Vous êtes sur la page 1sur 26

CAPITOLUL 1

1. PUNCT. DREAPTĂ. PLAN

1.1. PUNCTUL

1.1.1. Generalităţi

1.1.1.1. Reprezentarea punctului în epură.

Considerăm două plane perpendiculare, planul orizontal de proiecţie şi planul vertical de


proiecţie, notate cu [H], respectiv cu [V] , care se intersectează după dreapta (OX), denumită axă
de proiecţie sau linie de pământ. Un punct din spaţiu “A” se proiectează pe planul orizontal de
proiecţie în punctul a – denumit proiecţie orizontală a punctului şi pe planul vertical de proiecţie
în punctul a’ – denumit proiecţie verticală a punctului, (fig1.1. a).
Distanţa de la punctul A (din spaţiu) la planul [H] se numeşte cotă şi notează cu z, iar
distanţa de la punctul A la planul [V] se numeşte depărtare şi se notează cu y.

(Proiecţie [V]
[V] Depărtare Cotă (z)
A verticală)
a’ a’
Cotă
Depărtare (y)

O
O
[V] ax
X
ax [H]
a
[H]

a
X (Proiecţie [H]
orizontală)

a b

Fig.1.1.
Prin rotirea planului orizontal [H], în sensul acelor de ceasornic până se suprapune peste
planul vertical [V] se obţine epura punctului (fig.1.1.b), unde proiecţiile a şi a’ se află pe aceeaşi
linie de ordine perpendiculară pe OX.
Epura este reprezentarea plană convenţională a reprezentărilor spaţiale, proiectate
ortogonal pe planele de proiecţie, utilizând numai axele de proiecţie. Astfel, se obţine, în dublă
proiecţie ortogonală, epura punctului din spaţiu A, cu cele două proiecţii a şi a’, ele fiind situate
pe aceeaşi linie de ordine.

1.1.1.2. Punctul în diedre.

Diedrul este unghiul format între două plane care se intersectează. În cazul proiecţiei
ortogonale, planele [H] şi [V] împart spaţiul în patru diedre (fig. 1.2 a), noate cu I, II, III, IV, iar
axa (OX) împarte planele de proiecţie în semiplane (fig. 1.3 a). În figura 1.2 b sunt reprezentate
în epură puncte situate în cele patru diedre. Funcţie de diedrul în care sunt conţinute, semnele lui
z şi y sunt pozitive sau negative, după cum sunt redate în tabelul 1.1.

Diedrul II Diedrul I

Cotă (+)
[V]

Depărtare (-)
A [V]

Cotă (+)
a’ c b’
B a’
b’

Depărtare (+)
Dep. (-)
O Dep. (+) Cotă (-) b
a [V] ax O

Cotă (-)
b ax X
bx [H] dx cx bx
c cx] d
[H]
dx d’
a
C c’
d c’ [H]
Diedrul III X d’ D Diedrul IV

a b
Fig. 1.2.

Tabelul 1.1
Diedrul I II III IV
Coordonata
Depărtarea (y) + - - +
Cota (z) + + - -
1.1.1.3. Alfabetul punctului

Utilizând şi planele bisectoare [B1] şi [B2] ale unghiurilor diedre formate de planele [H] şi
[V], se împarte spaţiul în opt octanţi (fig.1.3 a), notaţi cu cifrele 1......8. Proiectând ortogonal
planele pe direcţia axei OX către O se obţine reprezentarea din figura 1.3 b, unde sunt
reprezentate urmele planelor bisectoare BI și BII, diedrele şi octanţii.

a b

Fig. 1.3
Există 17 posibilități de a plasa punctele în spațiu, ele putând fi dispuse în funcție de
planele de proiecție și planele bisectoare. Punctele reprezentate în spațiu sunt reprezentate în
figurile 1.3 a, b și sunt notate A, B, C............R, T, iar reprezentarea în epură este prezentată în
figra 1.3 c. Se poate observa că toate punctele situate în octanții I și III au semnele coordonatelor
y și z pozitive (octantul I), sau negative (negative), iar în octanții II și IV semne diferite, (negative
sau pozitive), fiind prezentate în tabelul 1.2. Punctele conținute în planele de proiecție și anume
cele conținute în planul orizontal [H] au cota, z = 0 și proiecția verticală situată pe axa OX, iar
punctele conținute în planul vertical [V] au depărtarea y = 0 și proiecția orizontală situată pe axa
OX. Punctele conținute în planul bisector [B1] au proiecțiile, reprezentate în epură, situate
simetric față de axa OX, iar cele conținute în planul bisector [B2] au proiecțiile confundate.

Tabelul 1.2

Diedrul I II III IV
Octantul 1 2 3 4 5 6 7 8
Semn (y) + + - - - - + +
Semn (z) + + + + - - - -
Relația între y și z |y|>|z| |y|<|z| |y|<|z| |y|>|z| |y|>|z| |y|<|z| |y|<|z| |y|>|z|

1.1.1.4. Punctul în triedre

Spațiul mărginit de trei plane concurente ortogonale formează un triedru. Pentru acesta se
utilizează un al treilea plan, numit plan lateral de proiecție, [L], reciproc perpendicular pe
celelalte două plane de proiecție [H] și [V], iar un punct din spațiu “A” va avea și o a treia
proiecție, numită proiecție laterală și notată cu a”. Distanța de la punctul din spațiu, “A”, și
planul lateral [L], poartă denumirea de abscisă și se notează cu x. Punctul în spațiu și în epură,
cu proiecțiile sale pe cele trei plane este reprezentat ăn figura 1.4 a și b.

a b
Fig. 1.4
Epura punctului situat în triedru, (fig. 1.4 b), se obține prin rotirea planului [H] în sensul
acelor de ceasornic și rotirea planului [L] în sens invers acelor de ceasornic până se vor
suprapune peste planul [V]. Astfel, proiecția a” descrie un arc de cerc cu o rază egală cu
depărtarea punctului “A”. Cele trei plane de proiecție [H], [V], și [L] împart spațiul în opt
triedre, notate cu I, II, III, ......VII, VIII. În figura 1.5 sunt reprezentate opt puncte în cele opt
triedre.

Fig. 1.5
1.2. DREAPTA
1.2.1. Generalităţi

1.2.1.1. Reprezentarea dreptei în epură.

Pentru obținerea proiecțiile dreptei (D) în epură este suficient să obținem proiecțiile
a două puncte, în epură, ce aparțin dreptei. Astfel, unind proiecțiile de același nume, (orizontale
sau verticale), ale celor două puncte obținem proiecțiile dreptei (fig. 1.6 a) și anume, proiecția
orizontală a dreptei, d (pe planul [H]) și proiecția verticală a dreptei d’ (pe planul [V]). Epura
dreptei în diedru se realizează prin rotirea planului orizontal [H] până se suprapune peste planul
[V], reprezentată în figura 1.6 b.

a b
Fig. 1.6

1.2.1.2. Urmele dreptei.

O dreaptă din spațiu poate intersecta planele de proiecție [H], [V] sau [L]. Punctele în
care dreapta din spațiu intersectează planele de proiecție se numesc urmele dreptei (fig. 1.7 a):
urma orizontală (intersecția cu planul orizontal), urma verticală (intersecția cu planul vertical) și
urma laterală (intersecția cu planul lateral). În epură, urma orizontală, H(h, h’), se determină prin
prelungirea proiecției verticale, d’, a dreptei până intersectează axa OX, unde punctul de
intersecție reprezintă proiecția verticală a urmei orizontale, notată cu h’, iar din acel punct se
ridică sau se coboară o linie de ordine care intersectează proiecția orizontală, d, a dreptei. Urma
verticală, V(v, v’), se determină prin prelungirea proiecției orizontale, d, a dreptei până
intersectează axa OX, unde punctul de intersecție reprezintă proiecția orizontală a urmei
verticale, notată cu v, iar din acel punct se ridică sau se coboară o linie de ordine care
intersectează proiecția verticală, d’, a dreptei (fig. 1.7 b).

a b
Fig. 1.7

În triplă proiecție ortogonală o dreaptă (D) are trei urme, urma orizontală H (intersecția cu
planul orizontal [H]), urma verticală V (intersecția cu planul vertical [V]) și urma laterală L
(intersecția cu planul lateral [L]) prezentate în figura 1.8 a. In epură urmele dreptei, H(h, h’, h”),
V(v, v’, v”) și L(l, l’, l”), se obțin prin rotirea celor două plane orizontal și lateral până la
suprapunerea peste planul vertical, cum s-a prezentat mai sus, și proiecțiile lor sunt situate pe
proiecțiile de același nume ale dreptei (fig. 1.8 b).

a b
Fig. 1.8
1.2.1.3. Regiunile spațiului străbătut de dreaptă.

Considerând planele de proiecție orizontal [H] și planul de proiecție vertical [V], o


dreaptă din spațiu (D) poate străbate maxim trei diedre și cinci octanți. Drepta (D), prezentată în
figura 1.9 a, străbate diedrele II, I, IV, notându-se intersecțiile cu planele de proiecție și planele
bisectoare cu H=[H]∩(D), I1=[B1]∩(D), V=[V]∩(D) și I2=[B2]∩(D). Pentru a stabili diedrele pe
care dreapta (d) le străbate, trebuie să se determine urmele dreptei (intersecțiile cu cele două
plane de proiecție) și să se cunoască semnele depărtării și cotei pentru proiecțiile orizontale,
respectiv verticale ale urmelor, (prezentate în tabelul 1.1), după cum se reprezintă în epură (fig.
1.9 b). Astfel, se observă că între cele două urme H și V dreapta (D) străbate diedrul I, după
intersecția cu planul orizontal diedrul IV, iar după intersecția cu planul vertical diedrul II.
Stabilirea octanților străbătuți de dreapta (D), necesită determinarea intersecțiilor dreptei cu
planele bisectoare [B1] și [B2]. Intersecția cu planul bisector [B1] se determină relativ simplu,
cunoscând faptul că cele două proiecții ale punctului de intersecție se află dispuse în epură
simetric față de axa (OX), fie aflându-se în diedrul I, fie în diedrul III, în funcție de semnele
depărtării și cotei (vezi tabelul 1.1). Pentru determinarea celor două proiecții ale punctului de
intersecție se construiește din proiecția orizontală a urmei verticale sau din proiecția verticală a
urmei orizontale un segment sub același unghi α, realizat de proiecția orizontală a dreptei, d, cu
axa (OX), respectiv proiecția verticală a dreptei d’, cu axa (OX). Intersecția cu planul bisector
[B2] se află în punctul de intersecție ale celor două proiecții ale dreptei, d și d’, cunoscându-se
faptul că în epură proiecțiile punctului de interseție cu planul bisector sunt confundate și
amplasate deasupra sau dedesuptul axei (OX). Pentru stabilirea octanților stăbătuți de dreapta
considerată se reprezintă arbitrar punctele A(a, a’), B(b, b’), C(c, c’), E(e, e’) și F(f, f’), situate
între intersecțiile dreptei (D) cu planele de proiecție și planele bisectoare, precum și de de o parte
și de alta a lor. După reprezentarea în epură a proiecțiilor punctelor conasiderate și ținând cont de
valorile absolute ale depărtărilor față de cote (tabelul 1.2), putem determina octanții străbătuți de
dreaptă:

A: y < 0; z > 0 → Diedrul II; |y| > |z| → Octantul 4;

B: y < 0; z > 0 → Diedrul II; |y| < |z| → Octantul 3;

C: y > 0; z > 0 → Diedrul I; |y| < |z| → Octantul 2;

E: y > 0; z > 0 → Diedrul I; |y| > |z| → Octantul 1;

F: y > 0; z < 0 → Diedrul IV; |y| > |z| → Octantul 8;

1.2.1.4. Poziții particulare ale dreptei.

În funcție de poziția dreptei din spațiu față de planele de proiecție, dreptele pot fi:
1. drepte paralele cu planele de proiecție:
- dreapta de nivel (orizontala), dreaptă paralelă cu planul orizontal [H];
- dreapta de front (frontala), dreaptă paralelă cu planul vertical [V];
- dreapta de profil, dreaptă paralelă cu planul lateral [L];
a b
Fig. 1.9

2. drepte perpendiculare pe planele de proiecție:


- dreapta verticală, dreaptă perpendiculară pe planul orizontal [H];
- dreapta de capăt, dreaptă perpendiculară pe planul vertical [V];
- fronto-orizontala, dreaptă perpendiculară pe planul lateral [L];

3. drepte conținute în planele de proiecție;


4. drepte conținute în planel bisectoare.

1. Drepte paralele cu planele de proiecție.

Dreapta de nivel sau orizontala este dreapta paralelă cu planul orizontal de proiecție [H],
(fig. 1.10 a, b), deci toate punctele ce aparțin acestei drepte au aceiași cotă. Dreapta de nivel,
notată cu (N), are următoarele proprietăți, care trebuie puse în evidență, datorită faptului că ne
ajută la tratarea capitolelor următoare:
• nu are urmă orizontală, ci numai urmă verticală, V(v, v’, v”) și urmă laterală, L(l,
l’, l”);
• în epură se observă faptul că unghiurile β și γ realizate de proiecția orizontală a
dreptei ,d, cu axa (OX), respectiv axa (OY) sunt proiectate în adevărată mărime pe
planul orizontal și sunt practic unghiurile realizate de dreapta (D) cu planul
vertical [V], respectiv planul lateral [L];
• toate segmentele de dreaptă conținute într-o dreaptă de nivel se proiectează în
adevărată mărime pe planul orizontal.

Dreapta de front sau frontala este dreapta paralelă cu planul vertical de proiecție [V],
(fig. 1.11 a, b), deci toate punctele ce aparțin acestei drepte au aceiași depărtare. Dreapta de
front, notată cu (F), are următoarele proprietăți:
• nu are urmă verticală, ci numai urmă orizontală, H(h, h’, h”) și urmă laterală, L(l,
l’, l”);
• în epură se observă faptul că unghiurile α și γ realizate de proiecția verticală a
dreptei ,d’, cu axa (OX), respectiv axa (OZ) sunt proiectate în adevărată mărime
pe planul vertical și sunt practic unghiurile realizate de dreapta (D) cu planul
orizontal [H], respectiv planul lateral [L];
• toate segmentele de dreaptă conținute într-o dreaptă de nivel se proiectează în
adevărată mărime pe planul vertical.

a b
Fig. 1.10

a b
Fig. 1.11
Dreapta de profil este dreapta paralelă cu planul lateral de proiecție [L], (fig. 1.12 a, b),
deci toate punctele ce aparțin acestei drepte au aceiași abscisă. Dreapta de profil, are următoarele
proprietăți:
• nu are urmă laterală, ci numai urmă orizontală, H(h, h’, h”) și urmă verticală, V(v,
v’, v”);
• în epură se observă faptul că unghiurile α și β realizate de proiecția laterală a
dreptei, d”, cu axa (OY), respectiv axa (OZ) sunt proiectate în adevărată mărime
pe planul lateral și sunt practic unghiurile realizate de dreapta (D) cu planul
orizontal [H], respectiv planul vertical [V];
• toate segmentele de dreaptă conținute într-o dreaptă de profil se proiectează în
adevărată mărime pe planul lateral.

a b
Fig. 1.12

2. Drepte perpendiculare pe planele de proiecție.

Dreapta verticală este dreapta perpendiculară pe planul orizontal de proiecție [H] (fig. 1.13).
Dreapta verticală are următoarele proprietați:
• are numai urmă orizontală, H(h, h’, h”);
• proiecțiile verticală d’, respectiv laterală d” sunt paralele cu axa (OZ);
• proiecția orizontală este un punct d ≡ h.
a b
Fig. 1.13

Dreapta de capăt este dreapta perpendiculară pe planul vertical de proiecție [V] (fig. 1.14).
Dreapta de capăt are următoarele proprietați:
• are numai urmă verticală, V(v, v’, v”);
• proiecțiile orizontală d, respectiv laterală d” sunt paralele cu axa (OY);
• proiecția verticală este un punct d’ ≡ v’.

a b
Fig. 1.14
Dreapta fronto-orizontală este dreapta perpendiculară pe planul lateral de proiecție [L] (fig.
1.15). Dreapta fronto-orizontală are următoarele proprietați:
• are numai urmă laterală, L(l, l’, ”);
• proiecțiile orizontală d, respectiv verticală d’ sunt paralele cu axa (OX);
• proiecția laterală este un punct d” ≡ l”.

a b
Fig. 1.15

3. Drepte conținute planele de proiecție.

O dreaptă conținută în planul de proiecție orizontal [H], este o dreaptă de nivel de cotă
egală cu zero, deci proiecția verticală a dreptei, d’, se află pe axa (OX), iar cea laterală, d”, pe axa
(OY), (fig. 1.16). O dreaptă conținută în planul de proiecție vertical [V], este o dreaptă de front
de depărtare egală cu zero, deci proiecția orizontală a dreptei, d, se află pe axa (OX), iar cea
laterală, d”, pe axa (OZ), (fig. 1.17). O dreaptă conținută în planul lateral de proiecție [L], este o
dreaptă de profil de abscisă egală cu zero, deci proiecția orizontală a dreptei, d, se află pe axa
(OY), iar cea verticală, d’, pe axa (OZ), (fig. 1.18).

4. Drepte conținute în planale bisectoare.

O dreaptă conținută în planul bisector [B1], (fig. 1.19) are proiecțiile orizontală, d,
respectiv verticală, d’, simetrice față axa (OX) și urmeleau proiecțiile confundate pe axa (OX)
(h=h’=v=v’). Dacă dreapta se află în diedrul I, proiecția orizontală, d, se reprezintă în epură sub
axa (OX), iar cea verticală, d’, deasupra axei (OX). Dacă dreapta se află în diedrul III, proiecția
orizontală, d, se reprezintă în epură deasupra axei (OX), iar cea verticală, d’, sub axa (OX).
O dreaptă conținută în planul bisector [B2], (fig. 1.20), are proiecțiile orizontală, d,
respectiv verticală, d’, confundate reprezentate deasupra axei (OX), dacă dreaptă se află în
diedrul II, sau sub axa (OX) dacă dreapta se află în diedrul IVși urmele au proiecțiile confundate
pe axa (OX) (h=h’=v=v’).
Fig. 1.16 Fig. 1.17 Fig. 1.18

Fig. 1.19 Fig. 1.20


1.2.1.5. Poziții relative a două drepte.

Drepte paralele. Două drepte paralele în spațiu au proiecțiile de același nume paralele între ele,
deoarece două plane paralele [R] ce conține dreapta (D1) și planul [Q] ce conține dreapta (D2),
(fig. 1.21 a), se intersectează cu un al treilea [H], după două drepte paralele d1 și d2. În epură (fig.
1.21 b) sunt reprezentate cele două drepte paralele din spațiu prin proiecțiile de același nume
paralele între ele. Este necesar ca toate cele trei proiecții ale celor două drepte, pentru că există
situații în care două proiecții de același nume ale dreptelor să fie paralele în epură, iar în cea de-a
treia să fie disjuncte, caz în care dreptele din spațiu nu sunt paralele.

a b
Fig. 1.21

Drepte concurente. Două drepte sunt concurente în spațiu când au proiecțiile de același nume
concurente, iar punctul de intersecție a proiecțiilor se află pe aceiași linie de ordine, (fig. 1.22).

Drepte disjuncte (oarecare). Două drepte sunt disjuncte în spațiu când nu sunt nici paralele, nici
concurente, iar în figura 1.23, punctul de intersecție a proiecțiilor nu se află pe aceiași linie de
ordine.
Fig. 1.22 Fig. 1.23
1.3. PLANUL
1.3.1. Generalităţi

1.3.1.1. Reprezentarea planului în epură.

Un plan oarecare [P] (fig.1.24 a) intersectează planele de proiecție orizontal, [H],


respectiv vertical, [V], după două drepte , numite urmele planului [P] și notate cu Ph, urma
orizontală și cu Pv urma verticală. Urmele planului, Ph și Pv, se intersectează într-un punct situat
pe axa de proiecție (OX), notat cu Px. In epură, (fig. 1.24 b), se reprezintă cele două urme ale
planului [P] ți este prezentată și o dreaptă ce apraține acestui plan, cu urmele sale.

a b
Fig. 1.24

În triplă proiecție ortogonală, ( fig. 1.25 a și b), înafara celor două urme, orizontală și
verticală apare și urma laterală, notată cu PL, care reprezintă intersecșia planului [P] cu planul de
proiecție lateral [L]. Această urmă se intersectează cu axa (OZ) și cu urma verticală Pv, în
punctul Pz, iar cu axa(OY) și urma orizontală Ph, în punctul Py.

1.3.1.2. Dreaptă și punct conținute în plan.

O dreaptă (D), cu cele două proiecții, pe planul orizontal, d, respectiv pe planul vertical
d’, (fig. 1.26, a - în spațiu, b – în epură), este conținută într-un plan [P], dacă are urmele situate pe
urmele de același nume ale planului (urma orizontală a dreptei, H, este conținută de urma
orizontală a planului Ph, iar urma verticală a dreptei, V, este conținută de urma verticală a
planului).

a b
Fig. 1.25

a b
Fig. 1.26

Un punct din spațiu, A, aparține planului [P], atunci când el aparține unei drepte conținute
în planul [P]. Deci, punctul că să aparțină unei drepte din plan, trebuie să aibă proiecțiile sale
situate pe proiecțiile de același nume ale dreptei (D). La rândul ei dreapta ca să fie conținută în
planul [P], trebuie să aibă urmele H, V, situate pe urmele de acelați nume ale planului, P h,
respectiv PV.

1.3.1.3. Determinarea planului.

Un plan oarecare [P], este complet determinat în spațiu de:


- două drepte concurente;
- două drepte paralele;
- o dreaptă și un punct exterior ei;
- trei puncte necoliniare.

Pentru determinarea planului, [P], definit de două drepte concurente, (D1) și (D2), (fig.
1.27), se determină urmele orizontale ale dreptelor H1 și H2, respectiv urmele verticale V1 și V2,
prin care trebuie să treacă și urmele de același nume ale planului, pentru ca dreptele să aparțină
planului.

Fig. 1.27 Fig. 1.28

În cazul a două drepte paralele ce determină un plan, [P], se procedează în mod similar
determinându-se urmele orizontale, respectiv verticale ale celor două drepte și obligând urmele
planului [P], cea orizontală să conțină urmele orizontale ale celor două drepte, iar cea verticală
urmele verticale ale dreptei (fig. 1.28).
1.3.1.4. Drepte particulare ale planului. Drepte conținute în plan și paralele
cu unul dintre planele de proiecție.

Dreapta de nivel conținută într-un plan [P], ( fig. 1.29 a – spațiu, b – epură), are proiecția
orizontală paralelă cu urma orizontală a planului, iar urma verticală a dreptei este situată pe urma
verticală a planului, pentru ca această dreaptă să aparțină planului. Proiecția verticală a dreptei de
nivel a unui plan este paralelă cu axa (OX).

a b
Fig. 1.29
Dreapta de front conținută într-un plan [P], ( fig. 1.30 a – spațiu, b – epură), are proiecția
verticală paralelă cu urma verticală a planului , iar urma orizontală a dreptei este situată pe urma
orizontală a planului, pentru ca această dreaptă să aparțină planului. Proiecția orizontală a dreptei
de front a unui plan este paralelă cu axa (OX).

a b
Fig. 1.30
1.3.1.5. Poziții particulare ale planelor față de planele de proiecție.

În funcție de poziția planului din spațiu față de planele de proiecție, plane pot fi:
1. plane paralele cu planele de proiecție (plane dublu proiectante):
- plan de nivel, plan paralel cu planul orizontal [H];
- plan de front, plan paralel cu planul vertical [V];
- plan de profil, plan paralel cu planul lateral [L];
2. plane perpendiculare pe planele de proiecție (plane proiectante):
- planul vertical, plan perpendicular pe planul orizontal [H];
- plan de capăt, plan perpendicular pe planul vertical [V];
- plan paralel cu axa (OX), plan perpendicular pe planul lateral [L];

3. plan care conține axa (OX);

1. Plane paralele cu planele de proiecție.

Plan de nivel , [P], este planul paralel cu planul orizontal de proiecție [H] și perpendicular
pe celelalte două plane de proiecție,[V], [L], (fig. 1.31 a, b). Planul de nivel are următoarele
proprietăți, care trebuie puse în evidență, pentru tratarea capitolelor viitoare:
• nu are urmă orizontală, ci numai urme verticală, Pv și urmă laterală, PL;
• urma verticală, Pv, este paralelă cu axa (OX), iar cea laterală, PL cu axa (OY);
• o figură plană conținută în planul de nivel (exemplu triunghiul ABC) se
proiectează în adevărată mărime pe planul orizontal, [H] și complet deformat, sub
forma unor segmente de dreaptă, pe planele vertical, [V] și lateral [L].

a b
Fig.1.31
Plan de front , [P], este planul paralel cu planul vertical de proiecție [V] și perpendicular
pe celelalte două plane de proiecție,[H], [L], (fig. 1.32 a, b). Planul de nivel are următoarele
proprietăți, care trebuie puse în evidență, pentru tratarea capitolelor viitoare:
• nu are urmă verticală, ci numai urme orizontală, Ph și urmă laterală, PL;
• urma orizontală, Ph, este paralelă cu axa (OX), iar cea laterală, PL cu axa (OZ);
• o figură plană conținută în planul de front (exemplu triunghiul ABC) se
proiectează în adevărată mărime pe planul vertical, [V] și complet deformat, sub
forma unor segmente de dreaptă, pe planele orizontal, [H] și lateral [L].

a b
Fig. 1.32
Plan de profil , [P], este planul paralel cu planul lateral de proiecție [L] și perpendicular
pe celelalte două plane de proiecție,[H], [V], (fig. 1.33 a, b). Planul de profil are următoarele
proprietăți, care trebuie puse în evidență, pentru tratarea capitolelor viitoare:
• nu are urmă laterală, ci numai urme orizontală, Ph și urmă verticală, Pv;
• urma orizontală, Ph, este paralelă cu axa (OY), iar cea verticală, Pv cu axa (OZ);
• o figură plană conținută în planul de nivel (exemplu triunghiul ABC) se
proiectează în adevărată mărime pe planul lateral, [L] și complet deformat, sub
forma unor segmente de dreaptă, pe planele orizontal, [H] și vertical [V].

2. Plane perpendiculare pe planele de proiecție.

Plan vertical , [P], este planul perpendicular pe planul orizontal de proiecție [H] (fig. 1.34
a, b). Planul vertical are următoarele proprietăți, care trebuie puse în evidență, pentru tratarea
capitolelor viitoare:
• are urmele verticală, Pv și laterală, PL, paralele cu axa(OZ);
• unghiurile realizate de urma orizontală cu axele (OX), β, respectiv (OY), θ, sunt
proiectate în adevărată mărime pe planul orizontal și reprezintă unghiurile
realizate de planul P cu planele vertical [V], respectiv lateral, [L];
• o figură plană conținută în planul vertical (exemplu triunghiul ABC) se
proiectează deformat parțial pe planele vertical și lateral și complet deformat pe
planul orizontal.

a b
Fig. 1.33
a b
Fig. 1.34

Plan de capăt , [P], este planul perpendicular pe planul vertical de proiecție [V] (fig. 1.36
a, b). Planul de capăt are următoarele proprietăți, care trebuie puse în evidență, pentru tratarea
capitolelor viitoare:
• are urmele orizontală, Ph și laterală, PL, paralele cu axa(OY);
• unghiurile realizate de urma verticală cu axele (OX), α, respectiv (OZ), θ, sunt
proiectate în adevărată mărime pe planul vertical și reprezintă unghiurile realizate
de planul P cu planele orizontal [H], respectiv lateral, [L];
• o figură plană conținută în planul de capăt (exemplu triunghiul ABC) se
proiectează deformat parțial pe planele orizontal și lateral și complet deformat pe
planul vertical.

A b

Fig. 1.36

Plan paralel cu axa(OX) , [P], este planul perpendicular pe planul lateral de proiecție [L]
(fig. 1.37 a, b). Planul paralel cu axa (OX) are următoarele proprietăți, care trebuie puse în
evidență, pentru tratarea capitolelor viitoare:
• are urmele orizontală, Ph și verticală, Pv, paralele cu axa(OX);
• unghiurile realizate de urma laterală cu axele (OY), α, respectiv (OZ), β, sunt
proiectate în adevărată mărime pe planul lateral și reprezintă unghiurile realizate
de planul P cu planele orizontal [H], respectiv vertical, [V];
• o figură plană conținută în planul paralel cu axa(OX) (exemplu triunghiul ABC) se
proiectează deformat parțial pe planele orizontal și vertical și complet deformat pe
planul lateral.

a b
Fig. 1. 37

1.3.1.6. Pozițiile relative a două plane

• Plane paralele

Două plane paralele [P] și [Q] în spațiu (fig. 1.38 a – în spațiu, b – în epură) au urmele de
același nume paralele Ph || Qh și Pv || Qv.
a b
Fig. 1.38
• Plane concurente

Două plane concurente [P] și [Q] în spațiu (fig. 1.39 a – în spațiu, b – în epură) se
intersectează după o dreaptă Δ (δ, δ’) care are urmele la intersecțiile urmelor de același nume
ale planelor Ph ∩ Qh → h și Pv ∩ Qv →v’.

a b
Fig. 1.39