Vous êtes sur la page 1sur 6

LICEUL TEORETIC „VASILE GOLDIS”ARAD

REFERAT FIZICA

~ AURORELE POLARE ~

Stana Raluca
Cls.a IX-a E

Prof. Aneta Mihalcsik


AURORELE POLARE

Aurorele polare sunt, probabil, unele dintre cele mai interesante


spectacole ale naturii. Misterul formarii lor i-a intrigat permanent pe
oamenii de stiinta si, chiar daca astazi el a fost descifrat in ceea mai
mare parte a sa, nu putini sunt cei care cred ca acest fenomen
reprezinta o manifestare a unor forte aflate dincolo de capacitatea de
intelegere a oamenilor.
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire
intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor
polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul
magnetic terestru
Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele
de aurora boreală, termen folosit iniţial de Galileo Galilei, cu referire la
zeiţa romană a zorilor, Aurora, şi la titanul care reprezenta vânturile,
Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie şi
martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră
australă, după James Cook, o referinţă directă la faptul că apare în
sud.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat şi pe alte
planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte şi Venus.
Totodată, fenomenul este de origine naturală, deşi poate fi reprodus
artificial prin explozii nucleare sau în laborator.
Aurora se formeaza in timpul unei eruptii solare. O data la 11 ani,
activitatea solara cunoaste un maxim, produs de rotatia inegala a
Soarelui. Polii sai nu se invirt cu aceeaşi viteza ca si centrul, fapt care
provoaca asa-zisele umbre solare. Rupte din Soare, particulele
calatoresc in jur de doua zile inainte de a ajunge in preajma Terrei,
care este protejata de centurile magnetice, al caror rol este tocmai
acela de a opri respectivele particule. In consecinta, acestea sunt
obligate sa ocoleasca aceste centuri magnetice si sa ajunga pe Pamant
prin cei doi poli magnetici (nord si sud). Cand moleculele din atmosfera
ajung in contact cu o serie de gaze, produc culori diferite. Cele mai
multe dintre aurore au o culoare verde, dar in componenta lor intra si
rosul si movul.

Aurora apare în mod obişnuit atât ca o strălucire difuză cât şi ca


o cortină extinsă în spaţiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care
îşi pot schimba forma permanent. Fiecare cortină este compusă dintr-o
serie de raze paralele şi aliniate pe direcţia liniilor de câmp magnetic,
sugerând faptul că fenomenul de pe planeta noastră este aliniat cu
câmpul magnetic terestru.
In general, efectul luminos este dominat de emisiunea de atomi de
oxigen în straturile superioare ale atmosferei (aproximativ 200 de
kilometri de altitudine), care produce tonalitatea verde. Când se produc
furtuni puternice, straturile inferioare ale atmosferei sunt atinse de
vântul solar (la aproximativ 100 de kilometri altitudine), producând
tonalitatea roşu închis prin emisia de atomi de azot (predominantă) şi
oxigen.
Aurora boreala Aurora australa

Fenomenul poate apărea şi ca o luminescenţă ultravioletă, violetă


sau albastră, datorată atomilor de azot, prima dintre acestea putând fi
foarte bine observată din spaţiu,dar nu de pe Pământ, pentru ca
atmosfera absoarbe razele UV.

Poză a unei aurore australe făcută în 2005 de satelitul NASA

Ovalul auroral reprezinta zonele in care aurorele pot fi observate


cel mai bine. In timpul eruptiilor solare puternice, aurorele sunt vizibile
sub latitudinile joase (latitudini magnetice in raport cu polul magnetic),
fapt care permite observarea lor din mai multe puncte de pe Glob. Cei
mai familiarizati cu acest spectacol unic sunt locuitorii din asa-zisul oval
auroral. Regiunile din lume in care aurorele pot fi observate cel mai bine
sunt: Norvegia, Suedia, Finlanda, nordul Rusiei, Alaska si nordul
Canadei.
Aurorele pe alte planete

Oamenii de stiinta au putut constata ca aurorele se formeaza si pe


alte planete, in special pe Jupiter si Saturn, la suprafata acestora. In
plus, s-a constatat ca acest fenomen nu este specific Pamantului, el
fiind propriu tuturor planetelor cu magnetism si cu atmosfera.
Ca şi cele terestre, aurorele de pe Saturn creează regiuni ovale
totale sau parţiale în jurul polului magnetic. Pe de altă parte, aurorele
produse pe această planetă durează de obicei zile, spre deosebire de
cele terestre care durează abia câteva minute.
Pe planeta Jupiter efectele de aurora par sa fie provocate de
vanturile solare,pe de altă parte, lunile planetei Jupiter, sunt la rândul
lor surse importante producătoare de aurore.

Aurora pe Jupiter

S-a constatat că sistemul de aurore de pe Marte este similar celui


de pe Terra, fiind comparat cu furtunile de slabă şi medie intensitate
petrecute pe Pământ.
Venus, care nu posedă un câmp magnetic, prezintă de asemenea
fenomenul de auroră, prin care particulele atmosferice sunt ionizate în
mod direct de către vânturile solare, fenomen prezent de asemenea pe
Pământ.

Aurorele artificiale

Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare în


straturile superioare ale atmosferei (la 400 Km). Acest fenomen a fost
demonstrat prin aurora artificială creată în urma testului nuclear
american Starfish Prime la 9 iulie 1962. Atunci, cerul din regiunea
Oceanului Pacific a fost iluminat de către auroră pentru mai mult de
şapte minute. Acest efect a fost anticipat de omul de ştiinţă Nicholas
Christofilos, care lucrase la alte proiecte referitoare la exploziile
nucleare. Simulări ale efectului în laborator au început să fie produse la
finalul secolului XIX de către omul de ştiinţă norvegian Kristian
Birkeland, care a demonstrat, utilizând o cameră de vid într-o sferă, că
electronii erau atraşi de regiunile polare ale sferei. Recent, cercetătorii
au reuşit să creeze un efect auroral de culoare verde, cu vizibilitate
redusă pe Terra, emiţând raze radio pe cerul nocturn. La fel ca în cazul
fenomenului natural, particulele atingeau ionosfera, stimulând electronii
din plasmă. La ciocnirea electronilor cu atmosfera terestră erau emise
razele de lumină. Acest experiment a adus noi informaţii despre efectele
ionosferei în comunicaţiile prin radio.

Auroră cauzată de testul nuclear american Starfish Prime

Dincolo de aceste explicatii aurorele polare raman totusi un spectacol


unic, grandios, pe care tehnica moderna il face observabil nu numai de
catre locuitorii latitudinilor mari, ci de toti cei pentru care natura inca
nu si-a dezvaluit toate misterele.

Vous aimerez peut-être aussi