ATRIBUTUL este partea secundară de propoziţie care determina un substaiv sau un subs

titut al acestuia, pronume sau numeral cu valoarea substantivală. După partea de vor
bire prin care şe exprimă atributul este: adjectival, substantival, pronominal, verb
al, adverbial şi interjecţional.
Atributul adjectival se exprimă prin: ;
• adjectiv propriu-zis la toate gradele de comparaţie (Omul Cel mai harnic era: părint
ele); provenit din verb la participiu (Preotul îmbăîrâtit era respectat de toţi sătenii.);
rovenit din Verb la gemnziu(Fata suferinda privea trist.); provenit din adverb
(Mi-am luat haine gata)
• adjectiv pronominal: Satul acela era sarac
• locuţiune adjectivală: Omul de treaba lucreaza
• numeral cu valoare adjectivală: Prima schimbare a făcut-o în casă.
Atributul substantival este:
• atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv în cazul genitiv: Parerea
copilului este interesanta.
• atribut substantival prepoziţional, exprimat prin substantiv în cazul
a. acuzativ — cu prepoziţie: Ţăranii din satul meu sunt harnici,
— cu locuţiune prepoziţională: Atitudinea faţă de părinţi este respectuoasă.
b. dativ cu prepoziţie: Purtarea asemenea tatălui este recomandabilă. ...
c. genitiv — cu prepoziţie: Lupta contra lenei este necesară.
— cu locuţiune prepoziţională: Grădina din faţa casei este frumoasă,
• atribut substantival în dativ fără prepoziţie, apărut într-o construcţie;
a. veche şi populară, în care atributul determină un şubstantiv.nearticulat, care indică gr
tie de rudenie sau atribuţii sociale: Ion, nepot Mariei vine de. la câmp.
b. modernă, folosită mai ales în presă, în care atributul determină un sub¬stantiv nume de
ne, de obicei articulat hotărât si urmat de un atribut prepoziţional: Acordarea de bur
se elevilor este importantă.
• atribut substantival apoziţional, exprimat prin substantiv, în cazul. nor minativ. A
pozitia este:
a. simplă: Prietenul meu, Andrei, este glumeţ.
b. dezvoltată; Am vorbit cu Anca, şpra prietenei mele.. . Apozitia se desparte prin
virgulă sau linie de pauză de restul propoziţiei. Nu se desparte prin virgulă când este co
nsiderată necesară ientificării termenuluilui determinat (Profesorul lonescu este seve
r) Numeralul cu valoare substantivală are şi el funcţre~srntactică de:
• atribut genitival: Cartea celor doi este interesantă.
• atribut prepoziţional: Florile de la cer doi sunt frumoase.
• atribut apoziţional: Prietenii mei, cei trei de acolo, citesc mult.
Atributul pronominal este:
• atribut pronominal genitival, exprimat prin pronume
a. personal: Casa lui este frumoasă.
b. posesiv: Respect obiceiurile alor mei.
c. demonstrativ: Părerea acestora e interesantă, d. nehotărât: Dorinţa fiecăruia a fost res
ectată, e. negativ: Opţiunea nici unuia nu s-a schimbat.
f. interogativ: A cui carte este pe masă?
q. relativ: Elevul a cărui teză am citit-o e premiant
• atribut pronominal prepoziţional, exprimat prin pronume in cazul
a. acuzativ — cu prepoziţie: Unul dintre ei pleaca.
--cu locuţiune prepoziţională: Purtarea faţă de ea n-a fost respectuoasă.
b. dativ cu prepoziţie: Imi displac gesturi asemenea acestora.
c. genitiv — cu prepoziţie: Plângerile împotriva lor au fost numeroase. — cu locuţiune prep
ziţională: Căţelul din spatele lor era de rasă.

• atribut pronominal în dativ fără prepoziţie, apărut în două structuri sintactice:

a. dativul posesiv, exprimat prin forma neaccentuată a pronumelui personal (Suflet
u-mi trist plângea) sau reflexiv(Si-a pierdut cartea);
b. construcţia în care atributul pronominal determină un substantiv nume de acţiune (Con
ferirea de medalii acestora este. lăudabilă) sau un. substantiv nearticulat grad de
rudenie (Ion, nepot acestuia, strânge recolta).
• atribut pronominal apoziţional, exprimat prin pronume în cazul nominativ; apare mai
rar: Ca şi ieri, o pisică, alta, a intrat în bucătărie.
Apozitia pronominală poate fi simplă sau dezvoltată.
Se desparte prin virgulă sau linie de pauză de restul propoziţiei.
Atributul verbal se exprimă prin:
•verb la modul
a. infinitiv cu sau fără prepoziţie: Gândul de a pleca l-a frământat mult. Avea înfăţişarea
cepe nimic.
b. supin: Drumul de parcurs era lung.
c. gerunziu: Câinii lâtrând l-au speriat.
• locuţiune verbală la modul
a. infinitiv cu sau fără prepoziţie: Dorinţa de a-şi bate joc de orice şi-a manifestat-o.
ea impresia a nu-si da seama de situaţie.
b. supin: Semnul de adus aminte l-a făcut pe deget.
c. gerunziu: Ii plăcea mirosul mâncării dând pe răscoale.
Atributul adverbial se exprimă:
• prin adverb cu sau fără prepoziţie: Vântul de afara e rece Surasul alene al focului din
vatra e placut
• prin locutiune adverbiala. Blocul din spate este nou
Atributul interjecţional se exprima prin interjecţie şi apare în propoziţii exclamative.
PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ
Propoziţia subordonată atributivă stă totdeauna după termenul determinat, de obicei, imedi
at după acesta şi este adesea intercalată în regentă.
Pronumele si adverbele relative care introduc atributivele au funcţie sintactică de
parte de propoziţie şi pot fi precedate de prepoziţii.
In limba vorbită, atributiva se introduce şi prin pronumele relativ invariabil de, n
eliterar si nerecomandabil: Omul de-l vezi e tatăl meu.
Când introduce atributiva, conjuncţia compusă subordonatoare ca... să nu se poate folosi
decât disociată.
Propoziţiile atributive introduse prin adverbe relative determină substantive care e
xprimă ideea de loc, timp sau mod, fiind nerecomandabilâ folosirea după altfel de subs
tantive; de exemplu: Problema unde se admit două soluţii este grea.
Propoziţia subordonată atributivă stă totdeauna după termenul determinat, de obicei, imedi
at după acesta şi este adesea intercalată în regentă.
De cele mai multe ori, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă. Când aduce o
explicaţie suplimentară, atributiva se numeşte atributivă explicativa şi se desparte prin
virgulă sau linie de pauza de regenta.