de minerale şi de vitamine. Astfel, o dietă aflată la limită poate deveni una
inadecvată in cazul unui alcoolic. Consumul de alcool in cantităţi mari creşte şi consumul de vitamine A,
B complex, C, D şi acid folic.
Ingestia de metale (cum ar fi fierul, zincul, seleniul şi magneziul) de către pacienţii alcoolici le poate
afecta, secundar, funcţiile sistemului imun. Deficienţele nutriţionale sunt adesea marcate prin modificări
ale mucoasei orale, evidente la un examen clinic obiectiv. De aceea, medicul dentist poate fi primul care
să suspecteze un consum abuziv de alcool la un pacient . Odată identificaţi, aceşti pacienţi pot fi
indrumaţi in vederea consilierii de specialitate.

Abuzul de alcool şi infecţiile

Alcoolismul prezintă numeroase efecte secundare de natură metabolică, incluzand o accentuare
semnificativă a susceptibilităţii la infecţii (mai ales pneumonie, TBC şi hepatită). Abuzul cronic de alcool
determină imunosupresie, cu potenţial efect nociv direct asupra ficatului. Astfel, hepatocitele sunt
afectate de către ingestia de alcool, fiind frecvent inlocuite cu ţesut fibros (ciroza) şi grăsime (ficat
grăsos). Disfuncţia hepatică poate afecta clearance-ul lipoproteinelor serice cu densitate foarte mică,
crescand astfel riscul de afecţiuni cardio-vasculare.
Alcoolicii pot prezenta un număr redus de trombocite şi un timp de sangerare prelungit. Secreţia şi
funcţia limfocitelor T şi B sunt inhibate de alcool. Prin urmare, chemotactismul, aderenţa macrofagelor
la pereţii capilarelor şi fagocitoza sunt inhibate semnificativ la pacientul alcoolic.
Modificările cutanate prezente la alcoolici sunt, de fapt, efectele secundare ale afectării hepatice,
precum şi ale deficienţelor nutriţionale şi vitaminice. Aceste modificări includ apariţia angiomului
“păianjen”(dilatarea arteriolelor subcutanate de la nivelul feţei) şi a acneei rozacee (vascularizarea
intensă a tegumentului din centrul feţei), aceasta din urmă putand afecta şi nasul, cu apariţia unei
formaţiuni bulboase intens vascularizată, cunoscută sub numele de rinofimă.

Caracteristici clinice

In funcţie de varsta la care au inceput consumul de alcool, alcoolicii pot fi impărţiţi in două categorii: cei
care au inceput de la o varstă tanără (două treimi) şi la maturitate (o treime). Se descriu diferenţe
specifice intre cele două grupe. Alcoolismul instalat mai tarziu este asociat mai frecvent cu pierderea
suportului social şi intensificarea stresului cauzat de persoanele din jur şi a modificării mediului in care
traieşte.

Identificarea pacienţilor alcoolici

Pacienții alcoolici pot fi identificaţi prin introducerea in anamneză a unor intrebări specifice, ale căror
răspunsuri ii pot include in una dintre următoarele două categorii:
(1) Depresivi, in urma pierderii unei persoanedragi de ex., ce poate cauza tulburări psihice, acestea fiind
compensate prin consumul de alcool. Alcoolismul apare adesea şi la persoanele stresaete de procesul de
modificările survenite in relaţiile personale ce exacerbează sentimentele de anxietate, depresie şi
singurătate.
(2) Cu probleme de sănătate – consumul de alcool este justificat pentru diminuarea fenomenele
dureroase sau pentru inducerea stării de somn. Cand, de fapt, cele mai multe condiţii cronice de
sănătate sunt exacerbate de consumul de alcool.

Managementul stomatologic al pacienţilor alcoolici necesită, in primul rand, conştientizarea de către

medicul dentist a posibilităţii abuzului de alcool . Abuzul de alcool poate fi practicat chiar şi de persoane
cu o situaţie financiară bună şi cu o viaţă normală. Mulţi pacienţi incearcă să ascundă această
dependenţă, dar un medic dentist precaut poate detecta semnele şi simptomele abuzului de

2
alcool. Un chestionar referitor la starea de sănătate a pacientului, urmat de intrebăriţintite, poate crea o
conjunctură in care pacientul să recunoască o problem anterioară sau curentă legată de alcool.
Printr-o discuţie abil condusă, medical dentist poate afla răspunsuri referitoare la consumul de alcool
sau al altor substanţe.

Dacă pacienţii declară consumul a mai multor astfel de substanţe, cumpărături frecvente din farmacii
şi de la furnizorii de materiale stomatologice, ascunderea mirosului de alcool prin folosirea bomboanelor
mentolate şi a parfumurilor şi coordonarea deficitară, medicul dentist trebuie să ia in considerare şi alte
seturi de intrebări mult mai specifice (exemple de astfel de teste screening sunt: CAGE, TWEAK, MAST)

3
 Aceste teste pot indica persoanele care necesită tratament pentru vindecarea abuzului de alcool.
Un studiu recent a sugerat că cei mai mulţi pacienţi nu obiectează la realizarea investigaţiilor
suplimentare practicate de către medicii dentişti. Acelaşi studiu sugerează, de asemenea, că medicii
dentişti nu ar trebui să fie preocupaţi de atitudinea negativă a pacienţilor vis à vis de consilierea
modificărilor de comportament.
Datorită dificultăţii diagnosticării, alcoolismul este adesea subestimat. Alcoolismul neidentificat
poate predispune la suicid , rata suicidului fiind mai crescută in cadrul populaţiei alcoolice.

Conduita terapeutică stomatologică

Este incorectă presupunerea conform căreia pacienţii alcoolici nu pot trataţi de către medicii dentişti.
Aceşti pacienţi prezintă adesea un nivel accentuat de anxietate, şi de aceea pot consuma alcool inainte
de şedinta stomatologică programată pentru a-şi diminua frica.
Medicul dentist trebuie să aplice, inainte de inceperea tratamentului, tehnici de relaxare pentru un
management mai bun al acestor pacienţi. Monitorizarea atentă a stării de sănătate generală a
pacientului in timpul tratamentului dentar poate conduce la succesul terapeutic, fără a crea
un stress suplimentar pacientului.
Alcoolicii activi (iar recent şi cei recuperaţi) prezintă o incidenţă crescută a următoarelor afecţiuni
orale in comparaţie cu persoanele non-alcoolice:
(1) leziuni carioase, edentaţii sau dinţi cu obturaţii deficitare;
(2) afecţiuni parodontale;
(3) hipertrofia glandelor parotide şi xerostomie;
(4) cancer oral.

Educaţia dentară profilactică şi de menţinere a sănătăţii orale este foarte importantă pentru aceşti
pacienţi, ţinand cont mai ales de rezultatele cercetărilor recente care sugerează că microflora orală
poate contribui la dezvoltarea tumorilor cu localizare orală.
Produsele ce stimulează fluxul salivar sau saliva artificială pot fi prescrise pacienţilor cu semne ale
xerostomiei. Apele de gură ce conţin etanol nu sunt recomandate pacienţilor alcoolici, mai ales celor
aflaţi in perioada de recuperare, deoarece pot declanşa recidive ale abuzului de alcool.
Examinarea clinică atentă ca şi terapia profilactică trebuiesc stabilite la un interval de 3 luni (aplicarea de
geluri pe bază de fluor). Cu excepţia manoperelor chirurgicale, terapia stomatologică nu diferă ca şi
principii faţă de cea a pacienților non-alcoolici.
Din punct de vedere chirurgical, complicaţiile sunt legate de anestezie, sangerarea post-operatorie sau
vindecarea plăgilor. Datorită sensibilităţii crescute la medicamente şi anestezice, se recomandă
utilizarea unor doze mai mici ale acestor substanţe.
Coagularea intarziată, vindecarea postoperatorie deficitară sau osteomielita pot fi observate după
procedurile dentare de rutină şi chirurgicale parodontale.
De aceea, se recomandă preoperator administrarea de antibiotice după o schemă ordonată.
In timpul manevrelor chirurgicale, medical trebuie să protejeze căile respiratorii deoarece reflexele de
tuse şi deglutiţie pot fi deprimate la pacienţii alcoolici.
Sedarea intravenoasă sau cu protoxid de azot trebuie evitate datorită unor potenţiale depresii
respiratorii şi cardio-vasculare, precum şi din cauza posibilităţii iniţierii unei recăderi a alcoolicilor aflaţi in curs
de reabilitare.
In general, medicaţia antialgică postoperatorie trebuie evitată, atat pentru pacienţii alcoolici cat şi in
cazul celor recuperaţi. Dacă insă este absolut necesară, poate fi prescrisă o cantitate minimă de

4
medicamente a căror administrare să se facă sub stricta supraveghere a unui membru de incredere al
familiei sau prieten apropiat, minimalizand astfel riscul de abuz al pacientului.
Administraţia Americană a Alimentelor şi a Medicamentelor a estimat că peste 50% dintre cele mai
frecvent prescrise medicamente conţin cel puţin un ingredient care poate interacţiona cu alcoolul. La
prescrierea medicaţiei pentru pacienţii alcoolici activi, medicul dentist trebuie să considere că ingestia
de etanol poate stimula sau inhiba efectele anumitor substanţe, accentuand efectele toxice ale unor
medicamente.
Alcoolul inhibă absorbţia şi stimulează descompunerea penicilinei din stomac timp de pană la 3 ore după
ingestia de etanol. Aspirina şi antiinflamatoarele nesteroidiene pot conduce la sangerări digestive in
combinaţie cu alcoolul, generand hemoragii gastrice şi esofagiene la pacienţii alcoolici.
Atunci cand medicul prescrie o medicaţie ce poate interfera cu etanolul, acesta trebuie să avertizeze
pacientul despre efectele secundare ale acestei combinaţii şi să recomande cu stricteţe evitarea
consumului de alcool. Pe de altă parte, medicul dentist trebuie să fie conştient de faptul că pacienţii
consumatori activi de alcool vor ignora aceste indicaţii.
Medicaţia pentru combaterea durerii şi a infecţiilor postoperatorii ce poate fi cumpărată fără reţetă are
consecinţe deloc de neglijat. Alcoolul se află in compoziţia multora dintre aceste medicamente, cum ar fi
apele de gură, preparate lichide cu analgezice, cu vitamine sau cu substanţe sedative. O cantitate mică
de alcool ingerată prin administrarea acestor tipuri de substanţe poate declanşa o recidivă a pacienţilor
reabilitaţi. In cazul consumatorilor activi de alcool, aceste combinaţii accentuează efectele medicaţiei. In
consecinţă, avertizările medicului sunt esenţiale.

Concluzii
Medicul dentist este una dintre cele mai potrivite persoane din sistemul sanitar care poate face o
identificare iniţială a pacienţilor alcoolici. Şi aceasta pentru că, frecvent, acest tip de dependenţă se
insoţeşte de efecte secundare la nivelul cavităţii orale, necesitand tratament stomatologic şi
monitorizare ulterioară decătre medicul dentist.