UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINE ALE EDUCATIEI

-PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR

PEDAGOGIA COMUNICARII EDUCATIONALE

PROFESOR: STUDENT:
DRD. ADRIANA DENISA MANEA SAVA (RAD) MIRELA
ANUL II , IDD.
 Atributele si perspectivele comunicarii

Comunucarea umana este esenta legaturilor interumane exprimata prin capacitatea

de a descifra permanent sensul contactelor sociale realizate cu ajutorul simbolurilor si al
semnificatiilor generale ,in vederea obtinerii stabilitatii ori a unor modificari de
comportament individual sau la nivel de grup.
Sensul etimologic al acestui concept “comunicare” provine atat din latinescul
comunis ,insemnand a face ca un lucru sa fie comun, cat si, din latinescul comunico ,
insemnand a uni , a impartasi.
Comunicarea este inevitabila deoarece fiinta umana este astfel creeata sa comunice,
este o trebuinta, nimic nu este mai frumos decat abilitatea de a comunica. Arta
comunicarii in societate e arma cea mai bine utilizata, e un bun pe care il detinem.
Un alt atribut al comunicarii este faptul ca ,comunicarea este simbolica . Ea implica
un sistem de semne ,sunete si simboluri, stabilite in mod conventional si utilizate conform
unor reguli de comunicare.
Comunicarea este si contextuala, realizandu-se intotdeauna intr-un context spatio-
temporal, organizational si socio-afectiv particular, context care, in functie de
caracteristicile sale influenteaza semnificativ continutul, forma si eficienta comunicarii.
Contextul comunicarii este multidimensional: contextul fizic : contextul fizic: luminozitate,
temperatura , acustica, contextul socio-psihologic: roluri, norme, obiceiuri sociale, context
temporal.
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi
învatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce învatam ca sa putem folosi
cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de întelesuri.
Aceste întelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o
adevarata nevoie sa "citeasca" întelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si
întelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se întâ mpla
câ nd comunicam.Limbajul este codul cu care este transmisă informatia, reprezintă unealta
comunică rii.
Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalitaţii deoarece in ziua de
azi individul se defineste in functie de ceilalţi iar comportamentul reprezinta o constructie
a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaţiune atrage concomitent comunicare.
Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii
nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este
doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat
se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice.
Comunicarea este cheia individului spre societate şi integrarea în aceasta.
Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faţa de grup, echipa, societate, etc
Tipuri de comunicare:
Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în şi catre sine.
 Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.
Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea
dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii.
Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un numar mare
de oameni.
Scopul comunică rii:
· sa atenţionam pe alţii.
· sa informam pe alţii.
· sa explicam ceva.
· sa distram.
· sa descriem.
· sa convingem, etc.
Elementele comunică rii didactice sunt:
- emiterea mesajului didactic de că tre profesor sau de o altă sursă de informaţie, de la o
anumită distanţă ;
- canalul prin care se transmite mesajul;
- receptarea mesajului de că tre elevi;
- stocarea şi prelucrarea lui în scopul luă rii deciziilor (formularea ră spunsurilor de că tre
elev, a corectă rilor sau a completă rilor de că tre profesor).
TIPURI DE COMUNICARE :
Dupa nivelul interactiunii:
- intraindividuala
- interpersonala
- de grup
- de masa
- publica sau mediatica.
Dupa tipul de cod utilizat
- verbala (orala si scrisa)
- paraverbala
- nonverbala.
Dupa canalul utilizat
- directa (nemijlocita)
- mediata (câ nd se folosesc canale intermediare cum ar fi cartile, televiziunea, radioul,
telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).
Comunicare nonverbală ; se realizează prin intermediul mijloacelor
nonverbale( corpul uman, spaţiul sau teritoriul, imaginea)

Comunicarea verbală (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai
specific umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea interumana. Limbajul, constituie
expresia şi realizarea conduitelor verbale.
In cadrul comunicarii verbale distingem:
- comunicarea orala
- comunicarea scrisa
Expresivitatea comunicarii didactice este influentata de tinuta fizica, expresivitatea
fetei, gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal
prelungesc semnificatia cuvintelor. De exemplu, un profesor care intra în clasa si se aseaza
la catedra sau se lipeste de tabla si ramâ ne acolo toata ora, îsi diminueaza mult din forta
discursului. Limbajul nonverbal are semnificatii la fel de profunde ca si cel verbal.
Scopul comunicarii didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea
activitatii didactice si alegerea acelor procedee favorabile formarii convingerilor privind
toate domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci câ nd formarea de convingeri nu este
posibila, se apeleaza la persuadare, prin care întelegem influentarea persoanei mai mult
decâ t prin formare de convingeri, prin argumentare, dar si prin vizarea afectivitatii, de
exemplu atunci câ t apelam la flatare pentru a convinge mai usor. Persuasiunea însoteste
convingerea atingâ nd atâ t ratiunea câ t si sentimentele.

PARTICULARITATI
Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale
comunică rii interumane:
- se desfă şoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi, avâ nd ca scop comun
instruirea acestora, folosind comunicarea verbală , scrisă , non-verbalk, paraverbală şi
vizuală , dar mai ales forma combinată ;
- mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic de că tre profesor,
pe baza unor obiective didactice precise, prevă zute în programele şcolare;
- stilul didactic al comunică rii este determinat de concepţia didactică a profesorului şi de
structura lui psihică ;
- mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativă şi este
transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltă rii intelectuale a acestora şi
nivelului de cunoştinţe pentni a fi înţeles de elevi;
- comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutonil unor retroacţiuni (feed-back şi feed-
farward), înlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai
multe functii:
- funcţia informativă , de transmitere a mesajului didactic şi educativ;
- funcţia formativă , de stimulare a gâ ndirii şi a imaginaţiei la elevi;
- funcţia educativă , de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi afirmare a
grupurilor şcolare;
- funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare - învă ţare;
- funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.

Perspectivele comunicarii sunt:

 Perspectiva sistemica este una dintre cele mai importante perspective ale comunicarii,
avand la baza principiul sistemismului . Ea deschide trei categorii de sisteme asupra
comunicarii didactice: evidentierea componentelor comunicarii didactice (participantii,
scopurile, canalele de comunicare, mesajele si formele comunicarii didactice) ; dinamica
procesului comunicational (ordinea actelor de comunicare, respectiv masura in care
emiterea unui mesaj este urmata de reactia interlocutorului); si determinatiile contextuale
ale comunicarii (masura in care comunicarea este influentata de sursele de zgomot si de
normele socio-culturale de interpretare a mesajului ).
Perspectiva informational insista asupra faptului ca orice comunicare autentica
presupune exstenta unui cod, comun ambilor actori ai comunicarii.
Perspectiva cibernetica se refera la abordarea comunicarii interumane pe baza
analogiei dintre masina artificial si fiinta umana , accentual principal diin pus pe
organizarea proceselor de comunicare.
Perspectiva psihologica – fiecare dintre noi suntem unici , nu receptam la fel mesajele ;
prin comunicare individul se face cunoscul altora , printr-un process de dezvaluire dar si
de autodezvaluire, ne putem corecta anumite perceptii si atitudini eronate tinand cont de
perspective celorlalti asupra propriei noastre personale.
Perspectiva psihanalitica reprezinta o extensie teoretica a perspective psihologice,
construita in jurul premise conform careia omul nu poate lua sub control integral
constient toate manifestarile sale si implicit, nici comportamentul de tip comunicativ.
Perspectiva logica se focalizeaza asupra articularii coerente a mesajelor educationale ,
concentrandu-se cu precadere asupra principiilor si regulilor de constructive a mesajului.
Perspectiva semiotica este specific umana si se refera la capactatea noastra de a utilize
semne si simboluri ca substitute a obiectelor si de a opera cu ele in plan mintal.
Perspectiva socioligvistica – gama de semnificatii pe care noi o acordam comunicarii si
care interfereaza foarte mult cu comunicarea verbala, non-verbal si atitudinala.
Perpectivei sociolingvistice i se adauga si alte perspective sociologiceasupra educatiei si
comunicarii didactice: constructivismul structuralist, fuctionalismul si interactionismul
simbolic.
Perspectiva psihosociala evidentiaza faptul ca cei doi interlocutori interactioneaza in
comunicare cu intreaga lor personalitate.
Perspectiva pedagogica – comunicarea educationala este prin excelenta in relatie
intersubiectiva la care interlocutorii participa cu intreaga lor pesonalitate ; inneagalitatea
partenerilor implicate in comunicare de tip scolar poate genera dificultati comunicatio-
nale atat la nivelul elevilor cat si la cel al profesorilor.
Nevoia de a comunica , de a transmite sau de a primi semnale , mesaje , informatii ,
idei , sentimente este o trasatura fundamental a omului, ea I defineste viata ii coordoneaza
actiunile , organizarea sociala , ii conditioneaza intreaga evolutie.

EXEMPLIFCATI CONDITII ALE COMUNICARII DIDACTICE EFICIENTE

 Conditii ale eficientei comunicarii:

1. atitudinea pozitiva (existenta unor sentimente pozitive fata de comunicare în

general) valorizarea interlocutorului sau a discursului acestuia, stima de sine ridicata si
sentimentul competentei în domeniu, temperarea tendintelor egocentrice
2. sinceritatea (ca deschidere catre partener, ca reactie la mesajul partenerului, ca
recunoastere a propriilor gâ nduri sau sentimente
3. empatia (profesorul deschis, inert, egocentric; P. Reps-metoda pillow ce
presupune o analiza relatiei de comunicare din patru perspective: 1. Eu am dreptate, tu
gresesti, 2.Tu ai dreptate, eu gresesc, 3. Amâ ndoi avem dreptate si amâ ndoi gresim,
4. Problema nu e atâ t de importanta cum pare a fi)
4. sprijinul (interlocutorul nu se simte amenintat si nu adopta pozitii defensive daca
i se solicita sa faca o descriere sau sa emita o opinie astfel încâ t, conform T. Brougher,
p.48, trebuie sa ne aratam mai mult descriptivi decâ t evaluativi, sa adoptam un stil de
comunicare care sa sugereze spontaneitatea, opus stilului de comunicare strategic,
care odata sesizat genereaza precautie si defensiva interlocutorului)
5. egalitatea (comunicarea e mai eficienta într-un climat caracterizat ce nu
evidentiaza ostentativ diferenta valorica sau de statut dintre interlocutori; partile
implicate în dialog vor recunoaste valoarea si contributia fiecaruia dintre interlocutori;
Carl Rogers: ”a manifesta fata de celalalt un interes pozitiv neconditionat”.
6. încrederea ( a-l determina pe interlocutor sa se simta în largul sau în timp ce
comunica; sa fim calmi, flexibili, destinsi, evitâ nd sa dominam social sau cognitiv
partenerul de discutie)
7. acceptarea prezentei celuilalt (crearea unui climat de comuniune, de solidaritate
comunicationala, demonstrâ nd atentie, apreciere si interes în raport cu interlocutorul,
folosind “noi” si nu “eu si tu”; sa cerem clarificari si sa nu dam sentinte).
8. gestionarea interactiunii (a nu-l face pe interlocutor sa se considere neglijat, a
asculta cu atentie, a utiliza mesaje verbale pozitive si agreabil.
9. controlul imaginii de sine/self-monitoring (repertoriu comunicational bogat,
adaptabilitate în a-ti juca rolul).
10. expresivitatea (abilitatea de a comunica o angajare autentica în tratarea unei
teme, atâ t în plan verbal câ t si în cel emotional, cunoscut fiind faptul ca trairile emotionale
exprimate ale locutorului cresc eficienta comunicarii; expresivitatea vocala/tonul
comunicarii este superioara mimicii sau posturii din punctul de vedere al
expresivitatii).
11. persuasiunea (cale de influentare a partenerului de comunicare pentru
modificarea
atitudinii sale în directia dorita de comunicator.

12. credibilitatea (este corelatul persuasiunii, avâ nd ca indicatori specifici viteza si

fluenta în exprimare, elemente ce sporesc gradul de competenta perceput;
similitudinea cu interlocutorul mareste, de asemenea gradul de credibilitate; asupra
interlocutorilor cu un nivel ridicat de educatie si cu un simt analitic dezvoltat au un
impact mai mare mesajele de factura rationala iar asupra celor din categoria opusa,
mesajele cu încarcatura preponderent emotonala; noutatea argumentului sporeste
credibilitatea mesajului; repetarea unor argumente simple si slabe conduce la
suprasaturatie, ceea ce inhiba fenomenul persuasiv; eficienta persuasiunii este direct
proportionala cu nevoia de cunoastere a individului; expunerea la informatii ce
contrazic credintele personale ale individului îl predispun la punerea în joc a unor
strategii autodefensive .