Vous êtes sur la page 1sur 3

Strasbourg

.
Strasbourg

Bords de l'Ill et cathédrale Notre-Dame.

Strasbourg est une ville située dans le nord-est de la France sur la rive gauche du Rhin.
C'est le chef-lieu de la region Alsace et du département du Bas-Rhin. La ville, siège du
Conseil de l’Europe depuis 1949, du Parlement européen depuis 1992 et de la Cour
europeenne des droits de l’homme au sein du Palais de Droits de l'Homme depuis 1998,
porte les titres de capitale europeenne et de capitale de l’Europe .

Strasbourg est la septième commune la plus peuplée de France et un des principaux pôles
économiques du nord-est. La ville se distingue par un secteur secondaire très diversifié et
un secteur tertiaire essentiellement tourné vers les activités financière. L'économie
strasbourgeoise est également marquée par l'implantation de deux pôles de compétitivité,
l'un dédié aux innovations thérapeutiques, l'autre aux véhicules de l'avenir.

Ville frontiere avec L’Allemagne. Strasbourg est profondément biculturelle. Son


histoire, riche et tourmentée, a laissé un patrimoine architectural remarquable. Son
centre-ville, situé sur la Grande Ile, est entièrement classé patrimoine mondial de
l’humanite par L’Unesco depuis 1988 et comprend notamment la cathedrale Notre-Dame
de Strasbourg et le quartier de la Petite France.

Strasbourg est également devenue le symbole de la reconciliation franco - allemende et


plus généralement de l’Union europeenne. La ville s’est progressivement spécialisée dans
les fonctions politiques, culturelles, et institutionnelles. Elle est ainsi l’une des seules
villes, avec geneve et New York, à être le siège d'organisations internationales sans être
capitale d’un pays. Strasbourg est une ville de congrès internationaux, la deuxième de
France après paris. Strasbourg est aussi une grande ville étudiante. Son université et ses
écoles sont résolument tournées vers l'international avec plus de 20 % d'étudiants
étrangers et plus de cent nationalités représentées.
OCHIUL UMAN
Ochiul este un organ a cărui principală funcţie este cea de a detecta lumina . Se
compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în
impulsuri electrice. Ochii cei mai simpli nu fac altceva decât să detecteze dacă obiectele
din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai complecşi folosesc la perceptia vizula.

La om, ochiul are forma unei sfere şi este localizat in orbita oculară. În ciuda
dimensiunii reduse, este un organ complex: percepe formele, miscarile, reliefurile,
culorile şi diferenţele de luminozitate. Ochiul captează imaginile ca un aparat fotografic.
De altfel, ambele funcţionează aproape in acelaşi mod. Lumina pătrunde prin partea din
faţă a ochiului printr-o membrana transparenta denumita cornee, înconjurată de o zonă
denumită albul ochiului sau sclerotica. În spatele corneei se găseşte irisul, un disc
colorat (diferit la fiecare persoană) în culori precum verde, albastru, caprui.. Între
cornee şi iris există un lichid numit umoare apoasa.. Irisul e perforat în centru de un
orificiu de culoare neagra, denumit pupila. Pentru ca ochiul să nu fie deteriorat, atunci
când lumina este foarte puternică, pupila se contractă (se micşorează); din contră, când e
întuneric, pupila se măreşte. Lumina traversează în continuare cristalinul, care are
funcţia de lentila biconvexă, apoi un alt lichid, corpul vitros sau umoarea sticloasa.. În
final, imaginea este proiectată în profunzimea ochiului pe o membrană denumită retina,
ca şi cum aceasta ar fi o peliculă de film dintr-un aparat fotografic.Pleoapele si genele
protejează ochii. O membrană subţire transparentă, denumită conjunctivă, căptuşeşte
interiorul pleopelor şi o parte din sclerotică. Glande mici, localizate sub ploape, produc în
permanenţă lacrimile.. Acestea sunt etalate într-un strat uniform, în urma mişcărilor de
clipire a pleoapelor, ceea ce împiedică uscarea acestor suprafeţe. Pierderea organului
vizual necesită substituirea acestuia cu o proteza oculara de către tehnicieni protezişti.

PRIPON DORU

CLASA A VII –a A