Vous êtes sur la page 1sur 40

UN WHO’S WHO BÂRLĂDEAN

1. PERSONALITĂŢI NĂSCUTE LA BÂRLAD

ION T. CHIRICUŢĂ
S-a născut la 7 ianuarie 1918. Şcoala primară a urmat-o în Botoşani ( unde tatăl său,
preotul Toma Chiricuţă, a fost mutat cu parohia între anii 1925 – 1927 ) şi în Bucureşti ( ultimele
două clase primare, între 1927 – 1929, unde se instalase familia sa ).
Liceul “Gheorghe Lazăr” l-a frecventat în Bucureşti între 1929 – 1936.
A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Capitală ( 1936 – 1942 ), după care a fost
mobilizat, ca medic militar, pe Frontul de Est ( 1942 – 1943 ), apoi pe Frontul de Vest.
Încadrat preparator benevol la catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din
Bucureşti ( 1937 – 1938 ), preparator de Medicină operatorie şi Anatomie topografică Bucureşti
( 1939 ), doctor în Medicină şi Chirurgie Bucureşti ( 1942 ), preparator benevol la Medicină
operatorie Bucureşti ( 1946 – 1947 ), asistent universitar la Clinica a II-a Chirurgicală Bucureşti
( 1948 – 1949 ), asistent al Institutului Oncologic din Cluj ( 1949 – 1950 ), şef de lucrări ( 1950 –
1951 ) şi apoi asistent universitar la Fiziologie patologică Bucureşti ( 1951 – 1954 ), cercetător
principal în oncologie Bucureşti (1954-1955), şeful sectorului Chirurgie al Institutului Oncologic
Cluj ( 1955 – 1956 ), şeful Laboratorului Chirurgie al aceluiaşi institut ( 1956 – 1959 ), şef de
secţie şi directorul ştiinţific al aceluiaşi institut ( 1958 ), medic primar ( 1959 ), director adjunct
ştiinţific, ( 1959 – 1968 ), director ştiinţific, ( 1963 ), doctor docent ( 1968 ), conferenţiar universi-
tar Cluj ( 1968 – 1971 ), profesor universitar de oncologie ( 1971 – 1988 ), medic primar gradul I
( 1978 ).
A participat la congrese şi consfătuiri internaţionale la Moscova, Atena, Istambul, Russe,
Sofia, Strasbourg, Karlovy-Vary, Kracovia, Paris, Kladowo, Dubrovnik.
A fost membru al multor societăţi ştiinţifice din ţară şi din străinătate ( Houston, Carras –
Franţa, Geneva, Bruxelles, Milano, Viena, Strasbourg, Atena, Dallas, Roma, Londra etc. ).
În 1982 a dăruit Muzeului “Vasile Pârvan” din Bârladul natal lucrări de artă de o
incalculabilă valoare.
A încetat din viaţă în Cluj, la 4 noiembrie 1988.

MIHAIL CRISTODULO - CERCHEZ
A fost un junimist al cărui nume s-a legat pentru totdeauna cu Războiul de Independenţă
( 1877 – 1878 ). Cele două nume de familie provin de la tatăl său şi, respectiv, de la mama sa.
S-a născut la 8 iunie 1839.
După studii elementare în casa părintească a urmat cursurile Academiei Mihăilene din
Iaşi.
După o scurtă funcţie în Departamentul Justiţiei ieşene, intră în armată cu grad de
cadet-sergent ( 23 mai 1856 ), devenind sublocotenent ( 1857 ), locotenent ( 1858 ), căpitan (1860),
maior ( 1863 ). Funcţionează în garnizoanele Ploieşti şi Bucureşti.
După îndepărtarea lui Al. I. Cuza, refuzând să jure credinţă guvernului provizoriu, îşi dă
demisia din armată ( 1866 ) şi se retrage la Iaşi.
Rechemat în armată ( 1867 ), devine locotenent-colonel ( 1867 ), funcţionând în garnizoa-
nele din Ismail şi Galaţi.
Devenind colonel ( 1870 ), este numit comandantul Regimentului 4 linie din Craiova. I se
încredinţează misiuni în străinătate. Participă la manevrele armatei ruse ( 1875 ), devine

1

comandantul Corpului de observaţii pe Dunăre ( după izbucnirea ostilităţilor dintre sârbi şi
otomani în 1876 ), funcţie în care a ajutat 15000 de refugiaţi sârbi să se refugieze la noi.
După mobilizarea armatei române ( aprilie 1877 ) devine comandantul Diviziei I, al
Corpului II Armată, comandantul Diviziei de rezervă. Trece Dunărea ( 20 august 1877 ), în
cadrul Diviziei a II-a a Corpului de operaţii, comandată de el.
Conducătorul armatei turceşti, gen. Osman Paşa, i se predă la Podul de lângă Vid ( 28 –
29 noiembrie 1877 ), împreună cu şapte paşale, 15 tunuri şi circa 50000 de ostaşi.
La 2 decembrie 1877 a fost înaintat la gradul de general, de către Principele Carol. A
participat la luptele de la Smârdan, Inova, Vidin, acordându-i-se medalia Virtutea Militară.
După armistiţiu vine în ţară ( 21 februarie 1878 ), fiind primit oficial de către autorităţi.
Instalat temporar la Craiova, a devenit apoi comandantul Diviziei I teritoriale militare,
membru în Consiliul Superior al Armatei, comandantul Diviziei 4 teritoriale militare. Bolnav, se
pensionează şi îşi caută sănătatea în Austria şi Italia. Revine la Iaşi, unde moare la 12 iulie 1885.
I s-a ridicat un bust în faţa Mausoleului Ostaşului Român de la Griviţa ( Bulgaria ).

NICOLAE D. COCEA
Născut la 29 noiembrie 1880, ca fiu al locotenentului Dimitrie Cocea. După absolvirea
şcolii primare din Bârlad s-a înscris la Liceul “Sf. Sava” din Bucureşti, unde a avut colegi de
liceu pe Tudor Arghezi şi pe Gala Galaction.
Şi-a continuat liceul în diferite oraşe ale ţării. Studiază Dreptul la Paris (1899). Licenţa în
Drept o susţine în Bucureşti. Judecător de pace la Panciu, Fierbinţi ( Ilfov ); ajutor de ocol
( Brăila ). Destituit din magistratură, se înregimentează în Partidul Social – Democrat Român,
participând la congresele socialiste din Europa. A fost membru al Comitetului Uniunii
Socialiste. Candidează din partea Partidului Democrat Social din România la alegerile din 1911.
Scoate revista “Facla” ( 1910 ) şi conduce apoi “Viaţa socială”.
S-a documentat asupra organizaţiilor muncitoreşti în Italia, Anglia, Turcia, Grecia, Rusia
( 1911 ). Refugiat la Iaşi ( 1916 ), pleacă la Petrograd ( 1917 – 1918 ), unde scoate ziarul
“L’Entante”. Aici îl cunoaşte pe Lenin. Întors în ţară este arestat şi apoi eliberat. Tipăreşte ziarul
“Omul Liber”.
Ca deputat a fost un înverşunat antimonarhist (a avut şi un proces din această cauză,
suferind o altă detenţie).
Participă la grevele ceferiştilor din 1933. A fost membru al asociaţiei “Amicii URSS”
( 1934 ), redactor-responsabil al publicaţiei Partidului Comunist din România, “Reporter”,
( 1937 ) şi la “Era nouă” ( 1936 ).
Sub regimul antonescian a avut domiciliul forţat la Sighişoara. După 1944 fondează
ziarul “Victoria”. Devine director general al teatrelor, conducător al sindicatului ziariştilor,
artiştilor şi al scriitorilor.
Se stinge din viaţă la 1 februarie 1949.
A colaborat cu aproape 2000 de articole la zeci de periodice româneşti. A scris romane,
piese de teatru, traduceri şi a lăsat numeroase lucrări în manuscris.

IOAN ( IANCU ) C. CODRESCU
S-a născut în cartierul Cotu Negru, la 5 noiembrie 1834. Absolvent al Şcolii primare de
băieţi nr. 1 şi al Academiei Mihăilene, la clasa de Legi.
A îmbrăţişat ideile revoluţiei de la 1848. A fost funcţionar în Secretariatul de Stat al
Moldovei. Participant la mişcarea pentru Unire. Din 1857 a lucrat în Cancelaria Adunării ad-hoc
a Moldovei.

2

Arhivar al Cancelariei Camerei Deputaţilor din Bucureşti ( 1857 – 1862 ), iar după
reunirea Adunărilor Legiuitoare ( din Iaşi şi Bucureşti ) a funcţionat în Bucureşti până în 1899,
când a demisionat.
A scos “Zimbrul” şi “Vulturul” ( 1850 ), “Steaua Dunării” ( 1859 ) şi a fost redactor la
“Albina românească”.
A fost deputat liberal de Bârlad în 1867, 1870, 1871, 1876, 1879, 1884 şi 1901. A refuzat
portofoliul de Finanţe. În Bârlad a activat politic, filantropic, pedagogic, cultural etc.
Fondator al “Asociaţiunii Unirea” din Bârlad ( 1869 ) şi co-fondator al ziarului local
“Semănătorul” ( 1870 ).
A predat gratuit cursuri la Şcoala Normală de băieţi. A contribuit la ridicarea clădirii
Spitalului “Bârlad şi Elena Beldiman”.
Membru al Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, filiala Tutova, membru al
Ateneului Român ( 1900 ), membru al Societăţii geografice române.
Moare în Iaşi, la 19 ianuarie 1903 şi a fost înhumat în Bârlad.

MANOLACHE I. COSTACHE EPUREANU
Născut în 1824. Continuă studiile din ţară în Germania, unde susţine doctoratul în drept,
specializându-se apoi la Paris.
Preşedintele Tribunalului Bârlad ( 1846 ), participant la revoluţia din 1848, preşedintele
Tribunalului de întăritură ( 1854 ), deputat în Divanul ad-hoc ( 1857 ), membru al Comisiei
Centrale, prim ministru ( 1870 ), ministrul justiţiei ( 1872 – 1873 ), ministrul lucrărilor publice
( 1876 ), creatorul şi şeful Partidului Conservator şi al Clubului său.
Colaborator şi prieten al lui Al. I. Cuza, apoi opozantul său.
Moare la Schlangenbad din Narsau la 7 / 19 septembrie 1880, fiind înmormântat în
Bârlad.
Şcoala nr. 9 şi o stradă din Bârlad îi poartă numele.

ALEXANDRU IOAN CUZA
Născut la 20 martie 1820. Studiile şi le-a făcut la un pension din Galaţi, apoi la Paris,
unde şi-a susţinut examenul de bacalaureat. A studiat la Facultatea de Drept ( 1835 – 1836 ),
continuând în ţară ( 1837 – 1840 ) la Academia Mihăileană din Iaşi.
A făcut parte din Miliţia moldovenească ( 1839 – 1840 ), a fost preşedintele Judecătoriei
Covurlui ( 1842 – 1845 ), agă ( 1843 ).
Căsătorit ( 1844 ) cu Elena Rosetti.
Participant la revoluţia din 1848 în Moldova, după înfrângerea căreia este nevoit să
emigreze. Revenit în ţară, reia funcţia de preşedinte al Judecătoriei Covurlui, apoi director al
Departamentului Treburilor din Lăuntru ( 1851 ). Fiind fără funcţii, în perioada 1851-1854,
călătoreşte în Austria, Franţa, Italia şi Cehia. Pentru a treia oară, redevine preşedintele
Judecătoriei Galaţi ( 1854 – 1856 ), apoi pârcălab al ţinutului Covurlui ( 1857 ). După zece zile de
la reintegrarea s-a în armată ca sublocotenent, a fost înaintat la gradul de maior (1857), apoi de
colonel ( 1858 ) şi ajutor de hatman în Miliţia Moldovenească, hatman ( 1858 ). În acelaşi an
devine caimacan şi vice-preşedinte al Adunării Elective.
La 5 şi 24 ianuarie 1859 a fost ales domnitor al Principatelor Române.
Prin reformele introduse de el a dat o lovitură decisivă feudalismul românesc şi a creat
drum capitalismului, declanşând procesul de modernizare al României.
La 11 / 12 februarie 1866 a fost forţat să abdice. Părăsind ţara s-a instalat la Florenţa, apoi
la Heidelberg ( 1873 ), unde se stinge din viaţă la 15 mai 1873. Adus în ţară ( 1873 ) a fost înhu-
mat la Ruginoasa, iar după primul război mondial la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

3

GEORGE DIAMANDY
S-a născut la 27 februarie 1867. Studiile primare şi cele ale Liceului “Codreanu” le-a făcut
în Bârlad, apoi studiile superioare la Paris.
A activat în cercuri socialiste din ţară şi din străinătate ( Franţa, Belgia, Elveţia ). La Paris
a scos revista de studii sociale “Ere Nouvelle”. În ţară devine primul director al ziarului
“Lumea nouă”, de la care demisionează. Participant la Congresul al II-lea al Internaţionalei
Comuniste de la Bruxelles ( 16 – 22 august 1891 ), apoi la Congresul Internaţional al Studenţilor
Socialişti ( Geneva, 12 – 24 decembrie 1893 ). În iunie 1899, trece ca şi ceilalţi, generoşii, în
Partidul Liberal. Discreditat politic, pleacă pentru aproape doi ani la Paris unde a intrat într-o
mişcare a intelectualilor. La 26 februarie 1901 revine în ţară la cererea guvernului liberal, devine
deputat şi îşi reia activitatea literară.
Preşedintele Cercului Literar şi Artistic “Comedia” care avea ca scop de a crea încrederea
în literatura română şi arta naţională. În 1912, refuzând direcţia Teatrului Naţional din
Bucureşti, preferă scaunul de deputat liberal de Bârlad ( aripa stângă, dizidentă ).
Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români ( 1914 – 1916 ), preşedinte al Autorilor
Dramatici, directorul general al teatrelor şi al Teatrului Naţional bucureştean ( 1914 – 1915 ), s-a
străduit să restructureze Conservatoarele dramatice din ţară.
Ia parte activă la luptele primului război mondial, deşi era bolnav de angină pectorală şi
putea fi scutit militar.
La Iaşi, în 1917, formează alături de alţi intelectuali, Partidul Muncii de orientare de
stânga.
Pleacă în Rusia ( fratele său, Constantin, era ambasador ) pentru a observa evoluţia
revoluţiei bolşevice. Dorind să plece de acolo în Anglia, porneşte din Vladivostok pe vasul
“Kursk”, pe care moare la 27 decembrie 1917, în urma unui atac de cord. Sicriul său fiind
scufundat în mare, în dreptul insulelor Feroe.
A colaborat la multiple periodice literare şi politice.
Dintre piesele sale de teatru, amintim: Tot înainte ( 1910 ), Bestia ( 1910 ), Dolorosa ( 1911 ),
Raţiunea de Stat ( 1912 ), Chemarea codrului ( 1913 ), Una dintr-o mie ( f. a. ), Veşnica întrebare ( f. a.).

ELENA F. FARAGO
S-a născut la 29 martie 1878 dintr-o familie numeroasă cu şapte copii. Francisc Paximade,
tatăl său, era născut în insula Tenedos din Marea Egee.
În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare ( clasa I la Pensionul Varlaam, clasa a II. a la
Institutul Nathalie Drouhet, restul claselor la Şcoala primară de stat nr. 1 de fete, pe care le
absolvă în 1888 ), după care se înscrie la Şcoala Profesională de fete “Nicolae Roşca Codreanu”,
de unde se retrage după absolvirea clasei a III-a.
Rămasă orfană de ambii părinţi se mută în Bucureşti unde este adoptată de Gh. Panu şi I.
L. Caragiale.
Debutul literar şi-l face în 1902. Căsătorită, se mută la Constanţa, Brăila, Bucureşti şi
Craiova. În ultimul oraş, devine directoarea Fundaţiei “Alexandru şi Arestia Aman” ( cu
muzeul şi biblioteca ), inspectoare a Azilurilor de Copii, membră în Comitetul de Lectură al
Teatrului Naţional craiovean, a întemeiat revista “Năzuinţa” ( 1922 ).
A fost sărbătorită la 50 şi la 60 de ani, devenind şi cetăţeană de onoare a Craiovei. A
primit Premiul “Adamachi” ( 1908 ), “Premiul Neucholtz”, ambele ale Academiei Române,
Premiul “Femina” ( 1925 ) din Paris şi Premiul Naţional pentru literatură ( 1937 ).
A colaborat la majoritatea revistelor literare din ţară cu poezii originale şi cu traduceri.
Poezia sa este subtilă, muzicală, barocă. Are lucrări mai ales pentru copii.

4

1928 ). A tradus din Balzac. Mironescu”. din cauza unei infirmităţi create la o ureche. 1922 ). În timpul primului război mondial a rămas în Bucureşti. iar în 1941 devine membră a Societăţii Scriitorilor Români. nuvele şi recenzii. A publicat peste 500 de articole. directorul Teatrului Naţional. Lawson. act samavolnic. Poezii alese ( 1924 ). participă la inaugurarea teatrului din Sala “Comedia” ( 1911 ). Să fim buni ( proză. o scoate la pensie din oficiu. la 30 septembrie 1893. motiv pentru care Maria Giurgea a dat în judecată direcţia Teatrului Naţional. ALICE M. Se stinge din viaţă la Craiova. A urmat cursurile Şcolii primare nr. Joacă în reprezentaţie la Teatrul Naţional din Craiova. Debut ( 1920 ) la concursul literar al Editurii “Cartea Românească”. Lumina care nu se stinge ( 1937 ). Şoapte din umbră ( 1908 ). Teatrul “Liga Culturală” îi montează în 1925 piesa Bujorel în împărăţia păsărilor. după care şi-a urmat familia la Focşani. în regia lui V. la 14 noiembrie 1926. în vârstă de 76 de ani. Traduceri libere ( 1908). Wilde. Vasile Goldiş refuză propunerea Teatrului Naţional de a o declara “societară hors . GABRIELESCU Născută ca al cincilea copil al lui Mihail Gabrielescu. “Femeia” şi “Căminul”. abia la 1 august 1926 a fost declarată “societară de onoare” a Teatrului Naţional din Bucureşti. Sindicatul ziariştilor din Turnul Măgurele o declară membră de onoare ( 1925 ). timp în care făcea parte din corul Operei din Bucureşti.classe”. Dostoievschi. Popa. dintre care amintim: Isprava lui Ursu ( 1924 ). Din volumele ei amintim: Versuri ( 1906 ). În 1926. Poezii ( 1937 ). care a primit 1 400 000 lei şi. unde a susţinut activitatea Teatrului Naţional. precum şi 13 volume de nuvele şi romane ( 1920 – 1945 ). Din traista lui Moş Crăciun ( 1920 ). reangajându-se la Teatrul Naţional din Bucureşti. Keller. Mutându-se în Bucureşti s-a înscris la Institutul “Meteanu” fără a-l absolvi. Secretul profesional ( 1940 ). Din 1909 trece la “Compania Davilla” pe care o părăseşte în 1911. Cehov. I. 1 de fete din Bârlad. obţinând premiul I cu cartea Povestiri pentru copii. iar un alt premiu i l-a acordat Editura “Cugetarea” ( 1937 ). apărând în spectacole patriotice. dirigintele Oficiului P. Alexandru Hodoş. abia revenite la trupul ţării. Angajată la Teatrul Naţional din Bucureşti în stagiunea 1907-1908. T. a refuzat să colaboreze la alte ziare şi reviste în perioada 1941 – 1944. Istvan. Asztalos etc. din Bârlad. Marşul femeilor ( 1933 ). Necunoscuta ( nuvele. Aceeaşi editură i-a mai acordat două premii ( 1924 şi 1927 ). reclamând şi alţi actori aflaţi într-o situaţie similară. Uimitoarele întâmplări dintr-o vacanţă ( 1927 ). totodată. Procesul a fost câştigat de către reclamantă. Poveşti cu haz şi tâlc ( 1929 ). unde a frecventat cursul inferior al Institutului particular “C. Din 1913 profesoară la Conservator. În vara anului 1919 pleacă într-un turneu în Transilvania şi Bucovina. T. Copiilor ( 1913 ). Paustovski. 5 . MARIA GIURGEA S-a născut la 29 septembrie 1878. A tradus 50 de titluri de romane şi stilizări literare. ce sfidau cenzura germană. Teatrul Naţional a plătit 3 762 000 lei. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti (1893-1897) la clasa Aristiţei Romanescu. cerând despăgubiri morale şi materiale de două milioane de lei. Oamenii mari când au fost mici ( 1945 ). arta ei a cucerit Bucureştiul. Nemçova. la 4 ianuarie 1954. Cu excepţia revistelor “Mariana”. Prévost.

După o pauză de un an. Participant la multe manifestări culturale din ţară. Din 1956 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Premiul I la concursul “Nissida D’Oro” ( 1983 ). muzică şi lumină în Bucureşti. stingându-se din viaţă. toate trei din Napoli. Medalia de aur şi placheta de onoare a Republicii San Marino ( 1981 ). vis-á-vis de Muzeul “V. A fost laureat al Festivalului naţional de poezie “Mihai Eminescu” de la Iaşi. a studiat teatrul clasic la Paris cu Paul Mounet. a îndepărtat-o din teatru. A fost recompensat cu Placheta de onoare a Bienalei din Napoli ( 1972 ). în zona centrală a oraşului. Sao Paolo. Se mută în Bucureşti în 1956. Roşca Codreanu”. care-i poartă numele. MARCEL GUGUIANU Născut la 28 iunie 1922. Au demarat lucrările pentru Complexul muzeal Marcel Guguianu. ocupându-se cu restaurarea unor monumente istorice din Iaşi şi din Bârlad. Mali. În continuare a frecventat cursurile şi lucrările Şcolii de belle – arte din Bucureşti ( 1941 – 1945 ). Leit – motivul ciclului Rod este condamnarea naşterii şi morţii. 2. Napoli. “Vasile Pârvan”. Roma. În 1992 s-a creat Fundaţia “Marcel Guguianu”. părăsită şi uitată pe nedrept. Paris. timp de doi ani. Zaharia Stancu. Liceul Industrial de băieţi. cu Diploma Benemerenza ( 1975 ). Maria Giurgea. 6 . inclusiv în Bârladul său natal. Aradjelovač. în 1968. din partea preşedintelui României. Ion Iliescu. În Bârlad a urmat cursurile actualei Şcoli generale nr. anonim. Sevilla. în 1948. după ce directorul Teatrului Naţional. New-York. a primit înalta distincţie Steaua României în Grad de Cavaler. Washington. Cu ocazia aniversării a 80 de ani de viaţă şi peste 60 de ani de activitate ( 11 iulie 2002 ). În timpul celui de-al doilea război mondial. a căzut în misticism. la care a debutat. Odense. în cadrul unei ceremonii la Palatul Cotroceni Are o colecţie muzeală. San Marino. Teatrul Naţional din Cluj o solicită să joace în reprezentaţie. Pârvan”. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Iaşi ( 1966 ). Piteşti dovedind înalte calităţi de baladist şi şansonetist. Montpellier. reintră în teatru în 1930. A participat la expoziţiile din Budapesta. A predat limba şi lite- ratura română la diferite şcoli din Bârlad şi din împrejurimi. Roşca Codreanu” ( primele două clase ) şi la Complexul Şcolar ( promoţia 1960 ). Este membru al Băncii Mondiale. Palme D’Or ( 1975 ). Între 1954 – 1956 a funcţionat la Iaşi. Ankara. A funcţionat ca profesor de desen şi caligrafie la şcolile din Bârlad: Liceul “Gh. Devine redactor ( 1969 ) la revista “Argeş” din Piteşti şi apoi la revista “Luceafărul”. iar cursurile liceale la Liceul “Gh. CEZAR D. Miami. IVĂNESCU Născut la 6 august 1941. la clasa lui Corneliu Medrea. din pricina unei boli dureroase. A apărut în spectacole de poezie. cu Diploma Senne a Academiei Internaţionale Pontzen ( 1973 ). Din 1948 participă cu lucrări de sculptură la expoziţii anuale şi bienale. la Contess Madelaine din New-York. În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare şi o parte a celor secundare pe care le termină în Galaţi. care va adăposti impresionanta sa colecţie. “cele două valori care se neantizează reciproc”. Debutul său în volum Rod. Liceul Comercial de băieţi. Belgrad.

În 1970 UNESCO a sărbătorit un secol de la naşterea acestui fiu strălucit al Bârladului CORNELIU D. Rod III ( 1975 ). Doctor în medicină şi chirurgie la Paris ( 1895 ). Grigurcu. Decedează ( electrocutat în baie ) la 5 mai 1934 în Bucureşti. Rod IV ( 1977 ). preparator al conferinţelor şi exerciţiilor practice de etologie. ERNEST JUVARA Născut la 5 mai 1870. perioadă în care i se încredinţează direcţia Laboratorului de Anatomie pentru disecţii şi executarea planşelor. Debutul literar la ziarul “Paloda” din Bârlad. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Paris ( 1888 – 1895 ). Pentru Marin Preda ( 1996 ). După ce a fost avansat la gradul de colonel ( 1917 ). Doina ( 1987 ). Demobilizat ( 1918 ) îşi reia postul la spitalul “Filantropia” de la care se transferă ( 1923 ) la Spitalul “Brâcovenesc”. A fost decorat cu “Steaua României” în grad de cavaler. apoi asistent la institutul similar din Iaşi. Rusia ) ( 2000 ). Profesor de Anatomie descriptivă ( 1906 ) la Institutul de Anatomie din Iaşi. A colaborat la majoritatea revistelor literare din ţară. După absolvirea şcolii primare din Bârlad a urmat cursurile secţiei moderne a Liceului Internat “Costache Negruzzi” din Iaşi ( promoţia 1902 ). Din motive de ordin socio-politic i s-au refuzat de la tipărire multe volume pe care le are în manuscrise. poezia lui Cezar Ivănescu se vrea un analogon al Lumii”. Transferat în Bucureşti ( 1912 ) este numit profesor la Clinica a III-a chirurgicală a Spitalului “Filantropia” şi subdirector al Institutului de Anatomie Topografică. vibrând spre infinit. 1995 ). preparator – ajutor la Anatomie Patologică. Jeu d’Amour şi Doina ( antologie. În 1907 i s-a încredinţat un serviciu de chirurgie la Spitalul “Sfântul Spiridon” din Iaşi la care efectua 300 – 400 de operaţii anuale. unde organizează o clinică model. Poeme ( 1998 ). lucrând. Timpul asasinilor ( 1997 ). 1996 ). în diferite localităţi ale Moldovei: numai între noiembrie 1916 – mai 1917 a operat peste o mie de răniţi. al cărui director devine. Doina ( 1983 ). Doina ( Tatăl meu. Şi-a imaginat şi perfecţionat 77 de piese chirurgicale şi diferite procedee chirurgicale din Paris ( 1928 ). iar în primul război mondial a organizat şi activat în Spitalul IV de evacuare. Muzeon ( 1979 ). aprecia Gh. „Datorită naturii sale pluricorde. recunoscută în întreaga lume. S-a implicat în traducerea şi editarea unei părţi a operei lui Mircea Eliade. a. Poeme ( 2001 ) ş. operând în localul Şcolii Normale de băieţi din Bârlad. simultan şi în Laboratorul de Chimie ( 1890 – 1892 ). a complexei sale construcţii clădite pe original. La Baaad ( 1979 ). MOLDOVANU Născut la 15 august 1883. Întors în ţară ( 1895 ) este numit asistent la Institutul de Anatomie Topografică şi Chirurgie Experimentală din Bucureşti ( 1895 – 1900 ). Este director al Editurii Junimea din Iaşi. ca fiu al lui Dumitrache şi Ruxandra Vasiliu. trece la Spitalul IX de evacuare. precum şi 110 lucrări. Desenele sale anatomice constituie şi astăzi lucrări inegalate. Cursurile primare şi liceale le-a făcut la Bucureşti. teza de doctorat fiindu-i premiată. Baaad ( 1970 ). În timpul Campaniei din 1913 a organizat lazarete de holerici. Sutrele muţeniei ( 1994 ). La Baaad ( antologie. Opera poetică ( 2000 ). Extern al spitalelor din Paris ( 1890 – 1893 ). lăsând în urma sa o şcoală românească medicală. a tâlcurilor sale depăşind pitorescul. Din volumele sale: Rod ( 1968 ). Rod ( 1985 ). 7 .

În 1914 i s-a montat prima piesă de teatru. pensionaţi prematur de către precedenţii directori. a organizat şezători literare. A colaborat cu lucrări folclorice la multe reviste şi ziare (inclusiv la cele din Bârladul natal). Între 1917 – 1918 s-a refugiat la Iaşi unde a devenit redactorul oficiosului Cartierului General al Armatei. sub ocupaţia austriacă. Literatul. Studiile şi le-a făcut la institutele particulare “Humpel” şi “Zilenschi” din Botoşani. Este un pionier al cinematografiei române. luptând pentru demnitatea şi prestigiul scriitorilor şi obţinând pentru ei condiţii materiale mai bune. Fluturii. dar pasiunea pentru folclor nu a părăsit-o până la dispariţia ei ( 1939 ). datini. 8 . Zaharia Voronca ( 1851 – 1920 ). s-a născut în 1858. împrumută cărţi de la Biblioteca Universităţii din Cernăuţi şi cumpără altele de la anticariatele din Viena şi Berlin. A iniţiat premii literare. pentru a se putea întreţine material. cel de-al doilea volum fiind premiat de către Academia Română ( 1913 ). poveşti. Dumitru Evolceanu. ELENA I. A fost profesor de Istoria literaturii dramatice şi a costumelor la Conservatorul din Capitală ( 1911 ). GHEORGHE D. creându-le un fond de pensii şi ajutoare. Constantin Rădulescu – Motru. lăsând publicate 20 de volume şi sute de articole. Şi-a petrecut o bătrâneţe săracă. Nu se cunoaşte motivul pentru care a stat în Bucovina. Avidă de lectură. Secretar al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti ( 1904 ). Alte volume: Sărbătoarea moşilor ( 1915 ). reporter. deşi avea o constituţie fizică puternică. Franţa i-a acordat titlul de Officier d’Academiei ( 1919 ) şi Legiunea de onoare ( 1928 ). Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti ( 1880 ). Ion Bianu. având profesori pe Titu Maiorescu. “Românul”. 1913). omul de artă şi patriotul Corneliu Moldovanu încetează din viaţă la 2 septembrie 1952. În această perioadă a fost corector. la Teatrul Naţional din Bucureşti. Mihail Dragomirescu. Devine directorul Teatrului Naţional din Bucureşti şi directorul general al teatrelor ( 1924 – 1926 şi 1927 – 1928). NICULIŢĂ VORONCA S-a născut în 1862 ca fiică a unui macedonean şi a unei sucevene. În 1922 i se acordă oficial numele de Corneliu Moldovanu. PALADE Ca descendent al uneia din cele mai vechi familii de boieri moldoveni. calitate în care a rechemat în teatru pe unii actori excepţionali. estetul. Culegătoare de balade. a înfiinţat Consiliul literelor pe lângă Ministerul Artelor ( 1926 ) şi Casa Scriitorilor ( 1938 ). A primit Premiul Naţional de poezie ( 1933 ). pedagog şi profesor la pensioane particulare. Industria casnică în Bucovina ( 1922 ). mituri solare. Roşca Codreanu” ( promoţia 1876 ). Din Comitetul ei de conducere a făcut parte până în 1944. legende. A fost căsătorită cu secretarul Societăţii “Arboroasa”. Membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români ( 1909 ) al cărui preşedinte a fost între anii 1921 – 1923 şi 1932 – 1935. În Bârlad a terminat cursurile şcolii primare şi ale Liceului “Gh. A devenit licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1902). A întâmpinat multe piedici la tipărirea celor două volume de studii de folclor ( 1908. A fost membru al Consiliului administrativ al Societăţii Române de Radiodifuziune.

Odată cu unificarea Partidului Liberal ( după moartea lui I. A fost decorată cu Meritul Cultural ( 1943 ). Adept al libertăţii absolute a presei. Irozii ( în manuscris ). ca fiica lui Nicolae şi Ana Manoliu. 1888. Brătianu ). devenind membru al Comitetului Executiv. Ministrul Justiţiei ( 12 ianuarie – 1 octombrie 1898 ). arheologia. pentru achiziţionarea picturile bârlădenilor N. A predat cursuri de economie politică la Şcoala liberă de Ştiinţe de Stat. Ministru de Interne ( 18 / 31 iulie – 22 noiembrie 1902 când şi-a dat demisia din cauza unei boli cardiace). LUCREŢIA N. Profesor de Limba română la Liceul Naţional din Iaşi (din 1884). Puiul de lup ( 1933 ). devine membru al Partidului Liberal. ALEXANDRU I. Rebreanu. I. cu excepţia refugiului din Moldova ( 1917 – 1918 ). Tonitza şi P. Intrând în viaţa politică ( 1884 ). I. Industriei. între anii 1888 – 1890. În timpul studenţiei a fost “subbibliotecarul” Bibliotecii Centrale din Iaşi. A fost ales deputat în trei legislaturi ( 1884. A lăsat lucrări cu caracter juridic şi politic. Sorbul etc. Comerţului şi Domeniilor ( 15 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896 ). când debutează în literatură. Palade revine la Partidul Liberal ( 1891 ). volumul de versuri Stampă veche ( în manuscris ). unde studiază filologia clasică şi modernă. Căsătorită cu avocatul George Petrescu se mută în Bucureşti. PETRESCU Născută la 12 decembrie 1882. Bulgăraş. Zorile Unirii ( în manuscris ). oraş în care revenea deseori după părăsirea lui. Încetează din viaţă în Bucureşti la 2 februarie 1961. Al. când a devenit ministru ). istoria filosofiei greceşti. Davilla. În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare ( 1866 – 1870 ) şi ale Liceului “Gh. Ca avocat şi ziarist a colaborat la “Românul” şi “Gazeta Poporului” ( al cărui director a fost până în 1895. A fost membră a Societăţii Scriitorilor Români şi a Societăţii Autorilor Dramatici Români. C. L. Joc primejdios ( 1935 ). A purtat vastă corespondenţă cu V. M. acolo. Popa. a. Roşca Codreanu” ( 1870 – 1877 ) şi apoi cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi ( 1877 – 1881 ). După ce a fost ales membru 9 . Din 1888 devine dizident al Partidului Liberal şi creează ( cu o parte dintre conservatori şi cu radicalii liberali ) aşa-numita Opoziţie Unită. Ministrul Finanţelor ( 1 octombrie 1898 – 11 aprilie 1899 şi 14 februarie 1901 – 9 ianuarie 1902 ). G. Moare în Bârlad la 27 mai 1903 în Grădina Publică. Al. PHILIPPIDE Părintele filologiei române s-a născut la 1 mai 1859. Trenul de plăcere ( în manuscris ). Brătescu – Voineşti. după care revine la catedra sa de la “Naţionalul” ieşean. A scris articole. Pleacă pentru studii de specializare la Halle. 1891 ). Intră în cercul “Junimii” pe care-l abandonează după câţiva ani. f. Teatrul Naţional bucureştean a premiat-o de mai multe ori. la banchetul oferit lui de către municipalitatea bârlădeană cu ocazia inaugurării statuii sale. nuvele şi schiţe. N. D. Este numit Ministrul Agriculturii. Debutează în teatru cu drama Păcatul ( 1924 ). apoi profesor titular ( 1896 ). unde a locuit tot restul vieţii. La crearea catedrei de Filologie română la Universitatea ieşeană ( 1893 ) este numit profesor universitar suplinitor. Are publicate circa 50 de schiţe şi nuvele. Urmează comedia Anuţa ( 1924 ). A urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului în Bârlad. drama Orbul ( teatrul radiofonic ): romanele Mărăcini ( 1937 ). A mai publicat volumul de nuvele Domniţa şi Jupâniţa.

dramă şi comedie a Conservatorului din Bucureşti. ). devine pedagog la Liceul Internat pentru a-şi asigura situaţia materială. începe lucrarea la Dicţionarul limbii române. În cadrul Grupării teatrale “Atelier” ( 1923 – 1924 ) a predat cursul de Istoria Costumului şi Decorului. ( 1925 ). la care lucrează până în 1906 ( 11 744 pagini în folio. a deschis un ciclu de audiţii muzicale însoţite de conferinţe. În Bârlad a urmat cursurile şcolii primare şi ale Liceului “Gh. iar ultimele două clase liceale la Liceul “Naţional”. actor al Teatrului Naţional din Iaşi ( 1918 ). I. I. Şcoala primară a urmat-o în Călmăţui. Originea românilor. Istoria limbii române. Trece la Teatrul din Sărindar ( 1939 ). revenit în Iaşi. demisionează din postul de director al Teatrului “Muncă şi Voie Bună” ( 1944 ) şi se angajează regizor la Sala “Comedia” a Teatrului Naţional bucureştean. aducându-i sfârşitul la 12 august 1933. După o călătorie în Occident ( 1914 ) se întoarce în Iaşi pe care nu-l va părăsi până la moartea sa. director al Oficiului Naţional Cinematografic ( O. unde se căsătoreşte cu Getta Kernbach. apoi “Muncă şi lumină”. secretar literar ( 1925 – 1926 ). Inspector delegat cu organizarea teatrului sătesc ( 1934 ). Membru titular al Academiei Române ( 1900 ) la şedinţele căreia a participat de două ori ( 1910 şi 1918 ). Îşi revine după un atac de paralizie ( ianuarie 1926 ). N. secretar al Societăţii Autorilor Dramatici ( 1923 – 1924). ( 1894 ). Director al Teatrului Muncito- resc “Muncă şi Voie Bună” ( 1938 ). Intră în lumea umbrelor în Bucureşti. la 30 martie 1946. comuna Griviţa. C. Din volumele sale: Introducerea în istoria limbii şi literaturii române ( 1888 ). devine ajutor de pictor la Teatrul Naţional din Bucureşti ( 1923 ). Participă la Paris ( 1937 ) cu machete de decoruri de teatru. cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad. Montează piese la Teatrele Naţionale din Craiova şi Cernăuţi. VICTOR ION POPA Născut la 29 iulie 1895. Între anii 1916 – 1917 a urmat Şcoala de ofiţeri de rezervă şi a luat parte la luptele de la Oituz. Debutează în literatură ca elev. Acolo a creat primul teatru românesc de păpuşi şi marionete. La Iaşi urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat “Costache Negruzzi”. stabilit în Bârlad ( 1919 ). A fost profesor suplinitor la catedra de Dicţiune. pictor scenograf. Regizor la Teatrul “Regina Maria” ( 1929 – 1933 ). ŞTEFAN PROCOPIU Născut la 19 ianuarie 1890. pe care-l absolvă în 1914. în 1943. devenit “Luptă şi lumină”. unde tatăl său era învăţător. la Facultatea de Drept. Director de scenă la Teatrul Popular Bucureşti ( 1924 ). Gramatica elementară a limbii române ( 1897 ). Roşca Codreanu” ( promoţia 1908 ). Se dedică în exclusivitate scrisului ( 1933 – 1938 ).corespondent al Academiei Române ( 1898 ). Director general al Teatrului Naţional din Cernăuţi ( 1927 – 1929 ) unde a montat 41 de premiere şi reluări. ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez. din 1931 i s-a instalat o arterioscleroză care i s-a agravat după moartea soţiei sale ( martie 1933 ). pentru un timp. până la litera D ). A publicat zeci de articole de specialitate şi a lăsat în manuscris numeroase lucrări. S-a înscris la Conservatorul ieşean şi. judeţul Tutova. în anul şcolar 1943 – 1944. Participant la şedinţele cenaclului literar Academia Bârlădeană ( 1917 – 1919 ). 10 .

poezii. Guy de Maupassant. Devine şef de lucrări la catedra universitară sus-amintită ( 1919 ). după care a urmat alte studii universitare la Paris. 11 . Gorki ş. la care a predat până la pensionarea sa ( 1 octombrie 1962 ). nuvele. cântece pentru copii. Căldură şi Electricitate a Universităţii din Iaşi. STURDZA S-a născut la 8 noiembrie 1810 ca fiul vornicului. preşedintele Divanului Domnesc ( 1856 ). piese de teatru. A fost decanul Facultăţii de Electrotehnică a Politehnicii “Gheorghe Asachi” din Iaşi de la înfiinţarea ei ( decembrie 1937 ). Charles Fabry. Reia catedra sa din Bucureşti. Studiile şi le-a făcut în străinătate. spătarului şi agăi Constantin Sturdza ( 1757 – 1817 ) din Bârlad. lucrând în Laboratoire de récherches physique. traduceri din Edmon Rostand. când trece decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Iaşi. A publicat peste o sută de volume: romane. Paul Langevin. apoi ministrul Lucrărilor Publice ( 1850 ). NICOLAE G. Roşca Codreanu” ( promoţia 1880 ) din Bârlad. A colaborat la ziarele bârlădene “Tutova”. A publicat. Membru al Academiei Române ( 1955 ). M. “Paloda”. Face studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann. RĂDULESCU – NIGER S-a născut la 2 ianuarie 1861. iar la 15 ianuarie 1925 este numit profesor titular la catedra de Gravitate. piese de teatru etc. fabule. A fost funcţionar la Ministerul Cultelor şi Artelor. Roşca Codreanu” din Bârlad. În 1940 era pensionar. Absolvent al unei şcoli primare şi ale Liceului “Gh. De foarte tânăr a scris piese de teatru ( prima i s-a reprezentat la Teatrul Naţional din Bucureşti în stagiunea 1891 – 1892 ). sub diverse pseudonime. Aimè Cotton. Între 1 septembrie 1917 – noiembrie 1919 a funcţionat la Catedra de fizică a Liceului “Gh. candidat la căimăcămia Moldovei. ocupându-se cu administrarea moşiei sale. VASILE C. A încetat din viaţă în 1944. Devine judecător al Divanului Domnesc din Iaşi ( 1849 – 1850 ). poezii. Descoperitor al Magnetonului Niels – Bohr. Membru al Societăţii Autorilor Dramatici ( 1910 ). povestiri. A fost clasificat primul pe ţară la examenul de capacitate (1919). a. membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri pentru Premiul Nobel la Fizică. Henri Sienkiewicz. Savantul de valoare mondială a încetat din viaţă în Iaşi la 22 august 1972. Licenţiat al secţiei Fizico – Chimice a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi ( 1912 ). comisar al guvernului pe lângă Banca Naţională a Moldovei. până în 1849. Asistent universitar la catedra de Aplicaţiile electricităţii la Universitatea din Bucureşti. premiat al Academiei Române ( 1920 ). Devine doctor în Ştiinţe Fizice la Sorbona ( 5 martie 1924 ) şi până atunci avea publicate 30 de lucrări. lăsând publicate 177 de lucrări ştiinţifice. Descoperitor al Efectului Procopiu. în zeci de ziare şi reviste. “Crucea”. nu i s-a acordat Premiul Nobel dintr-o neglijenţă a comisiei. până la 1 februarie 1941. de unde se întoarce în 1833. Doctor honoris causa al Politehnicii din Iaşi ( 1 februarie 1967 ). membru al multor societăţi ştiinţifice române şi străine. Marie Curie. precum şi la altele din capitală şi din provincie.

Deputat în Adunarea Ad–Hoc ( 11 septembrie 1857 ) în districtul Tecuci. bisericile din Poieni – Vaslui ( 1911 ). în cadrul unei excursii arheologice. NICOLAE N. Încetează din viaţă în ianuarie 1870. “Salonul umoriştilor”. A pictat. prin concurs. În liceu îşi descoperă talentul de pictor. de unde se întoarce cu boli pe care le va purta toată viaţa. Amsterdam. Popovici ). 2 ( 1892 – 1896 ). Se retrage din asociaţia “Arta Română” şi creează “Grupul celor patru” ( alături de Francisc Şirato. urmează primele două clase ale Gimnaziului real “Manolache Costache Epureanu” şi ultimele două clase ale cursului inferior al Liceului “Gh. Bruxelles. Veneţia. “Cartea 12 . de unde demisionează. Palatul Mitropoliei din Iaşi ( 1906 ). În semn de protest faţă de o nedreptate constatată. de unde demisionează ( 1916 ). cu regularitate. unde-şi deschide o expoziţie personală ( 1910 ). Salonul Oficial. în 1854 până în 1901. Debutează în publicistică. Caimacan al Moldovei ( 1858 ). Roşca Codreanu” ( 1900 – 1902 ). unde expune picturile sale ( 1908 ). Abandonând gimnaziul şi Bârladul ( 1902 ) se înscrie la Şcoala naţională de arte – frumoase din Iaşi ( clasa profesorului Gh. Se mută în Bucureşti ( 1919 ) unde participă. “Pasajul Majestic”. Părăsind şi studiile din Germania se stabileşte la Paris ( 1909 ). Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han ) cu care expune la alte şapte expoziţii. în colaborare. după care rămâne numai la catedra sa. alături de Anastasie Panu şi Ştefan Catargi. În vara anului 1903 ( la 17 ani ) călătoreşte în Italia. După divorţ a avut neplăceri juridice privind dreptul de moştenire a moşiei soţiei sale de la Răcăciuni. “Salonul Societăţii umoriştilor români”. toţi favorabili Unirii. Constanţa ( 1931 ). A expus la München. biserica din Grozeşti – Bacău ( 1912 ). A suplinit catedra de Desen liniar la Liceul Militar ieşean ( 1914 ). certificatul de pictor bisericesc ( 1912 ). ca fiu al negustorului Nicolae Antoniţă ( Toniţă ). Cumnat şi văr cu Costache Negri şi văr cu Manolache Costache Epureanu a suferit eşecuri guvernamentale la începutul domniei lui Cuza ( el formase primul guvern moldovean 17 / 29 ianuarie – 6 / 18 martie 1859 ). biserica din Netezeşti – Ilfov ( 1914 ). la care devine şi rector ( 1937 – 1939 ). Obţine. Scorţeni – Bacău ( 1912 ). S-a reîntors în ţară în 1911. “Sala Hasefer”. Se stinge din viaţă în Bucureşti. “Teatrul Naţional”. susţinându-şi examenul de diplomă ( 1912 ). Sfântul Gheorghe – Nou. Din 1921 s-a instalat la Vălenii de Munte. la 26 februarie 1940 şi a fost înmormântat în cimitirul Ghencea. unde a locuit până în 1924. Capela familiei Moruzi din Iaşi ( 1913 ). A mai deţinut funcţia de preşedinte al Curţii de Casaţie de la înfiinţarea ei ( 24 februarie 1861 ). A fost nevoit să cedeze în faţa ostilităţii elementelor conservatoare. “Viaţa Românească”. Haga. A contribuit la alegerea lui Cuza ca domn. a fost împotriva legii agrare propusă de Costache Negri. Bucureşti: ( “Tinerimea artistică”. “Sala Liedertafel”. Ocupă catedra de Pictură a Academiei de Arte Frumoase din Iaşi ( 1930 ). “Sala Mozart”. La detronarea lui Cuza se retrage din viaţa politică. Intrând în lupte în primul război mondial. După absolvirea şcolii primare nr. “Maison d’Art”. una din surorile lui Costache Negri. Paris. A fost ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri din Moldova ( 29 ianuarie – 18 martie 1859 ). Căsătorit cu Zulnia Negri ( 1823 – 1901 ). cade prizonier la Turtucaia ( 1916 – 1918 ). la expoziţii colective şi personale. TONITZA S-a născut la 13 aprilie 1886. Retras în Tecuci este scos de pe lista alegătorilor de marii proprietari. Schitul Durău ( 1935 – 1937 ). refuză să se prezinte la examenul de diplomă ( 1907 ) şi pleacă în Germania. Salonul Sindicatelor artelor frumoase.

s-a născut la 20 noiembrie 1872. Bârladul l-a eternizat prin acordarea numelui său Galeriilor de artă. conduce revista “Freamătul” ( 1911 ). Şcolii de artă şi muzică. gramatică. A. A fost un catalizator al vieţii culturale bârlădene timp de peste o jumătate de secol. Poezii alese ( 1924 ). Focşani. ambele din Bârlad. la “Dimineaţa copiilor” ( 1925 ). A fost numit de către Casa Şcoalelor inspector general cultural pentru întreaga Basarabie (1926-1928). Garabet Ibrăileanu. unei străzi.Românească”. S-a recăsătorit în 1949 cu profesoara Eugenia Leu. Pseudonimul literar de George Tutoveanu l-a adoptat în 1898. Ca profesor al Liceului “D. URSU Născut la 25 ianuarie 1911. “Căminul artei”. Sturdza” din Tecuci a deţinut secretariatul redacţional al revistei locale “Analele Moldovei”. Patria ( 1924 ). Luptătorilor pentru ţară ( 1913 ). A încetat din viaţă în Bârlad. În Bârlad a scos revistele literare ale Academiei Bârlădene: Florile dalbe (1919). Din volumele sale: Albastru în şase ediţii. A fost revizor şcolar al judeţului Tutova ( 1911 – 1912 ). înfiinţează Biblioteca Publică ( 1906 ). Olteniţa. Examenul de capacitate ( 1935 ) în Limba şi literatura română ( principal ). profesor suplinitor de limba română. “Sala Ileana”. Licenţiat în Limba şi literatura română. Absolvă Şcoala Normală de Institutori din Bucureşti în 1897. dedicându-se poeziei ( debutul la ziarul local “Paloda”. Ionescu. în 1887 ). A primit Diploma de onoare în cadrul “Expoziţiei Universale” din Paris ( 1937 ) şi Marele Premiu Elena şi Gheorghe Vlasto al Academiei Române ( 1938 ). “Galeriile de artă”. manuale şcolare de compuneri. A funcţionat ca profesor la liceele din Tecuci. Roşca Codreanu” ( 1929 ) din Bârlad. Fălticeni şi Galaţi ( 1935 – 1947 ). pe adevăratul său nume Gheorghe Gh. Obţine examenul de definitivat în 1942. director al Şcolii medii de băieţi de la înfiinţarea ei ( 1912 ). “Salonul de toamnă”. iar în 1937 în Limba latină ( secundar ). împreună cu Emil Gîrleanu şi Dimitrie Nanu fondează revista “Făt – Frumos” ( 1904 ). devine membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români ( 1908 ). “Sala Dalles” ). în două ediţii. Bârlad ( Liceul Comercial ). GEORGE GH. Graiul nostru ( 1925 – 1927 ). Debutează. 13 . Scrisul nostru ( 1929 – 1931 ). La arme. A colaborat la majoritatea revistelor şi ziarelor ţării. După absolvirea Şcolii primare nr. unde profesorul său. la 18 august 1957. A condus ziarul local “Moldova”( 1928 ). 1 de băieţi “Costache Robu” şi după frecventarea parţială a Gimnaziului real “Manolache Costache Epureanu”. A funcţionat ca profesor suplinitor de pedagogie la Şcoala Normală de băieţi ( 1920 – 1921 ). Fălticeni şi Bârlad ( din 1903 ). Între 1929 – 1933 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi. după care funcţionează ca învăţător în Craiova. Împreună cu Tudor Pamfile şi Toma Chiricuţă înfiinţează Societatea literară Academia Bârlădeană (1 mai 1915). În Bârlad. oraşul avându-l învăţător la şcoala primară pe care o absolvise cândva. TUTOVEANU Bardul bârlădean. director al Şcolii de Aplicaţii ( 1921 – 1922 ). face o pauză de câţiva ani. i-a conturat personalitatea intelectuală şi profesională. exerciţii de aritmetică şi geometrie pentru clasele I-IV primare. ca elev. istorie şi filosofie la noul liceu de fete abia înfiinţat “Iorgu Radu” ( 1921 – 1922 ). apoi prefect al judeţului Tutova ( 1931 – 1932 ). Absolvent al şcolii primare şi al Liceului “Gh. A fost organizată o amplă retrospectivă. GEORGE GH. Tinereţă ( 1924 ). Sonete ( 1938 ).

comuna Bogdana. volumele de poezii: Salcâm uituc ( 1973 ). Inspector şcolar al regiunii Galaţi ( 1947 ). FOŞTI ELEVI AI ŞCOLII BÂRLĂDENE IOAN ANTONOVICI A văzut lumina zilei la 18 noiembrie 1856 în cătunul Similişoara. la 25 iunie 1980. după care a fost hirotonisit sub numele de Iacov Bârlădeanu. premiat al Academiei Române ( 1906. 1911. 1. Cele mai frumoase poezii româneşti. apoi pe cele ale Seminarului Socola din Iaşi ( 1876 – 1879 ). Din volumele sale: Antologia scriitorilor bârlădeni ( 1937 ). Lector universitar ( 1961 ). Memorialistica în opera cronicarilor ( teză de doctorat. Îşi continuă studiile la Seminarul din Huşi ( 1872 – 1876 ). Din cauza unei boli a fost nevoit să urmeze clasa I primară între anii 1865-1868 în Bogdana şi în Chiţocul Vasluiului şi celelalte clase primare la Şcoala publică nr. apoi conferenţiar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Capitală. membru de onoare al Academiei Române ( 1919 ). participant la multe manifestări culturale din ţară ( şi mai ales din Bârlad ). arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei ( 1921 ). Colaborator la zeci de reviste literare româneşti. membru al Comisiei Monumentelor Istorice din judeţul Tutova. precum şi la Externatul de fete. Tecuciul literar ( 1943 ). Acolo a creat un muzeu şi a reorganizat “Buletinul Eparhiei Huşilor”. între 1869 – 1872. pictori. Prodecan al Facultăţii de Filologie ( 1963 – 1971 ). de lângă biserica Vovidenie din Bârlad. Şi-a susţinut teza de doctorat în Filologie în 1969. egumen al bisericii “Sfântului Spiridon” din Iaşi ( 1921 – 1923 ). inspector general în Ministerul Învăţământului ( 1948–1952). Ibrăileanu şi Bârladul ( 1939 ). manuale şcolare de limbă şi literatură română. PERSONALITĂŢI. 14 . Între 1952 – 1961 a funcţionat la Liceul “Aurel Vlaicu” din Bucureşti. Dealul brânduşilor ( 1974 ). apoi membru al Consistoriului superior ( 1909 – 1918 ). A urmat apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti ( 1885 – 1892 ) unde-şi susţine licenţa ( 1892 ). După căsătorie ( 1880 ) a avut şase copii care au devenit profesori. de metodologie etc. judeţul Tutova. Viaţa lui Nicolae Beldiceanu (1942). vicar al Episcopiei huşene. G. 2 volume ( 1937 în colaborare ). devenind locotenent de episcop de Huşi ( până în 1921 ). apoi al Huşilor ( 1924 – 1931 ). A fost membru în Comitetul de redacţie al revistei “Limbă şi literatură”. Numit episcop al “Dunării de Jos” ( 1923 – 1924 ). S-a pensionat în 1976. consilier comunal şi senator de Tutova. la Şcoala secundară de fete “Nicolae Roşca Codreanu” ( la care a fost şi director ). Roşca Codreanu”.Beldiceanu ( 1961 ). Membru al Consistoriului Eparhiei Huşi ( 1897 – 1900 ) unde devine preşedinte ( 1906 – 1909 ). 1972 ). profesor de Filosofie şi de Limba română la Şcoala Normală. membru al Societăţii Franceze de Istorie. şeful catedrei de Literatură a aceleaşi facultăţi. N. Revenit în Bârlad a funcţionat ca institutor la Pensionul profesorului Ioan Popescu ( 1879 – 1880 ). inspector de Limba română în Ministerul Educaţiei Naţionale ( 1947 – 1948 ). Încetează din viaţă în Bucureşti. Fulgi de zăpadă ( 1978 ). 1912 ). A mai deţinut diferite funcţii şi a fost recompensat cu diferite medalii şi plachete: protoiereu al Inspectoratului Şcolar. 2. a primit Medalia de aur şi Placheta de colaborator al Expoziţiei jubiliare din 1906 ( la cea de a 40-a aniversare a urcării pe tron a principelui Carol ). magistraţi. după care devine paroh al bisericii “Sfântul Ilie” din Bârlad ( 1892 – 1912 ). profesor de Religie la Liceul “Gh.

Acolo şi-a dat seama de importanţa neuroanatomiei şi neurohistologiei. Academia Română îl declară. 1926 ). BAGDASAR Născut ca al doisprezecelea copil al unei familii de ţărani săraci. În 1939 a participat la Congresul Naţional de Chirurgie din Bucureşti. A creat Institutul de Endocrinologie Bucureşti. DIMITRIE I. abcesele intracraniene. Traite de Neurologie ( 1951 ). Întors de la Paris ( 1924 ) a lucrat în laboratorul sus-amintit (cu profesorul Ştefan Besnea). membru de onoare al ei ( 1948 ). sanatorii. ajutând pe antifasciştii din ilegalitate. unde a învăţat neurochirurgia modernă. Documente bârlădene. lucrând şi în Laboratorul de Histologie şi Anatomie patologică Bucureşti. apoi a urmat cursurile Liceului “Gh. iar din 1935 la Spitalul Central. Sclavia şi creştinismul ( 1892. compresiunile radiculo– medulare. Ioan Popescu ( 1928 ). a febrei tifoide. 1924. promoţia 1913 ). Dimitrie Bagdasar a studiat traumatismele cranio–cerebrale. Bulgaria. în colaborare. La 6 martie 1945 a fost numit ministrul Sănătăţii în guvernul dr. calitate în care a creat 60 de circumscripţii rurale noi. avea respect pentru valoarea oamenilor. comuna Roşieşti. 100 de case de naşteri la ţară. A fost unul din iniţiatorii ARLUS-ului. 15 . 1911. Are publicate zeci de articole în periodicele vremii. Fraţii Gheorghe şi Nicolae Roşca Codreanu ( 1908 ). se internau bolnavii din Ungaria. Roşca Codreanu” ( absolvent al secţiei moderne. A condus clinica sa cu metodă şi ordine. a febrei recurente. iar în anul 1956 Clinica de neurologie a Spitalului Central primeşte numele savantului care va rămâne în istoria medicinii româneşti. colaborând la “Ajutorul Roşu”. devine medic secundar la secţiile neurologie şi chirurgie ale Spitalului Militar. La 15 iulie 1946 încetează din viaţă în Bucureşti. Şcoala primară a urmat-o în satul natal. 1915. cu focul pasiunii sale profesionale. judeţul Fălciu. la 17 decembrie 1893. Între 1913 – 1919 a urmat cursurile Facultăţii de Medicină la Institutul Medico – Militar. Între 1931 – 1941 a efectuat 1800 de operaţii pe sistemul nervos. iar din 1942 a intrat în Partidul Comunist din România. în două ediţii ). prin concurs. în cinci volume ( 1911. apărându-i în procese. era mândru şi demn. S-a transferat la Spitalul de urgenţă din Bucureşti ( 1933 ). După 1944 a făcut parte din Apărarea Patriotică ( pe care a condus-o între anii 1942-23 august 1944 ). Petru Groza. Intre 1937 – 1945 a funcţionat în calitate de funcţionar la catedra de Neurochirurgie din Bucureşti. Fiind om cu vederi politice de stânga a intrat în jocul comuniştilor. post-mortem. După 1944 a mai făcut parte şi din Comitetul Executiv al Partidului Naţional Popular. a localizat evoluţia tuberculomului cerebral. După susţinerea doctoratului ( 1922 ). la care a rămas până la sfârşitul vieţii sale. Un dascăl ardelean la Bârlad. în satul Idrici de Jos. La clinica sa. După demisia din armată ( 1927 ) face studiile de specializare la Boston (SUA) în clinica profesorului Harvey Cushing. luptând contra partidelor politice istorice ( Naţional – Ţărănesc şi Liberal ). Din volumele sale: Geografia comunei Bogdana ( 1889 ). Palestina. a dirijat campanii antitifosexantematice. Între anii 1945 – 1946 a fost profesor de Neurochirurgie la Facultatea de Medicină din Capitală. organizând în Universitate mişcarea comunistă. Celor peste 50 de articole de specialitate publicate li se adaugă teza de doctorat şi vasta lucrare de 6000 de pagini.

A fost co-director al revistei “Ethos” ( 1943 – 1946 ). alte 3 opere postume. A colaborat la numeroase reviste de specialitate şi de cultură din ţară şi străinătate. III. 1939. În 1970 fusese declarat membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice. pentru o viitoare reeditare. La universitatea ieşeană devine profesor titular la catedra de Filosofie Generală ( Episte- mologie şi Metafizică ). A urmat cursurile secţiei Română – Franceză a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Iaşi ( 1973 – 1977 ). a II-a. BAGDASAR S-a născut în Idriciu de Sus. În acest din urmă oraş a fost co-autorul creării liceului românesc “Marin Preda”. Logică şi Teoria Cunoaşterii de sub conducerea lui C. la Liceul industrial nr. Profesor de Limba şi literatura română la Liceul “Dr. după care pleacă la specializare în Germania. unde-şi susţine licenţa în iunie 1922. coordonator ştiinţific al Dicţionarului Enciclopedic Român ( 1956 – 1958 ). apoi consilier ştiinţific al Institutului de Istorie al Academiei R. Destituit din învăţământul superior ( 1949 ). iar cursurile gimnaziale la Unţeşti. În 1940 a devenit membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice. P. Profesor titular de Limba germană la Şcoala Comercială Română din Salonic – Grecia ( 1926 – 1927 ). devine director de secţie al Institutului de Istorie din Bucureşti ( 1949 – 1950 ). 1 din Odorhei ( 1984 – 1990 ). A absolvit Liceul “Gheorghe Gheorghiu-Dej” ( azi “Mihai Eminescu“ ). IV. au fost elaborate de pe poziţii raţionaliste. 16 . apoi la Şcoala Comercială “Nicolae Kretzulescu” din Bucureşti ( 1927 – 1930 ). judeţul Fălciu. Lucrările sale inedite. După pensia de merit ( 1959 ) lucrează la revizuirea operei sale. coordonator ştiinţific ( I. până la dispariţia sa din 21 aprilie 1971. unde îşi ia doctoratul în Filosofie la Universitatea din Berlin. Roşca Codreanu” din Bârlad ( 1909 – 1916 ). Rădulescu-Motru. iar liceul la “Gh. Istora filosofiei moderne. 1941 ). a întemeiat Editura Filosofică ( 1930 – 1944 ) şi a devenit secretar de redacţie al “Revistei de Filosofie” ( 1928 – 1943 ). în 1948. II. unde a urmat cursurile şcolii primare. Din volumele sale: David Hume. Bârlad.. 2 volume ( 1941. comuna Roşieşti. fiind apoi repartizat la Regimentul 51 / 52 Infanterie. SIMION BOGDĂNESCU Ion Puflea ( numele real ) s-a născut la 27 octombrie 1951 în Hupca. de proporţii. În 1942 devine membru corespondent al Academiei Române. 1944 ). 1927. 1938. referent ştiinţific al Institutului de Istorie şi Filologie al Academiei ( Filiala Iaşi ). R. la Liceul Pedagogic din acelaşi oraş ( 1982 – 1984 ). Participant al cenaclului literar studenţesc “Nicolae Labiş”. ed. la 5 februarie 1896. Istoria Filosofiei Moderne şi Contemporane ( 1942 – 1949 ). V. titlu care i s-a ridicat ( şi nu numai lui ) de către regimul comunist. După demobilizare urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti. cu care participă la primul război mondial. Petru Groza” din Odorheiu Secuiesc ( 1977 – 1982 ). Asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultăţii de Filosofie Bucureşti ( din 1 februarie 1928 ). Cercetare asupra intelectului omenesc ( 1936 ). Antologie filosofică. 1940. în iunie 1926. de valoare actuală. Ca secretar al Societăţii Române de Filosofie ( 1928 – 1940 ). Teoria cunoştinţei. între anii 1953 – 1956. NICOLAE I. Între octombrie 1916 – martie 1917 a urmat cursurile Şcolii Militare de ofiţeri de rezervă din Botoşani. alte 14 lucrări lăsate în manuscris. comuna Bogdăneşti. asistent la catedra de Psihologie. Şcoala primară a urmat-o în satul natal. Filosofi străini ( 1943 ).

Adio somnoroasă . La gura sobei ( 1924 ). Este editorul revistelor “Prometeu descătuşat” şi “Academia Bârlădeană”. 1972 – 1977 şi vicepreşedinte al ei. traduceri. precum şi Societatea Culturală “Iuliu A. A efectuat săpături arheologice. A participat la faza naţională a concursului “Creativitate şi eficienţă în învăţământ” şi la cenaclurile “Aron Pumnul” ( Odorhei ). Roşca Codreanu”. Vlahuţă”. 1984 ). A colaborat la diferite reviste literare. Student al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. s-a născut în comuna Şuletea. A fost distins cu Premiul II la Concursul Naţional “Baladele Dunării” ( Galaţi 1983 ) şi de alte două ori cu Premiul I la Concursul “Pământ al bucuriei şi frăţiei” ( Topliţa 1982. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. scrisori. în Bucureşti. ca profesor cu gradul I. devine profesor la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”. schiţe şi amintiri ( 1913 ). Snoave. din Bârlad. A fost redactor la diferite reviste literare ( mai ales la “Luceafărul” şi “Sportul literar” ) etc. la 12 martie 1925. cu ziarul “Glasul nostru”. După ce a frecventat parţial cursurile Politehnicii bucureştene. a activat în cadrul Academiei Bârlădene. la care predă şi astăzi. iar în Peicani ( Fălciu ) organizează Societatea Culturală “Virgil Caraivan” ( 1933 ). Zanne”. CARAIVAN Ca fiu al unui învăţător. Are publicate până acum 7 cărţi de poezie: Totem interior ( 1991 ). a. Movila Roşie. cugetări. Scriitor fecund şi. lăsând 18 volume şi sute de articole. Din volumele sale: La şezătoare. Şoc ( 2000 ) şi un volum de eseuri: Spic de idei ( 2002 ). al cărei membru şi casier a fost ( 1910 ). la 7 februarie 1879. Scoate revista “Răzeşul” ( 1926 ). Poveşti şi snoave ( 1907 ). etc. apoi devine ziarist profesionist. Roşca Codreanu” din Bârlad. Scriitorul Daniel Drăgan îl caracterizează ca fiind “un plăieş al limbii române într-un spaţiu în care acesta are graniţele în interior”. După absolvirea şcolii primare în comuna natală. Primele şase clase liceale le-a efectuat la Liceul “Gh. S-a retras ca animator cultural în Bârlad şi la Şuletea. Dioptrii ( 1992 ). Poveşti de pretutindeni ( 1909 ). înfiinţează la Băseşti ( Viişoara ) Asociaţia Studenţilor Tutoveni “Al. Debutul literar a avut loc în 1949. articole şi cronici. Debutul literar la “Noua Revistă Română” ( 1901 ). A scris nuvele. ultimele două absolvindu-le în Bucureşti. Aici a urmat cursurile şcolii primare. VIRGIL N. din 1977 ). S-a stins din viaţa în 1966.spleen călugăresc ( 1994 ). poveşti. Povestiri. Apa vie şi smiceaua de măr ( 1999 ). Membru fondator ( 1909 ) al “Societăţii Scriitorilor Români”. colaborând la “Semănătorul” lui N. CONSTANTIN CHIRIŢĂ Născut în satul Puţu Olarului. “Luceafărul” ( Miercurea Ciuc ). bucurându-se de prietenia celor mai de seamă scriitori români ai timpului. judeţul Tutova. iar criticul literar Theodor Codreanu ca fiind “un poet al unei lirici pluridimensionale în spiritul sintezei româneşti”. comuna Ibăneşti. se dedică literaturii şi ziaristicii. judeţul Tutova. deseori. tot în Bârlad. Împreună cu câţiva prieteni studenţi scoate revista “Tribuna” ( 1903 – 1904 ). Venit în Bârlad ( 1990 ). Obscure (1996). Basme şi legende străine ( 1911 ). f. În 1934 scoate revista “Documente răzăşeşti”. 17 . Poveşti corsicane ( 1910 ). pe care le absolvă în 1897. iar cursul superior liceal la Liceul “Petru Rareş“ din Piatra Neamţ ( absolvent în 1900 ). militant politic al timpului ( secretar de partid al Uniunii Scriitorilor. a colaborat la multe reviste şi ziare din ţară. din 1901. Iorga ( 1904 ). urmează cursurile Gimnaziului “Manolache Costache Epureanu” şi ale Liceului “Gh. Elegii fără timp ( 1997 ).

roman. piesă de teatru ( 1974 ). Acolo a fost dirijorul corului capelei române ( 1907 – 1911 ). GHEORGHE V. După absolvirea Colegiului Naţional “Codreanu” din Bârlad ( 1945 – 1952 ). Dumitru Chiriac şi Gheorghe Brătianu. pe profesorul de teorie – solfegii şi dirijorul corului bisericii “Domneasca”. 18 . Pleacă la Brăila unde se angajează tenor al bisericii Sfinţii Voievozi. Medalia de aur a expoziţiei din 1906. Oţelul. roman ( 1962 ). Livada. Castelul fetei în alb ( 1985 ). profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală ( 1928 – 1932 ). Din volumele sale: Oameni din oraşul nostru ( 1951 ).sociale şi politice din ţară. Devine cântăreţ de strană la Biserica Brezoianu ( 1901 – 1904 ) la care devine dirijorul corului ei ( 1904 – 1932 ). Cavalerii florii de cireş ( 1985 ). Adâncimi. Turnu Severin ( 1915 ) şi Slatina. După practici medicale în Bucureşti. 2 volume ( 1959 ). A fost un virtuos eseist. al ţăranului sărac şi ciobotarului Vasile Cucu şi al Smarandei Cucu. în cinci volume. ca al şaselea copil din cei nouă. ciclul Cireşarii. cu Vincent d’Indy ( Contrapunctul şi orchestraţia ). Îngerul alb ( 1979 ). Premiul Societăţii Compozitorilor pentru culegeri de folclor ( 1925 ). Drum bun cireşari ( 1985 ). A fost un clasic al muzicii corale româneşti. Aripi de zăpadă ( 1985 ). Întâlnirea. CONSTANTIN N. a adus imaginea lumii universitare şi tehnocrată. A participat la toate manifestările culturale ale Liceului “Gh. a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. din părinţi preot şi învăţătoare. Uniunea Scriitorilor l-a premiat în două rânduri ( 1964 şi 1974 ). CUCU În comuna Puieşti a judeţului Tutova a văzut lumina zilei la 11 februarie 1882. Pescăruşul alb ( 1969 ). ciclul Trilogia în alb: Trandafirul alb ( 1964 ). A urmat cursurile şcolii primare ( 1941 – 1945 ) în comuna Burdusaci ( fostă Oprişeştii de Jos. din judeţul Tecuci ). Majoritatea cărţilor sale se adresează tineretului. Întors în ţară ( 1911 ) se angajează “maestru suplinitor de muzică” în Piteşti ( 1912–1915 ). A funcţionat ca profesor provizoriu la Catedra de Teorie şi Solfegii la Conservatorul din Bucureşti ( 1920 ). profesor la Seminarul “Nifon” din Bucureşti ( 1920–1932 ). A obţinut premiul al doilea “George Enescu” pentru “coruri religioase” ( 1919 ). De la el au rămas peste 100 de piese muzicale ( unele tipărite ). Roata norocului ( 1985 ). roman ( 1979 ). şi pe psaltul Ion Botoi. Roşca Codreanu” şi ale Bârladului. s-a născut la 13 aprilie 1935. DIMOFTACHE ZELETIN Coborâtor din două vechi familii moldoveneşti răzeşeşti ( Brăiescu Dimoftache şi Ţarălungă ). roman( 1960 ). A urmat un Curs pregătitor de Armonie şi Contrapunct la Conservatorul Naţional din Paris ( din 1907 ) şi la Schola Cantorum din Paris. având profesor pe psaltul Damian Rânzescu ( director ). la care a rămas în anii 1916 – 1919. Pasiuni. Între timp ( 1901 – 1907 şi 1912 – 1928 ) a fost dirijor secund al Corului Carmen. Cireşarii ( 1956 ). În romanele sale adresate maturilor. Athanasie Popovici. fiind înmormântat la cimitirul Ghencea. A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureştene. secţia Pediatrie ( promoţia 1959 ). În Bârlad urmează cursurile şcolii primare ( 1890 – 1894 ) şi ale Şcolii de cântăreţi bisericeşti. Moare în Bucureşti la 24 august 1932. funcţionează la Hunedoara ( 1960 – 1961 ) şi Mangalia ( 1961 – 1962 ). ediţia a VII-a. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti ( 1890 – 1905 ) cu profesorul Eduard Wachmann.

Iaşi. Ed. M. 1986. Scrisori. Sonetul italian în Evul Mediu şi Renaştere. Târgu Mureş. eseist. D. Poet. iar în Bârlad pe cele liceale la Liceul “Gh. în patru ediţii: 1964. Bucureşti. în două volume ( 1979 ). Ed.-ului în spermatozoidul congelat. pentru literatură universală. Devine cercetător ştiinţific la catedra de Biofizică a I. a cercetat acţiunea apei deuterate asupra unor parametri biofizici. Cartea Românească. Adagii. S. Braşov. Este membru al Societăţii Scriitorilor “C. Îndreptar de lucrări practice de biofizică. 1995. F.Florile Răului ( 1968 ). Lucrări: Ora ideală ( debut poetic ). Sovata. Bucureşti. Eminescu. Ed. S. Bucureşti. Respiro în amonte. în colaborare. în aberaţii cromozomiale. Ion Puflea ( recte. Minerva. în colaborare. Simion Bogdănescu ). Editura Cartea Românească ( 1983 ). A elaborat lucrări didactice ( Curs de biofizică. 1999. Lirica Renaşterii italiene. 1970. 1972. Din 1973 este membru al comitetului de conducere al secţiei de Biofizica a U. Debutul poetic şi l-a făcut la revista “Săptămâna” condusă de Eugen Barbu. Ed. A tipărit: Călătorie spre transparenţă. A fost premiat al Uniunii Scriitorilor. mai ales în Italia. Tineretului. Traduceri: Michelangelo – Sonete. 1975. Editura Porto – Franco ( 1992 ). Bucureşti. pe cele gimnaziale. N. cu asiduitate literaturii. România. dedicându-se. Cartea Românească. “Tribuna”. comuna Jorăşti. Negri” din Galaţi. Membru al Uniunii Scriitorilor ( 1967 ). Armistiţii literare. Ed. Charles Baudelaire . Bucureşti. premiat de aceeaşi editură. în Jorăşti. urmate de Viaţa lui Michelangelo. După absolvirea cursurilor Facultăţii de Matematică a Universităţii din Iaşi. Andaluzia. Bucureşti Editura Albatros ( 1983 ). Galaţi. Ed. 1963. în două volume. metabolismul A. A colaborat la revistele: “România literară”. şef de lucrări ( 1983 ). Bucureşti. judeţul Galaţi. Negri” din Galaţi. 1981. dintr-o familie modestă de agricultori. Editura Porto – Franco ( 1980 ). 3 volume. Bucureşti ( 1962 – 1965 ). Cluj. Etape. Florile răului de Charles Baudelaire. Craiova ) şi din străinătate ( Leningrad. Lirica franceză modernă. A efectuat numeroase vizite documentare în multe ţări europene. note şi comentarii ( 1991 ). 1982. doctor în medicină ( 1973 ). Ed. Ed. Albatros. S. în colaborare. profesor universitar ( 1993 ). Ecuaţii albastre. volum premiat. Athena. “Actualitatea Galaţiului”. 3 din Galaţi. promotor a citospectrofotometriei în România. A lucrat în domeniile autoradiografiei şi histoautografiei în regenerarea hepatică. redactor la Editura “Porto – Franco” din Galaţi. 1966. membru al Uniunii Scriitorilor din România. a devenit profesor la Liceul nr. 1964. Michelangelo . Athena. Ed. Franţa şi Grecia. Editura Eminescu ( 1984 ) volum premiat de către Academia R. Bucureşti. Alessandro Parrenchi – Michelangelo sculptor ( 1970 ). premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. “Cronica”. Timişoara. 1971. Gaură-n cer. 1977. trecând prin toate gradele de învăţământ. 1977 ).Sonete şi crâmpeie de sonet. prozator. Bucureşti. şeful secţiei Cultură. D. M. Biofizică medicală. colaborator al multor reviste de cultură. Gheorghiu Dej”. traducător din lirica italiană şi franceză. Bucureşti. pe care-l absolvă în 1970. Prelegeri de biofizică medicală. premiat. Bucureşti. Zeletin. Moscova ). 1997. Bucureşti. conferenţiar universitar ( 1990 ). al Salonului Naţional al Cărţii. 19 . Ed. “Luceafărul”. în versiunea lui C. În satul natal a urmat cursurile şcolii primare. O altă nuanţă a Revoluţiei. Ideograme pe nisipul coridei. Bucureşti. Charles de Tolnay – Michelangelo ( 1973 ). prefaţă. Bucureşti. Romain Rolland – Viaţa lui Michelangelo ( 1970 ). VIOREL DINESCU S-a născut la 2 aprilie 1951 în satul Zărneşti. împreună cu colegul său. de Ascanio Condivi. 1977. Albatros. Ed. Galaţi. A participat la simpozioane naţionale de biofizică din ţară ( Bucureşti. Ca student a colaborat la mai multe ziare şi reviste. 1964. 1975. Ca elev. preşedintele de onoare al Academiei Bârlădene. a condus revista “Aripi tinere” care apare şi astăzi. preşedintele scriitorilor medici. Valmiki: Ramayana ( 1968 ). premiat de Societatea Scriitorilor “C. apoi asistent universitar ( 1965 ). Cartea Românească.

armonia. Poeme. ( 1994 ). 20 . Mironescu. Curs de sintaxa limbii române moderne ( 1948 ). Intrând în dizgraţia conducerii politice. dirijatul. dintre care amintim: Originea românilor ( 1947 ). unde a redactat revista “Philologica” şi “Historica” ( 1970 – 1971 ). Galaţi. clavecinul. Editura Press. P. ( 1956 – 1962 ). ca bursă pe timp de zece ani. unde a urmat cursurile şcolii primare. GHEORGHE IVĂNESCU A văzut lumina zilei la 20 octombrie / 2 noiembrie 1912 comuna Vutcani. R. Devine elev al Academiei Regale de Muzică ( 1919 – 1920 ). acompaniamentul şi improvizaţia. A urmat cursurile Liceului “Gh. În timpul refugiului ( 1916 – 1918 ) vine în Bârlad. După susţinerea examenului de licenţă ( 1933 ) a plecat la studii de specializare la “L’École Pratique des Hautes Études” din Paris ( 1934 – 1935 ) şi la “Şcoala Română din Roma” ( 1935 – 1937 ). Zeii de pământ. Galaţi. Filologie şi Etnografie din Craiova. apoi a urmat Conservatorul din Bucureşti ( 1912 – 1916 ). din 1962). versuri. apoi cele ale Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi ( Filologia clasică şi filologia modernă ). judeţul Fălciu. s-a născut la Bucureşti la 6 aprilie 1901. Este numit profesor de lingvistică romanică la Institutul Pedagogic din Timişoara (transformat în Universitate. Portrete nedevelopate. Eros- Anteros. La absolvire obţine Premiul I. Roşca Codreanu” ( 1923 – 1930 ). a Universităţii ieşene. Ilie Bărbulescu. 1998. Încetează din viaţă în 1987. Roşca Codreanu”. 1996. Istoria limbii române ( în manuscris ). Ion M. Cezar Papacostea ). Concurenţă şi coliniaritate în Geometria plană. Editura Press. devenind profesor. Numit director al Centrului de Istorie. Galaţi. profesor titular ( 1948 – 1952 ). de unde se transferă în Bucureşti ca secretar ştiinţific al Comisiei pentru Studiul Formării Limbii şi Poporului Român de pe lângă Prezidiul Academiei R. al Academiei (din 1969). membru corespondent al Academiei ( 1965 ). de Limba română şi dialectele ei. a fost decorat de către Comandantul Armatei Române care-şi avea reşedinţa în localul acelui liceu. stilul polifonic. Istoria lingvisticii ( în manuscris ). Istoria polemică şi selectivă a literaturii gălăţene ( critică literară ). Dotează Conservatorul cu o preţioasă bibliotecă de specialitate. A lăsat valoroase şi originale contribuţii la dezvoltarea filologiei române. A studiat orga. Galaţi. unde a fost redactor-responsabil al “Analelor Universităţii Timişoara”. Ion Minea.. Grădini suspendate. Editura Porto – Franco. S. specialitatea Limba şi literatura română ( cu profesorii Garabet Ibrăileanu. transformat în Centrul de Ştiinţe Sociale şi Politice din R. Devine profesor de pian special la Conservatorul din Cernăuţi ( 1924 – 1935 ) şi apoi director ( 1931 – 1935 ). perioadă în care a studiat la “Schola cantorum” ( 1920 – 1924 ) compoziţia. PAUL JELESCU De origine bucureştean. pamflete. devenită. În acea perioadă. profesor suplinitor ( 1945 – 1946 ). ( 1994 ) în colaborare. este trecut ca cercetător în cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române ( 1952 – 1956 ). Editura Porto – Franco. profesor delegat ( 1946 – 1948 ). în paralel şi cursurile Liceului “Sfântu Sava”. apoi. Doctor în Filologie (1945). 1998.Ontologia cristalului. oraş în care a urmat cursurile şcolii primare “Sfânta Vineri” ( 1908 – 1912 ). Asistentul profesorului Iorgu Iordan ( 1935 – 1948 ) la catedra de Filologie. Din istoria graiurilor bănăţene şi oltene ( în manuscris ). Docent. ca cercetaş. R. Constantin Tafrali. Revine ca profesor de Lingvistică indo-europeană şi română” ( 1971 ) în Iaşi. Editura Porto – Franco. unde a dat examen pentru clasele a V-a şi a VI-a la Liceul “Gh.

Se înscrie la Facultatea de Chimie Industrială. a tradus primul Tratat de dodecafonie. curbe pe varietăţi de spaţii Riemann. A urmat cursurile Facultăţii de Matematică – Fizică a Universităţii din Iaşi ( 1948 – 1952 ). univ. devine doctorand la specialitatea Mecanică. După examenul de diplomă ( 1952 ). Ca student a fost numit preparator ( 1950 ). la care a funcţionat şi ca decan între 1972 – 1976. a fost preşedintele Ligii Culturale. 17 dintre ele rămase în manuscris. Filiala Iaşi ( 1951 ). A fost participant la Zilele Culturale Bârlădene. lucrări de gradul I pentru profesori ai şcolii secundare.înfiinţează noi cursuri. A fost premiat de către Ministerul învăţământului pentru lucrările ştiinţifice publicate în 1962. monografii şi articole din domeniile: geometrie diferenţială a suprafeţelor din spaţiu euclidian. cu media maximă. specializarea Chimia şi Tehnologia Compuşilor Macromoleculari. dr. În 1939 se înscrie la Liceul Industrial din Iaşi. MIHAI NICU Născut la Bârlad în anul 1941. A scris numeroase eseuri. Roşca Codreanu” între anii 1955 – 1959. articole. organizează spectacole de teatru. apoi cursurile postliceale la Şcoala Tehnică de Chimie din Iaşi. Lucrările sale cuprind manuale. audiţii muzicale săptămânale etc. A fost participant la numeroase congrese. profesor la Conservatorul bucureştean. în comuna Codăieşti – Vaslui. maistru de sunet al acestei ultime instituiţii ( 1935 – 1956 ). RADU MIRON S-a născut la 3 octombrie 1927. tot în acel an a devenit şi asistent la facultatea pe care o absolvise. dovedindu-se un student inteligent. Academia i-a mai acordat Premiul “Gheorghe Ţiţeica”. prof. A fost profesor de pian special la Academia Regală de Muzică din Bucureşti (1935–1959 ). festivaluri artistice. compozitorilor şi criticilor muzicali. ing. Începe o prodigioasă carieră universitară: preparator la Catedra de Chimie Organică ( 1966 – 1972 ). conferenţiar al Facultăţi de Matematică – Fizică. studii folclorice. a urmat cursurile Colegiului „Gh. texte de concerte-lecţii. Din 1969 devine titular la Facultatea de Matematică – Mecanică din Iaşi. secţia Bucovina ( 1931 – 1935 ). cursuri. A coordonat teze de licenţă şi de doctorate. de unde se transferă la cel din Bârlad pe care-l absolvă în 1948. conferenţiar universitar ( 1990 – 1994 ). ediţia 1978. a fondat Asociaţia Muzicală “George Enescu” ( 1931 ). Este numit şef de sector al acelui Institut (1963). iniţiază bogate activităţi culturale. pe care a absolvit-o în anul 1966. configuraţii Myller. Din 1956 devine lector. în care a urmat cursurile şcolii primare ( 1934 – 1938 ). A lăsat 54 de compoziţii. Cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. bazele algebrei etc. La acelaşi Institut de Matematică a lucrat sub îndrumarea profesorului Mendel Haimovici. pianist-solist în spectacole publice sau la Radiodifuziunea Română. A fost primul român care a făcut emisiuni la “Radio Tour Eiffel” ( 1925 ). şef de lucrări la disciplinele tehnologi- ce ale aceleiaşi catedre ( 1976 – 1990 ). specialitatea operator chimist antibiotice ( 1959 – 1961 ). simpozioane în ţară şi peste hotare. 21 . serios şi muncitor. spaţii Nn. asistent la disciplinele tehnologice ale Catedrei de Chimie şi Tehnologia Compuşilor Macromoleculari ( 1972 – 1976 ). A devenit membru titular al Academiei Române. îndrumător al soliştilor. iar în 1957 doctor în Ştiinţele fizico-matematice. mecanică analitică.

Este membru al Consiliului profesoral al Facultăţii de Chimie Industrială din Iaşi. Chimie tehnologică. dr. univ. A fost membru al Partidului Poporului. Iaşi. Brăila. Mihai Nicu este titularul disciplinelor: Ştiinţa şi ingineria materialelor. după care s-a înscris ( 1895 ) la seminarul din Roman. Şcoala primară a urmat-o în comuna natală. Ed. a primei instalaţii de sinteză a poliuretanilor de tip moldoton. Prof. Ed. Tehnică. 1926. La 20 iulie 1934 a trecut hotarul vieţii. Originea şi rolul ei istoric. 1916. absolvind liceul în 1903. la care a funcţionat între 1920 – 1927. Din Bârlad s-a mutat cu catedra la Liceul “Mihai Viteazul” din Capitală. 16 brevete de invenţie. Îşi susţine examenul de capacitate (1909). 1996. Chimia tehnologică. volumul I. s-a adăugat un reumatism acut. Fizica polimerilor. 1925. Asachi. din fostul judeţ Tecuci ( azi comuna Răchitoasa. după care urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie ale Universităţii din Iaşi. Gama. după care a fost numit profesor suplinitor ( 1909 ). Este coautor la multe brevete aplicate în producţie. Ultimele trei clase liceale le-a urmat la Liceul “Gh. oraş în care a scris Evanghelia naturii. Ed. Operatori chimici şi tehnici. Burghezia română. Prof. După anul al treilea s-a transferat la cel din Iaşi. Activitatea didactică se materializează în 12 cărţi şi manuale editate. dintre care 6 se aplică în industrie. 2000. unde a dat examene de diferenţă de liceu pentru primele cinci clase. Din volumele sale: Evanghelia naturii. Inginerie şi managementul minimizării la sursă a poluanţilor şi pierderilor. 70 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate. în ultimul oraş luându-şi examenul de doctorat ( 1912 ). dr. Însemnări. I. Bucureşti. dintre care amintim: Chimia polimerilor. Roşca Codreanu” din Bârlad la catedra de Limba Germană şi de Filosofie. Bilanţuri de mediu. 1996. după care a revenit la Bârlad. A participat la luptele din 1913 şi 1916 – 1918. ultima clasă la Nicoreşti. fiind înmormântat în Cimitirul “Sfânta Vineri”. aflat în concediu de studii. Gh. a măririi capacităţii de producţie a fabricii Lactoma III de la Săvineşti. 1999. După un timp scurt a deţinut funcţia de secretar al Seminarului Pedagogic din Iaşi şi de profesor suplinitor la diferite şcoli ieşene. 2001. judeţul Bacău ). univ. specializarea Ştiinţa şi ingineria materialelor. 62 de contracte de cercetare ştiinţifică pe care le coordo- nează. ing. 2001. Retragerea.( 1994 – prezent ). ŞTEFAN MOTAŞ-ZELETIN S-a născut la 8 iunie / 20 iunie 1882 în comuna Burdusaci. Din ţara măgarilor. Între ( 1909 – 1912 ). Iaşi. apoi titular ( 1910 ) la Liceul “Gh. Din ţara măgarilor şi Suferinţa vremii ca problemă filosofică. Asachi. Introducere în ştiinţa materialelor polimerice. Roşca Codreanu” din Bârlad ( clasele a VI-a şi a VII-a la cursuri cu frecvenţă. 1915. Naţionalizarea şcoalei. o boală de rinichi şi alta de inimă. obligându-l ca aproape tot anul 1933 să-l petreacă în sanatorii. Revine la catedra sa bârlădeană. La propunerea lui Ion Petrovici a fost numit profesor universitar la catedra de Istoria Filosofiei Vechi şi Medievale din Iaşi. a fost la Universităţile din Berlin. Pentru merite în domeniul inventicii a fost distins cu diplome şi medalii de aur la Salonul Internaţional de Inventică. ca şef al organizaţiilor din Tecuci şi Roman. Leipzig şi Erlangen. La bolile lui contractate la Roman. Gh. 1926. ale unor agenţi economici. Mihai Nicu a participat cu comunicări la numeroase manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. iar ultima clasă la fără frecvenţă ). Manual. Ed. Ed. 22 . A realizat în colaborare proiecte tehnologice şi de execuţie ale secţiei de prelucrare plastisoli de la Piatra Neamţ. Iaşi. Minimizarea poluanţilor la sursă şi reducerea deşeurilor. 96 de evaluări de impact asupra mediului. Este membru fondator şi membru al mai multor societăţi academice din ţară şi străinătate. Din 1996 i se recunoaşte calitatea de conducător de doctorat în domeniul ingineriei. Ex Libris. Îşi ia licenţa în 1906.

W. profesor la catedra Mecanică a Politehnicii ieşene ( din 1938 ). După stagiul de aspirantură ( 1958 ) şi-a continuat studiile limbilor balcanice. ultima clasă la Liceul Naţional din Iaşi. PLĂCINŢEANU Deşi născut în Dorohoi 2 / 15 februarie 1893. Încetează din viaţă în 1960. După cinci luni de funcţionare ca profesor de Matematică la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Brăila ( 1916 ) a fost mobilizat. peste o sută de articole de specialitate şi Teoria cuantelor. ultima clasă liceală terminând-o la Liceul “Gh. perioadă în care a colaborat la Dicţionarul Academiei. după care a fost numit asistent la catedra de Filologie Clasică şi Lingvistică generală a Universităţii bucureştene ( 1951 – 1954 ). profe- sor titular ( 1935 – 1938 ). luând parte la luptele din Transilvania. basco-umbrică. manuale pentru licee etc. După ce devine lector ( 1954 ). în manuscris. Muntenia şi Moldova. tot acolo pregătindu-şi teza de doctorat ( în domeniul indo-germanisticii ). Devine conferenţiar suplinitor la catedra de Optică Teoretică din Iaşi ( 1926 ). la Universitatea din Berlin ( cu profesorii Albert Einstein şi Max Planck ) şi la Universitatea din Göttingen ( cu profesorii Max Born. judeţul Tutova. comuna Pogana. După 1955 i s-a permis să predea cursuri la Academia Militară. A urmat apoi studii la secţia de Filologie Clasică a Facultăţii de Filologie din Iaşi şi Bucureşti. bretonă şi norvegiană ( în Bucureşti şi Oslo). A fost recompensat cu “Coroana României” în grad de Cavaler cu Spade. Pohe şi W. Studiu asupra istoriei şi politicii burgheze române. după care a intrat la Liceul militar din Chişinău. suferind şi o claustrare de libertate. Şcoala Normală de băieţi “Vasile Lupu” ( 1919 ). Obţine diplomă de merit la examenul de licenţă din 1951. lituaniană şi slavă veche. POGHIRC Ca fiu al unor învăţători s-a născut la 20 martie 1928 în satul Măscurei. membru titular al Academiei de Ştiinţe din România. conferenţiar definitiv (1930). gotică. “Crucea Comemorativă de Război” ( 1916 – 1918 ) cu brevetul “Oituz”. Regimul comunist l-a îndepărtat din învăţământul superior. Fără bursă. irlandeză veche. extinzându-şi cercetările asupra limbilor sanscrită. Heisenberg ). Roşca Codreanu” din Bârlad. obţine o bursă şi este trimis la Leningrad ( 1955 ) pentru aspirantură în Gramatică Comparată a Limbilor Indo-Europene. 1927. a urmat cursurile Şcolii primare de aplicaţie ( 1899 – 1903 ) şi primele 7 clase liceale la Liceul “Gh. Are aproape 20 de volume şi broşuri publicate. 23 . fiind mutat apoi la Serviciul Geografic al Armatei. hitită. în Filosofie. membru al Societăţii Române de Matematică. după ce şi-a susţinut examenul de docenţă ( 1929 ). Între 1916 – 1930 a funcţionat ca profesor la diferite licee ieşene: Şcoala Comercială de băieţi ( 1918 ). Urmează cursurile şcolii primare în comuna Iana ( 1935 – 1939 ).Neoliberalismul. CICERONE – GEORGE D. specialitatea Fizică Teoretică. apoi profesor agregat la catedra de Fizică Matematică Iaşi ( 1932 – 1935 ). Roşca Codreanu” în Bârlad ( 1903 – 1910 ). membru al Societăţii Române de Fizică. face studii de specialitate în vederea doctoratului ( 1921 – 1926 ). ediţia a II-a. după ce şi-a luat examenul de capacitate. Doctoratul l-a susţinut în 1926. ION I. la secţia reală.

U. Se înscrie la Facultatea de Medicină din Iaşi ( 1908 – 1913 ). post din care şi-a dat demisia din cauza politicii regimului de atunci.U. comuna Bogdăneşti. R. Franţa. A absolvit liceul în 1905 şi apoi s-a înscris la secţia Biologie Animală şi Vegetală a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi. S. din care a fost exmatriculat pentru difuzarea de manifeste incitatoare. Intră în Comitetul “Maxim Gorki” şi în politica de stânga. unde a urmat cursurile şcolii primare. A înfiinţat Laboratorul de Electrofiziologie în Iaşi. M.. de unde vine anual în ţară. R. S. Director general al învăţământului superior umanist ( 1970 ). Roşca Codreanu” din Bârlad. la care a fost reales preşedintele ei ( 1956 – 1973 ). Urmărit de Gestapo a stat ascuns într-o stână din munţii Bucegi. A participat la congresele internaţionale de la Eforie. pentru trei ani. VASILE RĂŞCANU Născut la 20 iulie 1885 în satul Orgoieşti. C. a condus timp de două decenii Institutul de Cercetări Medicale al Academiei R. Plovdiv. După doctorat ( 1959 ) devine secretarul Societăţii de studii clasice şi secretar al Cercului Lingvistic al cadrelor didactice din filologie ( 1959 – 1962 ). Germania. ca membru al Partidului Ţărănesc – Poporanist. A. Varşovia. lucrând la Clinica de Neurologie a Spitalului Colentina. În 1993 Universitatea din Bochum şi Societatea pentru Limbă şi Literatură Română l-a sărbătorit pentru cei 12 ani de slujire a catedrei de Romanistică de acolo. se întoarce. 24 . devine azilant politic. Din 1935 a luat contact cu P. dar a fost reprimit în liceu de către ministrul Spiru Haret. profesor şi director-adjunct al cursurilor de vară pentru străini de la Sinaia ( din 1965 ). În 1941 a fost exclus din învăţământul superior. În 1944 reintră în învăţământul universitar. A participat la schimburi de experienţă. Din 1922 ocupă o catedră la Facultatea de Medicină din Iaşi. Bonn. a format ( 1905 ). Acolo. Stabilit la Paris. Participant la congrese internaţionale de Fiziologie în Olanda. devine deputat. prodecan al Facultăţii de Limbă Clasice şi Romanice ( 1963 – 1970 ). deputat în Parlamentul comunist ( 1946 ). Preşedintele Societăţii Române de Studii Orientalistice şi vicepreşedintele Societăţii de Ştiinţe Filologice din R.A. Japonia. locuind în Paris. având profesor pe Paul Bujor. unde este numit şef de lucrări la catedră de Fiziologie a Facultăţii de Ştiinţe Medicale din Bucureşti ( din 1920 ). precum şi sediul “Societăţii de Medici şi Naturalişti” din Iaşi. alături de alţi colegi. Şeful catedrei de Limbi Orientale la Universitatea din Bucureşti ( 1967 ). fără cetăţenie română. În 1980 ocupă o catedră universitară la Bochum ( Germania ). F. Iaşi. a făcut propagandă socialistă printre ţărani ( 1905 – 1906 ). R. obligat. A participat la Campania din 1913. S. Brno. Condamnat pentru “subminarea autorităţii militare”. profesor universitar ( 1968 ). Italia etc. “Cercul studenţesc”. Este preşedintele de onoare al Institutului de Orientalistică din Bucureşti. reuşeşte să scape de pedeapsa capitală ( izbucnise războiul ) şi a fost trimis pe linia I a frontului. Bucureşti. pentru 1 – 2 ani în Franţa. având coleg pe Nicolae Hortolomei. Invitat în 1976 la Universitatea din Padova. a intrat în Cercul “România muncitoare”. A rămas cu o catedră la Sorbona. Decan şi rector al I. Termină de construit şi de dotat clădirea actuală a facultăţii sale şi a Spitalului “Sfântul Spiridon”. S. A fost membru titular al Academiei şi recompensat cu cele mai înalte ordine şi medalii ale regimului politic de atunci. judeţul Tutova. Austria. Michigan. Este admis la Liceul “Gh. refuză să se mai întoarcă în ţară. Conferenţiar ( 1964 ). Repune în funcţiune Centrul Român de Cercetări din Paris. Demobilizat ( 1918 ) se întoarce în Iaşi. după doi ani. Oslo. Cehoslovacia. Acceptând invitaţia de a ţine cursuri la Universităţile americane din Indiana. timp de trei ani. Barkeley..

1979. Despre felul cum înaintez. Dincolo de disperare. Axa. ediţie româno-germană. Junimea. Cartea Românească. La 9 ani ( 1867 ) intră în şcoala primară din satul natal. Premiul naţional „Mihai Eminescu”. în care se recunoaşte o lume împărţită dilematic între nostalgia spiritualităţii absolute şi tentaţia experienţei purificatoare”. Nichita Danilov. După susţinerea examenului de bacalaureat ( 1879 ) s-a înscris la Facultatea de Drept în Bucureşti. Albumul Iaşi. Editura Institutului de Istorie European. Premiul naţional al tineretului. Alexandru Călinescu. Absolvent al Liceului nr. Junimea. Radu G. 1990. Mierla de la Casa Pogor. 1994. Iaşi. Cronica. 1990. Elev al Liceului “Gh. Ungaria. versuri. pe care o absolvă în 1871. În 2002 a fost nominalizat pentru premiul Uniunii Scriitorilor. Belgia. Iaşi. în colaborare. Pogor şi N. Iaşii între legendă şi istorie. Ion Holban. ALEXANDRU VLAHUŢĂ S-a născut la 5 septembrie 1858 în satul Pleşeşti ( azi. În perioada 1976 – 1981 a fost redactor al revistei “Dialog”. 25 . fără a o termina de studiat. A realizat reapariţia revistei „Dacia literară” în 1990. A fost şi este prezent în multe reviste şi antologii de poezie românească în S. Botoşani. Roşca Codreanu” ( 1871 – 1878 ). Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru volumul Verile după Conachi. În anul 1979 a obţinut marele Premiu de poezie “Nicolae Labiş”. Să alergăm împreună. A coordonat. 1996. Este posesorul mai multor premii literare: Premiul naţional „Nicolae Labiş”. Cronica. Monografia cimitirului Eternitatea. din fostul judeţ Tutova ( azi Vaslui ). LUCIAN VASILIU S-a născut la 8 ianuarie 1954 în comuna Puieşti. A încetat din viaţă la 4 mai 1980. Din 1990 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor. Iaşi. Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pentru volumul Mierla de la Casa Pogor. roman. Fiul omului. Lucrările sale în volume au fost recenzate de scriitori de seamă. A debutat în presă în 1973. 1996. Prin Iaşii de odinioară. Constanţa Buzea. Ţeposu îl caracteriza astfel: “Lucian Vasiliu şi-a creat un univers propriu. 1999. versuri (antologie). A iniţiat apariţia salonului de carte „Libex” ( 1993 ). A. Iaşi. în colaborare. 1986. 1 ( azi “Mihai Eminescu” ) din Bârlad. Timişoara.V. promoţia 1972. Ionel Teodoreanu ). Laurenţiu Ulici etc. 1986.. ca student. A fost coautorul fondării editurii particulare „Canova” ( 1992 ). lăsând numeroase articole publicate şi câteva tratate. 1995. 1990-1994. Bucureşti. comuna Alexandru Vlahuţă ). Parlamentari. are publicate până acum următoarele şapte volume ( romane şi poezii ): Mona Monada. ca Eugen Simion. Nicolae Manolescu. Taz der Monaden ( Dansul monadelor ). Lucianograme. Cronica. din judeţul Tutova. Canova. Lucian Vasiliu face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România. 1996. Atelierul de creaţie literară „Junimea” de la Casa Pogor. Cronica. În afara unui număr mare de articole de presă. A fondat Societatea culturală „Junimea ‘90”. Gane. Verile după Conachi. timp de patru ani. în revista “Convorbiri literare”. 1981. populat cu personaje enigmatice şi cu o mitologie stranie. 1985. primari de odinioară . Actualmente este directorul Muzeului Literaturii Române. 1996. prefecţi. după care a funcţionat ca muzeograf la Muzeul de Literatură al Moldovei ( Casa Pogor ). 1983. Junimea. Este editorul operelor unor valoroşi scriitori moldoveni ( Mihai Codreanu. 1995. Helicon. Albatros. U. Suceava. 1983. 1994. Radu G. din Iaşi şi al revistei “Dacia literară”. în ultima clasă de liceu căsăto- rindu-se cu Ida Pagano. Absolvent al Secţiei Română – Franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi. 1993. Ţeposu. Anglia.

2 volume. Din volumele sale: Nuvele ( 1886 ). România pitorească ( 1901 ). laureat al premiului “Herder”. devine directorul Universităţii Populare din Piteşti ( 1965 – 1970 ) şi preşedintele Asociaţiei Folclorului Argeşean ( 1966 – 1973 ). profesor provizoriu la Liceul “Grigore Ghica-Vodă” din Dorohoi ( 1938 – 1940 ). Cu bursa Fundaţiei “Humboldt” a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Berlin ( din septembrie 1940 ). după trei ani. membru de onoare al Academiei R. Primele două clase primare le-a urmat în satul vecin. Reîntors în ţară ( august 1944 ) este numit lector la catedra de Istora Literaturii Vechi. membru al Societăţii Internaţionale de Etnografie şi Folclor. comuna Stâncăşeni ( azi. 26 . Lucrează la elaborarea unor cărţi de citire pentru şcoli primare. profesor definitiv la Liceul “Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Buzău ( 1941 – 1947 ). După război scoate revista “Lamura”. apoi profesor. În 1900 a primit Premiul “Năsturel” al Academiei Române. iar ultimele două clase la Şcoala primară nr. În 1948 a fost ales. În vâltoare ( 1896 ). recăsătorindu-se cu Margareta Dona ( 1888 ). la care devine conferenţiar. Icoane şterse ( 1895 ). A încetat din viaţă în Bucureşti. Institutul de Istorie şi Teorie Literară. Societăţii “Avântul” şi în Asociaţia Studenţilor Tutoveni “Alexandru Vlahuţă”. În Bârlad a activat în cadrul Societăţii literar-ştiinţifice “Stroe Belloescu”. fiind încadrat profesor de Limba română şi Limba latină la Gimnaziul “Văcărescu”. Italia ( 1908 ) şi în Norvegia ( 1913 ). colaborator al lui George Călinescu. Edinburg. Grigorescu ( 1910 ). Premiat al revistei “Gândirea” ( 1939 ). Din durerile lumii ( 1908 ). de asemenea. în continuare. Pictorul N. Helsinki. Călătoreşte în Franţa. A încetat din viaţă la 19 noiembrie 1919. al Cercului de Studii al Eposului Folcloric. Novisad ). A frecventat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Roşca Codreanu” ( 1922 – 1929 ). devenit ulterior. roman ( 1894 ). unde-şi susţine teza de doctorat ( 1943 ). de care divorţează în 1896. Obârşeni. participând la Congresul Asociaţiei din ţară şi din străinătate ( Paris. S-a stabilit în Târgovişte ( 1879 ). 1 de băieţi din Bârlad şi.Ruxanda Gâlcă. Între 1912 – 1916 s-a instalat la Dragosloveni. judeţul Tutova. P. de unde se refugiază la Bârlad ( 5 decembrie 1916 ). a condus un colectiv de etnografie în cadrul Institutului de geografie. Colaborator la zeci de reviste de specialitate din ţară şi din străinătate. post-mortem. post din care este îndepărtat ( 1882 ). După doi ani ( 1950 ) soţia sa a încetat din viaţă. GHEORGHE VRABIE Născut la 16 aprilie 1908 în satul Gârdeşti. cursurile Liceului “Gh. În 1905 se căsătoreşte pentru a treia oară cu Alexandrina . La gura sobei ( 1911 ). După examenul de capacitate (1935) devine profesor suplinitor la Liceul din Olteniţa ( 1936 – 1938 ). A stat permanent în dizgraţia forurilor politice ale ţării. Din trecutul nostru ( 1908 ). Dumitru Caracostea şi Nicolae Cartojan. unde şi-a susţinut licenţa în 1923 cu profesorii Mihail Dragomirescu. Voineşti ). Darmestadt. Referendar la Casa Şcoalelor ( 1902 – 1918 ) şi reîncadrat în 1918. apoi este numit secretar general al unui cerc de folclor din Bucureşti ( 1946 – 1949 ). Dreptate ( 1914 ). A fost numit lector la Institutul de Pedagogie din Piteşti ( 1962 ). al Societăţii pentru Cercetarea Naraţiunilor Populare. apoi la Şcoala divizionară de la Mănăstirea Dealu. Dan. File rupte ( 1909 ). În 1885 se desparte de Ida Pagano. A dăruit liceului pe care-l absolvise în 1929 o parte din biblioteca sa. Clipe de linişte ( 1899 ). Împreună cu George Coşbuc scoate “Semănătorul”( 1901 ). R. Din goana vieţii ( 1892 ). angajându-se imediat ca avocat. Paralel. A fost participant activ la şedinţele Institutului de Literatură şi Folclor ( 1953 – 1962 ).

din Paris. unde îşi ia examenul de maturitate. Retorica folclorului ( 1975 ). După ce a funcţionat ca profesor la Şcoala Inferioară de Meserii şi la Liceul Internat ( 1 ianuarie – 1 septembrie 1931 ). ajunge conferenţiar ( 1954 ) şi profesor titular ( 1956 ). 3. Modernă şi Contemporană. 27 . istoric al Evului Mediu. metodă. Mănăstirea Suceviţa. Volume: Bârladul cultural ( 1938 ). iar după pensionarea sa ( 1973 ) a rămas profesor consultant la Universitatea din Bucureşti. 1962. et XVI-e siècle. apoi se mută la Preparandie. Aici a urmat cursurile şcolii primare ( 1857–1859 ). Folcloristica română ( 1968 ). Roşca Codreanu” din Bârlad ( 1931 – 1933 ). fiind numit profesor provizoriu la catedra de istorie a Liceului “Gh. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice şi culturale în ţară (şi în Bârlad) şi peste hotare. PERSONALITĂŢI. 1964. principii. şi-a susţinut examenul de capacitate ( 1931 ) la Istorie ( principal ) şi Geografie – Drept ( secundar ). pe care-l absolvă în 1926. paralel funcţionând şi ca profesor al Şcolii Superioare de Arhivistică ( 1944 ) şi profesor titular ( 1945 – 1950 ). Structura poetică a basmului ( 1975 ) etc. culminând cu titlul de membru corespondent al Academiei (1963). A fost numit secretarul Şcolii Române din Roma ( 1936 – 1938 ). audiază cursurile de la “L’École Pratique des Hautes Études”. Folclorul-obiect. Între 1866 – 1867 a frecventat cursurile Gimnaziului din Bistriţa. comuna Matei. Intrând în învăţământul superior ( 1950 ). apoi şef de catedră la Istoria Universală Medie. 1929. Balada populară română ( 1966 ). a plecat la Şcoala Română din Roma ( 1931 – 1935 ). După încheierea cursurilor Facultăţii de Litere din Iaşi ( 1926 – 1929 ). categorii ( 1970 ). apoi ale Şcolii Normale din Năsăud ( 1859 – 1863 ). Mihai Berza a colaborat la redactarea unor capitole din Istoria României. A încetat din viaţă la 5 octombrie 1978. Nicolae Iorga. ambele din Iaşi. 1958. Iorga” ( 1941 – 1948 ). În 1966 a predat cursuri la “College de France” din Paris. În afara celor peste 120 de articole de specialitate publicate. Din lucrările publicate: Memorator de istorie. azi satul Corvineşti. Din 1963 a condus Institutul de Studii Sud – Est Europene. oraş în care a urmat cursurile şcolii primare şi ale Liceului “Dimitrie A. Sturdza”. În această perioadă. A fost recompensat cu titluri academice ale multor instituţii cu profil istoric din ţară şi de peste hotare. partea I. Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare. Director adjunct al Institutului de Istorie Universală “N. După susţinerea tezei de doctorat în Istorie ( 1935 ) în Iaşi. VASILE GAVRILĂ BĂRGĂOANU Vasile Gr. editată de Academie. a urmat cursurile Seminarului Pedagogic din Cernăuţi şi ale Şcolii Pregătitoare de Ofiţeri de Artilerie ( R ) din Craiova. 1944. luându-şi concediu de studii. FOŞTI PROFESORI AI ŞCOLILOR BÂRLĂDENE MIHAI BERZA Născut la Tecuci la 10 / 23 august 1907. La culture roumaine aux XV-e. Bărgăoanu ( adevăratul său nume ) s-a născut la 2 ianuarie 1850 în Satul Nou ( Uifalăul Chichişului ). judeţul Bistriţa-Năsăud.

postum ). limba română. În Iaşi a urmat şcoala primară. amintim: Progres şi evoluţiune ( 1886). la Institutul particular Borislavsky. Devine profesor de pedagogie. vice-preşedintele Camerei Deputaţilor. Progres şi civilizaţie ( 1886 ). pedagogie şi estetică la Universitatea din Iaşi ( 1879 – 1880 ). La 16 noiembrie 1885 s-a transferat la Universitatea din Bucureşti. directorul Şcolii Normale superioare din Iaşi ( 1882 – 1883 ). Istoria Pedagogiei ( 1898 ). N.. Liceul Central ( devenit Naţional ) ( 1860 – 1867 ). la 16 aprilie 1923. la 25 februarie 1849. Ca politician a fost ales senator de Beclean şi Gherla. Şendrea. Încetează din viaţă la Turnu Severin. catedra de psihologie. junimist activ. deputat liberal de Iaşi ( 1884 ). Revenit la Liceul “Gh. Studii de critică ( 1974. Didactica ( 1921 ). inspector general al învăţă- mântului. Ocupă. A înfiinţat ziarul “Democraţia” ( 1888 ). prin concurs. ca profesor de pedagogie la Şcoala Normală din Bucureşti ( 1888 – 1900 ). În 1875 şi-a luat concediu fără plată pe timp de doi ani pentru studii de specializare la Berlin. Logica intuitivă. în Bucureşti. Universitatea Mihăileană ( 1867 – 1869 ). CONSTANTIN DIMITRESCU . A încetat din viaţă. ediţia a II-a ( 1921 ). al cărui director a rămas până la pensionarea sa ( 1919 ). A lăsat tipărite peste o sută de volume. Istoria filosofiei în evul de mijloc ( 1911 ). 2 de fete ). Aici a primit ca recompensă pentru munca sa profesională şi gospodărească “Răsplata Muncii”. Ion C. având profesori pe Titu Maiorescu. Roşca Codreanu” din Bârlad ( 1871 – 1878 ). Director al Bibliotecii Centrale Bucureşti ( 1894 – 1910 ). În afara Universităţii a mai predat la Seminarul Pedagogic universitar. Profesor de limba latină la Liceul Central ( 1868 ). A fost unul dintre reorganizatorii învăţământului primar din ţară ( 1906 ). Roşca Codreanu”. Istoria Pedagogiei ( 1883 – 1884 ) şi de Pedagogie Gimnazială ( 1882 – 1883 ). După un concurs ocupă catedra de filosofie la Liceul “Gh. apoi catedrele de Metafizică Contemporană. unde-şi susţine doctoratul în filosofie ( 1877 ). L. germană şi matematică la Preparandia din Gherla. Inspector general al învăţământului ( 1882 ). la care a mai predat psihologia. profesor de psihologie. broşuri şi articole. clasa I şi “Ordinul Coroana României”. rector al Universităţii Bucureşti ( 1898 – 1911 ). Nicolae Ionescu. Istoria Filosofiei Moderne. Pedagogia ( 1921 ). morala şi geografia. la 11 ianuarie 1923. membru al Consiliului Permanent al P. de la care trece în Vechiul Regat. desfăşoară o intensă activitate culturală şi pedagogică pentru cadrele didactice din localitate ( la Şcoala primară nr. apoi la Şcoala Normală din Bârlad ( 1900 – 1901 ) ca profesor şi director al ei. apoi la Şcoala Centrală de fete din Iaşi ( 1870 ) şi la Şcoala Centrală de băieţi ( 1872 ). logică şi morală la Liceul din Botoşani. Din volumele sale: Metodul comptului în şcoala poporală ( 1878 ). O pagină din istoria Şcolii Normale din Bârlad ( 1901 ). A introdus în ţară cursurile de Sociologie ( 1894 ). 28 . Are publicate 35 de volume şi 17 manuale şcolare. Dintre volume. Povăţuitor didactico-metodic ( 1920 ). preşedintele Consiliului Permanent al Ministerului Instrucţiunii Publice.IAŞI Născut în Iaşi. la Şcoala Normală pedagogia din 1870. în mizerie.

în satul Gugeşti. judeţul Sălaj ). Scoate “Foaia familiei” ( 1875 la Iaşi ) şi 1905 – 1906 la Bucureşti. roman ( 1973 ). Încetează din viaţă la 29 august 1936. După un concurs ocupă catedra de Limbă română a Şcolii Normale din Bârlad ( 1885 – 1889 ). În Baia Mare a urmat cursurile şcolii 29 . deputat. trecând în Partidul Liberal. Estetica ( 1874 ). În 1934 intenţiona să scoată alte 74 de volume din Surete şi izvoade care ar fi trebuit să conţină 180000 de documente. Din Bârlad s-a transferat la Şcoala Normală “Vasile Lupu” din Iaşi. Conferenţiar meritoriu în oraşele din Moldova a redactat numeroase manuale didactice şi a luptat pentru înfiinţarea grădiniţelor de copii. iar pe cele liceale le urmează în Cluj. A suplinit. Juanita. Mama Tudora ( 1915 ). Se transferă la Liceul Naţional din Iaşi. oraş în care a scos revista de pedagogie “George Lazăr” ( 1887 – 1889 ) şi săptămânalul conservator “Bârladul” ( 1887 – 1888 ). tipărindu-şi şi volumul Cântece voiniceşti ( 1870 ). După bacalaureat ( 1882 ) a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie Iaşi. Simultan a mai predat şi la Şcoala de aplicaţie de pe lângă Şcoala Normală. aparţinând comunei Săcălăşeni. ( 1912 ). Noţiuni de psihologie ( 1892 ). Junimist. în Iaşi. unde a fost şi director ( 1873 – 1878 – 1881 ). membru corespondent al Academiei Române ( 1905 ). A tipărit peste 25 de volume din Surete şi izvoade ( 1906 – 1913 ). Jocuri frobeliene ( 1884 ). a fost ajutat de Titu Maiorescu să ocupe Catedra de Filosofie a Liceului “Gh. parte din ele fiind nevoit să le vândă. luându-şi bacalaureatul în 1863. În această perioadă a scris: Pribeagul. IOAN POPESCU Ioan Popovici ( adevăratul său nume ) s-a născut la 1 ianuarie 1830 în satul Coaş ( azi. fără a preda. Glosarul Psaltirei şcheeane ( 1902 ). comuna Boţeşti. îşi susţine doctoratul în 1867. Slovar slavo-român ( 1911 ). Principii de logică (1893 ). judeţul Fălciu. Încetează din viaţă la 4 iulie 1936. În Huşi a frecventat şcoala primară şi cursul inferior al Seminarului Teologic. la catedra de Limba română ( 1889 ). la bătrâneţe. 13 volume din Ispisoace şi zapise ( 1906 – 1922 ). Director al Şcolii Normale ieşene. judeţul Maramureş ). Monografie istorică. IOAN POP FLORANTIN S-a născut la 8 august 1843 în satul Potpeleac ( azi în comuna Gârbou. Documente basarabene ( 1914 ). Roşca Codreanu” din Bârlad ( februarie 1869 – octombrie 1870 ). Din volumele sale: Fundamentul în filosofie ( 1971 ). O casă neagră şi Tutuhum. Autor al multor manuale şcolare. Romeo. nuvele ( 1902 ). fiecare volum în câte două părţi. Ştefaniada ( 1924 ). catedra de Filosofie a lui Titu Maiorescu la Universitatea din Iaşi ( 1872 – 1873 ). membru în Comitetul de conducere al Teatrului Naţional. Traista cu vorbe ( 1905 ). După absolvirea Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Viena ( 1863 – 1867 ). În lucrările sale a descifrat 150 000 de documente. A părăsit gruparea Junimea. cursul superior l-a urmat la Seminarul Socola – Iaşi ( 1879 – 1882 ). În casa părintească începe învăţătura claselor primare. GHEORGHE GHIBĂNESCU A văzut lumina zilei la 29 septembrie 1864. Cuzeştii. Alte volume: Baba Vodoaia şi Dascălul Dumitrache. O floare albă. Rămâne încă un an la Viena. Se transferă la Liceul Central din Iaşi ( 1870 – 1899 ) unde devine director ( 1878 – 1881 ). la catedrele de Limbă Română şi Limba Germană. la care a predat până la pensionarea sa (1931).

Vicleniile oceanului ( Editura Cartea românească 1980 ).Sorkin. colecţie iniţiată şi coordonată de Cezar Ivănescu ). Maratonul ( Editura Timpul. În cadrul acestui club trei elevi au cunoscut debut editorial. 1998 – traducere în limba engleză în Antologia de poezie ( An Anthology of Contemporany Poets of Iaşi) editată de Adam J. pe care a absolvit-o în 1956 la Liceul “Aurel Vlaicu” din Bucureşti. geografia. membru în Consiliul comunal al Bârladului ( 1885 – 1888 ). Bucureşti. pe care le-a absolvit în 1966. membru în Consiliul judeţean Tutova (1895 – 1899 ). deputat de Tutova ( 1891. timp de zece ani. membru în Consiliul general de Instrucţiune ( 1883 – 1885 ). fondatorul primei tipografii locale ( 1869 ) şi al primului ziar local. când şi-a susţinut examenul de stat cu lucrarea „Proza lui Mihai Eminescu”. apoi. CRISTIAN SIMIONESCU Născut la 21 iulie 1939 în comuna Hlipiceni. Ca profesor şi director al Şcolii publice nr. Versiuni în limbi străine: 1997 – traducere parţială în limba franceză la Struga ( Macedonia ) – traducător Elena Popoiu. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în 1983. concursurile “Tinere condeie” ( Bucureşti ). cu excepţia ultimei clase. judeţul Botoşani. de unde trece la Gimnaziul Piariştilor din Cluj. participând la revoluţia din 1848. Roşca Codreanu” până în 1892. a urmat cursurile Liceului Naţional din Iaşi. Insula ( Editura Cartea românească. la “Oferta” cu cronici de cultură la rubrica Forme de relief subiective. ca logofăt al boierului Iorgu Radu ( 1851 ). Colecţia de poezie îngrijită de Mircea Ciobanu ). donator al Spitalului local. A funcţionat ca profesor la diferite şcoli generale din Bârlad. A făcut parte din juriile naţionale pentru tinerii scriitori. Ţinutul bufonilor ( Ed. a predat între 1851 – 1858. 1895 – 1899 ). Iaşi – Oxford – Portland – traducere: Adam J. Cristian Simionescu a urmat cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Iaşi. a două şcoli primare de fete şi a Şcolii Normale de băieţi ( 1870 ). iar din 1982 la Clubul Elevilor. se refugiază în Bârlad. a fost interzis de către cenzură să mai publice. 1970 ). istoria. albumul de artă plastică Paul Neagu ( Londra – prezentat de Cristian Simionescu ). Moare la 11 iulie 1901. După absolvirea şcolii primare în comuna natală. limba română şi limba latină. Maratonul ( Editura Cartea românească 1985 ). A deschis un institut particular cu internat ( 1870 – 1886 ) şi o şcoală de adulţi ( 1889 – 1894 ). traducere Lydia Dimovska. Tatăl său a participat la Campania din Est ( 1941 – 1944 ) şi a fost deţinut politic ( din 1950 ) la Piteşti şi Aiud. aritmetica şi latina. continuată apoi cu “Pagini de jurnal”. Intră voluntar în armată la 18 ani. a cărui director a fost până la pensionarea sa ( 1891).Sorkin şi Lidia Vianu. A debutat în 1970. Poezii ( Editura Vitruviu. ca fiu al învăţătorilor Ion şi Profira Simionescu. Junimea. în seria “Dictatură şi scriitură”. “Aurel Dumitraşcu” ( Piatra Neamţ ): “Pagini de jurnal” ( Bârlad ). 32 de ateliere. “Semănătorul” ( 1870 ). 2001 – traducere în Antologia de poezie română în limba macedoneană – Skopjie.primare şi primele patru clase ale Gimnaziului Minoriţilor ( de călugări ) între 1842 – 1846. 1988 ). Iaşi. Iaşi 1995 ). unde editează publicaţia “Revista Cireşarilor”. Preşedintele Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român ( 1867 – 1901 ). gramatica. Revoluţia fiind înfrântă. 1 în care funcţiona şi “Clasul fundaţiei Codrianului”. În Bârlad a contribuit la deschiderea a cinci şcoli primare de băieţi. la Gimnaziul “Codreanu” ( din 1858 ) şi la Liceul “Gh. a organizat 30 . Volume publicate: Tabu ( Editura Cartea Românească. La “Cronica” ieşeană a colaborat cu cronici de artă plastică. apoi.

Cartea Românească. Iaşi ). doctor în pedagogie 24. profesor universitar. ANGHELUŢĂ. Ioan filolog. poet. istoriograf. Nicolae profesor universitar. 15 iunie 2002. doctor în matematică 5. BÂRSĂNESCU. BAGDASAR. Dumitru profesor universitar. AILENEI. la Bacău. Buzău. Nicolae profesor universitar. la Ediţia I a Galeriilor tomitane ( Filiala Scriitorilor Constanţa ). Ioan profesor universitar 10. traducere în franceză de Elena Popoiu. ANTOHI. colecţii şi colecţionari. doctor în economie politică 3. publicist. ATHANASIU. arte vizuale. Ipoteşti – Botoşani. Traian actor 4. Paul Neagu. ARSENE. Timpul. BALAN. publicist 11. institutor 14. Asociaţia Bucureşti. ABUREL. BÂRCĂ – GĂLĂŢEANU. ministru 16. Premii primite: 1985 – Premiul Uniunea Scriitorilor. BASARAB. Constantin dramaturg. BAGDASAR. Ioan general 8. la Bârlad ( prezentată de Andrei Pleşu ). 2001 – Premiul Serilor de Poezie de la Vânători – Neamţ ( ediţia a VII-a ) – la Catedrala “Înălţarea Domnului” – Mânăstirea Neamţ. Bucureşti ). doctor în medicină 2. Nicolae profesor universitar. Ioan episcop. Bucureşti. Valeriu profesor universitar. doctor în chimie 6. ANTONOVICI.prima expoziţie itinerantă a plasticianului român. 1995 – Premiul de poezie pentru antologia Maratonul ( Ed. Virgil conferenţiar universitar. doctor în geografie 22. 1997 – invitat la Festivalul internaţional de poezie de la Struga – Macedonia. Gheorghe profesor universitar. doctor în medicină 7. Şt. Ştefan academician. BARBU. ATANASIU. doctor în matematică 9. Premiul special pentru poezie la Festivalul Internaţional de Poezie Româno – Canadiană “Ronald Gasparic” ( ediţia a VI-a. Gheorghe profesor universitar. doctor în matematică 12. Numele şi prenumele Profesia crt. doctor în filosofie 18. ANDONIU. Dumitru Academician. Ioan conferenţiar universitar. AGACHE. Piatra Neamţ. Sp. Grigore conferenţiar universitar. BAHRIM. I. acordat la prima ediţia a Premiilor Eminescu pentru literatură. Dumitriu asistent universitar. doctor în biologie 19. ALACI. doctor în matematică 15. Tr. BALMUŞ. Gheorghe romancier. publicist 17. Ludovic pictor 31 . martie 2002 ). doctor în medicină 21. Eugen – Bogdan profesor universitar. Premiul şi medalia “Teiul de aur”. ASIMINEI. BAGDASAR. Premiul “Opera Omnia”. Theodor profesor universitar. doctor în fizică 23. profesor 13. Ion profesor universitar. stabilit în Anglia. ANEXE PERSONALITĂŢI BÂRLĂDENE Nr. profesor universitar în medicină. 1. doctor în medicină 20. poezie – lucrarea Maratonul ( Ed. ALEXA. ALEXA.

Papiliu general 42. Ion scriitor. profesor 31. CONDREA. folclorist 53. BEJENARU. Gheorghe general 72. BICHIR. Adrian filolog. BICHIR. CORNEA. COZMA. inventator 48. BUJOR. inginer în construcţii. I. N. CHIRIŢĂ. CARAIVAN. Ion) poet. Ioan asistent universitar. COATU. CIORTOLOMAN. profesor universitar. dramaturg. CRIŞAN.Filip 66. doctor în chimie 69. prozator. COATU. doctor în electrotehnică 30. I. BONTEA. Gheorghe profesor universitar. profesor universitar. poet. Constantin prozator. Henrieta profesor universitar. BORGOVAN. dirijor. D. CREŢU. Stanislas profesor universitar. COGĂLNICEANU. CATUNEANU. COTRUŢ. Alexandru maestru emerit al sportului. COSMA. BUŞILĂ. ziarist. violoncelist 58. publicist. doctor în medicină 37. Traian profesor universitar. Mihai sculptor 36. George academician. doctor în medicină 67. Cezar general 43. Alfred conferenţiar universitar. profesor 32. Ion general 59. doctor în medicină 70. CĂLINESCU. Simion (Puflea. BUTUNOIU. profesor universitar. CHIRIACESCU JIU. Henri general. M. C. Paul academician. CODREANU. prozator 38. CIHOSCHI. BELDEANU. CIOCÂRLAN. decorator Mihai . BRAUNER. doctor în istorie 26. 65. George profesor universitar conservator. V. Ion compozitor 34. BOTEZ. CHIRICUŢĂ. Ion conferenţiar universitar. profesor 63.25. publicist 62. reporter 49. doctor în chimie 71. I. scriitor. Gheorghe publicist 41. BRUNEA – FOX. Gheorghiţă profesor universitar. misionar 32 . doctor în agronomie 33. V. Virgil pictor. CIHOSCHI. COSTĂCHESCU. prozator. N. Cezar ) 55. Alexandru conferenţiar universitar 39. Nicolae general 68. eseist. CONDOIU. P. cercetător 29. profesor universitar. Nicolae profesor universitar. doctor în medicină CONSTANTINESCU ( MAC ). BOGDĂNESCU. eseist. BERDAN. pictor. doctor în chimie 60. doctor în medicină CLAUDIAN. COCEA. I. ziarist. Virgil scriitor. BIZIM. doctor în matematică ( COŞNIŢĂ. profesor 47. doctor în filologie 73. Mircea-Dumitru cercetător literar. I. inginer mecanică 64. Virgil 54. COSMA. sculptor. Gheorghe doctor în istorie. doctor în matematică 35. Simion conferenţiar. Nicolae conferenţiar universitar. Gheorghe general 28. Nicolae scriitor. Gheorghe general 57. Gheorghe publicist 56. COLOŞENCO. BUDU. Alexandru general 50. Filip gazetar. editor 44. Năstase profesor universitar. preot. Constantin poet. CODREANU. doctor în economie politică 52. doctor în biologie 40. critic de artă 27. Mihai profesor universitar. Octav general 61. Grigore general 45. BRILL. Gheorghe profesor universitar. CONDREA. N. CIHOSCHI. Anton doctor. BUJOREANU. Petru profesor universitar. ministru 51. doctor în filologie 46.

DRUICĂ – ZELETIN. doctor în medicină 100. Theodor profesor universitar 107. profesor. HĂULICĂ. scriitor 116. Emil avocat. Gheorghe profesor universitar. HURMUZACHE. prozator. D. DIMACHI. doctor în filologie. doctor în medicină 83. IDRICEANU. IACOB – GAVRILIŢĂ. doctor în ştiinţe agricole 104. Suzana doctor în arheologie. Garabet critic literar. DUDA. Mihai profesor universitar. FLORESCU. Ion 108. 80. Matei instituitor. doctor în chimie 79. Viorel poet 82. doctor în geologie 96. doctor în chimie 112. doctor în matematică 106. Gheorghe profesor universitar. Fănel asistent universitar. Traian general 94. DOBROVICI. Iulian academician. doctor în geologie 117. poet. Gabriel doctor în chimie 118. scriitor.74. doctor în chimie 78. C. Nicolae dramaturg DIMOFTACHE ZELETIN. V. doctor în chimie 111. IOACHIMOVICI. Gheorghe publicist. Vasile compozitor 89. doctor în geologie 99. Anton profesor universitar. Gheorghe compozitor. profesor 121. Nicolae Profesor universitar. GRIGORE. Cleante general 77. profesor universitar. G. HRISTIDE. Cristea pictor. Alexandru 102. V. Elena – Georgeta ( Gica ) scriitoare 33 . critic de artă 81. doctor în fizică 92. GHEORGHIU-DEJ. IFTEME. DOBROVICI. Aurelian ) 109. HÂNCU. DINESCU. fizică 88. M. DĂRÂNGĂ. filolog 90. doctor 98. Silvia-Otilia asistent universitar. Mihai conferenţiar universitar. GIUŞCĂ. doctor în medicină academician. Rene – Corneliu profesor universitar. doctor în medicină. Gh. Gh. Miltiade academician. T. DRAGU. Lorica profesor universitar. Vasile profesor universitar. I. HUIDOVIDI. doctor în medicină 113. Nicolae profesor universitar. publicist 119. C. IUTEŞ. Emil profesor universitar. Ioan profesor universitar. M. DRĂGOI. DONCIU. profesor 120. DONEA. IACOB. EPURE. 115. IONESCU – RION. eseist. GAVĂT. A. DONOSE. Ioan general 105. Gheorghe conferenţiar universitar 95. CRUCEANU. Constantin eseist. filolog ( Mantaroşie. profesor universitar. Ion conferenţiar universitar. prozator. Raicu scriitor. Constantin profesor universitar. GHEORGHIU. FILIP. învăţător 114. doctor în geologie 103. doctor în medicină HOBANA. doctor în medicină 84. DOBROVICI. cercetător 86. dirijor 76. DIMA. George publicist. autor de cărţi didactice 85. publicist. Ion conferenţiar universitar. Cezar-Nicolae poet. DAVIDOGLU. P. Gheorghe lider comunist 1945-1965 GHEORGHIU 101. N. C. HRISTEA. reporter 91. doctor în matematică 75. doctor 87. GOCIU. redactor. GALAN. IONESCU. doctor în medicină 93. V. IBRĂILEANU. DOLINESCU – FERCHE. I. FILIPESCU. Traian conferenţiar universitar. profesor universitar. Ion general 110. I. CUCU. Dan academician. profesor universitar. HANGANU. Jean Lorin actor 97. profesor universitar. scriitor POGONEŞTI. Ioan conferenţiar.

D. doctor în filosofie 157. Aurel poet. editor. N. general 164. Nicolae folclorist. Aurelian ziarist. gazetar. N. MAXIM. doctor în chimie 146. Virgil profesor universitar. institutor 145. doctor în medicină 34 . profesor universitar. Constantin ( Costache) general 139. doctor în biologie 147. Gheorghe conferenţiar universitar. Dumitru doctor în istorie. Simion scriitor. doctor în chimie 135. D. dirijor. profesor profesor universitar conservator. JELESCU. doctor în medicină. N. NICHITA. scriitor 123. Mihai general 141. Rolland ) 166. 128. Cezar poet. I. Nicolae profesor universitar. MOSCU. profesor 137. Scarlat general 134. LUCATU. publicist. Ion general 154. doctor în drept 130. MOCANU. doctor în chimie 142. Ion doctor în filologie. Emanoil conferenţiar universitar. Gh. doctor în chimie 148. Vasile conferenţiar universitar. doctor în chimie 136. MATEI. MAXIM. academician LASCAROV- 131. Ion general 161. profesor universitar. 122. Nicolae general 155. doctor în medicină 168. doctor în filologie 127. doctor în istorie 149. M. MANOLIU. Bogdan profesor universitar 153. compozitor. MOSCU. publicist 162. D. profesor universitar. MOSCU. profesor universitar. profesor universitar. Simion doctor în medicină. Alexandru 132. ziarist. critic literar. Ştefan profesor universitar. 133. editor 124. C. MARDARE. doctor în medicină. Ioan doctor în ştiinţe agricole 160. Radu academician. MODIGA. MARDARE. Nicolae scriitor 152. profesor 144. Traian doctor în medicină 151. JUVARA. IVĂNESCU D. MALAXA. doctor în chimie. traducător. MOTAŞ-ZELETIN. MUNTEANU. MUNTEANU. Ioan doctor în biologie. George gazetar. Const. Vasile scriitor 158. Th. publicist 163. IVĂNESCU. Mihai profesor universitar. Mihai publicist. T. MIRONESCU. secretar literar de teatru ( RAPPAPORT. T. MUNTEANU. MÂNDRU. MIRON. Paul pianist 129. publicist 126. Ion profesor universitar. NIŢULESCU. LUPU. profesor universitar. Georgeta profesor universitar 159. V. NICU. Ilie academician. NIŢULESCU. MANOLIU. MATEESCU – MOVILĂ. LAZĂR. NEGRESCU. JACOTĂ. Radu 165. revizor şcolar. Cristinel doctorand în matematică 143. cercetător academician. JUVARA. LONGHIN. Gheorghe pictor. MARCU. doctor în matematică 150. publicist. Iuliu academician. NESTOR. Boţ profesor universitar. LUCA. IVAŞCU. doctor în filologie. NESTOR. IVĂNESCU. scriitor. Alfred profesor universitar. general 140. Gheorghe academician. C. IVĂNESCU. Gheorghe conferenţiar. industriaş 138. publicist. Nicolae inginer. poet NICHITA. P. NEŞTIAN. Theodor general 156. cercetător 125. MIHORDEA. inginer 167. Ignat ziarist. misionar MOLDOVANU.

RUGINĂ. Octavian conferenţiar universitar. David ) 213. doctor în economie politică 195. publicist. Valeriu profesor universitar. pictor ( SOLOMONOVICI. Mircea poet. SĂNDULESCU. Paul 193. POPESCU – ZELETIN. editor. Dan profesor universitar. Ioan silvice 187. Bernard ) 197. ministru 210. Gh. ROŞCA. Pamfil scriitor. critic literar ( LEIBOVICI. George – Cicerone profesor universitar. Ana profesor universitar. memoralist. doctor inginer industria uşoară 203. doctor în chimie 192. Ioan lector universitar natematică 209. doctor în ştiinţe agricole 200. SĂVEANU. SOLOMON. David 212. C. Emil didactice. doctor în medicină ( SOLOMONOVICI. I. scriitor. doctor în medicină 205. Gh. politician 183. Dumitru profesor universitar. profesor 171. Constantin conferenţiar. misionar publicist. poet. SAVA. Constantin istoriograf. PARFENE. RĂŞCANU. 190. PROFIRI. RAIANU. Dolfi ) SOLOT. SIMIONESCU. Lucian 196. doctor în matematică 35 . Ioan profesor universitar. Panaite profesor universitar. doctor în biologie RAICU. POPOVICI – BAYREUTH. SION. profesor universitar. scriitor. Dorian profesor universitar. PAVLOSEVICI. publicist ( SOLOMON. Petru general 201. POPESCU ŞEICARU. POGHIRC. doctor în medicină 202. doctor în filologie 182. PREDA. profesor universitar. Laurian profesor universitar. Gheorghe doctor în drept. Georgeta profesor universitar. Anton profesor universitar. Vasile academician. Şt. OPRIŞAN. PRICOP. Ion scriitor. doctor în ştiinţe tehnice 174. doctor în medicină 199. PATRICIU. I. Pâncu ) 194. Nicolae scriitor. Gheorghe pictor 189. SPIRIDON. doctor în ştiinţe 186. PÂRVAN. profesor universitar. Vasile profesor universitar. doctor în istorie 177. ministru 206. SERE. publicist 184. N. conferenţiar universitar. Emil actor. doctor în filologie 172. gazetar. Alexandru academician. PLĂCINŢEANU. PHILIPPIDE. doctor în medicină 207. profesor SOLOMON. POPESCU. licenţiat în filosofie. D. doctor în medicină 180. Nicolae doctor în drept. publicist. Theodor general 198. Nicolae academician. ROTARU. ministru academician. Dimitrie artist liric 188. profesor universitar. doctor în biologie 204. V. PAVELESCU. M.169. RĂŞCANU. Dimitrie xilograf 208. doctor în medicină. Traian general 176. Costache profesor universitar. inginer 173. profesor universitar. doctor în fizică 181. PALADE. doctor inginer electro. doctor în construcţii PRUTEANU. autor de manuale 170. Gr. Ion profesor universitar. Vasile academician. doctor în geologie. RADU. POPESCU. doctor în medicină. PAVELESCU. editor. L. SÂRBU. Gabriela – Mileu asistent universitar. profesor universitar. PROCOPIU. dramaturg. cercetător. Gheorghe profesor universitar. PORTASE. redactor 175. Valeriu profesor universitar. doctor în filologie 179. POPESCU – DOCAN. diplomat 178. RUSU. Dumitru 211. doctor în chimie 185. Gheorghe profesor universitar. Gheorghe pictor 214. PLĂCINŢEANU. PETRAŞCU. doctor în ştiinţe agricole 191. SPULBER.

D. Th. Constantin scriitor. Nicolae general 228. ELEVI AI ŞCOLII BÂRLĂDENE 1. TEODORESCU. Facultatea de medicină 9. doctor în filologie 220. Gheorghe avocat. doctor în chimie 232. Th. ministru 239. scriitor. Grigore profesor universitar. SPULBER. BANTEA. 243.215. profesor universitar. doctor în medicină 3. metodist 223. universitar. TUDORANU. Constantin general academician. C. BULGĂRAŞ. BARBĂLATĂ. editor. doctor în medicină 224. STOENESCU ( CHIRIAC ). Lucian poet. Petre pictor 11. educaţie fizică 218. STAMATIN. Gheorghe profesor universitar. doctor în sociologie. Emil profesor universitar. BRUCKNER. ( ZUCHERMAN. Gineta conferenţiar universitar. BÂCLEA. doctor în istorie Virginia 235. Ion profesor universitar. Gh. C. TEODORESCU – B RANIŞTE. ZLATE. ZAHARIA. dirijor. Gr. doctor în matematică 5. CARACAŞ. ŞIANU. general 4. Luminioara – Corina asistent universitar. Bernard ) politică ZAHARESCU – KARAMAN. academia de muzică. compozitor. profesor 237. Barbu academician. general 230. Cristea general 219. Gheorghe profesor universitar. BALMUŞ. Remus filolog. C.SOLOMON. CALMUSCHI. cercetător. ANTONOVICI. Constantin asistent universitar. M. VÂNTU. Gheorghe politică 222. compozitor 236. TALPEŞ. Martin electrotehnică 8. P. VLAHUŢĂ. doctor în medicină Nicolae 244. profesor universitar. profesor universitar. BERCOVICI. VIZIREANU. doctor în 7. TĂBĂCARU. 234. N. Gherasim doctor în medicină. TOCINEANU. George general 227. Emanoil lector universitar 226. Nicolae publicist 2. Gheorghe lector universitar PERSONALITĂŢI. BRĂESCU. Petru profesor universitar. Alexandru scriitor. ministru 231. Ioan profesor universitar. Gheorghe scriitor. URSU. VICOL. Nicolae profesor universitar. Gh. VASILIU. ŞERBĂNESCU. profesor universitar. doctor în biologie 217. doctor în economie 221. doctor în medicină 10. N. VORNICU. publicist 240. Mioara lector universitar. VASILIU. TAŞCĂ. Victor general 241. Ioan conferenţiar universitar. Facultatea de drept 6. VLĂDESCU – RĂCOASA. M. Ion profesor universitar. conferenţiar universitar. Badiu scriitor. VOROBCHIEVICI. BĂNICI. VRABIE. Cleonela lect. TEREJA. Dumitru doctor în istorie. istoriograf 12. poet 238. cercetător. doctor în filologie ZAHARESCU. muzeograf VASILIU – SACERDOTEANU. VÂNTU. Gheorghe profesor universitar. doctor în pedagogie. Eugen doctor în istorie. ziarist 225. Virgil cercetător 216. publicist 36 . TONITZA. Tudor scriitor. Dumitru doctor-docent în medicină 233. doctor în medicină 229. doctor în economie 242. arhivar 245. flautist academician.

Gheorghe politician 54. editorialistă 49. dramaturg. doctor în filologie 44. P. Ioan profesor universitar. Ioan unionist 29. autor de manuale. Vasile gazetar. romancier. CUZA. pictor. Toma om de cultură. V. Costache profesor universitar. Anton profesor universitar. Constantin doctor în drept. CUZA. GALIŢĂ. Ioan editor. Natalia artist liric 31. legislator 60. COCEA. prozator. I. Alexandru domnitor 28. HASAN. CUZA. Charles profesor universitar. GUGUIANU Marcel sculptor GUŢIANU – ALESSANDRESCU. DOMOFTE. EMANDI. Teodor general 33. istoriograf. Ştefan publicist.13. GIUŞCĂ. René – Corneliu profesor universitar. doctor în biologie 37 . Ion profesor universitar. artist liric Emilia 59. CIORĂSCU. profesor universitar. 58. DOCAN. doctor în drept 22. DAMASCHIN. publicist 53. Rubin ) 47. CODRESCU. 38. Mihail general-erou 26. DAVIDOGLU. Vasile politician 55. CRISTODOLO-CERCHEZ. Constantin unionist 27. profesor 15. Constantin doctor în medicină. doctor în medicină 17. GHEORGHIU – DEJ. V. doctor în drept. prozator ( LEIBOVICI. Maria artist dramatic 56. şef de partid. Vasile profesor universitar. DRAGOMIR. Alice prozator 50. Cezar profesor universitar. publicist doctor în drept. ministru. P. GHICA. C. Constantin general 34. profesor 52. Constantin sculptor. politician 21. Gheorghe profesor universitar. politician 35. DROUHET. Cristian profesor universitar. Elena poet. COSMA. politician 48. 23. doctor în fizică 18. Virgil 46. doctor în geologie 37. FARAGO. GĂVĂNESCU. doctor în medicină 42. George Curtea de casaţie 39. Nicolae profesor universitar doctor în filologie 25. doctor în matematică 51. DARIE. GIURGEA. DIAMANDY. CODRESCU. DUDA. DECIU. DRUŢU. muzeograf COSTACHE – EPUREANU. Theodor doctor în drept. D. om de cultură 20. DRAGOMIR. CHIRIAC. Florin academician. publicist. Nicolae scriitor. A. istoriograf. DOCAN. Vasilian poet. publicist. Mihai critic literar. doctor în chimie 14. gazetar. HAMANGIU. doctor în medicină 43. ministru. GABRIELESCU. DOBOŞ. Virgil prozator 16. ministru. politician. COROI. bibliotecar 30. profesor 41. autor de manuale. CHIRIAC. GAIU. doctor în ştiinţe tehnice 45. Frumusache publicist. ziarist 19. doctor în medicină DUDA. V. filantrop. D. Ioan sculptor 36. CREŢU. CHIRICUŢĂ T. DIACONESCU. CERCHEZ. ziarist. DIMITRIU – BÂRLAD. ministru Manolache 24. George dramaturg. Emanoil conferenţiar universitar. pictor. Dragoş profesor universitar. DIMOFTE. politician 57. Eduard cercetător. Ioan (Iancu) politician 40. P. doctor în matematică 32.

MĂDÂRJAC. traducător 77. căpitan 62. regizor. traducător. editor 65. doctor în medicină 87. IVĂNESCU. Lucreţia dramaturg. PANDELEA. Petre profesor universitar. PALADE. Grigore profesor universitar. PETRESCU. scriitor. Constantin publicist 85. Ernest profesor universitar. RALEA. Costache politician 104. Constantin academician. Panaite doctor în filologie. doctor în medicină. politician 90. doctor în Filologie 71. Silvestru general 91. POPA. doctor în medicină 69. Ion 92. Ion pictor. MANOLACHE. Cezar poet. Mihai profesor universitar. Constantin conferenţiar universitar. Athanasie poet. Merica pictor. NICOLAU. MASTACAN. general 67. Gheorghe doctor în drept. Nicolae scriitor. I. traducător 95. MANOLACHE – HOLDA. Gheorghe general aviator 84. doctor în drept 68. Constantin academician. publicist 83. Alfred profesor universitar. Victor profesor POPESCU. Gheorghe doctor în chimie. Pompiliu – Octavian profesor universitar. E. profesor universitar. doctor în istorie 38 . Isac ) 93. Gheorghe profesor universitar. RĂŞCANU. KAMINSCHI. Bogdan profesor universitar. Nicolae general 75. N. muzeograf. scriitor. doctor în chimie 88. Corneliu 78. Gheorghe profesor universitar. Dumitru doctor în istorie. doctor în fizică PALODA. IONESCU. MÂNDRU. Aurica 101. POGONAT. istoriograf. NICULIŢĂ – VORONCA. doctor în drept dramaturg.61. Gh. MIHALACHE. N. IGNAT. PEIU. inventator 94. doctor în fizică 103. profesor Gheorghe 81. Vasile publicist 86. Corneliu ) 79. prozator. IVĂNESCU. IONESCU. Gh. MASTACAN. scriitor 64. poet. politician. JUVARA. I. Cecilia artist liric 82. NICOLAU. Ştefan istoriograf. doctor în drept 63. pictor scenograf. doctor în filologie 98. Tr. publicist. decorator 107. D. publicist ( VAINFELD. doctor în medicină MOLDOVANU. romancier 97. NICOLAU. Sp. George poet. Vasile publicist MUNTEANU-BÂRLAD. profesor 96. PALADE. PANDELE. profesor universitar. PHILIPPIDE. om de cultură teatrală ( VASILIU. I. doctor în geografie 99. Gheorghe scriitor 106. doctor în geologie 74. Alexandru magistrat. PALADE. NEGRESCU. doctor în medicină 70. ministru. profesor universitar. N. D. profesor universitar. LITZICA. Gr. C. traducător 66. Ion scriitor 73. Alexandru academician. NICU. Grigore erou naţional. Gh. PROCOPIU. 80. publicist ( STAN Ana ) 102. Radu profesor universitar. NEDELEA. general 76. JUGĂNARU. C. JUVARA. Ştefan academician. doctor în chimie 105. Alexandru publicist. MUNTEANU. bibliotecar. NASTEA – CERCHEZ. romancier. Petru profesor universitar. doctor în biologie 72. RÂMNICEANU. POGHIRC. 100. RACLIŞ. Elena folclorist 89. RĂDULESCU – NIGER.

Ruxandra profesor universitar. Alexandru gazetar. doctor în mineralogie 9. doctor 126. doctor în medicină 119. poet. profesor 122. CHIRICUŢĂ. Dimitrie profesor universitar. AGURA. CONSTANTINESCU – IAŞI. Nicolae pictor. M. VOROBCHIEVICI. BORGOVANU. George 123. Gheorghe cercetător. profesor universitar. general 129. general 120. profesor. ( ZUCHERMAN. BOTEZ. editor 6. preot. profesor universitar. FEDELEŞ. FOŞTI PROFESORI AI ŞCOLII BÂRLĂDENE 1. ZUGRAVU. publicist 112. SIEGFRIED. Barbu academician. THEILER. Octav profesor universitar. George profesor universitar. politician Alexandru ŞARAGEA. Vasile profesor universitar. RĂŞCANU. Horia conferenţiar universitar. Constantin conferenţiar universitar. N. poet. doctor în filologie 14. URSU. ROŞCA – CODREANU. Gheorghe ) conferenţiar universitar. doctor în matematică 121. Marcel ) 118. Vasile politician STURDZA – BÂRLĂDEANU. TĂNĂSESCU. EVOLCEANU. doctor în biologie. Constantin scriitor. profesor 127. doctor în filologie 7. G. doctor în chimie 109. autor de manuale 3. 132. publicist. Florin conferenţiar universitar. Nelu profesor universitar. profesor universitar. Toma scriitor. Vasile pedagog. BUTTESCU. profesor universitar. Stan cercetător istoric. Corneliu Pictor. VASILESCU. C. D. filolog. doctor în chimie 8. Marcel 117. Benö conferenţiar universitar. VARLAM. Constantin profesor universitar. ROŞCA – CODREANU. DIMITRESCU – IAŞI. Gheorghe academician. FINŢESCU. doctor în istorie PERSONALITĂŢI. doctor în filosofie. Gh. doctor în filologie. publicist 15. Constantin ministru. Gr. C. TAŞCĂ. SLOBOZEANU. SION. publicist. profesor 39 . doctor în medicină 128. D. profesor universitar. 116. autor de manuale şcolar 5. doctor în medicină ZAHARESCU. Dimitrie conferenţiar universitar. misionar 10. ministru 114. Mihail academician. Nicolae boier filantrop 111. N. cercetător ştiinţific. doctor în medicină ( SCHRAGER. publicist TUTOVEANU. Gheorghe boier filantrop 110. Petre academician. doctor în istorie. 124. WEINTRAUB. Bernard ) politică ZAHARESCU – KARAMAN. CUCU. editor ( IONESCU. N. rector 12. VASILIU – RĂŞCANU. Wolfinger pictor scenograf 113. doctor în medicină Nicolae 133. Constantin doctor în filologie. profesor universitar. Stroe filantrop. Constantin universitar 13. CĂDERE. doctor în economie 131. Gh. BERZA. ctitor. editor. STURDZA. ministru 2. doctor în medicină. D. BOTEZ. Octav general 130. VASILIU. Alexandru doctor în medicină. TONIZTA. SCHABNER – TUDURI. Dimitrie conferenţiar universitar. om de cultură profesor universitar. Dumitru doctor în medicină. TUTOVEANU. profesor. doctor în Istorie 11. BELLOESCU.108. doctor în istorie 4. publicist 125. doctor în medicină 115.

Dimitrie poet. profesor. publicist. POPESCU. NEAGOE. profesor. Ştefan profesor universitar. doctor în filologie 33. profesor. VANCEA. POPOVICI. POP. POP-RETEGANU. editor. doctor în biologie 36. traducător. Ioan om de cultură. GOROVEI. Stavru pictor. profesor 21. Gheorghe academician. profesor. Ion folclorist. POPESCU. Simion profesor universitar. Editura SFERA. VÂRGOLICI. G. învăţător 25. cercetător. SIMIONESCU. Ion poet. doctor în chimie 30. politician pedagog. Lucia actriţă 32. metodist. Dimitrie pictor. N. PATRICIU. scriitor. pedagog. SEVERIN. doctor în limba germană. GHIBĂNESCU. publicist. profesor 19. publicist 27. volumul 2. 2002 40 . publicist. autor de 22. editor. Ioan – Florentin prozator. profesor 17. TEODORESCU. diplomat 20. profesor 34. ŞERBAN. doctor în filologie Extras din ISTORIA BÂRLADULUI. STURDZA – BULANDRA. profesor universitar. MÂNDRESCU. TARASOV. profesor 31. RAŞCU. profesor 29.16. Bârlad. Cristian poet. profesor 24. Raul conferenţiar universitar. doctor în filologie 35. NANU. publicist 18. critic literar. publicist. Nicolae profesor universitar. HÂRLESCU. publicist. Grigore manuale didactice 23. istoriograf. istoric. Artur folclorist. doctor în matematică 28. Constantin academician. creator de şcoli 26. Emil profesor universitar. Spiridon scriitor. Ştefan profesor universitar. Ştefan filolog. eseist.